Col(r) Mircea Dogaru : „Mai avem dreptul sau nu la viitor, ca români şi ca oameni?”

COMUNISMUL SAU GLOBALISMUL

Prima minciuna, învaţată la scoală, a fost ca Marx şi Engels au inventat comunismul. Fals! Adepţii acestei ideologii au participat în veacul XVIII, la pregătirea Revoluţiei Franceze.

Cine vrea amanunte, poate citi lucrarea noastra “Necunoscuţii Horia, Closca si Crişan” elaborata în 1984, care a bulversat masoneria română in 2003 cand a fost publicata cartea, pornind de la intrebarea:

“Cum de a citat, cuvânt cu cuvant, in faţa vicecolonelului Schultz, asa zisul ţăran analfabet Cloşca, Declaraţia Drepurilor Omului si Cetaţeanului, cu 5 ani înainte ca aceasta sa apară în Franţa?”.

 Ca sistem ideologic, comunismul a fost elaborat si publicat in “Manifestul plebei”, la 30 noiembrie 1795, in “Tribuna poporului” de Francois Noel Babeuf, zis “Gracchus”.

Acesta proclama: “egalitatea reala” în locul “egalităţii legale” (in fata legii); “comunitatea bunurilor” prin desfiintarea claselor sociale, guvernelor, statelor dar si a bisericii astfel incat “sa nu mai existe alte deosebiri intre oameni, decat varsta si sexul” (fetisurile de azi ale Globalismului).

De asemenea desfiintarea etniilor, raselor (astazi propovaduita, dincolo de orice urma de bun simt, de Hollywood) astfel incat in Republica Planetei Pamânt toti oamenii sa traiasca la fel, deoarece “toti au aceleasi nevoi si aceleasi facultăţi, sa nu existe, deci, intre ei decat aceeasi educatie si aceeasi hrana”.

Solutia era Noua Ordine, impusa prin Republica Planetară a Egalilor, “acest mare azil oferit tuturor oamenilor”.

Globalismul in esenţă pura!

Intrucat “egalii” au sfarsit pe eşafod, vor actiona in veacul XIX, semilegal, ca Liga a comuniştilor, cu membrii disipati si incercand sa ajunga la varf, pe post de ideologi, in miscarea social-democrata din statele europene si SUA.

Pentru ceea ce visau (desfiintarea imperiilor, a privilegiilor, a bisericii, guvern mondial, o singura natiune planetara de consumatori in slujba capitalului rege) au fost deosebit de activi in pregătirea Revoluţiei de la 1848 din Germania si Franţa.

Cu aceasta ocazie, Comitetul Central al Ligii Comunistilor a lansat “Revendicarile Partidului Comunist din Germania” in 17 puncte pe care, daca le cititi, veti constata ca se constituie in ABC-ul “democratiei”, atat pentru statele occidentale capitaliste, cat si pentru statele socialiste ale secolului XX.

Semnatari: Karl Max, Friederich Engels, Karl Schepper, Heinrich Bauer, Joseph Moll si Wilhelm Wolf (cel caruia Marx avea sa-i dedice lucrarea “Capitalul”).

Un filozof, studiat si astazi in SUA si statele occidentale, necitit niciodata, nici ieri nici astazi in România si in statele foste socialiste, Karl Marx, a analizat cu rigoarea cercetatorului evolutia umanitatii, prognozand ca Noua Ordine, Comunismul, se va instala de la sine, la un moment dat, in cea mai dezvoltata tara capitalista (nu a nominalizat Germania sau Anglia, intrucat se gândea la SUA), nu prin revolutie, ci prin concentrarea la varf a capitalului.

Preconiza, deci, internationalizarea capitalului, excederea statului de catre marile concerne transnationale care vor utiliza statul, ulterior, ca instrument, doar atata timp cat le va fi necesar, dupa care va urma disparitia fireasca a statelor ca si a claselor sociale, in favoarea unei societati uniformizate, condusa de tehnocrati. Toti in slujba capitalului-rege!

Pentru pregatirea internationalizata a schimbarii, Marx a elaborat si raspandit in 1848 Manifestul Partidului Comunist, iar in 1864 a fondat, impreună cu Engels, la Londra, Internaţionala I.

Chiar daca astazi i se spune “socialistă” aceasta a fost, in intentie, comunista, globalista, social-democratia fiind doar paravanul dupa care s-a actionat.

Pregatita de Internationala I, care lanseaza Manifestul din 23 martie, la Paris, Comuna din Paris a fost o prima tentativa de creare a embrionului Republicii Comuniste Universale.

In Proclamatia catre francezi din 19 aprilie 1871, se spunea: “Revolutia Comunelor….deschide o noua epoca a politicii experimentate, pozitive si stiintifice”. 

Potrivit lui Marx, “Comuna a fost antiteza Imperiului”. El a publicat Capitalul in 1873, insa a murit 10 ani mai tarziu.

Dupa ce a revitalizat miscarea comunista, facand din ea motorul luptei pentru desfiintarea imperiilor universale, trecerea la etapa statelor nationale, camufland-o perfect in interiorul miscarii social-democrate, prin organizarea Internationalei a II-a (Paris 1889), Engels a murit, si el, in 1895.

Asa a sosit vremea lui Lenin care a intors situatia, folosind aceleasi metode de inselare si control, in defavoarea comunismului si militand pentru socialism.

Lenin a distrus opera lui Karl Marx, minţind ca este continuator, dar “demonstrând” ca Noua Ordine comunista se va instaura, nu pe cale pasnica, prin concentrarea capitalului, ci prin revolutie si nu intr-un stat capitalist super dezvoltat, ci intr-o tara inapoiata, feudala ca Rusia, adica acolo unde “ata e mai slaba”.

Dusman al Comunismului / Globalismului, socialismul exclude capitalul daca nu este capital de stat. In locul capitalului – rege, impune statul suveran. Socialismul nu este internationalist ci nationalist.

Urmareste egalizarea in interiorul statului, indica drept dusman Capitalismul in faza sa finala (liberalismul), dar adevaratul sau duşman a fost si ramâne, in ciuda propagandei diversioniste pe care o practica, marxismul, cu alte cuvinte Comunismul / Globalismul.

In dictionarele politice românesti, ante ’89, gaseai 9 pagini de explicatii la Lenin, 14 la Ceausescu si doar o jumatate la Marx.

Lenin i-a folosit pe comunisti, lichidandu-i, ulterior, cand si-a vazut sacii in caruta. Se stie ca a fost pregatit, platit, dus din Finlanda la Petersburg de germani si sprijinit de germani in demolarea Imperiului Rus, ceea ce explica de ce i-a rasplatit pe acestia prin Pacea trădătoare de la Brest – Litovsk (3 martie 1918).

Pentru a-si atinge scopurile a folosit Partidul Muncitoresc Social – Democrat din Rusia (1888).

Aripa stânga a acestuia, mai aproape de comunism, adica eserii, s-au desprins in 1901, fondând Partidul Socialistilor Revolutionari.

In 1903, la Congresul II, Lenin a strecurat denumirea de “bolsevici”, insemnand cei multi, adica un partid al maselor, ceilalti, cei putini, devenind “menşevici”.

In vara lui 1917, insa, cand s-au creat, ca sprijin al Revolutiei democratice din Rusia, sovietele, acestea eraudominate de eseri si mensevici.

Adus de germani, la 20 octombrie 1917 la Petrograd, Lenin a rasturnat situatia prin orchestrarea loviturii de la 7 noiembrie.

O lovitura antiimperială, dar si ainticomunista, numita Marea Revolutie Socialista din Octombrie.

Pentru ca marxistii autentici sa nu sesizeze instituirea unei alte Ordini, in care statul esteobiectivul suprem, s-au dat decrete de tip comunist:

Declaratia drepturilor popoarelor din Rusia (2 noiembrie1917); organizarea, la7 decembrie 1917, a Comisiei extraordinare pentru intreaga Rusie (UCK, viitor VECEKA, CEKA, NKVD, KGB, azi FSB), pentru lichidarea dusmanilor interni, incredintata comunistului Felix Edmundovici Dzerjinski;

Declaratia drepturilor poporului muncitor si exploatat (18 ianuarie 1918) la Congresul General Unit al Sovietelor din Rusia care proclama instituirea orânduirii sovietice;

Decretul pentru despartirea bisericii de stat si a scolii de biserica (25 ian.1918);

schimbarea denumirii PMSDR, la Congresul 7 din 6-8 martie 1918, in Partidul Comunist (b), litera b insemnand bolsevic;

infiintarea, la Moscova, in 2-6 martie 1919, a Internationalei a III-a Comuniste (Komintern).

Desi a utilizat in exces, cuvantul comunism, alternandu-l cu cel de bolsevism, Lenin nu era, asadar, comunist, urmărind instaurarea socialismului, fapt ce nu a scapat elitei comuniste care, derutată, trădase marxismul, apropiidu-se de leninism si de Moscova.

La 30 august 1918, s-a produs atentatul impotriva lui Lenin, atribuit unei nevinovate, Fanny Kaplan.

In realitate, Lenin a fost impuşcat de Lidia Konopleva si Grigori Semionov (Vasiliev), oamenii comunistului Dzerjinski.

In replica, potrivit principiului “Dispare omul, dispar problemele”, Lenin a creat un organism extrem de secret, asa zisul “Laborator de otravuri”, pentru asasinarea adversarilor interni si externi ai noului stat rus.

Potrivit declaraţiilor fugarilor din aceasta unitate, ultimele victime cunoscute ale acestui Laborator au fost cecenii Hattab (2002) si Aslan Mashadov (2005). Grav afectat de rănile primite, Lenin a cedat puterea la 4 aprilie 1922 lui I.V. Stalin.

Acesta a incheiat Tratatul de prietenie Ruso-German de la Rapallo, douasprezece zile mai tarziu, Uniunea Sovietica fiind recunoscuta ca mare putere, iar la 30 decembrie al aceluiasi an, a proclamat URSS, adica Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

Proclamarea Rusiei stat socialist l-a adus in conflict cu comunistii, grupati in jurul lui Trotsky (Leo Davidovici Bronstein).

Nascut in Ucraina (1879), Comisar al Poporului pentru Afaceri Straine (1917-1918), apoi pentru Razboi (1919-1925), Trotsky era teoreticianul globalizarii experimentului sovietic prin “revolutia permanenta”.

Dupa doi ani de conflict, cu ajutorul lui Zinoviev si Kamenev, Stalin l-a eliminat pe Trotsky de la putere, in 1927, obligand-ul sa emigreze in 1929, cand a scapat si de Rikov si Buharin.

A urmat epurarea in Armata Rosie, constituita de Trotsky si marele succes al proclamarii oficiale a Victoriei Socialismului la Congresul VIII Extraordinar al Sovietelor, la 25 noiembrie – 5 dec. 1936.

Trotsky si adeptii sai comunisti au fugit in Mexic si SUA. De ce aici? Pentru ca au revenit la Marxism si la ideea istituirii Comunismului / Globalismului in cea mai dezvoltata tara a capitalismului.

Obiectivul lor – eliminarea influentei sovietelor si a socialismului, dar si a liberalismului internationalizat. Sarcina era grea, deoarece socialismul avusese succese instituind republici sovietice in Lituania, Letonia, Estonia (1918), temporar in Ungaria, Cehia si Slovacia (1919), ba chiar si in Germania, la Bremen (10 ian. 1919). In multe state miscarea muncitoresca, fie socialista, fie comunista, era bulversata.

De exemplu, în România, la 11 dec. 1918, PSDR si-a schimbat denumirea in Partidul Socialist din Romania dar, dominat de agenti comunisti, la 13 dec., la nici doua saptamani de la Marea Unire de la 1 Dec. 1918, a organizat o prima manifestatie antistatala, la Bucuresti, in fata Teatrului National, negând Marea Unire si proclamând România stat imperialist.

Eroina acestei manifestatii, soldata cu 100 de morti, a fost comunista Hannah Robinsohn, ulterior cunoscuta sub numele de Ana Pauker.

Astazi, la posturile de televiziune, in media si in carti comandate, aceeasi negare a Marii Uniri de la Alba Iulia o intalnim la noii comunisti / globalisti ca istoricul Lucian Boia, nelipsit din birourile organizatiei de baza PCR ale Facultatii de Istorie din Bucuresti, in anii ’80, cand preda studentilor…….Programul Partidului Comunist Roman.

Confuzia socialism-marxism a fost atat de mare incat la 8 mai 1921, PSR s-a transformat in Partidul Socialist-Comunist din Romania.

Aceasta a fost denumirea oficiala pana la romanizarea lui si topirea lui in masa social-democrata, cu ocazia infiintarii Partidului Muncitoresc Roman, in 1948.

In mod identic bulversati, socialistii americani, in cadrul Congresului din 31 august – 5 sept. 1919, de la Chicago, s-au divizat dupa model rusesc, majoritarii (“bolsevicii”americani) fondând Partidul Munictoresc Comunist, condus de John Reed, iar minoritarii (“mensevicii” americani), Partidul Comunist din America, condus de Charles Ruthenberg.

Ajungand, insa, in fruntea miscarii sindicale, in 1920, William Foster a reusit sa le reunifice al 15 mai 1921, sub numele Partidul Comunist Unit din America. In replica, s-a creat, in acelasi an, Partidul Muncitoresc, la 24 decembrie, cele doua fuzionand, la 30 ianuarie 1930, sub influenta lui Trotsky, in Partidul Comunist din SUA.

Scapand de adversarii comunişti, Stalin a lichidat şi Komintern-ul in 1943, kominternistii continuand sa actioneze in URSS, in mod subversiv dar fiind cat se poate de activi la vedere pe tărâmul american.

Comunistii americani, trotskystii si antisovieticii au inceput sa elaboreze in 1940 “Marea Strategie” impotriva liberalismului, dar si a socialismului. Asasinarea lui Trotsky din ordinul lui Stalin si intrarea SUA in razboi au dat o grea lovitura globalistilor, facand ca strategia sa fie reluata abia odata cu Planul Marshall.

Dupa razboi, disipati, comunistii/globalistii au actionat, in special, pe linie culturala (ca in Romania dupa epurarea lor in anii ’58 – ’64), infiintandu-se in 1950 Congresul International pentru Libertatea Culturala.

Cea mai puternica filiala, cea  de la Londra , a creat Comitetul European pentru Libertatea Culturala, cu presedinte Irving Kristol, finantat direct de Allen Dules din fondurile Planului Marshal pentru Germania.

Intelegand ca noul razboi imagologic si psihologic nu se poate duce cu succes decat prin media, au manipulat, cu bani sustrasi din Planul Marshall pentru Germania, tineretul intelectual prin publicatiile pentru Europa “Encounter” si “The New Leader”, iar pentru SUA prin newyorkez-ul “Commentary” condus de cumnatul lui Kristol, Milton Himmerfalb.

In anii ’60, revenit in SUA, Irving Kristol a declansat atacuri dure la adresa liberalilor (a Partidului Democrat), a coagulat alianta “stangii antistaliniste”, adaptand-o conservatorismului american.

Asa s-a nascut actuala doctrina comunist/globalista – Neoconservatorismul, in fruntea caruia domneste Joe Biden.

Potrivit liderului socialist adversar Michael Harrington, parintii sunt filozoful Leo Strauss, Irving Kristol, Daniel Bell, Daniel Patrick Moynihan sau editorul Norman Podhoretz, care si-a consacrat 35 de ani (1960 -1995) pentru a demonstra in revista Commentary ca neoliberalismul american este terminat.

In anii ’70, grupul Kristol s-a asociat oficial cu gruparea trotskysta Social-Democrats si cu Sectia internationala a Federatiei Nationale Sindicale (AFL- CIO), elaborand noua strategie americana dura, de raspandire a globalismului.

L-au ridicat la putere pe Ronald Reagan, care le-a permis in ’80 infiintarea a The New Directions Advisory Committee. Acesta sta la originea politicii de jandarm a SUA prin:

• Creşterea constanta a cheltuielilor militare;

• Acele 25 de “litle splendid wars” declansate in intreaga lume;

• Pregatirea “revolutiilor spontane” din anii ‘80 si declansarea luptei impotriva sistemului socialist pentru hegemonie universala si globalism.

Spectacole cu sânge au fost regizate in toata lumea, inclusiv in Romania in 1989, slugi perfecte ale neoconservatorilor fiind cei doi Bush-i si majoritatea membrilor Partidului Republican.

Treptat, insa, neoconsevatoristii s-au strecurat si in Partidul Democrat, prin liderii mafiei energetice mondiale, la conducerea miscarii pentru globalism situandu-se, astazi, “Banda celor 4” de la Washington, in frunte cu Joe Biden.

La 24 ian.1921, Joshua Muravchik scria in New York Times, cu cinism: “Razboiul din Golf marcheaza inceputul lui Pax Americana, care va aduce omenirii nu numai bucuria blue jeans-ilor, a rock-ului si a Big Mac-ului, dar si conceptia noastra despre cum trebuie guvernate si cum trebuie sa se comporte natiunile.”  Un an mai tarziu, Raportul Defense Policy Guidance, semnat de Paul Wolfowitz si I. Lewis Libby, cerea ca lumea post sovietica sa fie guvernata prin folosirea fortei, fara egal, a SUA.

In 1999, grupul neoconservator Project for a New American Century, condus de William Kristol (fiul lui Irving) si Robert Kagan (care a scris “Of power and Paradise: America and Europe in the New World Order”) au elaborat raportul “Reconstructia Apararii Americii” in care au fundamentat doctrina razboiului preventiv.

Stiati ca Robert Kagan, autorul “Bibliei neoconservatorismului” antieuropean, este sotul Victoriei Nuland? Stiti dumneavoastra, care!

Acea “doamna” care s-a exprimat, “academic”, prin cuvintele….”Fuck the UE!”.

Noua Ordine comunista / globalista, adica “Noua Lume”, a inceput sa fie creata in anul 2000, pe doua căi: prin convingere (The soft side of the new American politics) sau prin constrangere, cu forta militara (The hard line military politics).

Pentru aceasta din urma cale, “Marea Strategie” a avut nevoie de autoprovocatul 11 septembrie 2001.

Arma preferata ramane mass-media, mai nou Internetul. Pentru indobitocirea planetei, totul este intors pe dos, intrucat miza este foarte mare – adjudecarea ultimelor resurse ale Terrei: petrol, gaze naturale, metale, apa potabila.

Cel care isi apara tara si bogatiile este facut “terorist”, agresorul este transformat in porumbel al pacii si aparator al democratiei, dreptul la identitate proprie este negat si indivizilor si popoarelor, in numele ….securitatii, nationalistii sunt, cu ura, aratati cu degetul drept….. “comunisti”, in timp de comunistii, adica hotii, isi instaleaza plozii la conducere.

Sânge ucrainean s-a varsat recent, pentru ca ambii fii ai lui Joe Biden si un fiu al lui John Kerry sa ocupe functii de conducere in marile concerne din Ucraina. Pe post de propagandisti, pe masura indobitocirii generatiei tinere prin distrugerea sistematica a invatamantului si ingradirea accesului la cultura, sunt folositi….istoricii si pseudoistoricii.

Ordinele au fost date de comunist/globalistii Francois Mitterand, Gyeremek si alti tradatori ai popoarelor lor, la Congresul Mondial de Istorie de la Montreal, din 1995:

“Natiunea etnica trebuie sa dispara. Ea a fost cea mai mare crima din istoria omenirii insemnand decaderea umanitatii din domeniul realului in domeniul irationalului. Singura realitate care trebuie sa va preocupe de aici inainte, este minoritatea etnica. De asemenea natiunea spirituala, care poate exista in absenta statului etc.”

Asa s-au batut campii la un congres care trebuia sa transforme 4000 de istorici ai lumii in asasini ai adevarului istoric si ai popoarelor lor.

Nu s-a abordat nici o tema de istorie, ci numai teme despre drepturile minorităţilor, inclusiv sexuale si despre schimbarea graniţelor.

Daca incercai sa iei cuvantul , erai trimis la plimbare de catre moderatori apartinand emigratiei unguresti, strecurati de comunistii Tom Lantos si George Soros, pe motivul ca nu te-ai inscris când trebuia.

Tragem cortina peste ce  a urmat. Important este ce se intamplă astazi, daca mai avem dreptul sau nu la viitor, ca romani si ca oameni?

Fiindca am indraznit sa acceptam un sistem concurent, necerut de noi, numit “socialism”, fiindca am facut industrializare, fiindca am respins imprumuturile, fiindca am visat o banca a Lumii a Treia etc.

Oare comunistul Marx sa nu fi stiut ce inseamna socialismul? Fals! Analiza acestuia a constituit centrul de greutate al operei sale.

Pentru asta a fost cenzurat in lagarul socialist si trimis la periferie.

Dar, despre toate acestea, despre esenta socialismului si despre netemeinicia acuzelor de “comunism” la adresa noastră, in cele vor urma……

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

http://dogaru-mircea.blogspot.com/2014/05/jocul-de-mobilizarea-5.html