INCREDIBIL! CARTEA UNUI SCRIITOR AMERICAN DESCRIA ÎN 1981 DECLANȘAREA UNEI EPIDEMII ÎNGROZITOARE ÎN ORAȘUL WUHAN DIN CHINA, ASEMĂNĂTOARE CELEI DE CORONA VIRUS DIN ZILELE NOASTRE

 

 

 

 

 

Romanul lui Dean Koontz, ”The Eyes of Darkness, vorbea în 1981 despre focarul de  gripă CORONA virus (COVID-19) apărut acum în China și care produce în acest an pe lângă mii de decese, o panică de nedescris în întreaga lume.

Până în prezent boala nu are pus la punct un tratament.

În urmă cu 40 de ani autorul descria în detaliu un virus creat de om numit „Wuhan-400”. Boala  a fost descrisă „o armă biologică perfectă” care a fost dezvoltată la laboratoarele militare din afara orașului Wuhan din China.

După cum știm cu toții, Wuhan, în provincia Hubei din China, ceste centrul din care s-a răspândit COVID-19, care a răpit până acum peste 2.000 de vieți în întreaga lume.

„Acesta afectează numai ființele umane. Nici o altă făptură vie nu îi poate rezista. La fel ca morbul sifilisului, Wuhan-400 nu putea supraviețui în afara unui corp uman viu mai mult de un minut, ceea ce înseamnă că nu poate contamina permanent obiecte sau locuri întregi așa cum o pot  face antraxul și alte microorganisme virulente ”, se arată în carte.

„Și când gazda moare, virusul Wuhan-400 care a invadat-o piere puțin timp mai târziu, imediat ce temperatura cadavrului scade sub optzeci și șase de grade Fahrenheit.”

Dean Koontz (n. 9 iulie 1945, Everett, Pennsylvania) și-a început activitatea de scriitor la 23 de ani,  cu romanul Star Quest din 1968. Acum, la 74 de ani, a creat thrillere de suspans în care folosea elemente de groază, mister și subiecte de science-fiction.

A scris peste 120 de cărți, 17 dintre lucrările sale servind ca scenarii de film.

 

 

 

Foto: Dean R. Koontz este un scriitor american de thriller, horror și science-fiction.

 

În cartea sa ”Ochii întunericului” (Eyes of Darkness) publicată pentru prima dată în 1981, o mamă, Christina Evans, este lovită de pierderea fiului ei Danny, care a pierit brusc și inexplicabil,

înntr-o excursie împreună cu mai mulți prieteni. Pe măsură ce mama îndurerată începe să accepte faptul că fiul ei, Danny, este mort,începe să primească mesaje bizare care afirmă că acesta este în viață.

Alături de noua ei prietenă, Elliot Stryker, Christina Evans își propune să afle ce s-ar fi putut întâmpla în ziua în care fiul ei „a murit”.

 Când a apărut cartea ”Ochii întunericului”, autorul nu a folosit numele „Wuhan-400”, ci „Gorki-400”, ceea ce indica Rusia ca țară de origine. Numele a fost schimbat în „Wuhan-400” câțiva ani mai târziu, existând ipoteza că nu a fost chiar Koontz cel care a făcut schimbarea, ci un editor de cărți care dorea să evite demonizarea Rusiei.

(La urma urmei, subiectele legate de Rusia nu trebuiau să instituie un monopol asupra fictivului, al celor mai bine vândute cărți sau al celor mai puternice surse ale răului).
Virusul artificial despre care vorbește ficțiunea lui Koontz putea ucide în aproximativ patru ore, în timp ce incubația lui COVID-19 în corpul uman durează  timp de două săptămâni.

 Autorul nu a comentat încă în legătură cu incredibilele predicții din cartea sa.

În acest moment, putem afirma  că este doar o coincidență care induce panică.

Publicitate

Un mesaj de Anul Nou 1883 al Domnului Eminescu

 

 

 

 

 

Mihai Eminescu, mesaj de Anul Nou (1883)

 

“Legi eterne mişcă universul de-asupra noastră, legi eterne conduc şi societăţile omeneşti. Suntem mici pe un glob neînsemnat în univers, dar inventăm mereu mijloace ca să ne facem viaţa grea şi dureroasă. Deşi ne dăm seama că viaţa-i ceva accidental, nu uităm patimile care ne mişcă. E în sufletul omenesc o ordine de lucruri tot atât de fatală ca şi aceia din lumea mecanică, şi astfel evenimentele care sgudue istoria sunt inevitabile ca şi evenimentele în constelaţia cerească.

Anul ce ‘ncepe nu inspiră multă speranţă, nu anunţă multă bucurie. Poporul nostru este aşezat între furtuna ce vine din apus spre a întâmpina pe cea de răsărit. Starea noastră nu depinde de noi, va fi determinată de alţii, şi totuşi guvernul se ocupă cu chestiuni care au menirea să agite opinia publică. E păcat şi nedemn ca ‘n situaţia gravă în care ne aflăm, să mai jucăm comedia luptelor lăuntrice.

Se ‘ncheie şi după datina noastră cu ziua de astăzi un şir de evenimente măsurate după apuneri şi răsăriri de soare şi fixate în memoria noastră cu cifrele acestei măsurători.

Dacă privim regularitatea fenomenelor lumii siderale şi o comparăm eu nestatornicia sorţii omeneşti, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea prec um o lege eternă, mişcă universul deasupra capet elor noastre, precum puterea gravitaţiunii le face pe toate să plutească cu repejune în chaos, toţi astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiaşi necesităţi, de la care nu este nici abatere, nici excepţie, guvernează oamenii şi societăţile.

Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers,a cărui an întreg de câteva sute de zile nu e măcar un ceas pentru anul lui Neptun de şasezeci de mii de zile, totuşi ce multe şi mari mizerii se petrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-şi face viaţa grea şi dureroasă!

S’ar crede că cu cât cunoştinţele înaintează, cu cât omul câştigă convingerea despre nimicnicia lui şi despre mărimea lui Dumnezeu, ar scădea deşertăciunea care este isvorul urei şi al desbinărilor; că încredinţându-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puţin decât nimic, de vreme ce viaţa omenirei întregi este ceva accidental şi trecător pe coaja pământului, mintea lui va fi isbită cu atâta adâncime de acest mare problem, încât să poată uita patimele mici cari-l mişcă, mai puţin înseninătoare decât o picătură în ocean, de cât o clipă în eternitate. Dar nu este astfel.

Se vede că aceeaşi necesitate absolută, care dictează în mecanismul orb al gravitaţiutnii cereşti, domneşte şi în inima omului; că ceea ce acolo ni se prezintă ca mişcare, e dincoace voinţă şi acţiune şi că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca şi acel al lumii mecanice.

De aceea vedem că marile evenimente istorice, răsboae cari sgudue omenirea, deşi par a atârna de decretul unui individ, sunt cu toate acesteia tot atât de inevitabile ca şi un eveniment în constelaţiunea cerească. E drept că cei vechi n’aveau cuvânt de-a pune oroscopul şi de-a judeca după situaţiunea aparentă a luminilor ceea ce se va petrece odinioară pe pământ, dar cu toate acestea, în naivul lor chip de-a vedea se ascundea un adevăr, acela, că precum o constelaţiune e dată cu necesitate, tot astfel evenimentele de pe pământ se’ntâmplă într’un şir, pare că de mai nainte determinat.

Dacă, după constelaţiunea împrejurărilor celor din urmă, am pune oroscopul anului ce vine, nu multă speranţă ne-ar inspira, nu multă bucurie ne-ar face. Din nou chestiunea Orientului sau mai bine a împărţirii împărăţiei otomane e obiectul ce preocupă lumea politică şi se poate ca evenimentele din Egipet să fi fost cel dintâiu stadiu al desfăşurării chestiunii. În adevăr după înfrângerea insurecţiunei, a început a se desemna cu claritate alianţa austro-germană şi a se da pe faţă înarmările Rusiei.

Franţa, gata a fi privitoarea interesată la uriaşa ciocnire dintre lumea slavă şi cea germană, gata chiar a participa – şi fata favebunt – pierdut însă tocmai în preziua anului nou pe bărbatul care reprezenta politica ei de acţiune. Cu toate acestea, nu credem ca moartea unui om, oricâtă însemnătate suspensivă ar avea pentru evenimente, să le poată înlătura cu totul.

În acest conflict, pe care viitorul îl indică cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărţire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit.

Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul răsboiului, oricât de înţeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totuşi stabilirea unei preiponderanţe politice, pururea fatală nouă, chiar dacă nu ne-ar ameninţa cu nimicirea totală.

Oare în preziua unor evenimente, determinante pentru soarta noastră, fac bine oamenii ce ne guvernă de-a pune chestiunea revizuirii constituţiei? Fac bine a propune excluderea din viaţa publică a elementelor celor mai luminate ale poporului, cari s’au dovedit în toţi timpii a fi şi cele mai patriotice, prin suprimarea colegiului I?

Nu numai că nu fac bine, dar chiar şeful acestui guvern a recunoscut-o aceasta, căci însuşi tindea la amânare reformelor, întemeindu-se pe probabilitatea evenimentelor, ce bat la poarta cetăţii noastre. Cu toate acestea curentul fatal de înoituri, care e caracteristic pentru epoca de spoială în care trăim, împinge pe majoritate la punerea unor chestiuni ce nu pot decât să turbure ţara şi să accentueze deosebirile de interes şi de partid între oameni.

Cu părere de rău cată să constatăm că, cu toată bătrâneţea prematură a năravurilor, inteligenţa politică a acestei ţări arată uneori semne de copilărie.Ca un sfinx, mut încă şi cu ochii închişi, stă anul viitor înaintea noastră, dar ştim bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le deslege.

Iar Edipul destinelor noastre se uită în faţa acestui sfinx, şi în loc de a fi pătruns de seriozitatea adâncă, tragică poate a fizionomiei lui, el s’apropie de monstru pentru a-i răspunde cu… jucăriile noastre constituţionale…

Fără îndoială ceea ce are să se’ntâmple se va ‘ntâmpla, dar e păcat şi nu e demn ca atunci, când timpurile sunt foarte serioase, un popor să joace mica comedie a luptelor sale dinlăuntru.”

 

Articolul “La un an nou”, scris de Mihai Eminescu, a fost publicat în “Timpul”, la 1 ianuarie 1883

 

UN SCENARIU-BOMBĂ CINIC PREZIS DE HENRY KISSINGER: „DACĂ TOTUL MERGE BINE, JUMĂTATE DIN ORIENTUL MIJLOCIU VA APARTINE ISRAELULUI.” VIDEO

 

 

 

La NEW YORK, în Statele Unite ale Americii – Henry Kissinger, fostul secretar de stat din epoca Nixon, dezvăluie ceea ce se întâmplă în acest moment în lume și în special în Orientul Mijlociu.

Vorbind din apartamentul său de lux din Manhattan, New York, omul de stat, care a implinit în mai varsta de 89 de ani, a facut o analiză predictivă din punctul sau de vedere, a situației actuale geopolitice și economice a lumii în care trăim.
„Statele Unite a momit până acum  China și Rusia, iar ultimul cui în sicriu va fi Iranul, care este desigur, principala țintă a Israelului.
Am permis Chinei sa-şi măreasca puterea militară și Rusiei sa se recupereze dupa sovietizare, pentru a le da un sentiment fals de bravadă, acest lucru va duce la un deces foarte rapid al ambelor state.
Suntem ca ţintaşul isteţ, provocându-l pe neiscusit să ridice arma, și atunci când încearcă, Bang Bang.

Războiul care vine va fi atât de grav, încât o singură superputere poate câștiga, și aceia suntem noi.
Acesta este motivul pentru care UE este într-o aşa mare grabă pentru a forma un superstat, pentru că ei știu ce se apropie, iar pentru a supraviețui, Europa va trebui să fie un singur stat întreg si unit.

Aceasta grăbire a lucrurilor, mi-a aratat că ei știu foarte bine că ceea ce urmeaza este foarte aproape. O, cât de mult am visat la acest moment încântător!
„Cine controleaza petrolul, controleaza națiunile; Cine controleaza mâncarea, controleaza oamenii. „

Dl Kissinger a adăugat apoi:

„Dacă sunteti persoane obișnuite, atunci puteți să vă pregătiți pentru război prin mutarea la țară și construirea unor ferme, dar trebuie să sa va luati armele cu voi, ca hoardele infometate nu va vor da pace. De asemenea, chiar dacă elitele vor avea paradisurile lor sigure și adăposturi specializate, acestea trebuie să fie la fel de atente în timpul războiului ca civilii de rând, pentru că adăposturile lor pot fi compromise.

După o pauză de câteva minute, pentru a-şi aduna gândurile, domnul Kissinger, a continuat:

„Am spus armatei ca trebuie sa cucereasca în jur de șapte țări din Orientul Mijlociu pentru a le exploata resursele și aproape că şi-au încheiat treaba. Știti cu toții ce părere bună am despre armata noastră, dar trebuie să spun că de data aceasta au ascultat ordinele superficial.
Am ajuns la ultima piatra de temelie, adică Iranul, care într-adevăr va înclina balanța. Cât timp mai pot China și Rusia să stea deopate şi să se uite cum America curaţă totul?
Marele urs rusesc și Secera chineză se vor trezi din somnul lor, moment in care Israelul va trebui să lupte cu toată puterea și cu toate armele sale pentru a ucide cât mai mulți arabi.
Sperăm că, dacă totul merge bine, jumătate din Orientul Mijlociu va aparţine Israelului.
Tinerii noştri au fost instruiți bine în ultimul deceniu, iar jocurile de război jucate pe calculator au ajutat foarte mult în modul lor de gândire, de exemplu jocul Call of Duty Modern Warfare 3, reflectă exact ceea ce va urma în viitorul apropiat, este o programare predictivă.

Tinerii nostri, în SUA și Occident, sunt pregătiti pentru că au fost programaţi pentru a fi soldați buni, carne de tun, iar atunci când acestora li se va comanda să iasă în stradă și să lupte cu acesti chinezi nebuni și russkies, vor asculta ordinele.
Din cenușă vom construi o societate nouă, o nouă ordine mondială; va fi doar o singura superputere ramasă, și un singur guvern global care câștigă.
Nu uita, Statele Unite ale Americii, are cele mai bune arme, avem tehnologie pe care nici un alt popor nu o are și vom scoate aceste arme, atunci când va fi momentul potrivit.”

SURSA:

https://www.dailysquib.co.uk/most-popular/3089-henry-kissinger-if-you-cant-hear-the-drums-of-war-you-must-be-deaf.html