CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REPUBLICA MOLDOVA, BASARABIA, SAU MOLDOVA DE EST ?

BASARABIA? MOLDOVA DE EST? SAU REPUBLICA MOLDOVA?

Martie  27, 2011

 

Petrescu Ion

ION PETRESCU

La 27 martie/9 aprilie 1918, cu 86 de voturi pentru, trei contra şi 36 de abţineri (întrucât deputaţii nu aveau mandat de la alegători să voteze în problema unirii) – precizează istoricul Florin Constantiniu, în memorabila sa ISTORIE SINCERĂ A POPORULUI ROMÂN -, Sfatul Ţării a decis unirea condiţionată a Basarabiei cu România: ”Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) – se arată în declaraţie – în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România.”

Care era condiţionarea? Basarabia îşi va păstra „autonomia având un Sfat al Ţării, ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.”

Tot Florin Constantiniu – cel mai mare istoric român în viaţă – a menţionat că, după desăvârşirea unităţii naţionale, la 27 noiembrie/10 decembrie 1918, Sfatul Ţării a adoptat o declaraţie prin care renunţă la condiţiile fixate în actul de unire, “fiind încredinţat că, în România tuturor românilor, regimul curat democratic este asigurat pe viitor”, apoi a decis să se autodizolve.

Cum arată ţinutul, dintre Prut şi Nistru, după 93 de ani?

Răpit samavolnic, din spaţiul natural românesc, iniţial în 1940, ulterior la finele ultimei conflagraţii mondiale, acum se mişcă, pâş-pâş, din arealul geopolitic patronat de Moscova, spre cel ce beneficiază de protecţia Statelor Unite ale Americii.

De ce… ţinut?

Pentru că este încă perceput, în mod diferit, de cei aproximativ patru milioane de locuitori ai săi.

Sentimental. Şi politic.

Pentru cei refugiaţi în România, la invazia trupelor dictatorului Stalin, acest teritoriu rămâne, în sufletele lor, până la moarte – Basarabia. Este şi cazul bunicilor mei, care au apucat să treacă pe malul drept al Prutului, doar pentru că tatăl mamei mele era mecanic de locomotivă şi a avut temeritatea disperării, de a-şi salva familia, urcându-şi soaţa şi copiii mici, alături de el, în cabina plină de funingine.

Basarabia se numeşte şi pentru junii de azi, cu dragoste de carte, care învaţă la Bucureşti şi Chişinău. Şi pentru cei cu tâmplele argintate de încercările ultimelor decenii, indiferent unde au ales să trăiască, mai mult sau mai puţin anonimi, cu singura valută forte, neconvertibilă – limba română.

În mod paradoxal, Moldova de Est este o sintagmă utilizată de două categorii diferite – şi chiar opuse conceptual – de cetăţeni ai acestui ţinut.

Prima o constituie cei ce au exercitat ani buni puterea, la cârma unei republici mai mult rusificată, decât sovietică. De câte ori, la Bucureşti, o voce reamintea istoria adevărată a poporului român, Moscova ordona şi Chişinăul trâmbiţa că Moldova lui Ştefan cel Mare trebuie refăcută până la Carpaţi.

Chelului tichie de mărgăritar îi trebuie…

Poate este bine să reamintesc o stare de spirit trecută. În 1968, când Cehoslovacia condusă de Dubcek a fost invadată de trupele sovietice, şi ale altor state socialiste, la Bucureşti s-a luat în calcul plauzibila repetare a acestei acţiuni conjugate şi pe teritoriul României.

Atunci, comandanţii armatei naţionale au fost chemaţi în Capitală şi l-a pus în faţă situaţia cea mai critică. Ocuparea totală a ţării de puterea de la Răsărit. Li s-a cerut să nu predea comanda unităţii – ceremonial la care ţineau generalii sovietici – chiar cu riscul de a fi împuşcaţi în faţa subordonaţilor. Şi să continue rezistenţa în munţii României, precum iugoslavii, conduşi de Tito, împotriva trupelor hitleriste.

Avertismentele dure ale preşedinţilor Statelor Unite şi Chinei au temperat intenţia Moscovei de a schimba şi conducerea de la Bucureşti, după ce reuşise să o îndepărteze pe cea reformatoare, de la Praga.

Ei bine, ulterior, a fost descoperit un document în care, structura de informaţii a armatei sovietice prevenea pe liderul de la Kremlin că „ocuparea principalelor oraşe din România este o chestiune de ore, dar menţinerea acestora sub controlul nostru se va transforma într-un iad, cunoscută fiind aversiunea totală a militarilor români, indiferent de grad şi funcţie, faţă de Armata Roşie, care a răpit Basarabia din vechiul regat.”

Moldova de Est? Aşa o numesc şi tinerii care detestă fostul regim comunist, visători care mai cred că astfel pot evita, în luările lor publice de poziţie, atât actuala identitate, cât şi denumirea istorică – Basarabia.

Dar Republica Moldova este realitatea anului 2011.

În schimb, prezentul Sfat al Ţării, Parlamentul de la Chişinău, constituie expresia incertitudinilor propriilor conaţionali.

Votanţii partidului domnului Voronin nu au nicio garanţie, publică, că societatea se va aşeza într-o matcă democratică solidă, care să le garanteze supremaţia legii, atunci când, unii dintre ei, vor fi chemaţi în instanţă, de victimele propriilor lor abuzuri.

Simpatizanţii formaţiunii politice conduse de premierul Filat preferă ca acesta să conducă ferm executivul, dar când aterizează la Bruxelles să nu uite şi de cursa aeriană următoare, spre Moscova. Un lucru pe care America îl notează. La Departamentul de Stat, nu în biroul ambasadorului acesteia, din Chişinău.

Susţinătorii partidului preşedintelui interimar Lupu percep, cu atenţie, fragilitatea tot mai mare a Alianţei pentru Integrare Europeană, cu nervozităţi repetate, în Parlament, pe micul ecran şi în faţa jurnaliştilor dornici să afle când se va termina ciorovăiala celor trei conducători ai A.I.E..

Alegătorii liberali, ai lui Mihai Ghimpu, au inima strânsă, citind pe chipul acestui român, dintr-o bucată, efortul de a salva aparenţele unei coaliţii unde ultimul cuvânt îl are acum orgoliul. Nu înţelepciunea politică.

Basarabia? A rămas în cărţile de istorie. În inimile cărturarilor, ale bunicilor şi junilor ce nu acceptă minciunile sovietice.

Moldova de Est? Un moft. Ignorat la Bruxelles. O sintagmă inexistentă pe harta lumii, de la Pentagon.

Republica Moldova? Este cel de-al doilea stat românesc. Care nu va mai fi condus, niciodată, de comunişti.

Un land, unde marea problemă a rămas Dezunirea!

Cunoaşteţi a cui. Şi din ce cauză.

Iar dacă Sfatul actual al Ţării, ales democratic, rămâne robul marilor orgolii, triumful dezbinării va fi parafat la alegerile locale.

Sursa: ARENA

27/03/2011 Posted by | POLITICA | , , , , , , | Lasă un comentariu

ASA ZISUL”PRAGMATISM”POLITIC MOLDOVENESC SI IDENTITATEA ROMANEASCA

IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ ŞI MIZERIA PRAGMATISMULUI POLITIC MOLDOVENESC

22 Martie , 2011

Tanase C

Constantin Tănase

E ştiut: puterea îi schimbă pe oameni, corupe chiar şi sufletele pe care le credeam inocente şi candide. Ajuns sus, fostul „băiat din popor” începe a călca altfel şi a se uita altfel la cei din jur.
Dacă până a ajunge sus „băiatul din popor” nu sclipea ca inteligenţă, consulta colegii, avea o grămadă de întrebări la care nu ştia răspunsul, cum ajunge sus – cu el se produce o metamorfoză uluitoare: devine brusc cel mai deştept dintre pământeni şi are răspuns la toate întrebările.

E un fenomen general, universal, nu unul pur moldovenesc, cu precizarea că la noi fenomenul dat e mai pronunţat şi se manifestă prin forme mai groteşti şi mai penibile.
… Am adus în discuţie acest subiect nu întâmplător. Am să evoc, drept argument, şedinţa parlamentului din 25 februarie. În acea zi, deputata PL Ana Guţu a venit în plenul parlamentului cu iniţiativa de modificare a unui articol care vizează dreptul românilor din R. Moldova de a se autoidentifica drept români în actele de stare civilă.

După lungi şi penibile „dezbateri”, comuniştii, ajutaţi de 15 deputaţi PLDM, au scos de pe ordinea de zi respectivul proiect de lege şi au decis să fie „întors în comisie” pentru o analiză suplimentară.

A trecut aproape o lună şi nimeni nu mai vorbeşte de „amendamentul Guţu”, ceea ce înseamnă că i s-a „pus punct”, a fost îngropat pe un termen nedefinit. Astfel, comuniştii, cu ajutorul a 15 deputaţi… anticomunişti şi pragmatici, au „dat la cuţit” proiectul de modificare a unui articol de lege de o semnificaţie aparte, care face parte din categoria „subiectelor sensibile”.

 Să nu uităm: de la ’90 încoace, toate administraţiile i-au umilit pe moldovenii care doreau să se autoidentifice drept români prin refuzul brutal de a le recunoaşte legal acest drept. Şi când s-a încercat eliminarea din legislaţie a acestui articol discriminatoriu, în mod cu totul surprinzător, opiniile comuniştilor au coincis cu opiniile celora care ne-au convins să-i votăm fiindcă vor o Moldovă fără Voronin şi fără comunişti. Abia acum am înţeles: da, ei au vrut ca Voronin şi comuniştii să plece, dar să rămână ideologiile şi practicile lor.

„Duelându-se” cu deputatul comunist Reşetnikov, fostul director al SIS-ului, deputata PL Ana Guţu a scăpat o precizare care merită reţinută: „R. Moldova, a declarat ea, încă nu s-a maturizat şi nu este pregătită încă pentru reforme serioase şi profunde”. Evident, zicând „R. Moldova”, Ana Guţu a avut în vedere clasa noastră politică, inclusiv „noul val” de politicieni care, ne-am convins, spre regret, prea repede au prins gustul puterii (citeşte: au fost corupţi de putere), împotmolindu-se în oportunism şi politicianism. Nu vreau să afirm că şi „noul val” de politicieni – tineri, pragmatici şi proeuropeni – suferă de aceeaşi boală rusească a antiromânismului, dar comportamentul lor a fost unul descalificant.

 Luând cuvântul în dezbateri, deputatul comunist Reşetnikov încerca să demonstreze că modificarea propusă de Ana Guţu nu e făcută la Chişinău, dar în România, şi scopul ei este de a reduce numărul de moldoveni şi a spori numărul de români în R. Moldova… Nu a urmat o replică pe potrivă din partea deputaţilor anticomunişti. Asta este marea mizerie a politicii noastre: ajunşi sus, cei care se autodeclară „de dreapta”, „proromâni” şi chiar „unionişti”, devin… pragmatici, ca să nu zic „enigmatici şi cuminţi”.

Edificator în contextul dat e şi cazul lui M. Ghimpu care, în februarie anul trecut, fiind atunci în dubla funcţie de preşedinte al legislativului şi preşedinte interimar al republicii, într-un interviu acordat ziarului rusesc „Komsomolskaia pravda” declara: „Când noi vorbim despre limba română, ca atare, nu trebuie să se înţeleagă că Moldova se va uni cu România. E un bluf. Unirea cu România nu se va săvârşi niciodată! În timpul ultimei vizite a lui Băsescu, a devenit clar că noi niciodată nu vom fi în componenţa României. Moldova e un stat independent.

Această speculaţie despre unirea Moldovei cu România trebuie pusă undeva mai departe, în sicriu. Astăzi, noi trebuie să ne ocupăm de economie. Şi să punem punct acestor speculaţii pe bază naţională”.

Pun şi eu punct, devastat de un dezgust fără margini…

Sursa: Basarabia literara

22/03/2011 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: