ANALIZA STRATFOR: Rusia vrea să contrabalanseze extinderea NATO spre est cu ajutorul regiunii transnistrene

Potrivit experților, “la scurt timp după numirea lui Rogozin în funcția de emisar special al președintelui Rusiei pentru Transnistria, s-a conturat intenția Kremlinului de a reînarma trupele ruse dislocate în regiunea transnistreană”.

“Deși ulterior, Rogozin a negat faptul că autoritățile militare ruse au de gând să instaleze o stație radar în regiunea transnistreană, această intenție și-a luat conturul.

Politica Federației Ruse de a moderniza trupele rusești în rmn se înscrie în linia altor acțiuni ale sale în ceea ce privește enclava Kaliningrad și Belarusul.

Rusia vrea să contrabalanseze extinderea NATO spre est cu ajutorul fostelor republici sovietice, subminând astfel securitatea aliaților Statelor Unite”, consideră autorii articolului.

“Deoarece Polonia și România fac parte din strategia militară americană, este de înțeles de ce Rusia încearcă să adopte aceeași tactică pe care o practică în Belarus și Kaliningrad”, conchid experții STRATFOR.

UNIMEDIA amintește că în cadrul recentei vizite la Tiraspol, emisarul special al președintelui Rusiei pentru „Transnistria”, Dmitri Rogozin, a declarat că „armamentul contingentului rus de menţinere a păcii din regiunea transnistreană va fi modernizat către 2020 în conformitate cu planurile de reînarmare a armatei ruse”.

„Soldații noștri din Transnistria vor fi înarmați la fel ca și cei aflați pe teritoriul Federației Ruse”, a mai spus viceprim-ministrul rus.

 

 

 

Sursa: UNIMEDIA

Publicitate

O PROBLEMĂ NAŢIONALĂ ÎN CONTEXT INTERNAŢIONAL.BASARABIA -1812.

 

În şirul acţiunilor preconizate în cadrul consemnării a 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus se înscrie şi Conferinţa ştiinţifică internaţională „Basarabia – 1812.

Problemă naţională, implicaţii internaţionale”, care va avea loc sub egida Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Academiei Române. Scopul acestui simpozion rezidă, înainte de toate, în reconstituirea şi aprecierea academică, în baza surselor documentare, a împrejurărilor istorice, militare, politice, juridice, diplomatice, regionale şi internaţionale, sociale, culturale, demografice şi confesionale ale anexării Basarabiei la Imperiul Rus la 1812, precum şi în urmărirea şi interpretarea de o manieră convingătoare a evoluţiei istorice a acestui spaţiu, din perspectiva sec. XIX – începutul sec. XXI.

La 16 mai 2012 se vor împlini 200 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti între Rusia şi Poarta Otomană, în conformitate cu care partea Moldovei de la est de Prut (numită convenţional Basarabia) a fost anexată la Imperiul Rus. De atunci încoace, acest rapt istoric a generat abordări şi interpretări controversate în mediile politice, diplomatice, ştiinţifice, culturale şi informaţionale. O probă în acest sens poate servi şi actuala confruntare referitoare la semnificaţiile anului 1812, care se desfăşoară pe plan naţional, regional şi internaţional, caracterizată printr-o largă şi controversată gamă de opinii şi aprecieri.

În toată existenţa sa, istoriografia din fosta RSS Moldovenească a ignorat deliberat investigarea profundă, multidimensională şi imparţială a problematicii anului 1812, limitându-se să reproducă şi să multiplice stereotipurile şi verdictele istoriografiei oficiale imperiale ruse, apoi a celei sovietice comuniste.

Or, spre deosebire de o anume diversitate de opinii care îşi putea face locul în mediul ştiinţific din fostul imperiu al ţarilor, şcoala sovietică de istorie a îmbrăţişat o paradigmă rigidă şi exclusiv pozitivistă în raport cu actul politico-militar de acum 200 de ani, interpretând tendenţios şi unilateral atât evenimentele premergătoare anexării Basarabiei la Imperiul Rus, cât şi faptele de la 1812, precum şi consecinţele acestora şi, deosebit de grav, respingând brutal orice încercare de concepere a evoluţiilor istorice ale spaţiului dintre Prut şi Nistru în contextul civilizaţiei româneşti şi europene.

La est de Prut, abordările semnificaţiei anului 1812 au început să fie amendate, în special, după proclamarea independenţei Republicii Moldova, când au fost realizate un şir de investigaţii ştiinţifice în care sunt cercetate din perspectiva adevărului istoric multiplele aspecte militare, politice, diplomatice, juridice, sociale, demografice etc. ale situaţiei Ţării Moldovei în sistemul relaţiilor internaţionale la începutul secolului al XIX-lea, raptul Basarabiei, fiind reevaluate şi reconsiderate urmările acestui act în destinul zbuciumat al istoriei noastre.
Astăzi, odată cu apropierea zilei de 16 mai, se atestă nu numai o creştere a interesului public faţă de ceea ce s-a întâmplat cu noi 200 de ani în urmă şi o intensificare a confruntărilor conceptuale, salutabile, de altfel, dar şi o multiplicare a tentativelor de a exploata acest eveniment în scopuri speculative, străine adevărului ştiinţific şi, adeseori, potrivnice interesului naţional. Tot mai insistente devin încercările exponenţilor istoriografiei (neo)sovietice (din interiorul şi din afara Republicii Moldova) de a reînvia şi promova conceptele ortodoxe de odinioară, refractare la noile acumulări factologice şi paradigmatice.

Consemnarea acestui act dramatic în istoria noastră comportă, în esenţă, o dublă conotaţie: nu doar ştiinţifică şi academică, dar şi una educativă, determinată de necesitatea depăşirii interpretărilor unilaterale şi tendenţioase ale esenţei actului din 1812, care mai continuă să circule în unele medii ştiinţifice, politice şi mediatice, conservând vestigiile unei mentalităţi istorice deformate printre concetăţenii noştri. În fine, consemnarea actului dramatic din 1812 serveşte drept un bun prilej pentru promovarea adevărului ştiinţific pe plan naţional şi internaţional şi fortificarea unei conştiinţe istorice viguroase.

Astfel, situaţia ce s-a creat pe marginea interpretării ştiinţifice şi pseudoştiinţifice a actului politico-militar produs 200 de ani în urmă, locul distinct pe care îl ocupă în lanţul evenimentelor istorico-politice majore ce au marcat şi modelat destinul spaţiului dintre Prut şi Nistru, abordările contradictorii ale acestui fapt de-a lungul istoriei, precum şi tentativele actuale de a-l exploata în scopuri speculative, străine interesului naţional, impun imaginarea şi organizarea unor varii acţiuni cu caracter ştiinţific, cultural şi public într-un larg context local şi internaţional.

Scopul principal al acestor manifestări este de a promova adevărul ştiinţific despre drama trăită de străbunii noştri la 1812, dar şi de urmaşii lor, cei de ieri şi de astăzi, precum şi de a elucida consecinţele complexe şi multiple ale acestui act asupra destinului nostru istoric. Toate aceste aspecte urmează a fi analizate şi reliefate în contextul impactului asupra istoriei naţionale a obiectivelor fundamentale de integrare europeană ale Republicii Moldova. Consemnarea acestui eveniment istoric are nu doar o semnificaţie ştiinţifică, ea comportă un mare interes public, atât la nivel naţional cât şi internaţional, oferindu-ne oportunitatea de a aduce mai multă claritate pe marginea istoriei anului 1812 şi de a ne afirma identitatea şi imaginea pe plan extern.

După cum s-a menţionat pe bună dreptate în istoriografia actuală, nu ar fi greşit să se afirme că fără o analiză ştiinţifică profundă şi nepărtinitoare a dimensiunii actului politic şi militar din 1812 şi a consecinţelor acestuia va fi dificil, dacă nu imposibil, de a înţelege şi de a judeca la justa valoare semnificaţia actelor istorico-politice ulterioare din 1918, 1940 şi 1991, de a aprecia locul şi rolul lor în evoluţia noastră istorică.

În şirul acţiunilor preconizate în cadrul consemnării a 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus (editarea de lucrări monografice, culegeri de studii şi documente, organizarea diverselor manifestări ştiinţifice naţionale, zonale şi locale, emisiuni Radio-TV etc.), se înscrie şi Conferinţa ştiinţifică internaţională „Basarabia – 1812. Problemă naţională, implicaţii internaţionale”, care va avea loc sub egida Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi a Academiei Române.

Este demn de menţionat că în perioada examinării conceptului şi obiectivelor conferinţei preconizate, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, academicianul Gheorghe Duca, şi academicianul Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, ţinând cont de importanţa actului consemnat, precum şi de rezonanţa ştiinţifică şi publică a simpozionului pe plan naţional şi internaţional şi pentru a-i asigura o mai bună desfăşurare, impact şi finalitate, au lansat şi promovat ideea transformării manifestării ştiinţifice propuse într-o acţiune comună a ambelor Academii, sugestie sprijinită cu căldură de comunitatea istoricilor din Republica Moldova şi România.

Conferinţa „Basarabia – 1812. Problemă naţională, implicaţii internaţionale” va avea loc între 14-16 mai 2012, deschiderea ei producându-se la Chişinău, iar încheierea lucrărilor la Iaşi. La Conferinţă sunt invitaţi oameni de ştiinţă cu renume în istoriografia contemporană, specialişti calificaţi în domeniul dreptului naţional şi internaţional din Republica Moldova, România, Rusia, Turcia, Franţa, Germania, Austria, Marea Britanie, SUA, Finlanda, Ţările Baltice, Ucraina, Polonia şi din alte ţări.

Scopul acestui simpozion rezidă, înainte de toate, în reconstituirea şi aprecierea academică, în baza surselor documentare, a împrejurărilor istorice, militare, politice, juridice, diplomatice, regionale şi internaţionale, sociale, culturale, demografice şi confesionale ale anexării Basarabiei la Imperiul Rus la 1812, precum şi în urmărirea şi interpretarea de o manieră convingătoare a evoluţiei istorice a acestui spaţiu, din perspectiva sec. XIX – începutul sec. XXI. Prin abordarea onestă, echidistantă şi interdisciplinară a problemelor formulate, prin reconstrucţia, reevaluarea şi reconsiderarea diverselor procese, fenomene şi evenimente de o importanţă majoră ce s-au produs în ultimii 200 de ani în istoria naţională, conferinţa va contribui la reconstituirea cât mai proximă a trecutului şi la aprecierea cât mai atentă, profundă şi adecvată a prezentului, va contribui la depăşirea deformărilor de percepţie în mentalitatea societăţii noastre şi la cultivarea unei conştiinţe istorice bazate pe adevărul ştiinţific.

Conferinţa va oferi o şansă reală în vederea asocierii eforturilor comunităţii istorice naţionale şi ale celei internaţionale la abordarea, tratarea şi soluţionarea ştiinţifică a unor probleme majore ale evoluţiei istorice a spaţiului din Nistru şi Prut şi a celui din stânga Nistrului în ultimii 200 de ani, va impulsiona dezvoltarea ştiinţei istorice şi a gândirii istorice, va încuraja extinderea şi consolidarea relaţiilor de colaborare ştiinţifică internaţională în format instituţional şi individual.

Cu certitudine, conferinţa va avea un impact ştiinţific important asupra istoriografiei naţionale, oferindu-i nişte repere explicative examinate şi verificate prin prisma rigorilor academice avansate şi, să sperăm, prin soliditatea argumentelor şi concluziilor sale va stimula realizarea unui consens istoriografic asupra cadrului interpretativ al istoriei noastre naţionale.

Gheorghe Cojocaru, doctor în istorie,
directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al AŞM

Timpul.md

Kommersant: Ucraina încearcă să preia inițativa Rusiei în reglementarea conflictului transnistrean

Ucraina luptă cu Rusia pentru un rol decisiv în soluționarea conflictului transnistrean

Foto: Presedintia RM

Ucraina încearcă să preia inițativa Rusiei în reglementarea conflictului transniatrean, ca mai apoi, să-și asume laurii victoriei. Partea ucraineană a confirmat deja disponibilitatea de a participa activ la discuţiile privind demilitarizarea Transnistriei și înlocuirea ei cu una civilă sub egida OSCE. De asemenea, Kievul a declarat anterior că a avut un rol decisiv în reluarea negocierilor oficiale în formatul 5+2”, scrie publicația Kommersant, analizând întâlnirea recentă între președintele moldovean, Marian Lupu și omologul său ucrainean, Victor Ianukovici.

Potrivit sursei, deși, la finele întrevederii, Lupu și Ianukovici nu au susținut o conferință de presă comună, principala temă de discuție a fost reglementarea conflictului transnistrean. Asta în contextul în care cu câteva zile înainte, liderul nerecunoscutei rmn, Evghenii Șevciuk a avut o întrevedere cu șeful dimplomației ucrainene, Konstantin Grișcenko.Ca urmare, săptămâna viitoare la Odesa vor avea loc negocieri trilaterale, la nivel de miniștri de externe.

Faptul că Marian Lupu a efectuat o vizită la Kiev într-o perioadă când în Republica Moldova cresc spirite protestatare împotriva forțelor ruse de menţinere a păcii în Transnistria, iar relațiile între Ucraina și Rusia au atins un punct critic, nu este întâmplător, notează publicația rusă Novaia Gazeta.

„Ucraina ar putea să facă presiuni asupra Rusiei în soluţionarea conflictului transnistrean. Şi astfel să demonstreze Uniunii Europene angajamentul său faţă de parcursul european, iar Moscovei că încă nu a ratat oportunităţi în Occident.

Astfel de tactici sunt tipice pentru politica ucraineana”, a declarat Directorul Centrului Berthold Beitz de pe lângă Consiliul German pentru Relaţii Externe, Alexander Rahr.

UNIMEDIA precizează că președintele Republicii Moldova, Marian Lupu a avut ieri o întrevedere cu președintele Ucrainei, Victor Ianukovici. Potrivit serviciului de presă al Președinției, cei doi au abordat subiecte de interes  comun, pe agenda bilaterala și internațională, inclusiv problematica transnistreană.

Ianukovici s-a arătat dispus să participe activ la discuțiile  privind demilitarizarea regiunii transnistrene şi transformarea actualului  format de pacificatori de pe Nistru.

Cei doi președedinți au căzut de acord  că responsabilii pentru acest dosar trebuie să depună eforturi susținute pentru a evita pe viitor incidente regretabile, ca cel din ianuarie curent.

Sursa: UNIMEDIA