
Foto: Imaginea lui Ștefan cel Mare din Tetraevangheliarul de la Humor, considerată cea mai exactă reprezentare a domnului moldovean.
Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop: Ștefan cel Mare este cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu.
E cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu
Istoricul academician, Ioan Aurel Pop, a adus un elogiu domnitorului Ștefan cel Mare despre care a spus că, potrivit unor documente găsite recent, acesta a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul.
„Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, Țara Românească. În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge „că cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman.
Cealaltă Valahie era pentru el Țara Românească pentru că prima Valahie era pentru el Moldova.
Prin urmare, adevărata Valahie pentru marele domn, pentru domnul de la Suceava, era Moldova”, a spus Ioan Aurel Pop într-o prelegere cu prilejul sesiunii speciale a Academiei Române organizate la Suceava cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la unirea Bucovinei cu Țara.
El a subliniat că Ștefan cel Mare a fost un unificator al românilor, ante-litteram.
„El a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise. Adică al Munteniei. De curând a ieșit la iveală că a fost numit conte sau guvernator al Transilvaniei.
A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară. A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie românească la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei”, a precizat președintele Academiei Române.
Ioan Aurel Pop a mai declarat că, recent, un tânăr cercetător de la Cluj a descoperit în arhivele de stat din Milano un document tulburător din 1459 prin care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazul să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa.
El a mai arătat că Dacia figurează în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș, ca principal aliat al Occidentului în lupta anti-otomană.
„Prin urmare, Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul”, a spus Ioan Aurel Pop.
Potrivit acestuia, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al daco-românismului așa cum s-a manifestat acesta prin epoca modernă a României, iar Ștefan cel Mare, prin asta, este un om modern.
„Cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu, unul de talie europeană, singurul român de obârșie și român politic, pe care Papa de la Roma l-a recunoscut drept atlet al lui Hristos, adică luptător în prim plan alături de toată Europa în lupta de stăvilire a avansării Semilunii spre centrul continentului”, a mai spus academicianul Ioan Aurel Pop.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
16/05/2019
Posted by cersipamantromanesc |
ISTORIE ROMANEASCA | 100 de ani înainte de Mihai Viteazul, acad.Ioan Aurel Pop, adevărata Valahie, „restitutio Daciae”, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, domn al Moldovei, preşedintele Academiei Române, refacerea Daciei, stefan cel mare |
Lasă un comentariu

Foto: dr.Constantin I. Istrati (n. 7 septembrie 1850, Roman; d. 17 ianuarie 1918, Paris), academician român, chimist, medic, membru titular (1899) și președinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916.
Conferința Domnului Dr. Constntin I. Istrati, președintele Academiei Române, ținută la Sorbona/Paris in ziua de 4 februarie 1915[1]:
„În aceste ultime săptămâni, jandarmii și polițiștii unguri au spânzurat 4.000 de români în Maramureș”.
A se vedea fotografia publicată în revista franceză „Le Miroir” („spânzurarea în Maramureș a trei țărani români acuzați de iredentism,document găsit de un sublocotenent italian asupra unui honved ungur ucis la Sant-Michele, lângă Gorizia”) și citiți extrase din gazetele franceze „La Croix” și „La revue hebdomadaire”.
Traducere din franceză „România, arhive istorice”
„Domnul Dr. Istrati, președintele Academiei Române, deputat în Parlamentul României, fost Ministru al Instrucțiunilor Publice și al Agriculturii a ținut joi la Sorbona o conferință care a avut un foarte mare succes :
« Spre sfârșitul sec. al XIII-lea, atunci când ungurii primiră la rândul lor loviturile invaziilor care se succedau, românii erau constituiți în mici state și chiar în mici republici.
Și tocmai în această provincie a Maramureșului slavizată de austrieci și maghiarizată de unguri care au strivit elementul nostru național, jandarmii și polițiștii unguri au spânzurat 4.000 de români.
În fruntea victimelor se găseau preoți greco-catolici. Se crede în general, că ni s-a răpit doar Bucovina și Basarabia. Dar nu trebuie uitat că ni s-a răpit părți importante din Transilvania; principatele Făgărașului și Amlașului și chiar ducatul Banatului, partea de nord a Olteniei până la regiunile aurifere din Hațeg care au aparținut Valahiei.
Pretutindeni în aceste regiuni, doamnelor și domnilor, supuse jugului străin unde rasa românească era compactă și unde se găsesc încă 4 milioane și jumătate de români pe un teritoriu de aproape 100.000 km2 ei sunt frații noștri.
Trebuie să știți, doamnelor și domnilor, că la fel ca în anul 1877, România va ști să-și facă din plin datoria. In afară de revendicările legitime și naturale pe care are dreptul să le facă în fața Europei, ea va ști să dovedească înainte de toate prin atitudinea sa că înțelege ca țară latină să contribuie înainte de toate alături de dumneavoastră la victoria civilizației latine și europene […] »”[2].

Foto: Preot român spânzurat de armata austro-ungară, folosit ca marionetă în care un militar își descarcă pistolul. În bătaie de joc, crucea preotului i s-a vârât între mâinile încătușate…
Surse:
Transilvania anului 1916 – Daniel Siegfriedsohn
Apreciază:
Apreciere Încarc...
06/12/2018
Posted by cersipamantromanesc |
ISTORIE ROMANEASCA | conferinta, Dr. Istrati, invaziile maghiare, istorie insangerata, marturii, preşedintele Academiei Române, rapirea bucovinei, teroarea austro ungara in ardeal |
4 comentarii

În data de 31 august, românii de pretutindeni sărbătoresc ZIUA LIMBII ROMÂNE, prilej pentru academicienii noștri să se deplaseze la Chișinău, pentru a celebra alături de frații de peste Prut acest moment deosebit, transmite Evenimentul Zilei, preluat de Romanian Global News.
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a ținut să transmită în acest sens un mesaj pe care-l reproducem, integral, mai jos:
„Cuvânt de salut, la Sărbătoarea Națională „Ziua Limbii Române”
Sărbătoarea națională „Ziua Limbii Române” este – în contextul Centenarului Marii Uniri a tuturor românilor – încărcată de semnificații profunde.
În acest cadru, cele două academii naționale românești au decis să celebreze împreună limba noastră cea română, cea mai importantă creație spirituală a poporului român.
Academia Română îi felicită cu acest prilej pe toți românii și cu deosebire pe aceia din stânga Prutului, obligați în ultimele două secole să treacă prin cazne grele și să-și vadă primejduită existența prin atentatul asupra „comorii”, asupra „focului ce arde”, asupra „cântecului”, asupra „graiului pâinii”, asupra „frunzei verzi”, asupra „vechilor izvoade”, adică asupra „limbii sfinte” care este limba română.
Martorii străini au reușit se afle, cu peste o jumătate de mileniu în urmă, secretul dăinuirii noastre la Dunăre, la Carpați, la Prut și la Nistru: românii există în ciuda tuturor greutăților, fiindcă știu să își apere mai mult limba, decât viața!
În acest efort de viețuire, de supraviețuire și de conviețuire, Academia de Științe a Moldovei a militat constant în ultimele decenii pentru denumirea corectă a limbii naționale ca „limba română”, pentru prețuirea limbii române ca principal instrument de comunicare între toți românii, pentru menținerea și marcarea identității românești în Republica Moldova și pentru consolidarea unității tuturor românilor.
În acest sens, Academia de la Chișinău s-a manifestat ca o instituție cu incontestabilă autoritate științifică și culturală, reunind în sânul său intelectualitatea basarabeană, întru sporirea eforturilor de creștere a părții de națiune cuprinsă între Prut și Nistru.
Acesta este un motiv în plus să susținem azi, în momente de cumpănă, Academia Moldovei, cu rol plenipotențiar în sfera științei și inovării și cu statut autonom de funcționare pe temeiul principiilor autoadministrării.
Prin urmare, felicitările noastre se îndreaptă spre colegii noștri membri ai celui mai înalt for de consacrare științifică și culturală de la Chișinău, aflat în parteneriat strâns cu Academia Română, spre acea instanță a elitei intelectuale românești răsăritene, menite să păstreze și să întărească spiritualitatea noastră în vremuri și în spații mult încercate.
Academia Moldovei a înțeles că, apărându-ne limba noastră cea română scrisă cu grafie latină, ne apărăm ființa națională și ne pregătim să existăm și în viitor, în concertul națiunilor europene.
De aceea, la 100 de ani de la unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, „uniți în cuget și-n simțiri”, aducem împreună cel mai frumos prinos limbii noastre românești.
Vivat, crescat, floreat!”
Apreciază:
Apreciere Încarc...
01/09/2018
Posted by cersipamantromanesc |
LUMEA ROMANEASCA | Academia de la Chișinău, academia de stiinte a moldovei, Academia Română, apărându-ne limba noastră, Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, Sărbătoarea Națională „Ziua Limbii Române", ziua limbii romane |
Un comentariu