VIDEO: Poporul cu limbă fără nume

În actele oficiale emise în R. Moldova, toate limbile au câte o singură denumire: rusă, găgăuză, ucraineană, bulgară, ebraică, romă. Fiecare dintre aceste limbi e numită cu titlul poporului său, confirmat ştiinţific. Numai limba majorităţii e denumită în câteva feluri: de stat, moldovenească, băştinaşă, locală, indigenă.

 

Foarte rar această limbă e numită limba română. De ce într-un stat, timp de 20 de ani, fiecare minoritate are dreptul sfânt să îşi numească limba după criterii ştiinţifice şi etnice, fără să le fie mutilată identitatea prin «limba veneticilor», «limba alolingvilor», «limba rusofililor»? Pentru că fiecare etnie are dreptul constituţional la identitate. De ce majoritatea nu are acest drept? Pentru că a avut conducători care au avut o frică neînvinsă de limba rusă.

În ultimele săptămâni mi-au ajuns în mâini câteva rapoarte cu privire la situaţia democraţiei în R. Moldova, pregătite pentru a fi prezentate în faţa comunităţii internaţionale. Multe lucruri interesante şi necesare există în aceste rapoarte, desigur că foarte credibile.

Apreciez şi faptul că aceste documente, odată ajunse în birourile politice de la Bruxelles, Strasbourg, Geneva, vor informa şi contribui la elaborarea unor soluţii pentru necazurile democraţiei de la Chişinău.  Dar, un element mă pune în gardă. Aceste rapoarte abundă în termeni de genul «limba de stat», «limba băştinaşilor», «limba moldovenească», «limba majorităţii conlocuitoare», alături de «limbile ucraineană, găgăuză, bulgară, poloneză, ebraică, germană». De parcă «limba română» ar însemna o înjurătură.

În unul dintre aceste documente aflu că “În anul 2009, 25% din populaţie o constituiau reprezentanţi ai etniilor minoritare, dintre care 8% — ucraineni, 6% — ruşi, 4% — găgăuzi, 2% — bulgari».  Din 25% dintre reprezentanţii acestor etnii – tocmai 11% susţin că limba lor maternă este rusa, atunci când ruşii etnici sunt doar 6%.  Sunt date foarte serioase.

 Învăţământul şcolar pentru minorităţile din R. Moldova se efectuează în limba rusă, deşi legislaţia prevede posibilitatea studierii în limba maternă cu obligaţia studierii limbii naţionale, adică a celei române.

Acum, elevii din UTA Găgăuzia au semnalat din nou problema dificultăţii studierii limbii române. Şi rapoartele în cauză arată că minorităţile nu au încă posibilitatea de a face uz de dreptul de a cunoaşte limba română, decât studiind-o în şcolile cu predare în limba rusă, cel puţin ca a treia, dacă nu a cincea, limbă de studiu pentru aceşti copii.

 Actualmente doar 374 de copii învaţă în limba ucraineană ca limbă de instruire, ceea ce constituie 0,06% din toţi copiii ucraineni. 171 de copii învaţă parţial în limba bulgară, ceea ce constituie 0,02% din total.  Deci, doar 0,08 % din cei 25% de copii reprezentând minorităţile din R. Moldova studiază româna ca pe o a doua limbă, ceilalţi – ajung la română doar după limba rusă, fiind forţaţi în paralel să renunţe la limba lor maternă.

Din alt raport, care va fi lansat de curând la Geneva, aflu că reţeaua instituţiilor de învăţământ preuniversitar din republică include 280 de instituţii cu predare în limba rusă şi nicio şcoală cu predare în oricare alte limbi egale în drepturi.

«În Republica Moldova s-au format 3 modele de studiere a limbilor minorităţilor naţionale în sistemul învăţământului preuniversitar:

1. şcoli şi licee cu studiere în limba rusă;

2. şcoli cu studiere în limba rusă, în care ca obiect de studiu se învaţă limbile ucraineană, găgăuză, bulgară, poloneză, ebraică, germană;

3. instituţii de învăţământ experimentale, în care limbile minorităţilor naţionale sunt utilizate în calitate de limbă de instruire: limba ucraineană – în două şcoli, limba bulgară –o şcoală.»

Deci, 3 modele de studiere: în limba rusă, în limba rusă cu limba maternă, în limba maternă, dar fără română. Asta avem şi încă ceva. Rapoarte în care scrie «Accesul minorităţilor naţionale la informaţia oficială este asigurat – legile, hotărârile Parlamentului, decretele Preşedintelui, hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, actele Curţii Constituţionale şi Curţii de Conturi şi altele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în limba de stat şi limba rusă».

De ce aşteptăm ca reprezentanţii minorităţilor naţionale să vorbească limba română, dacă după 20 de ani această limbă nu este denumită ca atare în actele naţionale? De ce ar respecta-o alolingvii, dacă Guvernele de la Chişinău nu au arătat voinţă politică să instituie un sistem în care o limbă poate fi studiată, vorbită, dar şi denumită adecvat? De ce toate limbile minorităţilor din Moldova au nume, numai româna – nu? Pentru că se numeşte româna? Dacă «limba română» s-ar numi «limba rusă», statutul, starea şi perspectiva vorbitorilor ei ar fi altfel.

Alina Radu,
alina.radu@zdg.md

Publicitate

WIKILEAKS SI AGENTURILE MOSCOVITE DIN ROMANIA

Wikileaks: Rețeaua Moscovei din România

sursa: rgnpress.ro foto: ro-news.ro

Telegrama „Care sunt mizele: Pregătirea scenei pentru vizita dumneavoastră în România”, adresată adjunctului secretarului de stat pe probleme europene, Daniel Fried: „Este îngrijorătoare mărirea influenţei oligarhilor din România şi rolul lor ca unealtă a intereselor ruseşti”. Dezvaluirile notelor diplomatice facute de Wikileaks confirma ceea ce cateva institutii de presa au spus de mult timp, iar Romanian Global News a sustinut constant si anume ca in Romania actioneaza o puternica agentura rusa care a reusit sa se infiltreze la cel mai inalt nivel si chiar sa controleze institutii ale statului. Evident acest lucru spus de ambasada americana de la Bucuresti are alta greutate, iar acest lucru explica neincrederea institutiilor din SUA in cele din Romania, inclusiv in cele care ar fi trebuit sa vaneze reteaua ruseasca din politica, economia si presa din Romania. Faptul ca indivizi care servesc interese rusesti ajung in functii importante in Parlament, si Guvern, faptul ca resursele energetice ale Romaniei ajung pe mana unor agenti de influenta ai Moscovei sau la companii care joaca impotriva intereselor romanesti, faptul ca reteaua ruseasca reuseste sa infiinteze trusturi de presa in Romania si sa manipuleze milioane de oameni, demonstreaza esecul lamentabil al serviciilor de informatii ale Romaniei in aceasta batalie. Sau poate demonstreaza faptul ca acestea sunt controlate in totalitate sau partial tot de agenti ai Moscovei! Sigur cei pomeniti in notele diplomatice ale ambasadei americane sunt doar cativa dintre cei care compun agentura ruseasca din Romania. Chiar si asa insa, daca privesti televiziunile reusesti usor sa identifici pe cei care sub pretextul unor relatii economice „pragmatice” cu Moscova, tot se mai straduie sa faca si mai mult loc Rusiei in economia si indirect in politica Romaniei. Fostul ministru al Finanţelor Varujan Vosganian sau fostul candidat la Preşedinţie, Mircea Geoană sunt doar doi demnitari importanti de care vorbesc diplomatii americani. Aceleasi note subliniază apropierea demnitarilor români de gigantul rus Gazprom. Despre Iulian Iancu, deputat PSD, colegul său de partid Georgian Pop spune că este controlat de Gazprom. Diplomatii Ambasadei SUA spun că Vosganian „a minimalizat public faptul că România plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri din Europa pentru importurile de gaze din Rusia”, iar negarile poetice ale lui Vosganian nu fac decat sa-l infunde si mai mult. „Vosganian continuă să susţină relaţii mai strânse cu Moscova şi a minimalizat public faptul că România plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri din Europa pentru importurile de gaze din Rusia.În timp ce elita politică a României rămâne ataşată diversificării surselor de aprovizionare, văzută drept cea mai bună metodă de sporire a securităţii energetice, o minoritate semnificativă a fost vocală în apelurile sale pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia. Una dintre cele mai puternice voci în acest sens a fost ministrul Vosganian, un greu al PNL şi membru al minorităţii armene. Într-o conferinţă de presă din 28 februarie (n.r.-2008) despre preţurile la energie, Vosganian a încercat să respingă criticile privind creşterea preţurilor interne prin compararea preţului de import al României (370 dolari pe mia de metri cubi) cu preţul plătit de Marea Britanie pentru gazele naturale lichefiate (aparent, 407 dolari pe mia de metri cubi). El a fost, de asemenea, un critic constant al poziţiei tot mai asertive a preşedintelui Băsescu faţă de Rusia, criticându-l adesea pe preşedinte pentru că stă în calea unor relaţii mai bune cu Moscova. În timp ce Vosganian pare că este un critic pe la spate al proiectului Nabucco, poziţia sa publică a fost aceea că proiectul ar putea furniza României o pârghie pentru a negocia preţuri mai bune pentru importul de la Gazprom”, se arata in notele diplomatice americane preluate de Hotnews. Telegrama „Alegerile prezidenţiale din România: Candidatul favorit Mircea Geoană – cu mare experienţă în politica externă, dar puţină substanţă”: „Un şi mai mare mister este modul cum abordează Geoană Rusia. Geoană l-a criticat public pe Băsescu pentru o poziţie prea dură faţă de Moscova, cu argumentul că Guvernul României trebuie să nu permită ca disputele din politica externă pe anumite subiecte să împiedice un dialog pe alte chestiuni. Deşi Geoană se confruntă cu critici după dezvăluirea a doua vizite secrete la Moscova în 2009, campania sa n-a fost afectată de subiect. Călătoria cea mai recent dezvaluită a implicat faptul că Geoană s-a dus la Moscova cu avionul oligarhului Sorin Ovidiu Vîntu”. Sursa: Romanian Global News

RUSIA SI SANTAJUL ENERGETIC

Foto: fisheyenews

ŞANTAJUL RUSESC CU GAZELE NATURALE

Nu mai este niciun secret că, în secolul 21, imperiul rus funcţionează pe baza şantajului energetic.

Acest lucru s-a văzut cât se poate de clar în Ucraina ultimilor ani. Orice apropiere a Kievului de Occident a fost sancţionată imediat printr-o criză a livrărilor de gaze către UE. În Occident mesajul a fost înţeles instantaneu şi s-au căutat căi de evitare a viitoarelor crize.

 Între timp, la Kiev a fost instalat un guvern pe placul Moscovei. Acum, şantajul gazelor a devenit o temă de discuţie la Chişinău – ca din întâmplare, în timp ce se încearcă obţinerea unei stabilităţi politice după doi ani de interimate…

Şi România a avut de suportat acelaşi şantaj energetic. Fiecare pas al României spre structurile occidentale a fost sancţionat de Moscova cu o nouă creştere a preţului la gazele naturale. Din fericire, România are o mică rezervă proprie, aşa că şantajul n-a prins. Până la urmă, este vorba de un principiu urmat cu sfinţenie şi de Moscova: nu se cedează niciodată în faţa şantajului.

Imaginea politicii internaţionale a României din ultimii 20 de ani ar deveni cu mult mai clară, dacă s-ar face un grafic în care să fie corelată evoluţia negocierilor cu Occidentul şi evoluţia preţului la care ruşii au vândut gazele naturale. Şi pentru R. Moldova ar fi folositor un astfel de grafic, în care să fie alăturate evenimentele de politică internă cu crizele periodice ale vinului şi fructelor, alături de evoluţia preţului la gaze.

Rusia are resurse energetice colosale şi forţa politică şi militară să le apere. La acestea se adaugă veşnicul sentiment de insecuritate care bântuie de sute de ani clasa politică de la Moscova. Rusia de azi e un stat clădit de secole pe acest sentiment de nesiguranţă – nicio graniţă nu a mulţumit strategii ruşi, a fost mereu nevoie de noi cuceriri care să împingă eventualele ameninţări din ce în ce mai departe.

Dacă ar fi adevărat că pământul aparţine celor care îl locuiesc, atunci resursele energetice n-ar trebui să fie controlate de Moscova, ci de popoarele cucerite. Dar moralitatea nu prea îşi are locul în istorie, iar trecutul nu poate fi schimbat. În acest moment, Moscova controlează enorme resurse energetice pe care le foloseşte pentru a-şi impune voinţa în lume.

E moral un astfel de şantaj permanent? Din punctul de vedere al strategilor ruşi, această întrebare nu are nicio relevanţă – moralitatea n-a făcut niciodată parte din practicile imperiului rus. Nici din punct de vedere comercial nu are importanţă practicarea unor tarife diferenţiate în funcţie de interesele politice – comerţul a fost dintotdeauna o armă, la fel ca un tanc sau o rachetă nucleară. Însă această construcţie strategică a puterii imperiale a Moscovei este şubredă, ca toate celelalte care au precedat-o.

Imperiul Ţarist a pornit o cruciadă pentru creştinii din Imperiul Otoman şi a sfârşit încercând să asimileze cu forţa alte popoare. Uniunea Sovietică s-a impus cu forţa tancurilor şi a încercat să capteze cuceriţii cu anti-religia marxistă. A eşuat, pentru că îşi distrugea economia, susţinând o armată colosală, iar cuceriţii n-au putut fi convertiţi. Şantajul energetic de azi va avea o viaţă scurtă şi nu va permite consolidarea unui nou imperiu rus.

În primul rând, pentru că şi resursele Rusiei sunt epuizabile; în al doilea rând, pentru că, mai curând decât ne imaginăm, se va renunţa la folosirea combustibililor fosili. Forţa şantajului energetic se va disipa mult mai repede decât îşi închipuie strategii moscoviţi. Până atunci, toţi cei supuşi acestei presiuni trebuie să aibă aceeaşi atitudine pe care o are Moscova faţă de terorişti: nu cedăm în faţa şantajului.

10 februarie , 2011

Autor : George Damian

Sursa : Basarabia literara