CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SĂPTĂMÂNA ROŞIE. VIDEO

Paul Goma, este un scriitor român de origine basarabeană, a carui familie a fost silită sa se refugieze în România neanexată la URSS în urma invaziei sovietice din anii’40 ai secolului trecut.  

 

 

 

paulgoma1

Paul Goma (n. 2 octombrie 1935, în localitatea Mana, din ţinutul Orhei, România), este unul dintre disidenţii care au militat pentru apărarea drepturilor omului în perioada dictaturii comuniste. 

În 1977 a fost expulzat din România ceauşistă și a cerut azil politic în Franța, stabilindu-se la Paris,unde locuiește și astăzi.

Expulzarea lui a avut loc după ce a publicat mai multe cărți anticomuniste și a citit pasaje din volumele sale la Radio Europa Liberă.

A fost propus în urmă cu câţiva ani pentru Premiul Nobel  pentru literatură, de către cel de al doilea stat românesc, R. Moldova, însă Iosif Belous, vicepreşedintele Asociaţiei foştilor deţinuţi ai ghetourilor şi lagărelor de concentrare, susţine că Goma nu merită această onoare, din cauza faptului că ar fi un “antisemit”.

El susţine că ceea ce a scris Goma în eseul „Săptămâna roşie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia şi Evreii“ este „o falsificare a faptelor istorice“.

„Pentru asemenea lucrări antisemite în ţările europe normale oamenii sunt băgaţi în închisoare. Ce mari opere are acest scriitor demne de Premiul Nobel?

El s-a făcut celebru doar prin negarea Holocaustului, prin falsificarea faptele istorice şi prin atacuri antisemite“, a declarat Belous, citat de enews.md.

Şi deputata comunistă Inna Şupac  a fost de aceeaşi părere…

 „Acest personaj este un antisemit cunoscut.Oricine doreşte poate găsit în internet scandaloasa lui lucrare „Săptămâna roşie 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia şi Evreii“, în care Goma neagă deschis Holocaustul, catalogând acţiunile regimului Antonescu drept o răzbunare pentru faptul că evreii au susţinut puterea sovietică. […] Orice om întreg la minte înţelege căpentru tirajarea unor astfel de idei trebuie să fie băgat în închisoare, nu premiat. 

De fapt, aşa şi se procedează în Europa civilizată.Şi în Moldova putem lupta cu metode legale împotriva manifestărilor antisemite“, a scris Şupac în ziarul online Puls.

Ea a amintit drept un exemplu pozitiv că în anul 2008, pe vremea guvernării comuniste, Procuratura Generală din Moldova a deschis un dosar penal pe faptul editării şi distribuirii volumului „Săptămâna roşie 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia şi Evreii“, pentru „incitare la ură naţională, rasială sau religioasă“.

În aceleaşi timp, comunista Şupac le-a reproşat  guvernanţilor din Republica Moldova că admiră opera lui Goma.

„Primarul de Chişinău i-a oferit titlul de cetăţean de onoare al oraşului, Academia de Ştiinţe a Moldovei – titlul de doctor honoris causa, iar în manualul de Istorie a Românilor pentru clasa XII din 2012 i-a fost dedicată o pagină întreagă“, a exemplificat deputata.

În 2002, Paul Goma a publicat eseul “Săptămâna roşie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii”, în care descria ”atrocități comise de populația neromână (în special, evrei), în timpul retragerii trupelor și administraţiei române din Basarabia și Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940”.

Tot din cauza acestei lucrări au existat în anul 2007 şi presiuni la adresa primarului de atunci al Timisoarei , ţărănistul Gheorghe Ciuhandu, pentru a se opune unei decizii a Consiliului Local de a-i acorda lui Paul Goma  titlul de cetăţean de onoare al urbei de pe Bega.

 Surse :   timpul.md şi FrontPress.ro

 

 

 

07/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gândul zilei. Câteva din „profeţiile” filosofului Bertrand Russel

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii”. „Până acum razboiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale.

Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspîndi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta.

Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sunt indiferente la fericire, în special a celorlalţi”.

“În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până cînd vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.”

“Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe, pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.“

“Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie.

Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial.” 
 

– Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobel, în „Impactul ştiinţei în societate”, 1953 –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bertrand Arthur William Russell (n. 18 mai 1872 -d.  2 februarie 1970), a fost un filosof, matematician, istoric și critic social  din Marea Britanie, care s-a declarat  liberal, socialist si pacifist, dar în același timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul dintre acestea.

Cu toate că a locuit preponderent în Anglia, Russell s-a născut în Tara Galilor, unde a și murit, la vârsta de 97 de ani.

În anul 1950 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatura, ca o recunoaștere a lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință.

În timpul  primului razboi mondial a fost arestat pentru acțiunile sale pacifiste, iar apoi a făcut campanie împotriva  lui Hitler si a criticat totalitarismul lui Stalin, dar a atacat si Statele Unite, pentru implicarea  in razboiul din Vietnam.

A fost un proeminent activist anti-război si a militat pentru dezarmarea nucleara.

 

Printre cele mai  importante lucrari ale sale se numara :

 

  • Principia Mathematica (în colaborare cu Alfred North Withehead  )

  • The Problems of Philosophy 

  • The Analysis of Mind (Analiza minții)

  • Sceptical Essays (Eseuri sceptice)

  • Marriage and Morals (Căsătoria și morala)

 

02/06/2016 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

„Îţi zic un secret, dragul meu: nu aştepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi.”

 

 

 

 

 

 

 

– Albert Camus –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Albert Camus ( n. 7 noiembrie 1913, Mondovi, Algeria franceză, azi Dréan, – d. 4 ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne, Franța), a fost un romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existențialismului in literatura.

In 1930 are  primele crize serioase de tuberculoză care il  forţeaza să-şi întrerupă studiile.

Camus a trebuit să părăsească apartamentul insalubru unde trăise 15 ani şi, după ce a locuit scurt timp cu un unchi, s-a hotărât să trăiască singur, luându-şi diferite slujbe, în timp ce studia filozofia în cadrul Universităţii din Alger.

În 1933, odată cu venirea lui Adolf Hitler la putere, Camus a participat activ la mișcarea antifascistă, iar in anul 1934  intra la îndemnul unui prieten, în Partidul Comunist Francez, unde primește sarcina de partid de a se ocupa cu propaganda în mediile musulmane.
Camus a părăsit Partidul Comunist Francez în împrejurări și din motive care nu sunt întru totul clare.

După unele surse, această ruptură ar fi intervenit în anul 1935, iar după altele, în 1937.

În 1946 a terminat de scris romanul Ciuma. In 1957 i se decerneaza Premiul Nobel pentru literatură , iar după trei ani, la 4 ianuarie 1960, moare într-un stupid accident de mașină, în timp ce se întoarcea la Paris din scurta vacanță a sărbătorilor de iarnă, de la ski.

Exegeții operei sale spun că autorul francez poate fi considerat un filozof al absurdului și al revoltei, iar acest fapt se datorează celor două mituri conturate în eseuri: al asumării suferinței (Mitul lui Sisif) și al salvării (Omul revoltat).

Școala filozofică din care face parte  astfel eseistul, este cea a existențialismului, în sensul etimologic al cuvântului, sens pe care îl precizează și Ion Vitner în studiul Albert Camus sau tragicul exilului: „Existență (ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, «a fi situat în afară de», adică are sensul unei separări, al unei rupturi sau – cum traduce Camus – al unui exil, al unei înstrăinări”.

17/02/2015 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: