CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

1989: Înainte de atacul maselor populare asupra sediului din Bucureşti al CC al Partidului Comunist Român, a existat asaltul asupra sediului de la Chişinău al CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. VIDEO

 

 

 

 

Înainte de asaltul mulțimii asupra sediului CC al Partidului Comunist Român, din decembrie 1989, a existat asaltul asupra sediului CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească .  

Pe youtube scrie că ar fi vorba de evenimentele din 19 februarie 1989, nu știu însă dacă datarea e corectă (anterior era pusă altă datare – 22 februarie), scrie Marius mioc pe blogul său https://mariusmioc.wordpress.com/ 

În 12 martie 1989, la Chişinău sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei era luat cu asalt de mulţime.

Încă din 1988 mişcarea naţională din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, încurajată de politica lui Mihail Gorbaciov, începuse să organizeze adunări populare în care se cerea conducerii republicii să accepte decretarea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat în RSS Moldovenească, revenirea la alfabetul latin şi recunoaşterea identităţii dintre limba moldovenească şi cea română.

Ca argumente în sprijinul acestor revendicări se aduceau scrierile lui Lenin, care criticase şovinismul rusesc, precedentul existent în alte republici sovietice (Armenia sau Gruzia aveau precizat în constituţie că limba locală este limbă oficială) şi afirmaţiile unor savanţi ruşi (în marile centre ale Imperiului Sovietic, precum Moscova sau Leningrad, exista mai multă libertate de expresie decît în Chişinău; este un paradox că oameni de cultură moldoveni înfieraţi oficial sau neoficial ca „naţionalişti” la Chişinău, îşi găsiseră refugiu la Moscova unde s-au putut afirma).

Devenise deja o tradiţie ca în fiecare duminică mişcarea naţională să organizeze o adunare populară într-unul din parcurile Chişinăului, în favoarea acestor revendicări. Conducerea republicii a răspuns iniţial cu un „nu” hotărît, prin documentul intitulat „tezele Comitetului Central”, care a fost supus dezbaterii în organizaţiile de partid din RSS Moldovenească.

Cînd mişcarea naţională a luat amploare, fapt vizibil prin creşterea numărului de participanţi la mitingurile acesteia şi a numărului de cititori ai ziarelor care susţineau revendicările naţionale, conducerea comunistă a RSS Moldoveneşti a adoptat o politică de tergiversare.

S-au format nişte comisii şi comitete pentru „studierea” problemelor, dar fără rezultate concrete. Răbdarea oamenilor începea să se epuizeze.

Prologul evenimentelor din 12 martie 1989 l-a constituit mitingul din 8 martie 1989. Ziua femeii, zi de sărbătoare în URSS, a fost prilejul unui nou miting al mişcării naţionale.

Oamenii n-au stat cuminţi în parcul care le fusese rezervat de autorităţi ci au năvălit pe bulevardul central al Chişinăului, oprind circulaţia. Agenţia de presă ATEM aflată în subordinea guvernului de la Chişinău, transmitea un articol indignat cu titlul „Este nevoie de o poziţie principială”.

Conform obiceiului vremii, articolul a fost preluat de mai toate ziarele din RSS Moldovenească.

Mitingul din 8 martie 1989 relatat de "Tinerimea Moldovei" din 12 martie 1989

 

 

Citez din articol, aşa cum a fost reprodus de „Tinerimea Moldovei” din 12 martie 1989 (intervenţiile mele între paranteze drepte): „În ziua de 8 martie au avut loc la Chişinău un miting nesancţionat[neautorizat], iar apoi o procesiune nesancţionată [neautorizată] pe bulevardul Lenin, la care, potrivit datelor oficiale, au participat circa 5 mii de oameni [subestimare, conducerea comunistă vrînd să minimalizeze importanţa protestelor].

Îndreptîndu-se spre Piaţa Eliberării, manifestanţii au inundat partea carosabilă a străzii centrale a capitalei, blocînd astfel pe cîteva ore circulaţia intensă a mijloacelor de transport în această zi de sărbătoare. Participanţii la procesiune purtau lozinci cu cererea de a fi decretată limba moldovenească drept limbă de stat, de a o trece la grafia latină.

Alături de aceste lozinci erau şi chemări cu un alt caracter, bunăoară lozinca „jos colonizarea!”. S-au făcut auzite, de asemenea, strigăte defăimătoare la adresa unor conducători ai republicii.

Totodată, răsunau scandări speculative în cinstea lui M. S. Gorbaciov (…) Indignaţi de tulburarea liniştii în oraş, de dispoziţia stricată în ziua de sărbătoare, majoritatea covîrşitoare a orăşenilor, oaspeţii Chişinăului întreabă: există oare în oraş Puterea Sovietică? Vor fi oare, în cele din urmă, asigurate aici ordinea, odihna liniştită a oamenilor?

De ce organele de ocrotire a drepturilor nu-i scot la iveală şi nu le spun pe nume organizatorilor concreţi ai acestor dezordini, pentru ca obştimea să-i cunoască, să li se poată reţine despăgubiri pentru daunele pricinuite organizaţiilor de transport din oraş (…) Comitetele de partid din oraş nu s-au situat pe o poziţie fermă şi consecventă în situaţia creată”.

În 12 martie 1989 a avut loc un nou miting în centrul Chişinăului, prilej pentru un nou articol indignat al agenţiei de presă ATEM, cu titlul „Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

Reproduc din acest articol (după bisăptămînalul „Tinerimea Moldovei” din 15 martie 1989):

img_0007img_0008

„Duminica trecută în partea centrală a Chişinăului au avut loc din nou mitinguri şi procesiuni de masă nesancţionate [neautorizate] ale cetăţenilor, care au încălcat grav ordinea publică, destabilizînd [destabilizare – un cuvînt des folosit şi în România de FSN, după decembrie 1989] astfel situaţia din oraş (…) mulţimea a ieşit în Piaţa Biruinţei, deşi în recenta hotărîre a Sovietului Orăşenesc se menţiona inadmisibilitatea desfăşurării în ea a unor oarecare demonstraţii, cu excepţia celor festive.

Mulţi tineri s-au îndreptat spre tribuna centrală, rupînd cordoanele de miliţieni, mulţi dintre care au avut de suferit. Nu pot fi calificate altfel decît un sacrilegiu acţiunile indivizilor care au urcat cu picioarele pe parapetul monumentului lui V. I. Lenin. La această acţiune au fost atraşi şi copiii.

Un micuţ, după toate probabilităţile un elev de clasa întîia, a fost pus să ţină o lozincă a cărui conţinut el, desigur, nici nu-l înţelegea (…) Mai tîrziu anume unui copil i s-a poruncit să arboreze pe un pom de lîngă clădirera Comitetului Central drapelul tricolor. Şi din nou, la fel ca în duminicile precedente, a fost paralizată principala arteră de transport a oraşului – bulevardul Lenin.

Unii au întîrziat la aeroport, la alţii n-a putut veni la timp salvarea, numeroşi chişinăueni n-au putut să-şi petreacă ziua de odihnă aşa cum ar fi vrut. (…) participanţii la procesiune s-au îndreptat apoi spre clădirea CC al Partidului Comunist al Moldovei.

Unii au încercat să pătrundă în ea cu forţă. Dar au fost opriţi de miliţieni care s-au văzut nevoiţi să recurgă la ajutorul militarilor.

Cei mai înrăiţi infractori au fost reţinuţi şi traşi la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. (…) În presă, la televiziune şi radiodifuziune s-a comunicat despre mitingul şi procesiunea nesancţionate [neautorizate], care au avut loc la Chişinău în ziua de 8 martie. Atunci organelor de ocrotire a drepturilor li s-a reproşat: de ce nu sînt scoşi la iveală şi nu sînt numiţi organizatorii concreţi ai dezordinilor, pentru ca obştimea să-i cunoască?

Astăzi putem să-i numim. În acea zi cei mai activi, după cum ne informează organele competente, au fost: L. Lari şi N. Josu – poetese, A. Mîndîcanu – corector la revista Scînteia Leninistă, S. Guşilova – arhitect superior la Direcţia Moldghiprostroi, V. Ştepa – lector de educaţie fizică la Institutul de medicină din Chişinău, V. Movilă – lector la catedra de filologie franceză a Universităţii de stat din Chişinău, V. Buzilă – colaboratoare la Muzeul etnografic de stat, E. Cojocaru – muncitoare la Direcţia de exploatare a spaţiului locativ nr. 6. Concluzia este univocă: trebuie să se pună capăt evoluţiei primejdioase a evenimentelor. Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

 

 

Evenimentele din 12 martie 1989 le-au pregătit pe cele din 31 august 1989, cînd Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti avea să proclame limba moldovenească ca limbă de stat şi să decreteze revenirea la alfabetul latin, cât şi pe cele din noiembrie 1989, când Simion Grosu, prim-secretarul Partidului Comunist din Moldova, care se manifestase ca un adversar al revendicărilor mişcării naţionale, avea să fie înlăturat de la putere (fapt care a ajutat electoral Partidul Comunist la alegerile din 1990) consemnează https://mariusmioc.wordpress.com/2009/03/12/12-martie-1989-la-chisinau-multimea-ia-cu-asalt-sediul-cc-al-partidului-comunist/

28/04/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Acțiunile neomarxistului George Soros pentru destructurarea societății românești. VIDEO

 

George Soros (născut Schwartz György, într-o familie de evrei, la Budapesta în anul 1930), este fiul lui Schwartz Tivadar, un avocat şi ziarist cunoscut şi apreciat.

A supravieţuit holocaustului, pentru că o familie de maghiari – funcţionari la un minister – l-au ascuns (mai precis, i-au dat acte de identitate false, susţinând că este nepotul lor).

 

 

 În 1947 a plecat la Londra, unde a obţinut diplomă de economist la London School of Economics. În 1956 s-a mutat în Statele Unite ale Americii. S-a ocupat de filozofie, a lucrat la bursă ca negociator şi analist al acţiunilor.

În 1969 şi-a fondat propria afacere: Fondul de Investiţii Quantum. A avut mari succese financiare la bursă. Ca economist şi jucător la bursă a contestat ideea că pieţele financiare tind spre echilibru.

Experienţa lui în domeniul bancar, financiar a sintetizat-o în lucrarea sa ”Alchimia banului” în care a elaborat aşa numita teorie a reflexivităţii.

În Franţa, Germania şi în Marea Britanie a intrat în speculaţii financiare de anvergură (aceste din urmă acţiuni ale miliardarului au dus la colapsul Bank of England, susţin criticii lui).

Deseori Soros a fost acuzat că a influenţat prin mijloace ilegale evoluţia pieţelor financiare. În anul 2008, Oficiul de Stat pentru Supravegherea Financiară din Ungaria a amendat o firmă a lui Soros pentru un atac asupra acţiunilor OTP (bancă maghiară creată din fosta Casa Naţională de Economii din ţara vecină, corespondent cu CEC Bank din România).

Prin diferite tranzacţii bursiere, speculaţii pe piaţa valutară şi prin fonduri de investiţii Soros a creat un imperiu financiar. În anul 2014 revista Forbes a estimat averea lui Soros la 23 miliarde de dolari, fiind unul dintre cei 29 cei mai bogaţi oameni din lume.

În 1983 a creat Fundaţia Soros, iar mai târziu Institutul pentru o Societate Deschisă. Prin acestea, a alocat sume considerabile pentru diferite acţiuni caritabile (în special pentru dezvoltarea învăţământului şi ajutorarea victimelor unor catastrofe naturale), dar a încurajat şi mişcările civice anticomuniste din Europa de Est.

A finanţat activitatea organizaţiei Carta 77 din Cehoslovacia, Solidarnosk din Polonia, a acordat sprijin financiar şi organizatoric pentru aşa numita revoluţie a rozelor din Georgia şi după victoria revoluţiei portocalii şi câştigarea puterii de către Ianukovici în Ucraina, a investit în modernizarea armatei ucrainiene.

În anii ’90, această activitate a lui George Soros era primită cu entuziasm în ţările Europei centrale şi de est, mai ales de către opoziţia partidelor considerate postcomuniste şi care au preluat puterea în aproape toate ţările regiunii după căderea regimurilor comuniste.

Este interesant de remarcat că în prezent mulţi foşti bursieri ai Fundaţiei Soros sunt cei mai vehemenţi critici ai miliardarului, de exemplu Viktor Orbán, primul ministru a Ungariei şi practic toată conducerea a partidului său, Fidesz.

 
Un   studiu vast, publicat in zece (10) articole separate, intre decembrie 2017 si mai 2018, de fundatia americana Capital Research Center. Ele pot fi citite aici: https://capitalresearch.org/tag/soros-in-romania/.

 In Romania, Soros a finanțat educația si cariera unor politicieni, dar și mișcări sociale și politice și publicațiile unora din organizațiile neguvernamentale din România care apar des în mass media româna și sunt activ implicate in fasonarea politicii si democratiei române.

În România exista un contingent relativ mare de mercenari ai lui Soros care dețin functii importante in viata politica atât in interiorul cât și în afară țării noastre.  

Într-un interviu acordat televiziunii CBS în 1998 – citat de portalul american A 21st Century Wire – Soros aşa s-a autocaracterizat astfel:

„Sunt un capitalist nemilos, care prin speculaţii bursiere doresc să obţin profituri extra, fără să am în vedere consecinţele sociale ale acestora”.

În interviul citat Soros a admis că poate să fi fost implicat în acţiuni financiare imorale, dar a susţinut că în opinia lui considerentele morale nu au ce căuta în afaceri.

Implicarea din ce în ce mai explicită a lui Soros în politică a devenit evidentă cu ocazia campaniei electorale de anul trecut în America. Soros,  nu numai că a fost principalul sponsor al Partidului Democrat (a cheltuit mai mult de 25 de milioane de dolari), dar a participat efectiv la acţiuni electorale (a însoţit-o pe Hillary Clinton în Haiti, unde candidata pentru preşedinţie l-a prezentat pe Soros, ca pe omul care va sprijini financiar cel mai sărac stat din SUA).

Canalul de televiziune american Fox, invocând informaţiile scurse prin Wikileaks, susţine că în timpul campaniei electorale au existat raporturi foarte strânse între Soros şi şeful de campanie a lui Hillary Clinton, John Podesta.

Nu odată,  miliardarul a sugerat subiecte de campanie, sau modalităţi, cum să fie tratate chestiuni legate de acorduri comerciale, probleme legate de fenomenul migraţiei, sau a făcut propuneri privind componenţa Tribunalului Suprem.

Întrucât a devenit un actor important al campaniei democraţilor, Soros a ajuns ţinta criticilor nimicitoare ai susţinătorilor noului preşedinte. Portalui american The Hill chiar l-a acuzat atât pe aceasta cât şi pe Hillary Clinton că împreună comit un genocid împotriva creştinătăţii.

Pierderea alegerilor de către Hillary Clinton a fost un eşec şi pentru Soros, asta însă mai mult pe planul imaginii, pentru că potrivit portalului Investopedia din SUA, pieţele au reacţionat bine la victoria lui Trump.

Majoritatea acţiunilor au crescut şi Soros – ca cel mai mare investitor pe bursă – a câştigat. Ceea ce a pierdut – consideră analiştii Investopedia, este influenţa asupra politicii financiare a noului guvern.

 În ultima perioadă personalitatea lui George Soros a fost diabolizată în Ungaria şi mai nou în România.

Există indicii serioase  potrivit cărora Soros ar fi stat în spatele demonstraţiilor antiguvernamentale  în centrul cărora s-a aflat mişcarea #Rezist din iarnă în București și alte orașe ale României şi că ar fi şi finanţatorul partidului de opoziţie USR.

Aceste acuzaţii nu au fost dovedite, deşi verificarea lor s-ar impune, pentru că articolul 15, alin.1 din Legea 334/2006 privind finanţarea partidelor politice interzice acceptarea donaţiilor făcute partidelor politice româneşti de către persoane fizice sau juridice străine. 

 Ne mai amintim ori stim ca in prima saptamâna din ianuarie 1990, adica la mai putin de doua saptamâni dupa ce sotii Ceaușescu au fost executați, George Soros a facut prima calatorie in România?

Sotii Ceausescu au fost executati pe 25 decembrie 1989 iar pe 30 decembrie s-a format Grupul pentru Dialog Social pe treptele Hotelului Intercontinental din Bucuresti.

Prima intrevedere pe care Soros a avut-o in Romania a fost cu fondatorii Grupului, inclusiv Silviu Brucan.

Intr-o emisiune televizata din 2005 a lui Robert Turcescu am aflat ca Soros a venit în Romania cu primul avion care a aterizat la Bucuresti dupa revolutie. 

Soros ar fi oferit Grupului pentru Dialog Social un milion de dolari “with which to build a favorable NGO network in Romania” (“cu care sa construiasca o retea favorabila de organizatii neguvernamentale in Romania”). 

Jumatate de an mai tirziu Soros a fondat in Romania Fundația Soros, o organizatie neguvernamentala cu un buget inițial anual de 1,5 milioane de dolari. Pâna spre finele anilor 90 Fundatia Soros a fost singura organizație neguvernamentala din Romania care primea fonduri externe. In urmatorii patru ani Soros a investit in scrierea si publicarea de manuale școlare prin intermediul Ministerului Educatiei.

De la an la an sumele investite de el prin Fundatia Soros au crescut, ajungind la 10 milioane de dolari pe an pe la mijlocul deceniului.

In 1997 Fundatia Soros si-a schimbat numele, devenind Fundatia pentru o Societate Deschisa (FSD), un nume similar cu al organizatiei mame din Statele Unite, Open Society Foundation. Bugetul anual al Fundatiei a crescut la 12 milioane de dolari.

O mare parte din fondurile Fundației au fost folosite pentru a selecta si finanta educatia unor tineri romani in universitati occidentale cât si la Universitatea Centrala Europeana de la Budapesta. Singurele condiții impuse de Soros acestor studenți a fost ca la terminarea studiilor sa revina in România si sa devină activi in viața sociala si politica a țarii.

Unul din acesti studenti, menționați în comentariile CRC, a fost Mirel Palada care în anii 1997-1998 a facut studii la Kalamazoo College in Michigan, a obtinut un doctorat in sociologie si a devenit secretar de presa al Prim Ministrului Victor Ponta.

In timp, dl Palada s-a distantat de “infanteria” lui Soros, pe care a numit-o “lipsita de scrupule” si care se pozitiona impotriva intereselor nationale ale României.

Soros a continuat să creasca sumele alocate pentru scopuri ideologice in România, la inceputul Mileniului FSD avind un buget anual de 16 milioane de dolari. Cu 16 milioane de dolari poti face multe. In acelasi an, 2000, FSD s-a divizat in 12 grupuri separate, ele insa functionind sub tutela unei organizatii de tip umbrela numita Soros Open Network – Romania (SON).

Articolele publicate de CRC discuta tranzitia treptata a organizatiilor lui Soros de la un activism strict civic la unul politic. In opinia CRC Soros si organizatiile pe care le-a finantat el in Romania au finantat miscarea civica impotriva proiectului minier de la Rosia Montana.

O organizatie similara cu cele ale lui Soros, Charles Stewart Mott Foundation din Michigan a contribuit, afirma CRC, $426.800 la activitatile lansate impotriva proiectului Rosia Montana.

Fondurile au fost folosite pentru propaganda, angajarea jurnalistilor si influentarea mass mediei si a publicului impotriva proiectului. In iunie 2006 Soros a anuntat ca este impotriva proiectului Rosia Montana si ca va folosi “toate metodele legale si civice pentru stoparea lui”.

La nivel politic, Soros a inceput să înregistreze succese în infiltrarea la vâful politicii românești. In 1990 Sandra Pralong a demisionat din funcția de ofițer de presă la publicația americana Newsweek si a devenit primul Director Executiv al Fundatiei Soros in Romania.

A fost consiliera Președintelui Constantinescu si astăzi este consilieră a Presedintelui Ioahannis. 

Intre 1990 si 1996 Alin Teodorescu, primul președinte al Grupului pentru Dialog Social, a fost primul Președinte al Fundatiei Soros din România. In 2004 a intrat în Parlamentul României.

Renate Weber a fost liderul Consiliului Director al Fundatiei Soros din Romania intre 1998 si 2007. Incepind din 2004 a fost consiliera Presedintelui Băsescu in domeniul legislativ si constitutional si in noiembrie 2007 a intrat in Parlamentul European unde se afla de zece (10) ani. 

  Soros a continuat sa canalizeze fonduri în România  printr-o structura noua, numita Trust for Civil Society în Central and Eastern Europe (Fondul pentru Societatea Civila in Europa Centrala si de Est).

Aceste fonduri au fost folosite pentru finanțarea activităților celor 12 organizatii neguvernamentale sorosiste formate mai devreme și printre alte organizatii neguvernamentale care aveau ca scop, in opinia cercetatorilor de la CRC, “sa transforme cultura creștin-ortodoxă și conservatoare a României, promovând valori sociale seculariste de stânga” (“… seeking to transform Romania’s conservative, Orthodox Christian culture, by promoting socially liberal values”)

Printre organizațiile care au primit asistență din partea structurilor  sorosiste din țara noastră au fost si cele care promoveaza “drepturile minorităților sexuale”. Acest subiect a fost discutat intr-un articol publicat in anii 90 de publicatia americană Foreign Policy

Soros a sprijinit financiar si Vice News Romania.

In urma investitiilor masive de-a lungul anilor, Soros  a format in Romania “o armata de soldati loiali ai societatii civile” (“Soros could reduce his direct involvement in Romania because he left in his wake a loyal army of grateful, civil society soldiers”).

Roger Stone, un aliat apropiat al lui Donald Trump, acuza în 2017 serviciile secrete din România și aparatul anticorupție că sunt controlate de George Soros.

După o vizită făcută în acel an în România, el declara:

”Am vizitat România pentru a mă întâlni cu oponenții statului paralel. E important de știut că serviciile de informații din România, pe care ei le numesc ”servicii secrete”, și aparatul lor anticorupție, sunt în mare parte și în mod substanțial controlate de George Soros și aliații săi.

Ambasada SUA din București este controlată de George Soros. Serviciile secrete din România sunt omoloage cu statul nostru paralel și au fost puternic implicate în alegerea lui Hillary Clinton”, a spus Stone.

Acesta a mers mai departe și a făcut o legătură între atacurile informatice ale unor hakeri români, care au reușit să preia controlul camerelor de supraveghere din Washington în timpul inaugurării lui Trump, și vizitele lui James Comey, pe atunci director FBI, la București.

”Iată partea interesantă: directorul FBI James Comey (fostul director, n.r.) a făcut mai mule vizite misterioase în România, înainte de acest informatic. Ti-aș sugera că persoanele arestate sunt țapi ispășitori și sunt folosite de servciile secrete de acolo. Și trebuie să aflăm ce făcea domnul Comey în România ?”, a spus Stone în 2017.

  

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/27/o-istorie-a-zilei-de-27-februarie-video-3/

 

Surse:

RADOR.ro

https://www.capital.ro/cine-este-george-soros 

http://www.cunoastelumea.ro/fiii-si-fiicele-lui-soros-in-romania-dezvaluiri/

https://www.realitatea.net/roger-stone-omul-lui-trump-despre-romania-i-soros_2181826.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

27/02/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , | Lasă un comentariu

1989 – Un timp sărit din calendar. VIDEO

 

 

 

 

 

Un documentar difuzat de TVR2 la 25 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, care redă imagini inedite din Romania si blocul estic, in anul decisiv căderii cortinei de fier.

Autorul acestui documentar este Liviu Tofan, jurnalist specializat pe subiectele ale Războiului Rece, directorul Institutului Român de Istorie Recentă.

Născut la Bucureşti în 1948, el a părăsit România în 1973 şi s-a stabilit în Germania, la München.

Acolo, el a lucrat timp de 20 de ani la Radio Europa Liberă, mai întîi ca redactor de ştiri, apoi ca şel al secţiei de ştiri (News Chief), şi în cele din urmă ca director adjunct al Departamentului Românesc.

Revenit în România după înlăturarea regimului comunist, Liviu Tofan a înfiinţat şi condus pînă în 1994 redacţia din Bucureşti a Radio Europa Liberă.

Ulterior, el s-a implicat în diverse proiecte media şi de cercetare.

În afară de „A patra ipoteză”, Liviu Tofan a mai publicat în 2013, tot la Polirom, cartea-anchetă „Şacalul Securităţii. Teroristul Carlos în solda spionajului românesc”. 

05/07/2016 Posted by | DIVERSE | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: