CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

FOTOGRAFII INGROZITOARE DIN CHINA .

Quantcast

 

 Citez din articolul Amazing Pictures, Pollution in China:

Octombrie 14, 2009, a 30-a ceremonie de premiere a Fondului memorial W. Eugene Smith a avut loc la Asia Society din orasul New York. Lu Guang de la revista People a Republicii Chineze a castigat premiul de $ 30,000 W. Eugene Smith Grant in cadrul Fotografie Umanista pentru proiectul sau documentar “Poluare in China

Lu Guang , fotograf independent, a inceput ca fotograf amator in 1980. A lucrat ca muncitor in fabrica, mai apoi si-a deschis propriul studio foto  si agentie de publicitate. In August 1993 s-a intors la studii post-universitatre la Academia Arte Centrale si Design din Beijing (Acum e Academia de Arte si Design, Universitatea Tsinghua).

In perioada absolvirii a studiat, calatorit peste tot in tara si si-a sculptat o cariera, a devenit “armasarul neimblanzit” al cercului fotografic din Beijing. Priceput la fotografiile de documentar social, munca sa patrunzatoare, creativa si artistica s-a orientat pe “fenomenele sociale si oamenii ce traiesc la marginea societatii”, a atras atentiile cercului fotografiei nationale si lumii media. Multe din premiile muncii sale s-au concentrat pe probleme sociale precum “goana dupa aur din vest”, “fata cu drogurile”, “groapa cu carbuni”, “satul HIV”, “Marele Canal”, “dezvoltarea liniei ferate Qinghai-Tibet” si asa mai departe.

1. “La granita provinciei Ningxia cu Interiorul Mongoliei am vazut un furnal inalt ce arunca fum auriu acoperind cerul albastru, fasii intinse de vegetatie devenite gropi de deseuri industriale; mirosuri nocive de nesuportat ce au facut oamenii sa tuseasca; resturile operatiunilor industriale curgeau in Raul Galben….”

– Lu Guang

20091020-lu-guang-01

2. Resturi chimice din cantonul industrial chimic Jiangsu Taixing aruncate pe malul raului Yangtze. Mai 15, 2009.

20091020-lu-guang-02

3. Fan Jai Zhuang din orasul Anyang, provincia Henan , doar un zid separa acest sat de furnalele otelariilor. Satenii locuiesc in acest mediu greu poluat unde satul este sub o ploaie de metal in fiecare zi. Martie 24, 2008.

20091020-lu-guang-03

4. Resturi industriale ale Zhejiang Xiaoshan Industrial District varsate in Riul Qiantang. Aprilie 24, 2009

20091020-lu-guang-04

5. Resturile fabricilor de otel si fier Henan Anyang  varsate in Riul Anyang . Martie 25, 2008

20091020-lu-guang-05

6. Guiyu, provincia Guangdong, riuri si rezervoare au fost contaminate, sateanul se spala intr-un lac grav poluat. Noiembrie 25, 2005

20091020-lu-guang-06

7. Tevile inalte arunca fum si praf in districtul industrial Shizuishan din provincia Ningxia. Rezidentii si-au luat masuri preventive impotriva prafului ce cade din cer cand ies afara. Aprilie 22, 2006

20091020-lu-guang-07

8. Pe coasta Marii Galbene, numeroase tevi de scurgere ingropate in plaja si care se extind departe in mare. Aprilie 28, 2008.

20091020-lu-guang-08

9. In Ma’anshan, provincia Anhui, pe marginea riului Yangtze exista multe fabrici de selectie de fier si centre de procesare de plastic. Mari cantitati de resturi sunt aruncate in riul Yangtze, Iunie 18, 2009.

20091020-lu-guang-09

10. In Mongolia interioara erau 2 “dragoni negri” de la Fabrica de Energie Lasengmiao ce acopereau satele invecinate. Iulie 26, 2005

20091020-lu-guang-10

11. Fabrica Changshu de tratament al reziduurilor din industria chimica cu Fluor din provincia Jiangsu era responsabila pentru colectarea si procesarea deseurilor industriale. Totusi nu a facut asta, teava de scurgere a fost  extinsa 1500 metri sub raul  Yangtze si a desertat reziduurile acolo. 2009 Iunie 11

20091020-lu-guang-11

12. Solul riului Yangtze, poluat de Anhui Province Ma’anshan Chemical Industrial District . Iunie 26, 2009

20091020-lu-guang-12

13. Cantitati mari ale apelor uzate s-au scurs din districtul industrial Lasengmiao din Mongolia Interioara in Riul Galben in fiecare zi. Iulie 26, 2005

20091020-lu-guang-13

14. O cantitate mare de apa chimica aruncata in riul Yangtze de catre Zhenjiang Titanium mill  in fiecare zi. La mai putin de 1000 metri mai la vale este departamentul apelor de unde orasul Danyang isi colecteaza apa potabila. Iunie 10, 2009

20091020-lu-guang-14

15. In orasul Haimen, provincia Jiangsu, fabrica de tratament al reziduurilor Chemical Industrial District a aruncat reziduurile in riul Yangtze. Iunie 5, 2009

20091020-lu-guang-15

16. Fabrica de fier si otel Tianjin din Hebei provincia Shexian polueaza foarte mult. Afacerea companiei este in crestere afectand serios vietile locuitorilor zonei. Martie 18, 2008.

20091020-lu-guang-16

17.  Longmen, orasul Hanchen, provincia Shaanxi dezvoltat industrial la scara mare are un grad mare de poluare. Aprilie 8, 2008

20091020-lu-guang-17

18. Exista peste 100 fabrici chimice in districtul industrial al provinciei Jiangsu. Unii arunca deseuri in ocean; deseuri grav contaminate sunt stocate in 5 “piscine temporare”. In timpul celor 2 valuri mari din fiecare luna deseurile ajung in ocean, in valuri. Iunie 20, 2008

20091020-lu-guang-18

19. Districtul industrial chimic Hu Ko din provincia Jiangxi e situat linga riul Yangtze. Fabrica chimica otravesc malul riului Yangtze ca sa mareasca spatiul fabricii fara autorizare.

20091020-lu-guang-19

20. Cihu Chemical Industry District, Anhui Province  a construit o teava subterana ca sa scape de deseuri in riul Yangtze. Deseurile sunt uneori de culoare neagra, gri, rosu aprins sau galben, stiind deja ca in functie de fabricile chimice culoarea poate fi diferita.

20091020-lu-guang-20

21. Provincia Shanxi este cea mai poluata zona din China. Este deasemenea provincia cu cele mai multe defecte la nou nascuti. Acest fermier iubitor a adoptat 17 copii cu dezabilitati. April 15, 2009

In unele zone din China vietile oamenilor au fost puse in pericol de poluarea mediului. Rezidenti bolnavi de tot felul de boli obscure, satele canceroase, cresterea numarului copiilor cu malformatii, acestea au fost rezultatele sacrificarii mediului si cautarea oarba a castigului economic.”

– Lu Guang

20091020-lu-guang-21

22. Cioban batran linga riul Galben nu poate suferi mirosul. April 23, 2006

20091020-lu-guang-22

23.Un copil de 15 ani din Tianshui, provincia Gansu a renuntat la scoala dupa clasa a 2-a si si-a urmat parintii in districtul industrial Heilonggui. Castiga 16 yeni pe zi. April 8, 2005

20091020-lu-guang-23

24. Provincia Mongolia interioara districtul industrial Heilonggui, cuplul care lucra la Plaster Kiln si de abia s-a intors acasa. Martie 22, 2007

20091020-lu-guang-24

25. Sateni din satul Kang in Linfen City, provincia Shanxi – datorita consumarii de apa poluata pe termen lung de reziduuri industriale exista 50 de oameni care au cancer si tromboza cerebrala. Wang Baosheng in virsta de 64 de ani s-a imbolnavit din 2003, are o rana deschisa pe spate si nu se poate da jos din pat si sta cu fata in jos pe marginea patului in fiecare zi. Iulie 10, 2005

20091020-lu-guang-25

26. Oamenii se imbolnavesc respirand praful nociv dupa lucrul timp de 1-2 ani. Majoritatea migrantilor vin din zone sarace. April 10, 2005

20091020-lu-guang-26

27. Satul Zhangqiao linga riul Hong in Wugang City, Provincia Henan, o femeie de 45 de ani Sun Xiaojun nu poate sa isi miste picioarele si mainile de 4 ani. Numeroasele tratamente din spitale nu au avut efect. April 7, 2009

20091020-lu-guang-27

28. Satul Zhaozhuang linga riul Hong in orasul Wugang, provincia Henan, in virsta de 66 ani, Zhao Bingkun sufera de cancer esofagian din 2004, dupa a doua operatie tratamentele costa deja peste 200.000 yuan. Este in ultimul stadiu al bolii, are febra in fiecare zi asteptand moartea. April 7, 2009

20091020-lu-guang-28

29. Satul Zhaozhuang linga riul Hong in Wugang City, provincia Henan, sotia lui Gao Wanshun  a murit de cancer. Acum traieste in saracie. Aprilie 3, 2009

20091020-lu-guang-29

30. Orasul Linfen in provincia Shanxi este o zona poluata grav. Fermierii sunt plini de cenusa de carbune dupa lucrul timp de 2 ore in lanurile de porumb. Septembrie 24, 2007

20091020-lu-guang-30

31. Un muncitor la fabrica de sare din Lianyungang, provincia Jiangsu declara suparat, “cand vantul bate inspre partea noastra mirosul ingrozitor de la fabricile chimice este de nesuportat. Este si mai mult gaz toxic pe timp de noapte.” Iulie 19, 2008

20091020-lu-guang-31

32. Oameni din Fanjiazhuang sunt gata sa depuna o plangere plina cu amprentele lor pentru a primi compensatii pentru stricaciunile cauzate de poluare. Martie 19, 2008

20091020-lu-guang-32

33. In provincia Shanxi exista multe case de ajutor pentru copii pentru a ajuta copii abandonati de parintii lor. Aprilie 14, 2009

20091020-lu-guang-33

34. Satul Liujiawan linga riul Hong in Wugang City, provincia Henan,in noiembrie 2008 Yang Xiao in varsta de 13 ani a fost bolnava de o boala ciudata. A fost salvata de donatiile satenilor. Cand bunica ei l-a vazut pe seful satului venind in vizita a ingenunchiat tinand mina fiicei sale. Aprilie 19, 2009

20091020-lu-guang-34

35. Cel mai in virsta copil, de 9 ani, nu merge la scoala. Cel mai tanar este mai mic de 2 ani. Traiesc in zone sever poluate. Mainile si fetele lor sunt mereu murdare. Aprilie 10, 2005

20091020-lu-guang-35

36. Satul Mazhuang linga riul Hong, orasul Wugang, provincia Henan, Ma Haipeng in virsta de 58 ani sufera de cancer stomacal din 2006 si nu poate munci pe camp. Trebuie sa ia medicamente in fiecare zi altfel are dureri foarte mari. Aprilie 6, 2009

20091020-lu-guang-36

37. In fiecare an multi copii cu deficiente din provincia Shanxi sunt abandonati. Kong Zhenlan din orasul Qi care traia din reciclarea gunoaielor a adoptat 25 de copii abandonati. Aprilie 14, 2009.

20091020-lu-guang-37

38. Satul Xuanwei in provincia Yunnan este un sat al oamenilor bolnavi de cancer. In fiecare an mai mult de 20 de persoane mor de cancer. Studentul de 11 ani Xu Li sufera de cancer osos. Mai 8, 2007

20091020-lu-guang-38

39. In satul Shexian, provincia Hebei, pacientii existenti de cancer sunt in numar de mai mult de 50 si mai mult de 20 de pacienti mor in fiecare an. Martie 18, 2008

20091020-lu-guang-39

40. Satul Zhangyuzhuan linga riul Hong in distrinctul Xiping, provincia Henan, Zhu Xiaoyan in virsta de 22 de ani a avut o tumoare in stomac in 2007. A murit in urma unor tratamente in spital in luna Iulie 2008. Fetita ei de 4 ani a venit cu bunicul la mormant. Aprilie 2009.

20091020-lu-guang-40

Originalul articolului: Fengniao


ssacsiv.wordpress.com

21/01/2010 Posted by | DIVERSE, PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„Afacerea Bastroe”,strategia a lui PUTIN

Istorie
 
 
 In veacul X, din Gardarike” – teritoriile slave colonizate si dominate de vikingii rasariteni numiti varegi, „Urus” sau „Rus”, s-a nascut, in jurul Kievului (Koenugard), RUSIA, ca stat slav al „rusilor”, numiti ulterior, potrivit impartirii regionale medievale, velico-rusi („rusi vechi”), „malo-rusi („rusi mici”) sau „russini” si bielo-rusi („rusi albi”).

O Rusie desfiintata de luptele intestine si de invazia tatara la inceputul veacului XIII, care avea sa renasca prin Moscova doua secole mai tarziu, transformandu-se in Imperiu in veacul XVIII!

Devenita sovietica in 1917, Rusia, pentru a avea trei voturi in societatea Natiunilor si a contracara actiunea dezintegratoare, propagandistica, vizand spargerea unitatii poporului rus, desfasurata in regiunile ocupate de ei, de austriecii germani, in randul malo-rusilor (botezati „ucrainti” sau „ucraineni” in 1894), cu centrul de iradiere – Lvov, a inventat pe langa Republica Sovietica Bielorusa si o „Republica Sovietica Ucraineana”, la 11 decembrie 1917.

Acesteia i-a incredintat direct sau prin intermediul „Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti”, cu capitala la Balta, teritoriile romanesti dintre cursurile mijlocii si inferioare ale Nistrului si Niprului, cu misiunea de a continua, din 1924, deznationalizarea romanilor prin „ucrainizare” sau „moldovenizare” (crearea „natiunii culturale” moldovenesti).

Bastroe, paravanul Moscovei

Astazi, la capatul unui lung proces de prefacere „democratica” prin intermediul „revolutiilor” si al infuziei de capital si tehnologie occidentale, Rusia Imperiala dispune de doua duzini de voturi la ONU din partea statelor „independente”, dar cu armata, politie, functionarime si o treime din populatie rusesti de implant, grupate in CSI.

In cadrul acestora, „Ucraina” are o pozitie „privilegiata” data fiind tripla sa misiune: 1) de avanpost, intarit nuclear, al Imperiului in Europa; 2) de „hartie de prins muste” pentru mankurtii Occidentului care, vanandu-i resursele naturale si forta de munca ieftina, uitand ca Rusia s-a nascut la Kiev, ii pregatesc gratis specialistii (inclusiv militari) si investesc masiv pe teritoriul sau, sperand ca o vor atrage in UE (Germania si satelitii sai, Austria, Ungaria, Croatia, Slovenia) sau NATO (SUA si Canada); 3) de „sperietoare” pentru esticii din fostul lagar socialist, adusi in situatia de a reactiona potrivit dictonului „boierii sunt rai, tarul e bun!”, aruncandu-se, in fata „agresivitatii” si „intolerantei” Kievului, in bratele Moscovei.

„Afacerea Bastroe” tine de aceasta ultima misiune a „Ucrainei”, de „acoperire” a strategiei pe termen lung a „tarului Putin”. Strategie care prevede, la capatul procesului de restructurare si relansare economica si politico-militara a Rusiei Imperiale, reunificarea statala rusa in jurul unei capitale mai apropiate de „Europa”, eventual revenirea la prima Capitala, Kievul.

Un proces deja declansat prin realizarea „Uniunii Rusia-Belarus” la care va adera, la momentul potrivit, Ucraina. Semnalul, nebagat in seama in Occident, a fost dat deja de „tarul Putin” prin unificarea, in chiar zilele in care am incredintat hartiei aceste randuri, a bisericilor ruse de la Moscova, Kiev si Minsk sub lozinca refacerii unitatii ortodoxiei.

Romania, punte de legatura

Condamnata de singurul presedinte american care a vazut, pe post de „stele verzi”, „curcubeul”, sa fie „puntea de legatura” intre SUA si Rusia, Romania va dansa asa cum va dicta „buna” si „democratica” Moscova si va aproba dezinteresatul Washington, inclusiv in scandalul cu „raul” Kiev, care ne scurma pamantul cu bani germani, in interes imperial rusesc!
Si aceasta deoarece, in aceste noi „clipe intr-adevar grele” (Carol al II-lea) pentru Tara, Romania are o „clasa politica” si o „diplomatie” de tot hazul, pline de „specialisti” in „H2O2” si in „strangerea legaturilor cu romanii si ceilalti ROMANICI (care or fi aia Dumnezeu stie, bulgarii, albanezii, grecii, sarbii – n.n.) din Balcani”, care ne duc cu gandul la acel ceva ascuns, dupa parerea lui Napoleon, in „ciorapul de piele” al lui Talleyrand.

Desi afacerea a fost perfecta si supervizata de Putin inca din luna ianuarie 2004, prin intermedierea unei firme englezesti care ia 1% din valoare, „diplomatii” nostri vor aminti in curand, cu surle si trambite, ca rusii ne inapoiaza „Tezaurul” sau, mai probabil, „scheletul” lui, asa cum au facut cu „Closca cu puii de aur”, jumulita de „pene” (pietrele pretioase care umpleau golurile dantelei de aur a vaselor). Uitand ca singura data in istorie cand au acceptat sa ne inapoieze ce ne-au furat, rusii au facut-o conditionat: in anii 1919-1922, inghesuiti de razboiul civil, ne-au declarat ca recunosc Unirea de la 27 martie/9 aprilie 1918 a „Basarabiei” cu Tara daca renuntam la Tezaurul incredintat spre pastrare.

Sau ne dau tezaurul daca renuntam la unirea cu „Basarabia”! Ca ne-au promis tezaurul in clipa in care Romania va deveni „stat socialist” si nu s-au tinut de cuvant, ca, pana la urma, dupa 1940 au hotarat sa pastreze si tezaurul, si „Basarabia”, are mai putina importanta. Semnificativ ramane faptul ca in mintea rusului de rand s-a inradacinat ideea „TEZAURUL SAU BASARABIA”.

«Sacrificii istorice» prin Tratat

Prin urmare, repatrierea tezaurului inseamna pentru noi acceptarea santajului si renuntarea definitiva la teritoriile romanesti rapite in 1940 si la romanii in curs de „moldovenizare” care traiesc in „Ucraina” si in fictiunea statala pe care am facut greseala de neiertat de a o recunoaste in 1991, numita „Republica Moldova”.

Cu atat mai mult, cu cat fostul nostru presedinte, Emil Constantinescu (1996-2000), s-a trezit vorbind in 1997 la Davos despre „sacrificii istorice”, declarand postului de radio „ucrainean” „Nova Mova”: „Suntem dispusi sa recunoastem granitele actuale” si ca „Insula Serpilor este teritoriu ucrainean”.

„Recunoasterea” s-a facut prin parafarea la Kiev, la 3 mai 1997, de catre Ghennadi Udovenko si „specialistul” in atomii de oxigen din molecula apei, Adrian Severin, si semnarea de catre domnia-sa si Leonid Kucima, la 2 iunie 1997, la Neptun, a Tratatului de baza dintre Romania si „Ucraina”.

Iar daca am renuntat la „romanii de langa noi”, cu atat mai mult am renuntat la fratii nostri pierduti in imensitatea rusa, sfidand normele impuse de Consiliul Europei privind prezervarea minoritatilor si a limbilor vorbite pe continent.

Ce ne ramane de facut? Sa evaluam in „suflete” sacrificiul constantinesco-severinean, ca sa vedem daca ne facem vinovati de „crima” sau, in inconstienta noastra, de „genocid cultural” pe seama fratilor nostri romani „sacrificati”! Pentru ca urmare a rapturilor teritoriale, deportarilor sau emigrarilor impuse, neluan-du-i in calcul pe indraznetii care se declarasera romani, statistica oficiala sovietica din 1989 ridica la 3.352.352 numarul „moldovenilor” traitori in URSS!

Romanii «sacrificiilor istorice»

Ascunzand existenta declaratilor ROMÅNI la „si altii”, recensamantul sovietic din 1989 preciza, in ceea ce-i privea pe ROMÅNII DECLARATI „MOLDOVENI”, ca, din cele 3.352.352 de suflete a caror existenta era oficial recunoscuta, 2.794.749 traiau in RSS Moldoveneasca, 324.525 in RSS Ucraineana, 172.671 in RSFSR, 33.098 in RSS Kazaha, 5.595 in RSS Uzbeca, 4.964 in RSS Bielorusa, 3.223 in RSS Lituaniana, 2.842 in RSS Gruzina, 2.466 in RSS Turkmena, 1.915 in RSS Azerbaidjan, 1.875 in RSS Kircheza, 1.450 in RSS Letona, 1.215 in RSS Letona, 879 in RSS Tadjica, 525 in RSS Armeneasca.

Nu stim in ce masura in aceste statistici au fost prinsi romanii traitori in regiunile Kirovograd (6.6.14), Vorosilovgrad (4.708), Donetk (11.760), Rostov (5.330), Republica Autonoma Komi (3.762) si urmasii lor. Sau cei peste 30.000 de romani care traiesc pe valea raului Usuuri, in sate compacte (Teiul, Zambreni, Bogatarca, Kisinovka, Balcinesti, Dunaj, Basarabia Noua, Loganesti, Timofeievka, Alexeievca) la nord de Vladivostok, aprovizionand acest oras cu branza („moldovanskij sir”).

Nu stim cati mai sunt romanii din satele de pescari de pe Amur (Inul, Aur, Dunarea) langa Habarovskul generalului secesionist Igor Smirnov sau in satul Alexandreni de pe Selendza (afluent al Amurului) si nici cati au mai ramas din cei peste 20.000 romani stabiliti ca tarani sau pescari in Manciuria, in regiunea Primorsk, pentru ca multi au evadat, periodic, pe mare, cerand azil politic Japoniei si stabilindu-se in Insula Hokkaido. Stim insa cati romani sunt oficial inregistrati in „Ucraina” si banuim cati traiesc in realitate, supusi deznationalizarii in regiunile si raioanele acestui temporar vecin al nostru.

„Repatrierea tezaurului inseamna pentru noi acceptarea santajului si renuntarea definitiva la teritoriile romanesti rapite in 1940 si la romanii in curs de «moldovenizare» care traiesc in «Ucraina» si in fictiunea statala pe care am facut greseala de neiertat de a o recunoaste in 1991, numita «Republica Moldova».”

«Ucraina», romanii si «moldovenii»

Luand in serios misiunea incredintata de Politburo al Partidului bolsevic de la Moscova, de slavizare (rusificare) rapida a romanilor, prin etapa tranzitorie de „moldovenizare”, „Ucraina” declara din 1924 existenta pe teritoriul sau a doua categorii de romani: primii, pastrand intreaga cerbicia neamului se recunosc ROMÅNI, ceilalti, bolsevizatii, colaborationistii sau cei proveniti din stimulatele casatorii mixte, se recomanda „moldoveni”. Mai exista o categorie aparte, circa 4.500 de suflete, traind ca in Evul Mediu timpuriu in creierii Carpatilor impaduriti, in satele Mirke (Mircea, 1.500 persoane) si Poroskovo (3.000), in raioanele Velyky Berezin si Perecin, la 35 km N si, respectiv, 45 km N-E de Ujgorod, descoperiti intamplator in 1999, carora „ucraintii” le zic „voloki” sau „loscarini”, care stiu ca vorbesc „rumaneste”, dar au uitat cum ii cheama.
Si care, in contact prin 1980 cu prima „cutie care vorbeste” adusa de un soldat, fiu al satului „Poroscova”, din Afganistan, adica un radio cu tranzistori, invartind butoanele au constatat ca sunt unii care vorbesc asa ca ei.
Drept care au plans de bucurie, si-au cantat „horele” lor („Toata lumea are neamu/Numa’ io’ pe nime’ n’amu/Toata lumea are tara/Numa’ Noi ca canii-afara” etc.) si au decretat intr-un glas ca ei fac parte din poporul care se cheama…”Radio Bucuresti”! Iar noi stim de-atatia ani despre existenta, nu in Matto-Grosso, ci in centrul geografic al Europei, a acestor romani pierduti in mileniul I, fara electricitate, fara biserica, fara scoala si nu atragem atentia lumii civilizate asupra genocidului cultural la care sunt supusi de catre urmasii furilor de pamant romanesc!

La o suprafata de 603.700 km2 (mixtura de pamanturi rusesti, poloneze, lituaniene, romanesti si tatarasti), „Ucraina” declara, la recensamantul din 1989, o populatie de 51.452.000 locuitori, din care „ucraineni” 37.419.000 si rusi 11.356.000, romanii inscriindu-se cu 460.000 (135.000 romani si 325.000 „moldoveni”).

Epurare etnica sistematica

In 2001, in urma „repatrierilor” si a emigrarilor in Occident, declara 48.240.902 locuitori din care 37.541.693 „ucraineni”, desi vorbitori de limba „ucraineana” erau doar 31.970.728, inclusiv 9.367 de declarati „romani” si 27.775 de „moldoveni”. In randul celor peste 100 de etnii atestate, rusii numarau in 2001 – 8.334.000 de suflete, bielorusii – 275.800, bulgarii – 204.600, ungurii – 156.600, polonezii – 144.100, evreii – 103.600, armenii – 99.900, grecii – 91.500, tiganii – 47.600, azerii – 45.200, gruzinii – 34.200, germanii – 33.300, gagauzii – 31.900 etc. Doua etnii beneficiau de un tratament aparte, dispunand de cate doua categorii fiecare: tatarii, indicati cu 248.200 suflete in Crimeea si 73.300 in rest (total 321.500), si romanii, care totalizau 409.600 de suflete: 151.000 ca romani si 258.600 ca „moldoveni”.

O scadere de la 460.000 la 409.600 in 12 ani, in conditiile in care s-au „repatriat” zeci de mii de romani deportati, era mai mult decat dubioasa, astfel incat, in diferitele regiuni ale „Ucrainei” au inceput sa apara intrebari. Comentand cifra de 32.100 romani rezultata pentru regiunea Transcarpatia, spre exemplu, publicistul Ion Huzau se intreba in numarul din 1 februarie 2003 al publicatiei oficiale „republicane” de limba romana „Concordia”: „Unde sunt romanii din Grusevo-Peri, Teaciv, Bedeu, Ujgorod, Beregovo? Sunt multe semne de intrebare referitor la numarul romanilor din raionul Rahiv – doar 10,5 mii de persoane.

Or, conform datelor noastre neoficiale, acest numar este inregistrat numai in Apsa de Mijloc si Biserica Alba. Unde sunt cei din Vodita-Plaiut, Apsa-de-Sus, Velichii Bycikiu etc.?”

Democratia postbolsevica

Pe urmele „romanilor disparuti” a pornit, apeland la sprijinul tuturor organizatiilor cultural-artistice romanesti, singurul deputat pe care l-au avut romanii (1994-2002) in Rada Suprema de la Kiev, ales normal, in baza legii, de catre obste, bataiosul lider Ion Popescu.

Un drum anevoios, pe care pasea cu discretie, din 1990, profesorul Gheorghe Gorda, din Regiunea Cernauti, disident cu domiciliul „fortat” in Voloca, cel care, vizitand ca turist toate localitatile romanesti din Ucraina, inainte de 1940, si-a publicat rezultatul cercetarii in lucrarea „Oul pascal sau Mahna lui Mahna” (Timisoara, 1999), o oda inchinata ultimului cazac roman care a infruntat „ciuma rosie” in Razboiul civil – Nestor Mahno (Mahna).

Concluziile deputatului Ion Popescu au fost uluitoare. Cifra reala a romanilor, cu tot cu „moldoveni”, era in 2001 de 508.700, „ucrainenii” ascunzand circa 100.000 deoarece, traind in zone compacte, depaseau, local, procentul de 20% cerut de punctul 8 al Cartii europene a limbilor minoritare sau regionale, fapt ce ar fi atras niste drepturi impuse de bilingvismul zonal.
Si aceasta in conditiile in care Romania a impus inscriptionarea bilingva in localitati in care minoritarii sunt sub 1% (ex. Sibiu), iar celor 61.000 de „ucraineni” declarati pe teritoriul sau le-a oferit, prin „discriminare pozitiva”, reprezentare in Parlament si, numai in 2003, prin organizatia lor („Uniunea Ucrainenilor”), un ajutor de 17 miliarde lei.

Sa mergem insa pe urmele romanilor rasariteni, bastinasi in „Ucraina”, de la vest de Carpati, botezati astazi „ucraineni”, spre Nistru si dincolo de Nistru, coborand pe Bug si Nipru spre „Marea cea Mare” a batranilor nostri domni si sa vedem cat de „impliniti” sunt sub noua „democratie” de ocupatie, postbolsevica.

Mircea Dogaru

17/01/2010 Posted by | POLITICA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: