CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Peştele – un simbol al creştinilor din primele veacuri

 

În primele veacuri creştine, imaginea peştelui apărea pretutindeni: în picturile murale, pe sarcofage, în inscripţiile funerare, pe diferite obiecte.

 

 

Acest simbol se intâlneşte foarte des în catacombele romane, care au fost multă vreme  locurile reuniunilor de taină ale creştinilor.

Aceştia purtau la gât peştişori din metal, din piatră sau din sidef, pe care figura inscripţia: „Fie mântuirea Ta!” sau „Mântuieşte!”.

Numele grecesc al peştelui (IHTIS) era pentru primii creştini un acrostih (o prescurtare formată din componentele inițiale într-o frază sau un cuvânt) al grecescului ΙΧΘΥΣ (ICHTYS) Iesous Christos Theou Yios Soter (Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul/Salvatorul).

 

  • Iota (I) este prima literă de la Iēsous , adică ” Isus „.

  • Chi (CH) este prima literă de Christos, care se traduce prin „uns”.

  • Theta (TH) este prima literă de Theou , grecescul pentru „Dumnezeu”.

  • Ypsilon (Y) este prima litera a cuvântului Yios , grecescul pentru „Fiul”.

  • Sigma (e) este prima literă de la cuvântul Soter, care înseamnă „Salvator”

 

 

 

Creştinismul a avut vreme îndelungată ca simbol central PEŞTELE, iar referinţele biblice la acest fapt sunt abundente.  Este, într-un fel, rezumatul doctrinei creştine şi este prima mărturisire de credinţă a creștinilor.

Iisus a savârşit minunea înmulţirii  PEŞTILOR.

Porumbelul are la rândul său multiple semnificaţii în Vechiul Testament, la fel şi  simbolul mielului pascal, saual bunului păstor, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament.

Importanţa atât de mare pe care o are peştele în textul Evangheliei a contribuit cu siguranţă la adoptarea acestui simbol de către creştini.

El este legat  de episoadele descrise în Evanghelie — atunci când, în deşert, poporul s-a săturat cu pâinea şi peştele oferit de Hristos şi apostolii săi, lângă Lacul Tiberiada, cunoscut şi ca Marea Galileei. Mântuitorul recurgea la  imagini care le erau familiare şi pe înţeles :

„Veniți după mine, și vă voi face pescari de oameni.”; chemându-i la apostolat, El îi numea „pescari de oameni” (Matei 4, 19; Marcu 1, 17).El asemăna Împărăţia Cerurilor cu un năvod plin cu tot soiul de peşti. Imaginea peştelui serveşte totodată ca simbol al bunătăţilor cereşti(Matei 7, 9-11; 13, 47-48; Luca 5, 10).

Acesta se afla pictat în bisericile creștinilor. Pentru că acesta era un simbol creștin, Biserica Ortodoxă dă, în unele posturi, dezlegare la pește.

Simbolul peştelui pleacă de la evanghelia după Luca, Matei și Ioan, din Biblie, în care Isus a folosit doi pești pentru a hrăni o mulțime de peste 5000 de persoane.  

Acesta mai apare și la alte culturi vechi, păgâne. Apare și la egipteni împreună cu Osiris (zeul vieții de apoi), fiind simbolul fertilității zeiței Isis (zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț).

Peștele este una din primele vietăți arhetipale, fiind una din primele forme de viață din mediul acvatic, unde se spune că a apărut pentru prima oară viața.

În alte culturi, el simbolizează reîncarnarea sau forța vitală.

Deoarece depune foarte multe icre, peștele este simbol al fecundității. Mai este asociat și cu soarele sau cu luna, în plan cosmic.

În mitologia indiană, peștele matsya este unul din avatarurile lui Vishnu (Vishnu este o ipostază majoră a lui Dumnezeu în religia hindusă). El îl salvează de la potop pe Manu, fiul lui Brahma, zeul creației.

În China, peștele simbolizează norocul. În combinație cu cocorul, el este simbolul longevității.

În astrologie, zodia Peștilor este ultima din zodiac, fiind așezată înaintea echinocțiului de primăvară.  

Peștele în vis prevestește noroc, succes și bogăție dacă e pescuit sau văzut. Însă dacă e mort sau îl scapi din mână în vis, prevestește dezamăgire. Dacă visezi mai mulți pești la un loc, înseamnă că vei avea parte de un venit mare, pe plan financiar.

În urma săpăturilor arheologice pe vechile situri creştine din primele veacuri, la Potaissa (Turda, în Ardeal), s-a găsit o gemă, o piatră preţioasă de onix, pe care este sculptată scena Bunului Păstor, purtând pe umeri un miel; în stânga este un copac cu două crengi înclinate deasupra Păstorului, iar pe o ramură se află o pasăre.

În dreapta e o corabie din care cade un om în apă. În jurul corăbiei se află criptograma IHTIS — nume dat lui Iisus, prin asociere cu minunile Sale: pescuirea minunată, înmulţirea pâinilor şi peştilor, alegerea primilor apostoli din rândul pescarilor.

La sinodul de la Soborul Ecumenic Trullan (Quinisext sau al cinci-șaselea), din 692, sfinţii părinţi au interzis alegoriile, pentru că acestea sunt nişte „imagini pentru copii”, care doar te aduc în faţa lui Hristos, spre deosebire de imaginea veritabilă a lui Hristos.

Astfel s-a ajuns, cu trecerea timpului, ca simbolul principal al creştinilor să rămână nici corabia, nici peştele, nici mielul, ci însuşi Iisus Hristos răstignit pe cruce.

Simbolul crucii, sub forma pe care o cunoaştem astăzi, este amintit pentru prima oară în scrisoarea Sfântului Nil, din secolul al patrulea, primul care-i conferă însemnului respectiv un oarecare preţ. Unele reguli în ceea ce priveşte crucea ca simbol al creştinismului apar doar din anul 787, atunci când, la cel de al doilea sinod de la Niceea, Tarasius a instituit îndrumări stricte pentru decorarea bisericilor creştine.

Atunci, din acel 24 septembrie al anului 787, începe să se admită ca, în cinstea Crucii şi a Evangheliei, să se poată arde miresme, sau să se aprindă lumânări.

Deci abia la Sinodul al şaptelea, crucea este recunoscută ca unul dintre principalele simboluri creştine.

Cu toate acestea, peştele este folosit ca simbol / metafora până în zilele noastre, pentru:

– măsurarea timpului. Spunem „Mă intorc cât ai zice peşte”. N-am auzit pe nimeni sa spună „Mă întorc cat ai zice berbec”. Ar fi absurd. Probabil lucrurile ar fi stat altfel acum 3500 de ani, în plină Epocă a … Berbecului.

– autoritate şi  sistem de organizare.

Cu toţii am auzit spunându-se că, într-o ierarhie, „peştele de la cap se-mpute”. Adica, desigur, conducatorul, cel mai mare in rang, poarta vina pentru declinul structurii respective.

– noţiuni abstracte. Egalitatea, de pildă, e sugerata prin expresia „aceeaşi mancare de peşte”. Când spunem în schimb ca  „asta e deja alta mancare de peşte”, facem diferenţa dintre două sau mai multe concepte.

N-am auzit sa se spuna „asta e deja alta mancare de cartofi”.

Tăcerea / discreţia este prezentă sugestiv în comparaţia „mut ca peştele” (şi nu, de exemplu, „mut ca raţa”).

La fel, daca cineva „tace ca peştele”, inseamna ca nu scoate nicio vorbă. Incapacitatea sau, altfel spus, lipsa de efecte produse de o cauză (legea cauzei si a efectului fiind o altă lege universala) descrie situaţia cuiva care „se zbate ca peştele pe uscat”.

De ce oare nu se spune ca „se zbate ca leul in apa”?

Caracterul uşor / facilitatea cu care se savârseşte un gest (o acţiune) sau cu care cineva se descurcă intr-un anume context se regaseşte de asemenea intr-o comparaţie ce face apel la atribute ale peştilor.

Despre cineva familiarizat cu un domeniu de activitate se spune că, în aria respectivă, „înoată ca peştele în apă”.

La fel de bine s-ar justifica şi zicala „înoată ca broasca in apa”, numai ca limbajul curent preferă pestele.

– actiuni concrete. Insăşi convertirea la creştinism este metaforizata chiar de Iisus Hristos, care il cheama pe Simon (viitorul Petru) sa-l urmeze pentru a-l face „pescar de oameni” si nu, de exemplu, „vânător de suflete”.

Ritualul seductiei şi jocul erotic, pentru că, la urma urmei, iubirea este filosofia creştinismului, nu putea sa stea departe de metafora peştilor.

Despre cineva care a iesit „la agăţat” se mai spune ca a iesit „la pescuit”. Poate nu e locul, dar trebuie să mentionam aici si exacerbarea comportamentului sexual deviant (forma abuziva a pseudo-iubirii).

Cel care organizează activitatea de prostituţie, adica proxenetul, este cunoscut drept „peşte”. Mai mult, acţiunea neterminată / lipsa de finalitate este redata plastic prin expresia „a o lăsa în coadă de peşte” („coada” e „de peste” si nicidecum „de topor”, de pilda).

– personaje mitologice.

Din vremuri imemoriale, poveştile şi basmele aduc în prim plan un personaj miraculos, capabil să îndeplinească oricare trei dorinţe.

E vorba, desigur, de celebrul „peştisor de aur”.

Un alt personaj fabulos, pe care nimeni nu l-a cunoscut vreodată (pentru ca nu există) e prezent în cotidian prin simbolistica pestelui, atunci când auzim spunându-se cu frustrare în glas că traim in „Ţara lu’ Peşte”.

Acest Peşte îl desemnează de fapt pe… Nimeni (atotputernica lipsă / golul).

De la naşterea lui Iisus până astăzi, ne aflăm sub semnul bimilenar al Epocii Peştilor. Simbolistica peştilor este omniprezentă în lumea creştină şi, implicit, în realitatea limbii române.

Gândirea noastră metaforică se reflectă la nivelul cuvintelor şi al expresiilor.

In plină Epocă zodiacală a Peştilor, subconştientul colectiv opereaza cu reprezentări ihtiologice. Ne gândim la ceea ce ne înconjoară şi ne reprezentăm lumea imprumutând atribute ale peştilor.

Creştinismul corespunde astrologic Epocii Peştilor. Şi iată cum, la nivelul limbii, metafora peştilor se aşază chiar la temelia creştinismului.

E timpul să ne dam seama de asta. Tocmai acum, în pragul Epocii Vărsătorului, care se aşteaptă să ne aducă o explozie a conştiinţei cosmice, precum şi o integrare a conştiintei creştine în deplină cunoaştere universală.

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/01/ziua-de-1-aprilie-in-istoria-romanilor/

 

 

Bibliografie (surse):

Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

https://doxologia.ro/documentar/pestele-simbol-al-crestinilor-din-primele-veacuri

http://www.astrele.ro/2009/03/26/metafora-pestilor-si-constiinta-crestina/

01/04/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Simboluri a căror origine şi semnificaţie este adesea ignorată (I)

 

 

Semnificaţia simbolului peştelui în creştinism

 

Peştele in crestinătate a fost utilizat încă de la începuturile acestei religii, în primele secole după Hristos, ca o modalitate secretş de a le transmite celorlalţi că sînt creştini.

Semnul peștelui prezentat din profil se numește „peștele lui Isus”, fiind un acronim (o prescurtare formată din componentele inițiale într-o frază sau un cuvânt) al grecescului ΙΧΘΥΣ (ICHTYS) Iesous Christos Theou Yios Soter (Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul/Salvatorul).

  • Iota (I) este prima literă de la Iēsous , adică ” Isus „.

  • Chi (CH) este prima literă de Christos, care se traduce prin „uns”.

  • Theta (TH) este prima literă de Theou , grecescul pentru „Dumnezeu”.

  • Ypsilon (Y) este prima litera a cuvântului Yios , grecescul pentru „Fiul”.

  • Sigma (e) este prima literă de la cuvântul Soter, care înseamnă „Salvator”.

 

De ce peştele? Se spune ca Isus le-a spus apostolilor sai ca îi va invăţa sa devină pescari de oameni.

Acest simbol pleacă de la evanghelia după Luca, Matei și Ioan, din Biblie, în care Isus a folosit doi pești pentru a hrăni o mulțime de peste 5000 de persoane.

O altă interpretare ar fi cuvintele lui Isus, care spunea: „Veniți după mine, și vă voi face pescari de oameni.”

Simbolul peștelui mai apare și la alte culturi antice păgâne. La vechii egipteni apărea împreună cu Osiris (zeul vieții de apoi), fiind simbolul fertilității zeiței Isis (zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț).

 

Simbolul porumbelulului – Semnificaţia sa religioasă

 

Imagini pentru simbolul porumbelului photos

În creştinism, precum şi în alte culturi, porumbelul simbolizează pacea, dar are şi alte interpretări.

Potrivit tradiţiei slave, sufletul se transformă într-o turturea la moarte, iar în multe alte religii, incluzând hinduismul, porumbelul este reprezentantul sufletului. Duhul Sfânt al creştinismului este uneori întruchipat într-un porumbel, asemeni apostolilor.

În islamism, porumbelul este considerat un protector al lui Mahomed.  

În mitologia greco-romană, porumbelul era sacru pentru Atena, semnificând reînnoirea vieţii. Pentru Afrodita, pasărea reprezenta un simbol al dragostei.

Egiptenii antici îl considerau reprezentativ pentru inocenţă şi se credea că stă în Copacul Vieţii, în timp ce în China antică semnifica longevitate.

Mitologia japoneză asociază porumbelul cu zeul războiului Hachiman. În trecut, porumbelul era singura pasăre pe care evreii o acceptau ca jertfă pentru purificarea mamei după naşterea odraslei.

În trecut, atributele antice ale zeiţelor fertilităţii ca Ishtar şi Astarte, astăzi porumbeii, un cuplu de turturele, întruchipează dragostea. 

 

 

Simbolul medico-farmaceutic – şarpele încolăcit în jurul unei cupe

 

 

 

 

 

 De ce semnul distinctiv al farmaciilor este şarpele încolăcit în jurul unei cupe?

Este simbolul Higiei (Hygiea, de la care a derivat cuvântul igienă), zeiţa sănătăţii şi a curăţeniei, la grecii antici (fiica sau, în alte variante, soţia) lui Esculap, zeul medicinei.

Cele mai multe reprezentări ale Higiei, pe care grecii o venerau, ca protectoare a sănătăţii oamenilor şi animalelor deopotrivă, o înfăţişează cu un şarpe (şarpele lui Esculap) încolăcit în jurul trupului şi ţinând în mână o cupă din care bea şarpele.

Despre Esculap, legendele spun că s-a transformat în şarpe pentru a afla ce plante au proprietăţi vindecătoare, revenind apoi la înfăţişarea de om.

Pe de altă parte, şarpele, în multe mitologii, este simbol al vieţii şi al reînvierii, iar imaginea lui în logoul farmaciilor nu face trimitere, aşa cum se crede uneori, la faptul că din veninul de şarpe s-ar prepara unele medicamente, ci la vechiul mit al antichităţii greceşti.

 

 

 

Inima

 

 

 

 

 

 

Probabil că mulţi se întreabă ce ar mai fi de spus în legătură cu acest simbol, despre care toată lumea ştie că reprezintă imaginea centrului emoţional şi spiritual al fiinţei noastre.

O inimă străpunsă de o săgeată trimite la intervenţia lui Eros, o inimă ruptă în două, la nefericirea din iubire sau poate fi o sugestie a căutării “jumătăţii”, o inimă colorată în roşu este asimilată, de regulă, iubirii intense, vitalităţii s.a.m.d.

Da, toate acestea sunt adevărate, dar în timpurile vechi, ori de câte ori apărea acest simbol, în desene, picturi, sculpturi etc., avea o cu totul altă semnificaţie, referindu-se fie la frunzele de iederă, fie la seminţele de silphium, o plantă medicinală foarte apreciată în antichitate, care nu mai există astăzi.

 

 

Pentagrama

 

 

 

 

Mai ales pentru amatorii de tatuaje, este bine de ştiut că pentagrama este, adesea, fals interpretată ca simbol demonic. În realitate, pentagrama, steaua cu cinci colţuri, desenată cu ajutorul a cinci linii drepte, cea mai veche imagine datând din jurul anului 3500 i. Hr., în Mesopotamia, este un simbol precreştin, căruia, de-a lungul timpului, i s-au adăugat diverse semnificaţii.

Raportată la esenţa umană, pentagrama este simbolul a cinci calităţi fundamentale: dragoste, înţelepciune, adevăr, dreptate,virtute.

În alte reprezentări, vârful superior al pentagramei înseamnă spiritul, celelalte colţuri făcând trimitere la cele patru elemente fundamentale: pământ, apă, foc şi aer.

Tradiţia atribuie aceste semnificaţii pozitive stelei care are un vârf în sus, în timp ce pentagrama cu vârful în jos (răsturnată) s-a încărcat cu diverse conotaţii negative, pentru că era utilizată, în timpurile vechi, în ritualurile vrăjitorilor.

De asemenea, pentagrama nu trebuie confundată cu Steaua lui David (personaj biblic, al doilea rege al Israelului, fondator, alături de Solomon, al statului israelit), care este o hexagramă (are şase colţuri), simbol al iudaismului, prezent şi pe drapelul statului Israel şi ca imagine emblematică a sinagogilor din lumea întreagă.

Orice simbol, fie el şi convenţional, ascunde o poveste pe care merită să o cunoaştem, deoarece aceasta poate amplifica funcţiile consacrate ale oricărui astfel de “semn” din lumea reală – funcţiile de a arăta, a reuni, a cunoaşte. În acelaşi timp, mintea noastră se obişnuieşte să facă diverse conexiuni, să devină critică sau creativă, prin simpla evaluare a unei imagini sau a unui mesaj.

 

 

 

  Hexagrama – Un simbol neînțeles

 

 

 

 

Steaua lui David - Scutul lui David

 

 

 

 

Deși la fel de uzitat în magie și ocultism ca și ”sora” sa cu mai puține laturi, pentagrama, hexagrama este în prezent cunoscută mai mult prin prisma asocierii cu poporul evreu și cu statul Israel. Astăzi, o găsim în special pe steagul Israelului.

Ce reprezintă acest semn?  

Steaua lui David  este simbolul iudaismului. Ea se compune din două triunghiuri: unul îndreptat în sus, altul către în jos.

Hexagramă înseamnă ”semn trasat din șase linii” și este o descriere geometrică foarte simplă a sa. Mai este numit și hexagon stelat sau steaua cu șase colțuri. Hexagrama este figura geometrică având șase linii care unesc șase puncte egal depărate de centru.

Se poate înscrie perfect într-un cerc, iar raza acestuia, adică depărtarea fiecărui vârf al hexagramei de centru este egală cu depărtarea fiecărui vârf față de cel vecin lui.

Din acest motiv hexagrama este considerată un simbol al armoniei și al păcii, având însă  mult mai multe semnificații decât atât. Pentru că numărul laturilor și vârfurilor este par, putem spune că hexagrama este compusă din suprapunearea a două forme geometrice simple, adică a două triunghiuri echilaterale.

 În mai toată lumea, steaua cu șase colțuri este cunoscută drept Steaua lui David sau Scutul lui David (Magen David). Legenda spune că David a luat acest simbol drept semn propriu și l-a folosit pe scutul său de luptă.

De aici provin mai toate stemele regale și nobiliare în genere, multe dispozitive heraldice având chiar forma unui scut.    

Cea dintai folosire oficiala a semnului numit astazi „Steaua lui David” a avut loc in anul 1648, in localitatea Praga.

Spre sfârsitul „razboiului de 30 de ani”, localitatea Praga a fost asediata de armata suedeza, apararea acesteia fiind ajutata si de o unitate de evrei. In cele din urma, suedezii nu au reusit sa ocupe orasul.

  Rapid,acest semn iudaic s-a raspandit in comunitatile evreiesti din orasele de langa Praga, iar mai apoi, in toate sinagogile. In anul 1656, simbolul „davidic” a fost gravat pe o piatra, spre a delimita cartierul evreiesc din Viena.

Incepand cu anul 1897, „Steaua lui David” este adoptat ca simbol al Sionismului. Miscarea sionista nu a utilizat insa „Scutul lui David” pana la moartea fondatorului ei, Teodor Herzl. Pe steagul lui Herzl era infatisat un leu furios, inconjurat de sapte stele, cu cate cinci colturi. David Wolfsohn insa, succesorul lui Herzl, a primit insa acest simbol fara nici o retinere.

La ordinul lui Wilhelm Frick, in perioada nazista, toti evreii din Germania au fost obligati sa poarte in piept o stea galbena cu sase colturi, cu inscrisul „iudeu”.

 

 

 

SVASTICA

 

 

Imagini pentru svastika photos

 

 

 

Cu decenii înainte ca Hitler s-o adopte ca emblemă politică, svastica era deja răspândită în Europa de Vest, ca semn al norocului și bogăției. Hitler a ales-o cu același gând, ca semn distinctiv al Partidului Nazist.

De fapt, svastica este un simbol antic, găsit pe obiecte vechi de 4.000-10.000 de ani î.e.n. Populațiile din Valea Indusului (Pakistanul de azi) și religii ca hinduismul, budismul și jainismul încă folosesc acest simbol, care semnifică fie protecția divină, fie razele soarelui benefic. În budism, se spune că, înainte de a fi înmormântat, lui Buddha i-a fost desenată o svastică pe piept, cunoscută sub numele de Sigiliul inimii.

Cea mai veche atestare a svasticii pe teritoriul României este în cultura Cucuteni, acum 7.000 de ani!

(Citiţi şi : cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/08/17/la-inceputurile-bolsevismului-in-rusia-svastika-era-la-mare-cinste/)

 

 

 

 

Yin si Yang

 

Folosit în invăţăturile chinezeşti, acest simbol reprezintă armonia universului.

Toate dualităţile, indiferent că vorbim de lumina – intuneric sau de masculin – feminin, trebuie sa fie in echilibru.

Se spune ca echilibrul dintre doua forţe opuse, aduce armonia in viata unei persoane.

 

 

În credința taoistă, nu există granițe fixe între yin și yang, între fizic și spirit, între știință și filozofie. Aceste două forțe, yin și yang, nu pot fi separate nicicând.

Ceea ce face ca omul și lumea să continue să existe este tocmai balanța dinamică, armonia care funcționează și transformarea ciclică.

Yin este adeseori simbolizat de apă şi de pământ, în timp ce Yang este simbolizat de foc şi vânt.

 

 

#Hashtag –   un simbol al Internetului 

 

 

 

 

 

 

 

Popularizat pe Twitter, Hashtag-ul a devenit deja un simbol al Internetului.

În 1998, povestea de dragoste din filmul You’ve Got a Mail, cu Tom Hanks şi Meg Ryan în rolurile principale, a rămas celebră mai mult prin titlul său decât prin scenariu, şi, mai ales, prin afişul pe care apărea semnul @, specific e-mail-ului, ceea ce a atras atenţia publicului atât de prins de lumea virtuală.

În prezent, a venit vremea unui alt simbol să se bucure de popularitate pe Internet: hashtag. În anul 2012, hashtag a fost declarat cuvântul anului de către American Dialect Society, a fost inclus în dicţionare, poate fi sesizat si pe pupitrele prezidenţiale, pe afişe, în textele publicitare etc.

În 2014, un duo de DJ americani, DJ The Chainsmokers, s-a bucurat de un succes enorm cu piesa şi clipul “#Selfie”. Iniţial, nimic nu anticipa aceasta popularitate a simbolului Hashtag.

Ce înseamnă, de fapt şi la ce foloseşte Hashtag-ul? Hashtag-ul reprezintă un cuvânt, o frază precedate de semnul diez (#), prin care se etichetează tipul de conţinut, în reţelele de socializare, Facebook, Twitter, Instagram și Google+.

Aşadar, dacă cineva este interesat să găsească referiri la un anume subiect pe o reţea de socializare (pentru că bara de căutare va duce doar la diverse pagini/conturi), este de ajuns să scrie cuvântul sau fraza precedate de semnul #, pentru a afla ce s-a scris/vorbit pe respectiva reţea în legătură cu tema aleasă.

Dacă mă interesează, de exemplu, tot ce a apărut pe Facebook despre concertul Nightwish la Bucureşti, voi tasta #Nightwish, Bucureşti etc.

 

 

Arond – @

 

 

 

 

 

În urmă cu peste 40 de ani, probabil că nici creatorul primei adrese de e-mail, Ray Tomlinson, nu şi-a imaginat ce impact va avea poşta electronică asupra comunicării în epoca postmodernă.

În 1971, Tomlinson era inginer la firma americană de computere BBN (cea care a inventat reţeaua ARPANET, limbajul de programare Logo şi sistemul TENEX) şi care era sub contract, la momentul respectiv, cu guvernul american pentru un proiect – Arpanet (“strămoşul” Internetului de astăzi).

În acest context, Ray Tomlinson a pus la punct două programe – SNDMSG, pentruSend Message, şi READMAIL, prin care mai multe persoane care utilizau acelaşi computer puteau să îşi lase mesaje.

Pentru a defini adresa de e-mail, inginerul american s-a gândit să o separe în două, prima parte fiind formată din numele utilizatorului, a doua din numele calculatorului pe care se afla căsuţa de primire, iar între ele semnul @, pe care l-a găsit pe tastatura calculatorului şi care era convenabil, pentru că nu era nici nume comun, nici propriu, prin urmare nu se putea produce nicio confuzie.

Astfel, a fost creată prima adresă de e-mail – tomlinson@bbn-tenexa (bbn, de la numele companiei la care era angajat, iar tenexa indicând sistemul folosit).

De unde apăruse însă semnul @ pe tastatura calculatorului şi ce însemna?

Se pare că primele calculatoare au preluat tastatura maşinilor de scris, unde @ era utilizat în documentele comercianţilor, cu sensul “la”. De exemplu, o formulare de felul “4 books@$10”, însemna “4 cărţi la 10 dolari bucata”.

Acest sens al lui @ (la) a fost preluat din manuscrise vechi de secole, de vreme ce, în Evul Mediu, de exemplu, copiştii, pentru economie de timp, scriau prepoziţia latină ad (cu sensul la, către), înfăşurându-l pe d în jurul lui a – @ (a “rond”, “încercuit”).

Altă explicaţie este că @ provine de la o unitate de măsură folosită, în secolul al XVII-lea, de către comercianţii portughezi şi spanioli – arroba (din arabul ar-rouba), însemnând un sfert de chintal.

 

 

 

 

Semnul păcii

 

 

 

 

Imagini pentru semnul păcii

 

 

 

 

 

 

A fost iniţial simbolul campaniei engleze pentru dezarmare nucleară, ceea ce după experienţa bombardamentelor din al Doilea Război Mondial a devenit o necesitate a păcii, astfel încât demonstraţiile şi marşurile pentru pace din anii ’60 l-au adoptat, mai ales după importarea sa în State.

Originea lui stă în suprapunerea iniţialelor D si N (de la dezarmare nucleară).

Cu toate acestea există şi explicaţii alternative ale semnului păcii: semnul din interiorul cercului  întors la 90 de grade reprezintă un avion B52 stilizat şi provine de pe vremea când se încerca oprirea războiului din Vietnam, semnul reprezintă o cruce frântă (semnul Antichristului)  sau o crucificare cu capul in jos.

 

 

VA URMA 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

https://destepti.ro/simboluri-arhicunoscute-interpretate-gresit-sau-a-caror-origine-este-ignorata-frecvent

http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/steaua-david-scutul-david-124705.html

http://mihaivartejaru.blogspot.ro/2011/11/un-simbol-neinteles-hexagrama.html

08/08/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

IN INDIA A FOST ARESTAT PENTRU SPIONAJ…UN PORUMBEL

Se pare ca pana si porumbeii spioneaza pentru Pakistan !

Pigeon 600x399 Indian Officials Held Pigeon Captive on Suspicion of Spying picture

Poliţia indiană,  ingrozita de faptul ca un spion cu aripi culege si  transmite secrete vecinilor duşmani din Pakistan, a luat recent în custodie un porumbel alb, găsit în apropiere de graniţa dintre cele două ţări. Cauza suspiciunii : un inel în jurul piciorului  păsării şi faptul ca avea scris pe corp cu cerneală roşie un număr de telefon şi o adresa din Pakistan.

Cu toate ca pasarea a fost „arestata” in luna mai a anului curent, serviciile secrete indiene au refuzat sa dea  mai multe detalii cu privire la neobisnuitul „arestat’. Spionul inaripat continua sa stea in captivitate intr-un loc secret, unde este păstrat  în condiţii de siguranţă. Starea lui de sănătate si cazarea sa au fost o preocupare majoră, astfel incat acesta beneficiaza in detentie chiar şi de aer condiţionat, adica de un confort maxim.

Cea mai bună parte a poveştii este aceea  că porumbelul se afla permanent  sub pază armată.

( Link )

04/02/2011 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: