CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MINCIUNILE RUSIEI CARE DISTORSIONEAZĂ ȘI REINTEPRETEAZĂ ABUZIV ISTORIA AU FOST COMBĂTUTE ÎNTR-O SCRISOARE ADRESATĂ Uniunii Europene de Ţările Baltice, împreună cu România şi Polonia

Armata Roșie, sursă foto: University of Florida

Armata Roșie, sursă foto: University of Florida

România, Polonia și țările baltice au cerut combaterea modului în care Rusia reinterpretează și distorsionează istoria

DefenseRomania consemnează că Ţările baltice Estonia, Letonia şi Lituania, împreună cu România şi Polonia, au cerut UE să facă mai mult pentru a combate reinterpretările ruseşti şi distorsiunile istoriei, relatează Agerpres, citând agenția DPA care a analizat proiectul.

Într-o scrisoare comună publicată recent, aceste cinci ţări est-europene au cerut, de asemenea, instituţiilor UE să îşi asume un rol de leadership în păstrarea memoriei istorice şi prevenirea manipulării faptelor.

„Rusia nu a condamnat niciodată crimele sovieticilor şi conducerea sa actuală tolerează în mod deschis şi chiar sprijină cu entuziasm moştenirea sovietică”, se arată în scrisoare.

„Este necesar să se consolideze eforturile la nivelul UE pentru a combate încercările Rusiei de a rescrie istoria şi de a folosi interpretările regimurilor totalitare în contextul războiului împotriva Ucrainei, folosind instrumente legale, politice şi de sensibilizare”, subliniază documentul citat.


Spre deosebire de atrocităţile naziştilor, memoria şi cunoaşterea crimelor sovietice încă nu şi-au găsit locul în conştiinţa europenilor.


„Fără o evaluare precisă, onestă şi cuprinzătoare a trecutului, nu vom putea preveni efectiv viitoare crime pe continentul nostru sau să le investigăm pe cele actuale din Ucraina”, se arată în scrisoarea semnată cei cinci lideri europeni.


Rusia a lansat un război împotriva Ucrainei în urmă cu aproape cinci luni, folosind ca pretext între altele pretinsa „denazificări” a ţării vecine. Moscova susţine în mod constant că conducerea ucraineană este dominată de nazişti.


Estonia, Letonia şi Lituania au fost ocupate alternativ de Uniunea Sovietică şi Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

După încheierea războiului, cele trei state baltice au rămas silit parte a Uniunii Sovietice până în 1991.

29/07/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Războiul cuvintelor pe tema responsabilităţii Uniunii Sovietice în declanșarea celui de-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL face ravagii până în zilele noastre

 

Când la data de 1 septembrie 2009, şefii de stat polonezi, germani şi ruşi se întâlneau pentru a comemora invazia germană a Poloniei, cea care a declanşat în 1939 Al Doilea Război Mondial, între Varşovia şi Moscova, războiul cuvintelor pe tema responsabilităţii Uniunii Sovietice, făcea ravagii, nota https://voxeurop.eu.

În ajunul ceremoniei oficiale de comemorare la Gdansk, a celei de a 70-a aniversări a celui de Al Doilea Război Mondial, prim-ministrul rus de atunci, Vladimir Putin, a condamnat pactul Ribbentrop-Molotov încheiat din 1939 între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă.

Într-o scrisoare deschisă apărută în publicația poloneză Gazeta Wyborcza, liderul rus sublinia însă că acest pact sovieto- nazist nu a fost singurul “declanşator” al războiului. 

“Cu un an înainte, Franţa şi Anglia au semnat un acord infam cu Hitler la München, distrugând astfel orice speranţă pentru un front unit împotriva fascismului”, scrie Putin.

În consecinţă, Uniunea Sovietică nu a putut respinge oferta Germaniei de a semna un pact de neagresiune.

Deci, ce lecţii a tras Putin din acest fapt ? Că este “imposibil de a crea un sistem eficient de securitate, fără participarea tuturor ţărilor europene, inclusiv Rusia”.

El pretindea că înţelege sensibilităţile poloneze asupra asasinării de ofiţeri şi intelectuali polonezi la Katyn şi Miednoye de către forţele de securitate sovietice şi solicita ca aceste cimitire poloneze, precum şi mormintele prizonierilor de război ruşi, ţinuţi în captivitate de polonezi, după războiul ruso-polonez din 1920, să devină simboluri de “durere comună şi iertare reciprocă”.

 “O perspectivă promiţătoare de parteneriat şi de o relaţie demnă de două mari naţiuni europene se deschide pentru Rusia şi Polonia”, a subliniat Putin.

Scriitorul rus Vladimir Bukovski, citat de Dziennik, era de părere că prim-ministrul rus Vladimir Putin şi alţi membri ai guvernului din Kremlin au fost de câtva timp angajaţi într-o campanie de propagandă agresivă care viza nu numai “înmuierea” polonezilor înainte de apariţia domnului Putin la Westerplatte, Gdańsk, dar şi la reabilitarea deplină a lui Stalin şi “construirea identităţii naţionale ruse pe un sentiment de mândrie a unui mare imperiu – Uniunea Sovietică”.

Potrivit lui Bukovski, Polonia a devenit ţinta atacurilor vicioase ale propagandiştilor de la Kremlin deoarece “fiecare dictatură are nevoie de un inamic extern pentru a câştiga sprijinul poporului care altfel s-ar întoarce împotriva ei”. Acest lucru nu va fi schimbat de cuvintele de conciliere ale domnului Putin care a condamnat, într-un articol pentru Gazeta Wyborcza, Pactul Ribbentrop-Molotov şi a apelat la reconcilierea îmtre polonezi şi ruşi.

Pe bună dreptate Andrzej Talaga observa în Dziennik, că nu este bine să se amestece adevărul cu minciuna. Nu este bine nici să se eludeze responsabilitatea pentru pornirea celui de-Al Doilea Război Mondial prin încercarea de a o arunca pe Polonia, cu mai mult sau mai puţin ineptele minciuni despre presupusele planuri germano-poloneze de a invada împreună Rusia.

Este ceva greşit în “a denatura faptele şi a spăla faţa istorică a unui criminal – Stalin. Amintirile noastre sunt diferite de ale lor. Asta e uşor de înţeles”, scria Talaga. Dar, până când vom fi de acord cu privire la fapte, cuvintele despre reconciliere, oricât de frumoase şi de inspirate, vor cădea în urechile surzilor”*.

“Polonezii sunt convinşi că naţiunea lor este cea care ar fi influenţat cel mai mult cursul celui de-Al Doilea Război Mondial şi cea care a suferit cel mai mult, mai mult chiar decât evreii”.

Conform unui sondaj în cotidianul polonez Gazeta Wyborcza, aceasta este imaginea întreţinută astăzi de polonezi despre acest război, spunea FAZ. Dar în ultimul moment, conducătorii americani şi din Europa de Vest, cu excepţia Angelei Merkel, au decis să trimită doar reprezentanţi. 

“La fel ca acum 70 ani”, spune un diplomat polonez citat de cotidianul din Frankfurt: “duşmanii sunt aici, şi aliaţii se fac scuzaţi.”

 “Participarea lui Vladimir Putin a părut să fie un prim semn de destindere în relaţiile dintre Rusia şi Polonia”, până când divergenţele privind problema “marii responsabilităţi a ruşilor” în izbucnirea războiului au reapărut, constată FAZ.

Pe această problemă, s-au întors vechile “reflexe ruse”titrează Süddeutsche Zeitung. Cititorii ziarului Rzeczpospolita doreau scuze oficiale pentru invazia rusă a Poloniei, pe 17 septembrie 1939, însă Putin a măturat toate acuzaţiile, numindu-le “minciuni cinice”.

Pentru ziar, ruşii sunt de mult timp convinşi de a fi înconjuraţi de “falsificatori ai istoriei ţesând un cocon de minciuni pentru a discredita meritul rus în lupta împotriva fascismului”.

Potrivit prestigioasei publicații germane Der Spiegel, mulţi istorici liberali ruşi deplâng o “glorificare a epocii lui Stalin, versiunea oficială rusă a istoriei apărând strategia lui Stalin ca o mutare genială”.

În faţa acestor divergenţe, remarcă cotidianul, participarea lui Putin la comemorările din Gdansk a fost “un număr de echilibrist”.

Putin continuă să arunce vina pentru tragedia Poloniei exclusiv asupra conducerii poloneze.

Într-un amplu și rar interviu acordat în 2020 prestigioasei reviste americane „National Interest”, „țarul” de la Kremlin, Vladimir Putin, a respins acuzele cu privire la cooperarea dintre URSS și Germania nazistă la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Putin a precizat că „vina pentru tragedia pe care Polonia a suferit-o, aparține în totalitate conducerii poloneze care s-a opus formării unei alianțe militare între Marea Britanie, Franța și URSS și care s-a bazat doar pe ajutorul partenerilor săi occidentali”.

21/07/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

28 iunie 1940 – O zi cheie în istoria existenței statului Republica Moldova. 82 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei și a Ținutului Herța

Fără raptul teritorial pus la cale de Stalin, în cârdășie cu Hitler, statul actual R.Moldova nu ar fi existat.

Dacă anexarea Basarabiei de către Rusia în 1812 a însemnat o divizare a principatului Moldovei, „anexarea” din iunie 1940 este pur și simplu un jaf teritorial clasic.

Fără niciun drept, fără niciun temei și fără nicio bază legală, URSS a furat o parte din teritoriul României – provincia estică rămasă în istorie cu numele fatidic de Basarabia.

Trebuie să fie clar pentru toată lumea că Rusia sovietică a furat o bucată de pământ ce aparținea românilor și că politicienii de astăzi conduc un stat pe un teritoriu furat de la români de către un dictator nebun și sângeros.

Mergând pe logica strâmbă a nemernicilor agresori bolșevici, dacă moldovenii pot avea un stat pe un teritoriu furat de la români și locuit în prezent de cetățeni români, de ce nu pot transnistrenii să-și facă „țară” pe un pământ furat de la moldoveni?

Mesajul ministrului justiției din R.Moldova, Sergiu Litvinenco

„Acum 82 de ani, la 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia și Nordul Bucovinei – teritorii ale Principatului medieval al Moldovei, care s-au unit cu România în 1918 ca urmare a destrămării Imperiului Țarist și Habsburgic.

Foto: 23 august 1939 – Ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov semnează pactul de neagresiune sovieto-nazist, sub privirile ministrului de externe nazist Ribbentrop și a lui Stalin. Pactul dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică a pecetluit soarta a milioane de oameni, inclusiv a românilor basarabeni și nord-bucovineni.

Despre ziua de 28 iunie 1940 și despre faptul că în această zi Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța au fost ”ocupate prin forţă” și ”fără consultarea populației” se menționează expres în chiar Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991.

În această zi tragică pentru istoria noastră națională, suntem obligați să ne amintim de zecile și sutele de mii de oameni care au suferit crunt în urma punerii în aplicare de către cotropitorii ruși a unui sistem de inginerie socială radicală.

Urmările acesteia le simțim și astăzi, dat fiind că proiectul sovietic a distrus sau marginalizat cele mai întreprinzătoare, educate și harnice elemente din cadrul fiecărei comunități etnice locale.

Ziua de 28 iunie 1940 a însemnat desprinderea noastră de România și de Europa pentru mai mult de jumătate de secol.

Comemorarea acestei zile este un act de dreptate socială și națională față de înaintașii noștri, care au crezut în viitorul nostru european și democratic”.

Basarabia – teritoriu furat de la români de către ruși, nu „desprins”

Paradoxul elitei politice moldovenești de astăzi este că ea înțelege că Republica Moldova nu are niciun drept istoric asupra teritoriilor furate de sovietici de la România.

Nu există niciun temei juridic pentru existența unei „republici” a Moldovei, cât timp statul România este continuatoarea de drept și de fapt a principatului Moldova.

Care este sensul existenței unui dubluri?

Principatul Moldova a co-fondat actualul stat România, prin urmare din punct de vedere legal, politic și istoric o parte din teritoriul (fără pământurile de pe celălalt mal al Nistrului) R. Moldova este parte a României.

O dovadă în plus este că anual, zeci de mii de moldovenii care au republica „lor”, își redobândesc cetățenia României. Noi niciodată nu am pierdut din punct de vedere legal dreptul de a fi cetățeni români, prin ascendența noastră din români.

Recunoașterea de către UE a dreptului absolut legal a României de a „oferi” cetățenii este un prim pas făcut de Bruxelles spre o viitoare unire a R. Moldova cu România în cadrul UE, prin accederea la UE.

De frica rușilor, sau de frica pierderii accesului la putere – politicienii din Chișinău, de 30 de ani refuză să spună un adevăr simplu cetățenilor – R. Moldova există pe un teritoriu furat de la români.

Oricâte declarații bine ticluite n-ar face politicienii de pe Bîc, asta nu schimbă cu nimic situația. Ei sunt „șefi” peste un pământ furat de Stalin de la România.

28/06/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: