CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Bulgarii falsifică istoria în cea mai pură tradiție panslavistă

 

 

 

 

 

 

Harta Macedonia: consulta harta fizica a Macedoniei pe Infoturism.ro

           Foto: Harta Republicii Macedonia de Nord din zilele noastre

 

 

 

 

Despre falsificarea istoriei

 

  Un fals rămâne tot un fals, din orice unghi l-ai privi.

Pentru noi, românii, mistificarea sau falsificarea istoriei noastre de către unguri, ruși sau chiar de către noi înșine nu reprezintă o noutate.

Bătălia pentru recuperarea istoriei adevărate și cunoașterea ei se dă în cercuri relativ restrânse, fără o mediatizare corespunzătoare a falsurilor descoperite sau a unui interes prea ridicat manifestat de populație pentru aceasta. 

Cu toate acestea, adevărul istoric lăsat de izbeliște naște monștri, iar o minciună naște alta care crește și proliferează.

Mark Twain făcea o constatare referitoare la natura umană: ”Este mai ușor să înșeli oamenii decât să-i convingi că au fost înșelați.”.

Haideți să presupunem că o minciună este asemeni unui bulgăre de zăpadă care cu cât se rostogolește mai mult, cu atât capătă proporții și dimensiuni mai mari.

În acest caz, cele mai periclitate minciuni sunt cele mari, cele care se rostogolesc deja de mai multă vreme pe axa timpului și a istoriei noastre și care riscă să se năruie asemenea unui colos cu picioare de lut, când s-a prăbuşit.

Un astfel de colos cu ”picioare de lut”este mitul veșnic al panslavismului.

În loc să scrie  istoria așa cum a fost ea și să-i recunoască toate valențele pe baza principiilor adevărului istoric, în Bulgaria se continuă ”cursa înarmării” cu minciuni și falsuri.

Textul care urmează a fost extras de pe websiteul

 

http://www.historyofmacedonia.org/MacedonianMinorities/BulgarianFalsification  reprodus de publicația https://www.voci.ro

Falsificarea bulgară a istoriei macedonene

 

 

Cazul inscripțiilor de piatră

 

 

Macedonia a fost împărțită după Războaiele Balcanice din 1913 între Grecia, Serbia, Bulgaria și Albania.

 

 

 

Alegeri strategice”: Liderii principalelor instituţii UE cer ...

 

Foto: Harta împărțirii Macedoniei istorice

 

 

 

 

 

 

Bulgaria a luat partea Pirin a regiunii și i-a redenumit pe macedoneni „bulgari” și de atunci s-a angajat într-o politică de opresiune.

Guvernanții bulgari au început să falsifice istoria Macedoniei și să o prezinte macedonenilor drept „bulgară”, cu mult înainte de a cuceri Pirin Macedonia.

Mai jos avem un astfel de exemplu care datează din secolul al XIX-lea.

 

 

Inscripția Voden

 

 

Samuil al Bulgariei
Samuil al Bulgariei

În septembrie 1997, un cetățean grec cu „identitate bulgară” de la Voden, numit Stoidis, a apărut la Sofia la Muzeul Istoric Național și a declarat directorului Bozidar Dimitrov că are în posesia sa o inscripție de piatră găsită în Voden (Edessa) în timpul reconstrucției unei biserici locale.

Directorul muzeului a considerat inscripția un fals făcut de naționaliștii bulgari în secolul al XIX-lea.

Se pare că întreaga poveste a fost publicată în cotidianul bulgar Kontinent la „02.10.1997”.

Este vorba de o așa zisă inscripție în piatră  realizată de „țarul Samuil”, găsită în Voden (Edessa), Grecia.

Samuil a fost un țar al Bulgariei, care a rămas în istoria bulgarilor deoarece a învins faimoasa armată a lui Vasile al II-lea. 

Traducerea aproximativă în limba română a textului de pe piatra falsă sună astfel:

„În orașul Voden, eu Samuil, credincios lui Hristos, împărat al bulgarilor și romanilor, împărat uns a lui Dumnezeu în toate țările de la Raska la Macedonia, Tesalia și Grecia, nepot al Vechiul Shishman, care a fost Khan al locuitorilor din Târnovo, am construit această casă de rugăciune, pentru a exista în eternitate. Temeliaia a fost turnată în epoca lui Ieremia, care a fost primul creștin din Melnik. Acest templu a fost construit pentru păcatele și salvarea Bulgarilor de blestematul satan, care vine din Constantinopol. Acest templu a fost terminat în timpul celui de-al 14-lea an al domniei mele cu ajutorul călugărului Gavril, care este păstorul spiritual al locuitorilor din Meglen. Scris în anul 6497 de la întemeierea lumii (989 AD), a 5-a indicțiune.”

 

 

Inscriptia Voden fals


Foto: Un fals –  Inscriptia Voden

 

După cum vedem, pentru a-și justifica ”dreptul istoric” asupra pământului macedonean, bulgarii s-au angajat în falsificarea istoriei de peste un secol, iar inscripția în piatră din secolul al XIX-lea a fost fabricată tocmai cu acest scop.

Ironia face că Muzeul Național Istoric din Sofia a dezvăluit adevărul.

 

 

Gotse Delchev

 

 

Gotse Delchev

 

 

Falsificările bulgare ale istoriei macedonene încearcă încă să-i prezinte pe macedoneni drept bulgari.

Așa se face că au fost „descoperite”numeroase presupuse scrieri ale revoluționarilor macedoneni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX (inclusiv cea a patriotului macedonean Gotse Delchev), în care aceștia se refereau explicit la ei înșiși ca fiind „bulgari”.

La urma urmei, patrioții macedoneni au luptat pentru o Macedonie independentă, iar deviza Organizației Revoluționare Macedonene Interne (VMRO) a fost „Macedonia pentru macedoneni”.

 

Când vine vorba de Gotse Delchev, bulgarii nu pot falsifica cel mai faimos gând al său cu privire la  Macedonia, rostit înainte de moartea sa:

“Macedonia are propriile sale interese și propria politică care aparține macedonienilor. Cel care lucrează pentru unirea Macedoniei în Bulgaria, Grecia sau Serbia, se poate considera pe sine un bun bulgar, grec sau sârb, dar nu  și bun macedonean”.

 

(Gotse Delchev).

 

 

 

Ziarul macedonean “Narodna Volja”, publicat de etnicii macedoneni în Pirin, Macedonia, menționează întotdeauna cuvintele lui Gotse pe prima pagină, chiar sub titlul său.

 

 

 

 

Așadar, dacă bulgarii mai doresc încă să creadă că macedonenii sunt „bulgari”, ar trebui să știe de asemenea că  de 100 de ani încoace, macedonenii din Bulgaria tot nu s-au abonat la falsificările lor.

19/05/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | 3 comentarii

Rolul alfabetelor vechi, glagolitic, chirilic şi vlah, în cultura românilor

 

 

 

Sfinţii Chiril şi Metodiu, din icoană, doi fraţi din Tesalonic, au fost trimişi de către împăratul bizantin Mihail al III-lea să propovăduiască creştinismul la slavi. Sfântul Chiril a alcătuit pentru aceştia un alfabet, potrivit pentru limba lor, care s-a numit glagolitic.

Mai târziu, acest alfabet a suferit schimbări şi aşa s-a născut alfabetul chirilic, după numele creatorului său iniţial.

Alfabetele vechi: glagolitic şi chirilic

Foto: Alfabetul glagolitic, inventat de Sfântul Chiril special pentru slavi – sursa: aici şi aici

 

O formulă ulterioară prelucrată:

 

 

 

 

 

Alfabetul chirilic:

 

 

 

 

Alfabetul chirilic (slavon) folosit în  Ţările Române:

 

 

Rugăciunea Tatăl nostru scrisă cu litere chirilice:

 

 

 

Alfabetul glagolitic, cel chirilic și vlah – comunicare și evoluție civilizatoare

Foto: Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung

Alfabetul chirilic, cel pronunțat în limba românească ca și Chirilița, sau Cirilița, zis și Azbuche, după denumirea tradițională a primelor două litere (az și buche – de unde și „buchea cărții”), este un alfabet creat de frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară.

Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea.

Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică (slavo-cifre).

Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi greci, frații Chiril (Chirilă) Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885).

Originea lor din Salonic (atunci Tesalonic, vechea Sărună a geților sudici, actualii vlahi, aromâni) a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului „ar fi putut” să se tragă din românii macedoneni (sau vlahi, aromâni).

Ei și-au consacrat viața misionariatului de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism), fiind trimiși pentru aceasta de către împăratul bizantin Mihail al III-lea.

Chiril și Metodiu au conceput în acest scop alfabetul slavonesc, supranumit chiliric, pe care l-au folosit și românii până în secolul al XIX-lea.

După părerea mea, acest alfabet a fost creat ca un sistem propriu de comunicare al bisericii ortodoxe, contrar cumva alfabetului și limbii latine în care comunica biserica catolică.

Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem, numit „alfabetul glagolitic” (de la „glagorie” = minte; urmele lui se găsesc și în cărțile „Psaltirea Scheiană și „Codicele Voronețean), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. 

Slava veche (slavona sau paleoslava) a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat).

Inițial, bulgarii și slavii de sud aveau ca limbă oficială, limba greacă.

Dorința de a avea un mod propriu de comunicare, de a avea propriul stat cu toate cele necesare, a făcut ca aceștia să creeze propriul alfabet (slav, sau vlah?). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii.

Potrivit unora, limba slavonă și caracterele chirilice au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică.

Dacă privim la expansiunea statului creat de frații vlahi Asan, sau la Valahia Neagră ce se dorea creată în întreaga zonă a peninsulei balcanice, poate vom înțelege de ce au adoptat și Țările Române alfabetul chirilic.

Dimitrie Cantemir, în a sa „Descriptio Moldaviae” (redactată în 1716 în latină), afirma că s-a scris totuși cu litere latine aici, până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054.

Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. 

Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista Alăuta românească, 1838).

Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava în care au scris Chiril și Metodiu, iar grafia a rămas aproape neschimbată timp de mai multe secole. Redactarea a ținut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea.

În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii).

Dovedindu-se un bun mijloc de comunicare care și-a dovedit valoarea de-a lungul secolelor, alfabetul glagolitic și cel chirilic ce a evoluat din primul, s-au dovedit a fi fost împreună o invenție valoroasă, ce iată, încă ajută popoare și populații să își transmită moștenirea istorică și culturală, fără de care nu se pot identifica și evolua.

Poate ar trebui ca specialiștii să caute asemănări cu scrierea geto-dacă veche din Tăblițele de la Sinaia, sau din alte scrieri atingătoare de Dacia.

În acestă temă oferită spre cercetare putem menționa studiul domnului Constatin Olariu, care spune că alfabetul chirilic românesc vine direct din cel folosit de geţi pe tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia.

Pentru acesta subliniază cu litere negre 38 din semnele din alfabetul chirilic românesc (format din 44 grafeme) folosit de neamul mioritic până pe la anii 1870.

Cu litere roşii sunt subliniate 38 din semne de pe tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia care au forme identice sau asemănătoare cu cele din alfabetul chirilic românesc.

Unii specialişti spun că tocmai aceasta este dovada falsurilor fiindcă ele vin din alfabetul glagolitic născocit de către Chiril şi Metodiu la anul 867, când bulgarii au trecut la iudeo-creştinism.

Vedem cu uimire că între alfabetul născocit de cei doi bulgari (vlahi) şi cel folosit de români nu există legături evidente.

Iar din cele 38 de semne comune celor două alfabete, 22 (cele roşii cu steluţe în partea dreaptă) au aceeaşi valoare fonetică, chiar după peste 2000 de ani.

Trebuie să avem în vedere că aceste tăbliţe zise „de la Sinaia” au fost turnate începând cu partea a doua a secolului VI î.Hr.., până în vara anului 106, în locuri diferite şi de persoane pricepute la muncă migăloasă, dar cu instruire diferită.

Urmează alfabetul născocit de Chiril şi Metodiu la anul 863, format din 41 semne din care numai șase sunt comune cu alfabetul folosit de geţi pe tăbliţele de plumb, iar dintre acestea numai patru apar şi în alfabetul chirilic românesc.

Legându-se de amintitele aparenţe ne-semnificative, tocmai pe acest considerent susţin unii că tăbliţele sunt false.

Este adevărat că literele de pe tăbliţe seamănă cu alfabetul chirilic, dar cel românesc şi nu cel glagolitic din care, după cum susţin unii, s-ar trage alfabet folosit astăzi de unele popoare slave.

În fapt alfabetele folosite de unele popoare slave îşi au originea în cel pe care îl utilizau românii prin secolele V-IX, iar slavii, inclusiv ruşii l-au preluat odată cu ,,religia lui Zamolxe” sau ,,nebunia scitică” cum „afurisea vârtos Ohrida”.

Se pare că totuși bulgarii s-au „lăsat” de alfabetul creat de Chiril şi Metodiu, după anul 900. Însă trebuie să lămurim contextul istoric când bulgarii au trecut la iudeo-creştinism.

Există două izvoare care vorbesc despre acest fapt istoric petrecut după mijlocul secolului IX.

Primul spune că împăratul Mihail al imperiului bizantin a pornit în anul 864 o campanie militară împotriva bulgarilor pentru a-i trece la ortodoxie, suspectându-i că ar vrea să fie cu Roma catolică, iar aceştia speriindu-se rău, hanul s-a botezat în luna septembrie a anului 865.

Pentru organizarea noii biserici, au tăbărât peste bulgari, slavi şi valahi, numai popime greacă, slujbele ţinându-se în elineşte.

Tot acest împărat a cerut în anul 863 pricepuţilor Chiril şi Metodie să născocească un alfabet pentru slavii din Moravia Mare şi să plece la ei să-i treacă la creștinism.

Cea de a doua poveste spune că Boris, fiind conştient că iudeo-creştinismul este în expansiune, a considerat că poate fi liantul care să unească neamurile ce le ţinea sub sabie în numele celui mai tare.

Bizantinii care au pierdut în faţa bulgarilor mari teritorii, au încercat prin trecerea la iudeo-creştinism a vecinilor asiatici să-i facă vasali şi ascultători numai de Constantinopol.

Hanul a fost de acord cu trecerea la noul cult, dar a cerut autonomie pentru biserica lui, dorinţă refuzată de greci.

Atunci el a trimis la Roma în anul 866 o delegaţie cu o scrisoare cu 115 întrebări la care aştepta un răspuns.

În anul 867 a venit de la Vatican o delegaţie să-l treacă pe han la catolicism, dar au găsit terenul ocupat de preoții greci şi astfel catolicii s-au retras.

În anul 870 Constantinopolul recunoaşte autonomia bisericii bulgarilor, dar toate slujbele şi scrierile canonice erau în limba greacă!

 În anul 893 bulgarii alungă pe preoţii greci, impun limba slavonă ca limbă de cult şi preiau alfabetul născocit de Chiril şi Metodiu, însă fiind foarte greu de a scrie cu el, după anii 900 „revin la alfabetul vlahilor pe care l-au folosit înainte de 865” de unde iau 31 semne (cele din desenul cu chenar albastru) la care adaugă două din cel glagolitic (cu chenar negru) şi 12 născocite de sârguincioşii bulgari.

Acest alfabet a fost realizat în oraşul Preslav, noua capitală a statului.

Actualul oraș Veliki Preslav (regiunea Șumen) a fost cea de a doua capitală a Țaratului Bulgar (893-972). Iată cum devine posibil ca alfabetul cunoscut în istorie ca greco – slav – bulgar, să fie la origine de fapt unul vlah, sau geto – dac, mult mai vechi decât credeam inițial (de dinainte de anul 865, din vremea când au fost turnate Tăblițele de la Sinaia).

Având în vedere întinderea geografică pe care s-a folosit acest alfabet vechi, sunt limbi care folosesc și astăzi literele chirilice.

Acestea sunt:

Limbi slave (Limba rusă, Limba ucraineană, Limba bielorusă, Limba bulgară, Limba sârbă, Limba macedoneană, Limba slavonă, Limba slavă veche, Limba interslavă, Slovio);

Limbi romanice (Limba română, acum scrisă cu alfabet latin („moldovenească” în Transnistria));

Limbi turcice (Limba kazahă, Limba bașchiră, Limba kîrgîză, Limba uigură, Limba tătară (în Rusia)); Limbi fino-ugrice (Limba mari (ceremisa), Limba komi, Limba mordvină (erzia și mokșa), Limba udmurtă)); Limbi caucaziene (Limba abhază, Limba cecenă, Limba ingușă, Limba avară, Limba adîgă, Limba cabardino-cerchesă); Limbi iraniene (Limba tadjică (varietate de limbă persană sau farsi), Limba osetă); Limbi mongole (Limba mongolă, Limba calmîcă, Limba buriată); Limbi sino-tibetane (Limba dungană); Limbi siberiene (Limba ciukcen (din Ciukotka)).

Utilizări în trecut ale alfabetului chirilic au fost în:

Limba română (în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (până în 1860)); în Republica Moldova (limba moldovenească ); în Transnistria (limba moldovenească, până azi);

Limbi slave: Limba slavă veche (până în secolul al XII-lea); Limba slavonă (slavona bisericească, până azi la Biserica Ortodoxă și biserici greco-catolice);

Limbi turcice; Limba azeră (până în 1991); Limba turkmenă (până în 1991); Limba uzbecă (până în 1992).

Iată cum vedem că aceste litere vlahe (geto-dacice; din Tăblițele de la Sinaia și „pornite” cumva din primele semne scrise de la Tărtăria) – numite acum chirilice – unește cumva pe masageții asiatici și caucazieni (marea masă a geților din Asia care se întindea până în China și până la Oceanul Înghețat), dacii nord europeni și scandinavici, dar și popoarele balcanice (la care adăugăm pe cele  iberice, italice și nordul Africii), ca urmașe de drept ale Geților de Aur primordiali, de acum peste 6500 – 7000 de ani.

 

 

 

 

 

Surse:

 

George V. Grigore http://www.ziarulnatiunea.ro/ alfabetul-glagolitic-cel-chirilic-si-vlah 

 

https://www.teologiepentruazi.ro/ alfabete-vechi-glagolitic-si-chirilic

 

wikipedia.org; limbaromana.org; muzeulmuresenilor.ro, dacoromania-alba.ro.

10/10/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: