VLADIMIR PUTIN: În anii 1990 și începutul anilor 2000, Guvernul rus ar fi fost „plin” de agenți CIA

Putin a spus că Guvernul rus ar fi fost „plin” de agenți ai spionajului american

În anii 1990 și începutul anilor 2000, Guvernul rus ar fi fost „plin” de agenți CIA (Central Intelligence Agency), iar aceștia au trebuit în cele din urmă „curățați” și „returnați” în Statele Unite, declara în 2021 președintele Vladimir Putin.

În cadrul unei ședință a Consiliului pentru Societatea Civilă și Drepturile Omului, Vladimir Putin a declarat că țări străine încearcă să se amestece în afacerile interne ale Rusiei sugerând faptul că guvernul rus era „plin” de agenți ai CIA, Serviciul de Informații Externe al Statelor Unite ale Americii.

„La începutul anilor 2000, am eliminat deja pe toată lumea, dar pe la mijlocul anilor 1990 aveam, după cum s-a dovedit, directori de la CIA care serveau drept consilieri și chiar angajați în Guvern” – a spus Putin. „Au fost apoi urmăriți penal în Statele Unite pentru încălcarea legii americane” –a adăugat președintele.

Potrivit lui Putin, unii agenți americani erau stabiliți la instalațiile de arme nucleare rusești și chiar aveau birouri unde era amplasat uns steag american. „Ei au locuit și au lucrat acolo. Nu aveau nevoie de instrumente atât de subtile de amestec în viața noastră politică pentru că oricum controlau totul”.

Nu este prima dată când Putin acuză America de amestec în afacerile interne ale Rusiei, mai ales imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice și privatizarea activelor deținute de guvern. În 2013, președintele rus susținea că agenții CIA lucrau în anturajul lui Anatoly Chubais, viceprim-ministrul care supraveghea procesul de privatizare din Rusia. Acesta din urmă a devenit apoi șeful de cabinet al Kremlinului.

Ruslan Hasbulatov, fostul președinte al Parlamentului rus, a susținut că primul președinte rus, Boris Elțin, a fost înconjurat de „sute” de agenți CIA care i-au spus ce să facă, pe toată perioada mandatului său. Hasbulatov a povestit chiar că Elțin trimitea oficiali de securitate și șefi de departamente în Statele Unite pentru ca americanii să-i „examineze” și „să dea concluzii”.

sursă: lesakerfrancophone.fr

Publicitate

Finlanda solicită aderarea la NATO. Suedia va decide duminică dacă se va alătura Alianței Nord-Atlantice

Foto: Premierul Sanna Marin şi preşedintele Sauli Niinistö ai Finlandei

Preşedintele finlandez Sauli Niinisto l-a sunat sâmbătă pe omologul său rus, Vladimir Putin, şi l-a informat despre candidatura iminentă a ţării sale la Alianța NATO. „Conversaţia a fost directă şi a decurs fără probleme.”

Revenind la tradiţia din 1939, Finlanda îi spune lui Putin „niet”

Aderarea Finlandei la NATO a semnalat sfârşitul celei mai durabile politici a Moscovei din ultimii mai bine de 70 de ani.

Este o umilire a lui Vladimir Putin, consideră Konstantin von Eggert (foto), jurnalist la Kommersant FM, principalul post radio de știri de 24 de ore din Rusia, într-un comentariu reprodus de  https://www.dw.com/ro.

   ”Eram adolescent când naşa mea Olga mi-a povestit despre „războiul de iarnă” din anii 1939-1940, dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda.

Era soră la un spital din Moscova când Iosif Stalin şi-a lansat prost pregătita cucerire a Finlandei sub un pretext fals.

„A fost oribil”, mi-a spus. „Toţi acei tineri soldaţi cu degerături cumplite şi răni intratabile în urma gloanţelor trase de lunetişti. Finlandezii ne-au învins cu adevărat categoric armata, dar noi nu aveam voie să vorbim despre asta”, mi-a povestit ea.

„În cele din urmă, au trebuit să ne cedeze ceva teritoriu, dar noi nu i-am cucerit niciodată.”

A fost un  şoc pentru mine. În manualele noastre şcolare exista un singur paragraf referitor la acel război.

Brânză da, NATO ba

Ca om care a crescut în Uniunea Sovietică în anii 1970 şi 1980, ştiu că Finlanda era considerată cea mai prietenoasă dintre ţările „capitaliste”.

Produse finlandeze cum ar fi brânza „Viola” sau râvnitele geci de iarnă puteau fi din când în când procurate de cetăţenii sovietici. Dar, după povestea naşei Olga, nu m-am mai putut gândi la finlandezi ca la nişte inofensivi producători de brânză.

Câţiva ani mai târziu am auzit un faimos cântec finlandez de război din 1939, având refrenul „Niet, Molotov” („Nu, Molotov”) — un protest popular adresat comisarului lui Stalin pentru afaceri externe, Viaceslav Molotov.

Finlandezii au reuşit într-adevăr să-şi păstreze independenţa, cu preţul aşa-numitei finlandizări, care a însemnat acceptarea unor limitări şi condiţii impuse de Moscova.

Să rămână o ţară nealiniată (adică să nu adere la NATO), a fost principala restricţie, după înfiinţarea Alianţei, în 1949.

Chiar şi în 1991, când Uniunea Sovietică s-a destrămat, opinia publică din Finlanda a rămas preponderent neinteresată de aderarea la NATO.

Finlanda a beneficiat mereu de o cooperare economică semnificativă cu Rusia. A importat aproape întreg necesarul de petrol şi gaz de la vecinul din est.

Rosatom, constructorul rus de centrale atomice controlat de stat, avea de gând să construiască una în Finlanda – un proiect rar întâlnit într-o ţară occidentală.

Menţinerea unor legături politice constante cu Kremlinul a fost mereu prioritară pentru politicienii finlandezi.

În ianuarie, de pildă, preşedintele Finlandei, Sauli Niinisto, rămăsese unul din puţinii lideri occidentali care mai stăteau regulat de vorbă şi se mai întâlneau cu preşedintele Vladimir Putin.

Umilirea lui Putin

Dar zilele acestea un remix al vechiului cântec de război din 1939 răsună iar la Helsinki. Finlandezii spun iarăşi „niet” – dar de această dată lui Putin. Ei sunt gata să se alăture NATO.

„Finlandizarea”, una din cele mai durabile realităţi pe harta securităţii europene postbelice, a devenit vetustă în răstimp de doar câteva săptămâni, în contextul asaltului Kremlinului asupra Ucrainei.

Este o masivă înfrângere politică pentru Putin. De la prima sa vizită oficială în Finlanda, în 2001, el a investit mult efort în cultivarea politicienilor şi oamenilor de afaceri finlandezi doar pentru a-şi vedea politica năruită în răstimp de săptămâni.

Ca gest simbolic, Finlanda a anulat recent contractul cu Rosatom pentru construcţia centralei nucleare menţionate.

Moscova ameninţă acum cu sistarea iminentă a exporturilor de energie pe piaţa finlandeză. Dar finlandezii sunt pregătiţi pentru o penurie temporară şi se reorientează spre alţi furnizori.

Îndelungata lor experienţă cu ruşii i-a învăţat că Kremlinul îi ia în serios doar pe cei dispuşi să facă sacrificii şi care nu dau înapoi.

Finlanda este îngrijorată de ambiţiile teritoriale ale Rusiei

Politica lui Putin are efect contrar

Nici şantajul militar al lui Putin nu va avea o soartă mai bună. Războiul din Ucraina a demonstrat starea jalnică a armatei ruse. În acelaşi timp, forţele armate finlandeze efectuează periodic manevre comune cu NATO, posedă armament avansat şi sunt deplin interoperabile cu armatele alianţei.

Dacă Kremlinul îşi întăreşte prezenţa militară la graniţa cu Finlanda, având o lungime de peste 1300 de kilometri, finlandezii se pot aştepta ca noii lor aliaţi, inclusiv SUA, să întărească apărarea lor prin trimiterea de trupe în zonă.

Poziţia strategică a Rusiei în regiune se va înrăutăţi.

(Foto: Dreamstime.com)

Dacă Suedia va urma exemplul finlandez, Marea Baltică va deveni efectiv curtea din spate a NATO. Regiunea Kaliningrad, enclava rusă înconjurată de Polonia şi Lituania, va fi mai uşor de izolat, dacă alianţa va dori să facă asta.

Ironia istoriei este implacabilă. Putin a făcut din opoziţia la extinderea NATO o emblemă a politicii sale, dar sfârşeşte prin a se trezi cu trupe NATO staţionate la doar 130 de kilometri de St Petersburg.

Cu siguranţă, lui Molotov nu i-ar fi plăcut aşa ceva.

UN MATUSALEM CHINEZ

   

Li Ching Yuen-OMUL CARE A TRĂIT PÂNĂ LA FABULOASA VÂRSTĂ DE 256 DE ANI

Mai multe publicatii de prestigiu, printre care Time Magazine si New York Times, au scris despre Li Ching-Yuen, un barbat din China care a decedat în 1933, după ce ar fi trait până la fabuloasa varsta de 256 ani, timp in care si-a ingropat 23 de soții si a avut 180 de urmași.

Despre prima parte a vietii lui Li Ching-Yuen se stiu extrem de putine lucruri.

Este cert ca s-a nascut in provincia Sinchuan si ca prima suta de ani si-a petrecut-o vanzand leacuri traditionale chinezesti.

Intr-un interviu realizat in 1927, barbatul a sustinut ca dieta sa s-a bazat in mare parte pe orez si pe vin si ca, inainte de a implini 100 de ani a devenit protejatul nobilului Wu Pei-fu, cu scopul de a-i oferi acestuia secretul unei vieti indelungate.

Ulterior, dupa decesul protectorului sau a continuat sa vanda produse de medicina tradionala.

„Pastreaza o inima linistita, stai asezat ca o testoasa, mergi sprinten ca un porumbel si dormi ca un caine”, a fost sfatul lui Li Ching-Yuen pentru cei care doresc sa atinga o viata indelungata.

Desi barbatul a pretins ca s-a nascut in 1736 si ca a trait 197 ani, decanul Universitatii Minkuo din 1930, Wu Ching-Chien, a sustinut ca a descoperit evidente ale faptului ca Li s-a nascut, de fapt, in 1677.

 De asemenea, in arhivele guvernului Chinei Imperiale exista documente care atesta faptul ca barbatul a fost felicitat oficial de catre autoritati atat pentru atingerea varstei de 150 de ani cat si pentru cea de 200 de ani.

Este posibil insa ca o fiinta umana sa atinga o varsta atat de mare?

Cea mai batrana persoana din lume despre care avem informatii certe a fost frantuzoaica Jeanne Louise Calment, care s-a stins din viata in 1997 la varsta de 122 de ani, o performanta unica in analele medicinei moderne.

Si totusi, daca informatiile despre Li Ching-Wuen s-ar dovedi adevarate, am asista la un nou record, mai mult decat dublu fata de cel recunoscut in prezent.In fotografia realizata in 1928, barbatul tradeaza trasaturile tipice ale unei persoane in varsta de 60 de ani.

Sa intelegem ca Li a fost capabil sa dezvolte o capacitate extraordinara de a-si prelungi viata pentru un sfert de mileniu?

 Din nefericire, este posibil sa nu aflam adevarul niciodata.

Surse: Time; Enviromentalgraffiti; New York Times; Wikipedia; Descopera.ro