12 atentate la viața lui Vladimir Putin în 11 ani

 

 

 

                     12 tentative de asasinat asupra lui Vladimir Putin

 

 

Profesiunea „președinte al Rusiei” este una dintre cele mai periculoase din această țară, dacă nu chiar din lume.

În orice caz, sunt puțini șefi de stat asupra cărora să se încerce 12 asasinate în 11 ani, așa cum s-a întâmplat cu președintele federației ruse, Vladimir  Putin, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru 

Pericolul este confirmat și de experții americani care îl consideră pe Putin ținta numărul 2 de pe lista liderilor mondiali cei mai expuși atentatelor.  

Sfârșitul anilor ’90 a fost marcat de o serie de încercări de asasinat asupra lui Boris Ielțîn,predecesorul lui Putin.

Pe 4 noiembrie 1998, Ivan Orlov, un locuitor din Podolsk, în vârstă de 65 de ani, a intrat în Piața Roșie într-o mașină Moskvici și a detonat o mașină lângă Turnul Spasskaya. Doi ofițeri ai FSB au fost răniți. Orlov însuși a murit în închisoare în urma unui atac de cord.

Pe 20 mai 1999, Iuri Serdiuk, un locuitor al lui Krasnodar , în vârstă de 35 de ani, a condus în Piața Roșie o mașină plină și cu explozibili, dar printr-o întâmplare nu a putut să-l detoneze. Apoi Serdyuk s-a stropit  cu benzină și și-a dat foc. Incendieul  a fost stins rapid.  Asasinul a fost declarat bolnav mintal și a fost plasat într-un spital special.

 Un fapt este de remarcat în aceste două cazuri, anume acela că  ambii asasini nu au apărut în fața unei instanțe, iar această  ciudățenie se va repeta.

TOȚI cei care au încercat să-l asasineze pe Vladimir Putin (ca și mai înainte – pe Brejnev, Gorbaciov, Elțin), fie vor muri în circumstanțe ciudate în timpul anchetei, fie vor fi declarați nebuni  și plasați în spitale speciale, unde urmele lor au dispărut.

Prima încercare de atentat asupra lui Vladimir Putin a avut loc  – la 24 februarie 2000. Apoi, șeful serviciului de presă al FSB, Sergey Devyatov, a  declarat că Putin ar fi trebuit să fie ucis la înmormântarea lui Anatoly Sobchak din Sankt Petersburg, atentatul fiind pregătit  „nu de un psihopat, ci de o organizație”.

Se presupune că  doi lunetiști angajați de „un bandit cecen ” au vrut să-l împuște pe președinte. Din nou, potrivit zvonurilor, acești atentatori și alți doi „ideologi” ai asasinatului au fost neutralizați cu doar câteva ore înaintea atacului și au pierit în subsolurile securității ruse la Lubianka, ori au fost uciși în timpul unei operațiuni speciale.

A doua tentativă de asasinare a președintelui Rusiei a  fost pregătită la Ialta în timpul summitului informal al CSI, care a avut loc în perioada 18-19 august 2000. Din nou, nu au fost furnizate detalii. S-a raportat doar că 6 autori au fost reținuți – 4 ceceni și 2 imigranți din Orientul Mijlociu.

Atentatorii intenționau să-l arunce în aer pe Putin atunci când acesta trebuia să ajungă la locul de întâlnire al șefilor CSI. Ce s-a întâmplat cu teroriștii nu se știe.

În toți aceiași ani, au existat mai multe incidente care erau direct legate de securitatea președintelui. Poate că acestea au fost încercări de a-l ucide pe Putin, dar FSB nu a dat nicio explicație cu privire la numărul acțiunilor dejucate.

 

 

 

 

 

Astfel, pe 12 septembrie 2000, o mașină Jiguli a încercat să urmărească autoturismul prezidențial, care trecea de-a lungul Prosuz Kutuzovsky.

În apropierea Arcului de Triumf, mașina respectivă  s-a apropiat de limuzina prezidențială, în ciuda cererilor poliției rutiere de a se opri. Drept urmare, intrusul a fost lovit de un vehicul de escorta președintelui .

 Cine conducea acest automobil Zhiguli și ce i s-a întâmplat încă nu se știe.

Pe 3 iunie 2002, un Volkswagen-Passat a ieșit de pe banda de mare viteză pe Novy Arbat în momentul în care trecea prin ea o motocicletă prezidențială dar a fost îndepărtat imediat de un jeep de escortă. Șoferul-intrus a murit la fața locului.

Și pe 9 octombrie 2002, pe același Novy Arbat, o mașină din excorta lui Putin a acroșat o  ambulanță. Drept urmare, patru persoane au fost rănite (doi ofițeri ai FSO și șoferul și paramedicul ambulanței). Nu se știe dacă persoanele din ambulanță aveu intenția de a-l ucide pe Putin. Soarta celor doi răniți din acest vehicul medical (precum și numele acestora)a rămas , de asemenea, necunoscut. Probabi  că și ei au fost internați într-o clinică psihiatrică.

A treia încercare de atentat la viața lui  Vladimir Putin trebuia să se întâmple în 9-10 ianuarie 2001 la Baku. Ministrul azer al Securității Naționale, Namik Abbasov, a declarat atunci că un cetățean irakian, Kyanan Rostam, ar fi trebuit să efectueze un atac terorist. Se crede că acest Rostam a fost instruit în lagărele de pe teritoriul Afganistanului, a avut legături cu militanți ceceni implicați în uciderea a trei britanici.

Aceasta este diferența principală față dintre Rusia, unde toți atentatorii” au dispărut fără urmă de această dată în Azerbaidjan a avut loc proces al teroristului irakian cu ușile închise în urma căruia acesta a fost  condamnat la 10 ani de închisoare.

A patra încercare  de asasinare a lui  Vladimir Putin a avut loc 16-17 octombrie 2001 în timpul șederii sale în Iran. 4 teroriști trebuiau să arunce în aer o mașină atunci când escorta președintelui rus a trecut pe lângă ea. Ce s-a întâmplat cu acești răufăcători nu se știe.

A cincea încercare de  atentat la viața președintelui rus a avut loc în februarie 2002. IS Zaițev, un cetățean în vârstă de 38 de ani al satului Pogost, districtul Sobinsky, regiunea Vladimir,  într-o mașină VAZ-2110 a încercat să treacă prin Poarta Borovitsky a Kremlinului.

 Nu se știe dacă transporta arme sau explozibili.  După arestare, Zaițsev a fost plasat într-un spital de psihiatrie din Moscova. Soarta lui este în continuare necunoscută. 

 

 

 

 

A șasea încercare a avut loc  în februarie 2002. Dar de data aceasta  ziarele au relatat că un bărbat în vârstă necunoscut „a încercat să se sinucidă prin împușcare în cap (conform unei alte versiuni – în piept) cu un pistol”. Se presupune că decedatul nu deținea documente cu el, timp de câteva zile nu a putut fi identificat.

Ulterior, s-a scurs în presă știrea că moscovitul, Serghei Romashkin, în vârstă de 76 de ani, s-a dovedit a fi terorist. Se spune că era înregistrat de multă vreme într-un dispensar neuropsihiatric cu diagnostic de schizofrenie. Avea un pistol de 5,6 mm, detonatoare electrice, o sticlă cu un fel de lichid (fie benzină, fie nitroglicerină, fie un alt exploziv).

Nici rudele teroristului Romashkin, nici persoane care l-au cunoscut nu au fost găsite.

A șaptea tentativă de asasinare a lui  Vladimir Putin s-a întâmplat în noiembrie 2002. Un alt atacator avea în plan să-l atragă  pe președinte la negocieri și apoi să-l împuște. Un anume Vladimir Șirokov, în vârstă de 45 de ani, rezident al capitalei Udmurtiei, Ijevsk, a ajuns într-un autoturism la clădirea FSB din Lubyanka .

  Ofițerii KGB au negociat cu teroristul mai mult de 1,5 ore. La final, Șirokov, când și-a dat seama că Putin nu va veni la negocieri cu el, s-a predat autorităților.

Ca de obicei, s-a anunțat că  „Vladimir Șirokov este înregistrat într-un dispensar neuropsihiatric în orașul Izhevsk” și a fost din nou dus la un spital de psihologie. Ceea  ce s-a întâmplat mai departe cu Șirokov – nu s-a aflat niciodată.

A opta încercare de atentat a avut loc în februarie 2003. Și din nou, teroriștii au încercat t o nouă tactică de asasinat.  Un plic cu pulbere neidentificată adresat  președintelui Rusiei, Vladimir Putina fost găsit la stația poștală Kazan a poștei din  Tatarstan .

În aceeași zi,  a fost descoperită o altă scrisoare suspectă având  nota „Moscova, Kremlinul, Vladimir Putin”. Oficialii locali de securitate au anunțat că plicurile ar fi conținut făină de grâu,dar nu a fost prezentată nicio expertiză  a conținutului mesajului.

S-a dovedit că scrisoarea a fost  scrisă de o persoană în vârstă de 39 de ani cu handicap din districtul Tukaevsky din Tatarstan. Ce s-a întâmplat cu persoana respectivă ca de obicei, nu se știe.

Se presupune că chiar niște  ofițeri FSB au fost implicați în cea de- a noua încercare de atentat la  viața lui Vladimir Putin în octombrie 2003. Atunci  ziarul britanic The Sunday Times a relatat știrea că  „Scotland Yardul a dezvăluit planul de asasinat al președintelui rus Vladimir Putin, în care a fost implicat omul de afaceri rus  Boris Berezovsky”.   

Berezovsky însuși a declarat că știrea respectivă era o provocare.

Potrivit The Sunday Times,  doi cetățeni ruși care au ajuns la Londra de la Moscova la începutul lunii octombrie s-au întâlnit cu fostul locotenent colonel FSB Alexander Litvinenko pentru a discuta un plan de eliminare fizică a președintelui rus Vladimir Putin cu ajutorul cecenilor. Litvinenko a povestit despre această întâlnire lui Boris Berezovsky, care l-a sfătuit să dea o declarație poliției.

Presupușii atacatori erau maiorul FSB Andrey Ponkin și un anume Alekhin. „În interiorul FSB, nemulțumirea față de Putin este în creștere”, ar fi spus agenții de securitate ruși  lui Litvinenko. „Ei cred că de îndată ce președintele va termina  cu oligarhii, va veni rândul  agenților FSB.” De aceea ei pregăteau un plan pentru asasinarea președintelui de separatiștii ceceni în timpul unuia dintre turneele sale de peste mări.

Ce s-a întâmplat cu maiorul FSB Ponkin și complicele său Aliohin nu se știe.

A zecea tentativă de asasinat asupra lui Putin a fost programată pentru martie 2008. Trebuia să aibă loc în ziua alegerilor. Organizatorii asasinatului au închiriat un apartament pe strada Sadovnicheskaya și au livrat acolo armele necesare. 

Tentativa trebuia să fie executată de un Shahvelad Osmanov, în vârstă de 24 de ani.

 

 

Atentatorul urma să-l ucidă atât pe președintele Medvedev, cât și pe Putin atunci când aceștia urmau să se deplaseze  pe Vasilievski Spusk pentru a lua parte la un concert de gală în Piața Roșie. Ofițerii FSB au luat cu asalt apartamentul cu puțin timp înainte de începerea evenimentului și i-au reținut pe cei aflați acolo.

Mai multe arme de foc au fost descoperite în apartament, inclusiv o pușcă de lunetist. Osmanov a fost acuzat de deținerea ilegală de arme. Ce s-a întâmplat cu teroristul tadjik și complicii săi nu se știe.

A unsprezecea tentativă de asasinat asupra  lui Putin trebuia să aibă loc în august 2009. Forțele ruse de securitate au reținut un bărbat care încerca să intre în Kremlin într-o mașină Jiguli, identificându-se  drept reprezentant al serviciilor speciale ruse și a spus că are o întâlnire cu un membru al guvernului rus.

Bărbatul a fost dus la secția de poliție Kitay Gorod. Acolo deținutul s-a simțit brusc bolnav și, cu semne ale unei crize nervoase severe, a fost internat în spital. De ce nume  suferea această persoană și unde a fost internată, ce nu  s-a aflat nici până astăzi.

A  douăsprezecea încercare de eliminare a lui  Putin s-a întâmplat în iulie 2011. La Moscova, polițiștii au reținut un bărbat de 30 de ani  încerca să intre în Kremlin pretinzând că dorește să-și primească salariul. El a fost trimis la spital pentru a fi testat.. Ce s-a întâmplat cu acest bărbat nu este de asemenea cunoscut.

În două cazuri, atacatorii au încercat să-l asasineze pe Dmitri Medvedev, în timpul prezidnțiatului acestuia.

15 iunie 2011 în apropiere de Kremlin a fost  reținut un bărbat bolnav mintal care dorea o întâlnire cu președintele și se afla într-o mașină VAZ-2115. Ca de obicei, anunțul oficial a fost  redactatstandard: „Locuitorul din St. Petersburg, în vârstă de 33 de ani, care suferea de o boală mintală, a fost reținut și a fost internat în spital”. Nici un alt amănunt  nu se cunoaște.

La 19 iunie 2011, un bărbat a fost arestat în timp ce încerca să intre în Kremlin pe la intrarea Turnului Spasski, explicând că „președintele rus Dmitri Medvedev a făcut o programare pentru el”. 

Persoana era un muscovit în vârstă de 40 de ani, „suferind de boli psihice severe”.

De la secția de poliție a fost trimis la un spital de psihiatrie. Nu se știe la ce spital a fost internat, de ce boală anume suferea , dacă este încă tratat  și dacă este încă în viață…

După cum vedem, Vladimir Putin a supraviețuit până în 2011 la cel puțin 12 tentative de asasinat (acestea fiind doar cazuri cunoscute,  fără a se lua lua  incidente rutiere ).

Dintre liderii mondiali actuali, doar cubanezul Fidel Castro s-a aflat în pericol mai mare – a supraviețuit aproximativ 100 de încercări de asasinat (cubanezii  susțin că ar fi fost în realitate vorba de 600 de încercări de asasinat).

 

Publicitate

Un raport întocmit de Rosatom, institutul rusesc responsabil cu energia atomică, spune ca centralele nucleare rusesti sunt adevarate bombe cu ceas

Personal  insuficient, prost concepute sa infrunte cutremurele şi  alte calamitati naturale , centralele nucleare rusesti  sunt adevarate bombe cu ceas, spune  un raport  întocmit de Rosatom, institutul rusesc responsabil cu energia atomică, arată că centralele nucleare ale Rusiei sunt vechi şi slab pregătite să înfrunte cutremure sau alte calamităţi naturale.

Raportul celor de la Rosatom susţine că instalaţiile nucleare ale ţării suferă de 31 de defecte serioase de securitate. Printre altele, centrale atomice ruseşti sunt slab pregătite pentru catastrofe naturale, asemanatoare  celor  care au afectat recent uzina din Fukushima din  Japonia. În plus, constructorii nu a luat în considerare riscul de cutremure atunci când au conceput centralele din Rusia, spune raportul.

Ceea ce îi îngrijorează şi mai mult pe specialişti este faptul că aceste centrale au fost concepute pe acelaşi model ca cea de la Cernobâl, care a explodat în aprilie 1986 eliberând cantitîţi uriaşe de radiaţii în atmosferă. Mai mult, majoritatea centralelor nucleare nu au mecanisme automate de oprire, care se presupune că ar trebui să funcţioneze ori de câte ori are loc o catastrofă naturală.

Sistemele de răcire din mai multe centrale au şi ele probleme, iar majoritatea uzinelor duc lipsă de inspectori pentru siguranţa nucleară şi de personal calificat pentru întreţinere şi reparaţii, avertizeaza  raportul Rosatom, care  a fost trimis către şeful statului.

Le Temps a primit nimicitorul  studiu Rostama de la Bellona, ​​o organizaţie norvegiana  de mediu.

Ole Harbitz, şef al comisiei de criză a Autoritatii  Norvegiane pentru Protecţia impotriva Radiaţiilor (Statens strålevern) a declarat ca presedintele rus Dmitri Medvedev,  a răspuns că va trata serios această problemă, mai ales după accidentul de la Fukushima din Japonia..

Sursa: Le Temps

Cititi  articolul complet

 Foto – Timm Suess

Experții ucraineni nedumeriți: Medvedev a ignorat Ucraina însă a menționat România cu privire la reglementarea conflictului din Transnistria

Declarația făcută publică la o conferinţă de presă după summitul de la Deauville cu privire la reglementarea conflictului transnistrean i-a lăsat nedumeriți pe mai mulți politologi ucraineni. Nedumerirea experţilor rezultă din faptul că la sfârșitul declarației sale, Medvedev nu a menționat Ucraina ca parte la negocieri de care depinde succesul soluționării diferendului transnistrean.

Foto: eu-russiacentre.org

De asemenea, a fost uitată şi OSCE, care are rolul de mediator în rezolvarea conflictului.”Din declaraţia lui Medvedev rezultă că importanța OSCE și a Ucrainei este atât de nesemnificativă încât ele pot fi pur şi simplu ignorate”, au subliniat analiştii politici.Însă, apariţia României pe lista actorilor internaţionali de care depinde succesul desoluţionare a conflictului transnistrean i-a nedumerit pe mai mulți experți, care cunosc implicarea directă a României în conflict de partea Republicii Moldova.”

În cazul în care această declarație reprezintă poziţia oficială a guvernului rus în reglementarea transnistreană, se pare că asistăm la începutul unei noi restructurări a politicii externe rusești”, consideră experţii ucraineni.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la novosti.main.ru 

Tiraspolul nu vrea România în soluţionarea conflictului transnistrean.

20.10.2010

Numirea României ca parte a rezolvării conflictului transnistrean marţi la summitul trilateral Germania-Franţa-Rusia de la Deauville de către preşedintele Dmitri Medvedev a suscitat reacţii negative din partea unor experţi de la Tiraspol, care s-au grăbit să-l acuze pe şeful statului rus de necunoaşterea situaţiei reale din regiune şi, în particular, din Republica Moldova, relatează Regnum News, citată de Agerpres.

Includerea României pe lista ţărilor de care depinde succesul negocierilor privind soluţionarea conflictului moldo-transnistrean, precum şi ignorarea Ucrainei în acest context lasă o impresie cel puţin ciudată, a apreciat Ilia Galinski, directorul Institutului de analize strategice şi previziuni din Transnistria, în opinia căruia liderul rus „lasă impresia că nu cunoaşte situaţia în problema dată”’.

Altfel, susţine el, cum putea să i se refuze Ucrainei – ţară mediatoare a conflictului, mai ales pe fundalul intensificării activităţii sale în această direcţie – dreptul de a face eforturi pentru soluţionarea constructivă a conflictului moldo-transnistrean.

Galinski anticipează reacţii dure ale politicienilor ucraineni şi instituţiilor oficiale de la Kiev în legătură cu respectivele declaraţii.

De asemenea, expertul de la Tiraspol afirmă că preşedintele Medvedev a uitat în acest context şi de OSCE, o organizaţie mediatoare în cadrul formatului de negocieri „5+2” (Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE plus UE şi SUA, ca observatori).

Din declaraţia lui Medvedev rezultă că efectele activităţii sale în reglementarea moldo-transnistreană par într-atât de nesemnificative încât poate fi ignorată, opinează el.

Potrivit acestuia, apariţia României pe lista actorilor internaţionali de care depinde succesul negocierilor moldo-transnistrene amplifică sentimentul de stranietate pentru că ‘tuturor experţilor’ le este cunoscută implicarea României în conflictul din Transnistria de partea Republicii Moldova.

 De aceea, susţine Galinski, este foarte clar de partea cui se va situa România în cadrul rezolvării problemei şi ce va însemna aceasta în cadrul conservării statalităţii transnistrene. „Evident, dacă preşedintele Medvedev nu a avut în vedere crearea unui nou stat pe calea unirii Republicii Moldova cu România (fără Transnistria) şi, în consecinţă, legitimarea Transnistriei ca stat independent şi, prin urmare, soluţionarea nedureroasă a conflictului moldo-transnistrean” – apreciază expertul de la Tiraspol, citat de Regnum News.

În cazul în care această stranietate reprezintă poziţia oficială a statului rus în cadrul reglementării moldo-transnistrene, asistăm, se pare, la începutul în Rusia a unei noi „perestroika” în politica externă, atunci când dorinţa „de a fi pe placul” Occidentului şi aşa-numitele valori universal-liberal umane depăşesc toate argumentele intereselor naţionale ruse, mai susţine el, dar aceasta pare mai mult concluzia agenţiei de presă citate la interviul cu Galinski.

„Este naiv să se aştepte ceva pozitiv de la conectarea României la negocierile privind Transnistria” – pretinde şi politologul transnistrean Nikolai Babilungă, într-o declaraţie pentru agenţia de presă citată.

 „Dacă aceasta nu a fost decât o simplă scăpare a preşedintelui Rusiei, ceea ce în general este puţin probabil, mi-ar plăcea să aud comentariile diplomaţilor ruşi pe această temă”, a spus el, fără să excludă un troc între Rusia, Germania şi Franţa în cazul Transnistriei.

„Preşedintele rus nu este un om deloc naiv. Poate că /Angela/ Merkel şi /Nicolas/ Sarkozy au reuşit să obţină acceptul liderului rus în privinţa unei astfel de participări a României în schimbul a ceva’ – mai opinează el, de altfel, aceasta este o speculaţie intens dezbătută în ultimele 24 de ore pe forumurile ruse.

 Sursa: Jurnal.md