CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN NOD GEOPOLITIC REDUTABIL NUMIT UCRAINA


Vladimir Putin Volodimir Zelenski

Foto: Volodimir Zelenski,președintele Ucrainei și țarul de la Kremlin, Vladimir Putin

În nord-estul României (şi al Basarabiei româneşti), în Ucraina se întâmplă lucruri din ce în ce mai grave, care merită să fie urmărite îndeaproape.

Volodimir Zelenski, actorul de stand-up comedy care joacă în prezent rolul real de preşedinte al Ucrainei, a anunţat cu toată seriozitatea că a dejucat o lovitură de stat care era pregătita pentru 1-2 decembrie, lovitură de stat în care ar fi fost implicaţi miliardarul Rinat Ahmetov, fostul patron al antrenorului Mircea Lucescu şi al clubului Şahtior Doneţk, Rusia şi, bineînţeles, Vladimir Putin.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a negat orice amestec al Rusiei într-o asemenea aventură, scrie Petru Romoșan într-un articol apărut în https://ioncoja.ro/ucraina-un-nod-geopolitic-redutabil.

„Serviciile secrete ucrainene dispun de informaţii şi chiar de înregistrări audio în care reprezentanţi ai Ucrainei discută cu reprezentanţi ai Rusiei despre participarea lui Rinat Ahmetov la o lovitură de stat în Ucraina şi că va fi nevoie de un miliard de dolari pentru aceasta”, a declarat Zelenski, citat de EFE şi de agenţiile de presă ucrainene LB.ua şi Ukrainska Pravda.

În convorbirile interceptate de către serviciile speciale se afirmă că societatea ucraineană ar fi pregătită pentru o nouă „revoluţie”, iar „Rinat Ahmetov ar fi dispus să se implice în problema schimbării preşedintelui în exerciţiu”, a declarat Zelenski, adăugând că el consideră că miliardarul ar fi fost „atras” în această „aventură” de către persoane din anturajul său.

Cred că este o operaţiune în care el (Ahmetov) este atras. Este de fapt atras într-un război împotriva statului ucrainean. Din păcate, aceasta ar putea fi marea lui greşeală. Pentru că nu poţi lupta împotriva poporului tău şi a preşedintelui ales de poporul Ucrainei”, a afirmat Volodimir Zelenski, fără să excludă o diversiune în atragerea lui Ahmetov, (15 miliarde de dolari, după Forbes – cărbune, siderurgie, fotbal etc.) în presupusa lovitură de stat.

Ucraina e azi un stat eşuat (un stat care produce instabilitate în regiune), în dezarticulare accelerată. Criza de autoritate, războiul civil din estul Ucrainei, criza economică, trupele „nazi”, multiplele interese externe, americane şi europene, creează un cocteil exploziv. Ucraina se apropie de implozie chiar în lipsa unui război fatal cu Rusia.

De altfel, Rusia are tot interesul să nu se implice direct în butoiul cu pulbere ucrainean.

Ucraina este un stat confecţionat artificial, succesor al unei părţi din Uniunea Sovietică, născut în 1991 prin semnăturile preşedinţilor „revoluţionari” de atunci ai Rusiei (Boris Elţin), Ucrainei şi Belarusului.

Probabil că mai mult de jumătate din teritoriu nu-i aparţinea Ucrainei în 1922, ci a fost luat prin rapt de fosta Uniune Sovietică după război de la Polonia, România, Cehoslovacia şi Ungaria.

În plus, după 1991, mari regiuni rusofone sau rusofile au rămas în componenţa Ucrainei, creată politico-administrativ de Stalin şi apoi de Hruşciov.

Ucraina a devenit treptat, mai ales după 2014, un teren de joc războinic între SUA, NATO şi Rusia la frontierele Rusiei, la câteva sute de kilometri de Moscova. Situaţie intolerabilă pentru Rusia şi doar aparent avantajoasă pentru SUA şi NATO.

SUA şi aliaţii săi occidentali nu pot digera faptul că Rusia înseamnă un teritoriu atât de vast, cu cele mai mari resurse naturale de pe glob. Deşi Uniunea Sovietică a dispărut în 1991, Rusia continuă să fie cel mai întins imperiu între graniţele sale. Un imperiu care, inevitabil, se loveşte de interesele SUA, hegemon în declin.

SUA e apărată natural de două oceane şi e foarte departe, dar Europa Occidentală e mult mai expusă colosalei armate ruseşti. Lucru pe care se şi bazează hegemonul american în încercarea de a-şi păstra Europa aproape, în ograda sa, sub protectorat militar şi economic.

Istoria Ucrainei e una cu adevărat tragică. Statul ucrainean „independent” nu a existat, fantomatic, decât din 1917 până în 1922, când a fost integrat Uniunii Sovietice.

În 1932-1933, Stalin a provocat o mare foamete (Holodomor) în Ucraina. Au fost 5 milioane de morţi. A venit apoi războiul, în care o parte dintre ucraineni au luptat alături de Hitler, iar o altă parte alături de Stalin. Pierderile de populaţie ale Ucrainei din timpul celui de-al doilea război mondial au fost estimate între 5 şi 8 milioane, dintre care o jumătate de milion de evrei ucişi de germani cu ajutorul unor colaboratori locali.

După război, la fel ca în România (rezistenţa din munţi împotriva comunismului), ucrainenii foşti aliaţi ai nemţilor au dus un război de gherilă până în 1950.

De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi de-a lungul întregului secol XX s-au constituit în Canada şi în SUA două mari comunităţi ucrainene care intervin inevitabil în politica Washingtonului şi a NATO.

În 2016 trăiau în Canada 1 359 655 de ucraineni, cei mai mulţi născuţi în Canada. E al treilea cel mai mare grup etnic ucrainean după cele din Ucraina şi Rusia. Există şi un dialect canadian-ucrainean. Primul val de imigraţie a fost cel din 1891-1914. Al doilea val datează din 1923-1931. Al treilea, cel de după război, a venit între 1945 şi 1952. Există şi un al patrulea val, după căderea comunismului (începând cu 1991).

Ucrainenii americani au fost recenzaţi în 2019 : erau 1 009 874. Principalele valuri de imigraţie sunt cam aceleaşi cu cele canadiene. Ivan Bohdan este primul ucrainean ajuns în America în 1607. Cel mai mare val de ucraineni instalaţi în SUA a fost cel de la începutul anilor ’90, evrei şi protestanţi mai ales.

Nu e nevoie neapărat de un mare război în Ucraina şi la Marea Neagră pentru ca Ucraina să se destrame. Până la urmă, într-un fel sau altul, regiunile estice rusofone, Donbasul şi litoralul sudic, cu Mariupolul şi, probabil, Odesa, se vor întoarce la Rusia (Malorossiya, „Mica Rusie” din timpul imperiului).

De-a lungul ultimilor 300 de ani, Imperiul Rus, Uniunea Sovietică nu au pierdut teritorii.

Dimpotrivă, şi-au tot adăugat. Aşa a fost transformată şi Basarabia în gubernie la 1812. Numai în regiunea Odesa trăiesc şi astăzi peste 120 000 de români. Rusia va fi foarte interesată să le facă părtaşe la reîmpărţirea Ucrainei pe Polonia (partea vestică a Ucrainei), România (cu regiunile româneşti încă locuite de români) şi, probabil, pe Ungaria şi Slovacia. Atunci se va putea întoarce la România şi Basarabia, vechi pământ românesc. Ucraina s-a opus chiar mai vehement decât Rusia la reunificarea Basarabiei cu România.

Ofensiva SUA şi NATO din Ucraina şi din Marea Neagră s-ar putea, în final, să folosească României şi Poloniei, cei mai importanţi aliaţi din estul Europei.

După datele oficiale, în Ucraina ar trăi 409 608 români (declaraţi moldoveni şi români). După alte statistici, neoficiale, în Ucraina s-ar afla peste 600 000 de români care încă vorbesc limba noastră. Ucraina deţine arbitrar : nordul Bucovinei istorice, patru cincimi din Maramureşul istoric (ţinuturile Apsei de Sus şi de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), Bugeacul (Ismail, Cetatea Albă), Insula Şerpilor.

Cele mai mari comunităţi de români sunt în regiunile Cernăuţi (în oraşul Cernăuţi şi-a făcut studiile Mihai Eminescu cu Aron Pumnul), Odesa şi Transcarpatia (Maramureşul istoric).

Românii nu au de ce să iubească Rusia. Teritoriile pierdute după cel de-al doilea război mondial şi care azi se află în componenţa Ucrainei, la fel ca Basarabia, ne-au fost răpite de Stalin, de sovietici. La fel ca tezaurul, pe care, dacă ar fi avut onoare, l-ar fi restituit deja integral.

Aceste obstacole – tezaurul, Basarabia, teritoriile româneşti integrate în Ucraina postsovietică – le pun azi mari probleme eventualilor simpatizanţi români ai Rusiei, creştini ortodocşi sau nu.

Până azi, la capitolul România, marea diplomaţie rusă nu şi-a dat măsura. În ceea ce priveşte Basarabia, Vladimir Putin, Serghei Lavrov şi diplomaţia rusă ar avea de câştigat dacă l-ar reciti pe Aleksandr Soljeniţin, altfel maestrul lor pe drept multstimat.

Iată publicată de adev.ro/r2ypux, o hartă cu principalele poziţii deţinute de trupele ruse şi cu concentrările de echipamente, aşa cum a fost ea trimisă recent la OSCE de către serviciile de informaţii ucrainiene:

Ce ţară este gata să-şi trimită tinerii să moară pentru Ucraina?

Iar generalul ucrainean Leonid Kolopatiuk, şeful departamentului de cooperare internă şi verificare din cadrul armatei ucrainiene spunea că armata „gri” existentă în zona Donbas este mai mare decât unele armate europene şi că, la nevoie, „pot executa operaţiuni ofensive limitate pe teritoriul Ucrainei, fără mobilizare prealabilă sau minimă pregătire anterioară”.

Pe fond, întrebarea esenţială priveşte formele pe care le pot lua un eventual viitor conflict în şi pentru Ucraina:

1. O serie de experţi mizează că ceea ce am putea vedea pe viitor, în cazul în care conflictul s-ar intensifica peste nivelul actual, ar fi o folosire extensivă a forţelor existente în cele două republici independentiste, un război civil de mare intensitate şi care să vizeze controlul diverselor regiuni de importanţă strategică.

Caz în care, la nivel formal, Rusia va declara că este în afara conflictului şi aşa doreşte să rămână, cu excepţia situaţiei în care, de partea forţelor guvernamentale, răspunzând unei chemări urgente de ajutor, nu vor începe să sosească elemente ale unor forţe militare străine susţinute de acţiuni ale forţelor aviaţiei militare străine pentru susţinerea trupelor de la Kiev. Raiduri aviatice care să plece de pe baze din Ucraina sau de pe aeroporturi din ţări învecinate, atât pentru bombardiere, cât şi avioane de vânătoare sau atac la sol.

A doua variantă ar fi o mobilizare oficială a trupelor ruseşti care să declanşeze ofensiva împotriva trupelor ucrainiene, fie la cererea aliaţilor din provinciile separatiste, fie ca răspuns la eventuale acţiuni considerate ca punând în primejdie trupele şi securitatea la graniţa de sud-vest a Rusiei. (Citiți mai mult accesând: adev.ro/r2ypux).

Publicitate

06/12/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Obrăznicia președintelui Zelenski scuzată de ambasadorul Ucrainei la București

 

Nu doar Viktor Orban dezavuează Unirea de la 1918, ci si președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski

 

În acest an, România se află în fața unei situații pe care a evitat sistematic (sau programatic) să o preîntâmpine. Agresivitatea lui Viktor Orban privind contestarea Unirii de la 1918 și revendicarea Transilvaniei a fost tolerată și chiar susținută de mediul nostru politic, prin complicitatea tuturor partidelor aflate la putere, timp de 30 de ani, cu ONG-ul numit UDMR.

Situația este extrem de gravă, România fiind, practic, înconjurată de o lume slavă, în care joncțiunea dintre slavii din nord și răsărit (rușii și ucrainenii) cu slavii din sud (sârbii și bulgarii) a fost făcută de Rusia lui Putin prin Ungaria lui Orban.

În paralel, se exercită o presiune imensă asupra cancelariilor europene pentru discreditarea tratatului de la Trianon, cel puțin în privința României, și nu este exclus ca această presiune să ducă în final la autonomia Transilvaniei sau a așa-zisului Ținut Secuiesc.

Obrăznicia Ungariei și tăcerea României (interpretabilă, la nivel diplomatic, ca o formă de consimțământ) i-a încurajat și pe alții să să se alinieze la poziția lui Viktor Orban.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru zelenski photos

 

 

 

 

 

De pildă, pe tânărul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski care, cu ocazia Zilei Unității și Libertății Ucrainei (22 ianuarie), în discursul său oficial, a afirmat, printre altele, că, în 1918, „Bucovina de Nord  fost ocupată de români”.

Ambasadorul Ucrainei la București și-a cerut ulterior scuze pentru gafa președintelui Ucrainei, motivând că, de fapt, a fost o greșeală de traducere.

Reacția MAE al României a fost atât de jenant de timidă încât, în comunicatul pe care l-a emis după „incident”, părea că-și cere scuze Ucrainei că e nevoit să dea acest comunicat.

Singura replică bărbătească venită din mediul politic a fost cea a deputatului liberal Daniel Gheorghe, care face notă discordantă chiar cu linia politica a partidului său (să nu uităm că, în prima ședință a noului guvern liberal, prima măsură luată a fost eliminarea „Identității Naționale” din denumirea Ministerului Culturii).

Atitudinea lui Daniel Gheorghe a fost atât de fermă și de documentată (deputatul PNL este profesor de istorie) încât merită citată:

„Afirmația președintelui Ucrainei potrivit căruia România a ocupat Bucovina la 1918 este o mare ofensă gratuit adusă țării noastre de către un înalt demnitar al unei țări partenere. MAE este obligat să răspundă. Cel mai bun răspuns pe care îl poată da România este sistarea oricărei forme de susținere internațională acordată Ucrainei.

Până una alta programul sistematic de deznaționalizare a Românilor din Ucraina îmbracă forme care amintesc de timpurile sovietice, timpuri a căror moștenire este vizibilă în discursul public exacerbat dar și în tipul de legislație abuzivă pe care statul vecin înțelege a o impune în politica sa privind drepturile minorităților naționale.

Ceea ce nu cunoaște fostul actor de comedie este exact faptul că etnicii ucrainieni au fost salvați de la teroarea bolșevică de actul Unirii Bucovinei cu Regatul României, votat democratic în Congresul de la Cernăuți, la 28 noiembrie 1918.

La fel precum uită să spună cum, în 1940, nordul Bucovinei a fost rupt brutal din trupul României și atașat la Ucraina de către aceiași bolșevici.

Comuniștii ucrainieni ar fi vrut chiar ca întreaga Basarabie să fie alipita la republica sovietică ucraineană însă au reușit să pună mâna abuziv pe sudul Basarabiei și pe o parte din nordul ei. În tot acest timp în care președintele Zelenski,  pe fondul unui dezastru economic al țării sale, flutură steagul naționalismului ucrainean, legile anti-europene care desființează învățământul în limba minorităților pe teritoriul merg înainte repede și agresiv.

Mai răbdăm mult bătaia de joc la care sunt supuși, de către statul vecin și așa zis „partener”, frații noștri, Românii autohtoni din Bucovina, Basarabia, Herța și Maramureș?

Tratamentul josnic și constant discriminatoriu la care este supusă minoritatea românească de pe teritoriul Ucrainei necesită un răspuns! Un răspuns modern, în baza legislației internaționale si compatibil cu statutul european al României, care să însemne sancțiuni politice și economice limpezi și oprirea oricărui tip de susținere a Ucrainei în parcursul său către aderarea la UE!”.

Salutăm riposta demnă a lui Daniel Gheorghe, cu atât mai mult cu cât „gafa” președintelui Zelenski nu este gafă, ci atitudine. Și nu e vorba de atitudinea singulară a unui stat, Ucraina, ci și de cea a Ungariei, Rusiei, Bulgariei și Serbiei, care nici măcar nu se mai obosesc să-și disimuleze intențiile, recompensându-și mercenarii pe față.

Unul dintre ei este Lucian Boia, istoricul „oficial” al statului român (sau maghiar?), care a fost decorat recent de preşedintele Ungariei, János Áder, cu titlul „Crucea de cavaler al Ordinului de Merit al Ungariei”, pentru „activităţile deosebite desfăşurate ca istoric, precum şi pentru întreaga operă, prin care contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea relaţiilor dintre poporul maghiar şi român”.

România este „asediată”, așadar, din toate părțile, de dușmani puternici și uniți. Cam mulți pentru o țară condusă de incompetenți și de alogeni, cum e România, încât te miri cum de mai existăm ca stat.

Mai ales în condițiile în care asistăm la o „inflație”  fără precedent: numărul cozilor de topor a depășit cu mult numărul topoarelor.

Articol apărut în numărul 56 al revistei „CERTITUDINEA”

 

10/02/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a semnat Tomosul de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ucrainene

 

 

 

MOMENT ISTORIC///Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a semnat Tomosul de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ucrainene

 Astăzi, 5 ianuarie 2018, la Istanbul, în Catedrala Patriarhală „Sfântul Andrei”, în prezența președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko și a președintelui Radei Supreme, Andrei Parubyi, a avut loc ceremonia de semnare, de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, a Tomosului privind autocefalia Bisericii Ortodoxe ucrainene (înființată în decembrie 2017, în urma unui Sinod extins, la care nu au participat ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei).

 La ceremonie au participat mai mulți oficiali ucraineni, inclusiv prim-vice-premierul Stepan Kubiv, ministrul de externe Pavel Klimkin, ministrul Apărării Stepan Poltorak, mitropolitul Epifanie al Kievului și întregii Ucraine, mitropolitul Oleksandr (Drabinko) etc.

Șeful statului (care este însoțit în deplasarea sa la Istanbul de către soția sa Marina) a participat la ceremonia respectivă după o întâlnire oficială cu președintele Turciei, Recep Erdogan.

 

 

 

 

 

 

 

Mâine, 6 ianuarie, după săvârșirea sfintei liturghii, Tomosul va fi înmânat, la Istanbul, întâistătătorului Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale, mitropolitul Epifanie al Kievului și întregii Ucraine, după care va fi adus la Kiev și expus în Biserica „Sfânta Sofia” din capitala Ucrainei.Petro Poroșenko, presedintele Ucrainei, a declarat  la randul sau  că „semnarea Tomosului deschide o nouă eră în istoria ortodoxiei mondiale”.

 

 

 

 

 

Totodată, presa de limba rusă și independentă din Ucraina menționează că acordarea Tomosului va fi exploatată maximal în scopuri electorale de către Petro Poroșenko, care va participa la alegerile prezidențiale de la 31 martie 2019 pentru un nou mandat de șef al statului.

La 11 ianuarie 2019, acesta va începe un „tur al regiunilor”, împreună cu mitropolitul Epifanie al Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale, pentru a recupera actualul decalaj electoral față de principalii săi candidați și pentru a încerca intrarea în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.

 

 

 

 

 

Potrivit președintelui Radei Supreme, până în prezent circa 40 de parohii (n.n. nici una din localitățile cu populație predominant românească din Ucraina) care au aparținut Bisericii Ortodoxe ucrainene subordonate patriarhiei Moscovei ar fi trecut de partea Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale.

Experții ucraineni apreciază că „procesul recunoașterii internaționale a autocefaliei Bisericii Ortodoxe ucrainene nu va fi ușor și nici rapid”.

La randul sau, Președintele Fundației Universitare a Mării Negre din România este de părere că, după decizia Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol de a recunoaște independența Bisericii Ortodoxe Ucrainene, „va fi o bătălie geopolitică a Rusiei cum acest spaţiu n-a mai văzut până acum”.

 

 

 

 

 

Surse:

Stire pe pagina lui Dorin Popescu de pe FaceBook preluat de https://www.timpul.md/

05/01/2019 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

%d blogeri au apreciat: