CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PACTUL FRĂȚESC DINTRE COMUNIȘTII SOVIETICI ȘI NAZIȘTII GERMANI CARE NE-A NENOROCIT ȚARA ȘI POPORUL


Acum 84 de ani , la 23 august 1939, era semnat la Moscova pactul care ne-a nenorocit neamul și Țara, apoi continentul și într-un final lumea întreagă.

URSS a condamnat, de jure, consecințele pactului Stalin-Hitler la 24.09.1989, semnatar fiind chiar ultimul președinte al defunctei uniuni, Gorbaciov.

La fel, România și Republica Moldova au condamnat, la rândul lor, în perioada post-comunistă, acel pactscelerat și protocolul secret la acesta.

Declarații similare au făcut toate statele afectate în mod direct de acordul de acum peste opt decenii…

Ucraina rămâne unicul stat, care până în prezent nu a condamnat oficial consecințele pactului sovieto-nazist de la 23 august 1939.

Ucraina, beneficiara a 41% din teritoriile ocupate și anexate de URSS numai de la România (integral actuala regiune Cernăuți, cu Nordul Bucovinei, ținutul Herța și partea de nord-vest a fostului județ Hotin, plus Sudul Basarabiei, azi raioanele basarabene ale regiunii Odesa), este acum în plin război de independență cu Rusia unui nou dictator, Putin.

Or, să nu uităm că NECONDAMNAREA pactului Molotov-Ribbentrop până la anexarea Crimeei din martie 2014 de către Rusia, este o abținere strategică și premeditată, parte a politicii bivectoriale, practicată de Kiev în anii de independență de jure față de Moscova, începând cu 24 august 1991.

Foto: 23 august 1939. Reprezentanții Germaniei lui Hitler si ai URSS semnează în prezența lui Stalin pactul nazicomunist care dădea mână liberă Uniunii Sovietice să cotrpească Bucovina de Nord și Basarabia

Condamnarea oficială, expresă, de către Ucraina a pactului Ribbentrop- Molotov și a protocolului secret la acesta, chiar și în această perioadă grea pentru ea, ar trebui să continue procesul în desfășurare de reconciliere a relațiilor ucraino-române, odată cu demararea a sprijinului diplomatic și ajutoarelor trasfrontaliere ale României, bazate pe adevărata și nu numai declarata bună vecinătate și prietenie dintre țările și popoarele român și ucrainean.

Indispensabilă procesului de reconciliere româno-ucraineană în chestiunile istorice, ar trebui să fie adevărata protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorității naționale românești, reprezentante ale comunităților istorice autohtone românești din teritoriile ajunse din componența României în cea a Ucrainei, consecință directă a pactului dintre doi tirani, Stalin și Hitler, de acum 84 de ani.

Aici și acum, ar trebui să se dea cea mai mare bătălie a diplomației române, în ce privește soarta și drepturile legitime ale românilor din Ucraina, supraviețuitori chiar și captivi de mai multe generații în granițele impuse în mod arbitrar de tiranii planetei – Hitler și Stalin! În mod civilizat, cu argumente istorice și juridice, nu în mod barbar și nedemocratic, de care s-au cam săturat ambele state.

Repet – AICI și ACUM, NU DUPĂ finalizarea războiului de independență a Ucrainei față de Rusia, când există probabilitatea să fie diminuat sprijinul actual, foarte consistent al României și al poporului român în lupta poporului ucrainean pentru independență, libertate și neatârnare.

Sursa: Anatol Popescu, președintele Societății „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa, prin BucPress.

Publicitate

17/01/2023 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

POT FI PRIVITE CU OPTIMISM REZULTATELE ÎNTÂLNIRII TRILATERALE RUSIA-GERMANIA-FRANȚA DE LA DEAUVILLE ?

Trilaterala de la Deauville: Chişinăul nu mai crede în miracole

Trilterala de securitate de la Deauville

Trilterala de securitate de la Deauville

Unii analişti susţin că, în urma acestei reuniuni, regimul separatist de la Tiraspol va fi rechemat la Moscova în câteva luni pentru negocieri. Ceilalţi susţin, însă, că nu se va schimba nimic, deoarece, în opinia lor, diferendul transnistrean nu are soluţii rapide.

După întâlnirea de la Deauville cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy şi cancelarul german, Angela Merkel, liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev, a anunţat că „Rusia va intermedia un dialog de succes între Chişinău şi Tiraspol”, dar a precizat că depinde mult şi de poziţia Republicii Moldova, de cea a Transnistriei, a Uniunii Europene şi a României. El a menţionat că toate aceste părţi

„trebuie să adopte o poziţie constructivă”. Sintagma utilizată de Medvedev a suscitat interesul analiştilor de la Chişinău, Moscova şi Kiev.DMITRI MEDVEDEV: „Republica Moldova se află într-o stare de relativă nedeterminare. Acolo urmează să aibă loc alegeri parlamentare şi, în mod firesc, procesul de negocieri în problema transnistreană va putea fi reluat atunci când vor apărea nişte negociatori împuterniciţi. Imediat ce vor avea loc alegerile, cred că avem şanse să reluăm negocierile şi să atingem rezultate. Rusia va ajuta ca aceasta să se întâmple”. (…) „Totuşi, succesul nu depinde doar de Federaţia Rusă, ci în primul rând de poziţia Republicii Moldova, de cea a Transnistriei, României şi de poziţia UE. Toate trebuie să participe la procesul de negocieri şi să aibă abordări constructive”.Oricat ar părea de straniu, reacţiile optimiste ale analiştilor în ceea ce priveşte eventualitatea soluţionării diferendului transnistrean vin, de data aceasta, de la Moscova şi, parţial, de la Kiev. Publicaţia moscovită „Nezavisimaia Gazeta” scrie că „Moscova se pregăteşte să cedeze Transnistria Uniunii Europene şi să deschidă, astfel, drumul unei Moldove unificate spre spaţiul comunitar”.

Analistul politic moldovean, Viorel Cibotaru, admite ipotetic un astfel de scenariu:

„Prieteneşte, Federaţia Rusă aşteaptă ca UE să o preseze. Probabil au ajuns la anumite înţelegeri privind modul şi formatul acestei soluţii finale, iar acum este jucat acel joc diplomatic pentru publicul larg care nu poate „digera” imediat nişte schimbări care s-au produs peste noapte. Şi ca să păstreze anumite aparenţe, ca să nu-şi provoace critici din partea elitelor din Federaţia Rusă, să nu provoace nemulţumirea anumitor cercuri influente – se lansează astfel de declaraţii, pseudo-presiuni, după care Federaţia Rusă să cedeze”

Totuşi, Viorel Cibotaru crede că, în cazul unui astfel de scenariu, Rusia ar urma să primească ceva în schimb din partea UE:

„Vitalie Călugăreanu: – Cum poate fi interesată Rusia ca să-şi dorească cu adevărat soluţionarea conflictului transnistrean?Viorel Cibotaru: – Prin obţinerea unui alt statut decât cel existent în arhitectura securităţii europene. Nu există o cale viabilă de implementare a unei soluţii finale a conflictului transnistrean fără un anumit tip de garanţii. Nu există garanţii juridice şi nimeni nu va da aceste garanţii, dar Rusia are nevoie de o acoperire strategică de lungă durată din partea UE şi SUA. În al doilea rând este vorba de facilitarea unor platforme de expansiune a intereselor economice ale Federaţiei Ruse”.

Dar ce interes ar avea Germania şi Franţa să răsplătească Rusia pentru a obţine soluţionarea diferendului transnistrean şi reunificarea Moldovei? Ambasadorul Republicii Moldova la Paris, Oleg Serebrian, vede două motive: în primul rând regiunea separatistă transnistreană se află în vecinătatea imediată a Uniunii Europene. Doi: dosarul transnistrean este „mai puţin dificil decât dosarele conflictelor caucaziene”.

Pe de altă parte, expertul moldovean în problema transnistreană, Oazu Nantoi, susţine că trilaterala de la Deauville nu poate duce la soluţionarea diferendului transnistrean:

„Eu sunt ferm convins, şi acest lucru mi-a fost confirmat de surse diplomatice, că la Deauville nimic nu va fi semnat. Trebuie să ţinem cont de faptul că diferendul transnistrean în genere nu are soluţii rapide. Este vorba despre un dialog diplomatic, care nu promite soluţii spectaculoase”

Dar ce a avut în vedere Dmitri Medvedev atunci când a spus că şi România trebuie să participe la soluţionarea diferendului transnistrean şi să aibă „o poziţie constructivă”? Un răspuns parţial la această întrebare găsim în comentariul apărut în „Nezavisimaia Gazeta”. Potrivit ziarului moscovit, „soluţionarea conflictului presupune retragerea militarilor ruşi de pe teritoriul transnistrean, după care României i-ar reveni misiunea de a scăpa de o parte a armelor convenţionale”.La rândul său, directorul Centrului pentru studierea societăţii civile din Kiev, Vitali Kulik, susţine că problema transnistreană ar putea fi rezolvată prin reanimarea eşuatului „Memorandum Kozak” de federalizare a Republicii Molodva. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Kiev, Oleg Voloşin, a menţionat, însă, că soluţionarea diferendului transnistrean ar putea avea loc în 2013, când Ucraina va prelua preşedinţia anuală a OSCE.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle Chişinău
Redactor: Ovidiu Suciu

21/10/2010 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: