CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O AXA PENTRU DISTRUGEREA ROMANIEI

 


Moscova- Tiraspol-Budapesta – Belgrad: Axa distrugerii românismului.

Axa anti-românească slavo-maghiară este mai activă ca oricând. Şi, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul timpului, cei pe care-i considerăm prieteni poartă, din păcate, alt hram.

Lupta dirijată de la Moscova pentru deznaţionalizarea conaţionalilor noştri nu se duce doar în Basarabia, ci şi în Serbia şi chiar in Bulgaria, tara membra a Uniunii Europene.

“Este evident că un guvern responsabil nu se poate implica oricum în atingerea scopurilor politice…acţiunile împotriva românilor din nordul Transilvaniei pot fi executate de patrioţi maghiari fără calităţi oficiale, spijiniţi în secret de guvernul ungar responsabil…(Cei implicaţi) in acţiunile îndreptate împotriva românilor trebuie asiguraţi că vor beneficia de imunitate”.

 “Transilvania a fost mereu ungurească… limba maghiară şi cultura ungurească sunt predominate acolo”.

Acestea sunt două citate care apar în cartea lui Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”.

Primul se referă la un plan al guvernului maghiar din 1941.

Al doilea este un fragment dintr-o declaraţie făcută de Nikita Hruşciov în 1964.
Oricât ar părea de incredibil pentru mulţi aşa-zişi intelectuali şi politicieni de doi bani care conduc, din păcate, astăzi, destinele românilor, aceste declaraţii citate mai sus sunt de o actualitate înfiorătoare.

În cazul în care nu vom fi atenţi, din cauza indiferenţei majorităţii românilor, dar, în principal, a incompetenţei crase a exemplarelor care alcătuiesc fauna politică actuală, s-ar putea să ne trezim nu cu două (aşa cum se întamplă acum), ci cu trei state româneşti.
În disperarea de a-şi păstra şi creşte averile obţinute prin căpuşarea statului, adică a banilor publici, adunătura cu pretenţii de conducători ai României lasă de izbelişte interesele naţionale, gâdilând sub coadă orice pretins reprezentant al minorităţilor.

Este inutil de menţionat cine sunt principalii beneficiari.
În sprijinul celor scrise mai sus, merită sa fie menţionate câteva evenimente recente.

Păpuşarul se află la Moscova. Marionetele sunt în Republica Moldova, Serbia şi Ungaria.

“Morţii” din păpuşoi sunt la Bucureşti !

România sprijină Serbia – Serbia deznaţionalizează românii !

 

 

Sprijinul pe care România îl acordă Serbiei este mai mult decât cunoscut si asta în situaţia în care sutele de mii de români care locuiesc în statul vecin şi “prieten” sunt supuşi unui proces rapid şi agresiv de deznaţionalizare.

 Un bun exemplu recent este faptul că, în cadrul unei întâlnirii  desfăşurate la Bucureşti, o delegaţie a românilor din Timoc a evocat modul fraudulos în care autorităţile sârbe, prin partidele sârbeşti şi recurgand la presiuni ale poliţiei şi procuraturii, au pus stapanire pe  Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, consiliu care pana atunci  ii reprezenta pe românii/vlahii din Timoc.

Acest consiliu marionetă, aşa cum a scris şi jurnalistul George Damian, vrea să inventeze o nouă limbă română scrisă cu alfabet chirilic, numita „limba vlaha”.

Limbă „vlahă” cu chirilice

 

“Acest Consiliu care nu mai reprezinta pe romanii din Timoc , avand in vedere ca s-a conformat  ordinelor primite de la Belgrad,si a  luat hotarărea absurda de standardizare a asa zisei „limbi vlahe” si folosirea in scris alfabetului chirilic.

Presedentia Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia,a  condamnat cu fermitate  această hotărâre, pe care care o consideră dată special pentru asimilarea totală a populaţiei româneşti din Timoc, servind interesul  partidelor sărbeşti care doresc să oprească emanciparea românilor.

Având în vedere şi hotarărea Comitetului de informare al Consiliului Naţional al Minoritatii Nationale Rumâne, care a facut recomandari televiziunii locale din Bor, ca atunci cand se realizeaza emisiuni TV în limba română să fie folosite şi cuvinte sărbeşti, se poate vedea că situaţia este de-a dreptul alarmantă.

Este evident ca persoane importante din instituţiile statului sarb se grabesc pentru a accelera procesul de sărbizare a rumânilor din Serbia, folosind ca instrument persoane incompetente care pe care le-au pus la conducerea Consiliului.

În acest fel, minoritatea rumână este asimilata fortat de către stat şi conducerea sa, desigur cu ajutorul conducerii actuale a CNMNR, deoarece limba unui popor este de o importanţă capitală, iar privarea de dreptul  la folosirea limbii materne este contrar Constituţiei Serbiei şi convenţiilor internaţionale, care protejează drepturile minorităţiilor naţionale”, se precizează în declaraţia PDRS.

 

Romani timoceni

Patrioţii Moldovei cer „limbă moldovenească”.

Iar dacă tot vorbim de limbă română cu alfabet chirilic, trebuie menţionat că, în ultima vreme, la Chişinău, la ordinul Moscovei, s-a relansat cu agresivitate teza limbii moloveneşti (eventual cu caractere slave, ca la Tiraspol, aşa cum a visat Stalin) şi a desfiinţării statului unitar român, în vederea formării “Moldovei Mari” şi în virtutea “dreptului la autodetrminare” al “popoarelor” care ar alcătui România.

Astfel, potrivit NewsMoldova.md, Partidul „Patrioţii Moldovei” s-a adresat Ministerului Educaţiei de la Chişinău, solicitând readucerea în programele tuturor instituţiilor de învăţământ din R. Moldova studierea “limbii moldoveneşti”.

Semnatarii menţionează că, în conformitate cu articolul 13 al Constituţiei Republicii Moldova, limba de stat a Republicii Moldova este „limba moldovenească”, dar în toate şcolile, instituţiile de învăţământ superior şi de specialitate nu există această disciplină, iar elevilor li se predă limba altei ţări, „româna”.

„Astăzi, se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor RM, în particular, dreptul la studii decente. Ce instruire „patriotică” pot obţine copiii noştri, dacă în programa de instruire, elaborată de Ministerul Educaţiei, nu este prevăzută studierea limbii materne, moldoveneşti”, susţin autorii sesizării.

„Moldova Mare” şi desfiinţarea statului unitar roman…

 

“Moldova Mare”

Aberaţiile staliniste dirijate de la Moscova nu se opresc aici.

„Patrioţii Moldovei” au lansat un apel adresat comunităţii internaţionaloe, solicitând “restituirea catre Patria-mamă – Moldova – a tuturor teritoriilor istorice ale statului moldovenesc, aflate în componenţa României”.

„Partidul „Patrioţii Moldovei’, care întruneşte ideologic patrioţii Moldovei de pe ambele maluri ale Prutului, în mod conştient îşi asumă iniţiativa şi anunţă iniţierea procesului între naţiuni de rechemare unilaterală a tuturor semnăturilor şi angajamentelor, asumate de autorităţile Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România”, a declarat la conferinţa de presă din Chişinău, Mihail Garbuz, preşedinteleacestei  formaţiuni  politice sustinute de Moscova.

 „Iniţiind procesul retragerii Moldovei din cadrul acestor acorduri (Unirea Principatelor Române, recunoaşterea independenţei şi adoptarea numelui oficial România), poporul moldovenesc în acest mod anunţă începutul procesului de destrămare a statului România, care a încălcat angajamentele acordului şi n-a îndreptăţit speranţele şi aspiraţiile poporului Moldovei”, a mai spus Garbuz.

Foto: Mihail Garbuz, o goarna a intereselor Rusiei in R.Moldova

„Popoarele, care se află în componenţa României, trebuie să se autodetermine singure – în care anume state ele doresc să-şi realizeze viitorul.

Poporul moldovenesc este devotat întru totul Patriei sale şi, cu toate încercările dure şi fără precedent ale forţelor proromâne, niciodată nu va deveni satelit al unei formaţiuni create artificial, cum este România”, a încheiat  Garbuz.

Pe langa acest Mihail Garbuz și formațiunea sa , „Patrioții Moldovei”, printre principalii promotori actuali ai „moldovenismului” si militanti ai proiectului „Moldova Mare” din Republica Moldova, se numără: Nicolae Pascaru, fondator al asociațiilor „Mișcarea Voievod” și „Scutul Moldovenesc”, președintele Federației de lupte „Voievod” și fondator al portalului „moldovenii.md”; Vasile Stati, istoric și politician controversat, autor a unor opere la fel de controversate, printre care și „Dicționar moldovenesc-românesc”; Renato Usatîi împreună cu patridele sale și mișcarea Antifa; Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, care s-a aflat la putere timp de 8 ani; Partidul Socialiștilor din Republica Moldova în frunte cu liderul său Igor Dodon; Victor Stepaniuc, fost deputat comunist; și nu în ultimul rând persoane ca Sergiu Perciun (fruntaș al partidului „Patrioții Moldovei”), Fiodor Ghelici, liderul Asociației ”Moldova Mea”, Emilian Ciobu (fondator al partidului „Patria”), sau episcopul de Bălți și Fălești, Marchel (co-fondator al mișcării „Moldova Mare”; declarat deschis „împotriva unioniștilor din Republica Moldova”).

Finanţare de la Moscova şi Tiraspol.

În 2010, Karadeniz-Press, citând surse din cadrul Serviciului de Informatii si Securitate de la Chisinau, scria că ca formatiunea Patriotii Moldovei este finantata si de catre organizatii extremiste panslaviste din Federatia Rusa, iar o parte a activitatii lor este sustinuta logistic de catre institutii culturale ruse din Republica Moldova, inclusiv regiunea separatista transnistreana si Unitatea Teritorial-Administrativa Gagauzia (Gagauz Eri), locuite majoritar de populatie rusofona.

Potrivit surselor citate, miscarea primeste un important sprijin mediatic din partea mass-media controlata de Ministerul Securitatii (MGB) de la Tiraspol, iar o parte importanta a membrilor formatiunii provin din institutiile universitare din stanga Nistrului, majoritatea fiind suspectati de ofiterii SIS ca fiind agenti ai serviciilor secrete transnistrene sau ale Federatiei Ruse.

Aceeaşi sursă precizeză că un episod prezentat de mass-media de la Bucuresti este reprezentat de „Comunitatea Moldovenilor din Romania” (CMR), protejati si finantati cu generozitate de Victor Stepaniuc, fost vice-prim-ministru in Guvernul de la Chisinau, lider actual al partidului „Moldova Unita”.

Stepaniuc ii asigura in 2007 pe fondatorii CMR, in urma vizitei oficiale efectuate la Chisinau, ca vor primi sprijin financiar si logistic de la Guvernul comunist al Republicii Moldova. „Legislatia noastra interna permite si toate tarile gasesc posibilitati, finante, ca sa sprijine diaspora.

Aceasta comunitate este a 39-a diaspora moldoveneasca de peste hotare”, afirma acesta, citat copios de mass-media de limba rusa si procomunista din Basarabia.

Fondatorii CMR sustineau in acel moment ca asociatia isi propune sa „promoveze si sa apere identitatea moldoveneasca, sa promoveze toate elementele culturale moldovenesti din Romania si sa creeze o unitate intre moldovenii din dreapta si din stanga Prutului”.

Justitia romana a dispus ulterior desfintarea CRM, iar fondatorii s-au delimitat de acuzatiile regimului Voronin la adresa Romaniei. Delegatia CMR a vizitat Chisinaul si a fost primita, in 22 februarie 2007, cu aplauze in Parlamentul Republicii Moldova, dupa ce s-a intalnit cu presedintele moldovean Vladimir Voronin si deputatul Victor Stepaniuc.

Dupa intalnirea oficiala cu CMR, Voronin a dat un interviu in mass-media moldoveana in care afirma ca aceasta organizatie nu se poate inregistra ca etnie, alaturi de alte minoritati nationale existente in Romania.

„In Romania, din pacate, lista etniilor permise este strict limitata, toate minoritatile nationale posibile sunt enumerate in legislatie. Moldovenii nu figureaza printre acestea.

Azi acesta, din cate inteleg eu, este astazi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor si a culturii lor in Romania.

Este vorba despre legalizarea acestui drept pentru o populatie de circa zece milioane de persoane, care locuiesc in Moldova romaneasca”, a declarat Voronin, acuzand astfel Bucurestiul de intoleranta fata de “minoritatea etnica a moldovenilor” din Romania.

Voronin a adaugat ca “moldovenii din Romania nutresc speranta ca, dupa aderarea acestei tari la Uniunea Europeana, problema identitatii etnice va deveni o problema ce va tine de exprimarea vointei cetatenilor, dar nu o politica impusa de sus”.

Reacţii la renaşterea iredentismului maghiar…

 Imagini pentru patriotism md photos

Legătura dintre ofensiva rusească şi iredentismul maghiar este destul de cunoscută.

Portalul moldovenesc pro moscovit „Patriotism.md”, declară sus si tare că luptă împotriva “pan-românismului” şi ca promovează ideea realizării unei „Moldove Mari”.

Foto: Afis propagandistic antiromanesc raspandit de nationalistii extremisti unguri

Printre partenerii site-ului se numără si Garda Secuiască şi Csibi Barna, liderul Gărzii Maghiare din Miercurea Ciuc (devenit celebru mai ales după spânzurarea simbolică a lui Avram Iancu), care cocheteaza de la o vreme cu organizatiile antiromanesti stipendiate de Moscova si cu militantii pentru „Moldova Mare”.

csibi barna chisinau

Extremistul maghiar Csibi Barna, s-a fotografiat la Chisinau alaturi de reprezentantii organizatiilor „moldoveniste”antiromanesti, fluturand drapelul secuiesc, in fata statuii lui Stefan cel Mare.

Intre titlurile provocatoare promovate de portalul amintit se evidentiază:

“Teroarea şi abuzurile sub ocupaţia română”, “Exemplu demn de urmat-Ungaria a interzis organizarea Zilei naţionale a Romîniei pe teritoriul său”, “Mişcarea Naţional Democrată contra panromânismului”, “92 de ani de la fondarea Batalionului Secuiesc”, “CONGRESUL POPOARELOR MOLDOVEI CERE CONDUCERII SĂ NU ADMITĂ DESFĂŞURAREA “MARŞULUI LEGIONARILOR PE 1 DECEMBRIE”.

 

 

Având în vedere evoluţiile postdecembriste, din aceste spaţii ale românităţii periclitate, a venit timpul trecerii de la vorbe la fapte, de la abordări politicianiste, la o strategie pe termen lung, care să garanteze apărarea intereselor naţionale, în consens cu valorile şi practica europeană.

 

Surse: Ziua Veche.ro, Basarabia literara md.; wikiwand.com/ro/Autor: Marius Bâtcă

 

 

 

16/09/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

POLITICA ETNICA A ROMÂNIEI LA 1927

 

 

 

https://i2.wp.com/itravel.md/images/maps/Romania_mare.png

Harta României Mari 1918 – 1940

Judeţele şi regiunile istorice ale României Mari

 

 

In 1918, s-a desăvârşit unitatea naţională a românilor, dreptul popoarelor la autodeterminare.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării s-a întrunit la Chişinău şi a hotărât “Unificarea Basarabiei cu România, acum şi pentru totdeauna“.

La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat, în unanimitate, pentru unirea necondiţionată şi pentru totdeauna a Bucovinei în fruntariile sale vechi, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României“.

 La 1 decembrie 1918, Marea Adunare naţională de la Alba Iulia a proclamat “unirea pentru totdeauna cu România a tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş”.

Forţe armate române din Transilvania au intrat în Ungaria în 1919, după ce aici forţe comuniste câştigaseră teren sub conducerea lui Bela Kun, care, începând cu anul 1919, a lansat un atac împotriva românilor pe râul Tisa.

In 1919, românii au atacat Budapesta şi au ocupat-o timp de câteva luni. Unitatea deplină a statului naţional român a fost recunoscută prin Tratatele de pace de la Versailles (1919 – 1920) după primul război mondial şi legiferată prin încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, la Alba Iulia, în anul 1922.

După 1918, România a făcut paşi importanţi pentru consolidarea statului naţional, prin adoptarea unor importante reforme – votul universal (1918), reforma agrară (1921) şi constituţia din 1923.

Beneficiind de mari resurse naturale, adoptând un regim politic constituţional bazat pe un sistem democratic real, România a înregistrat în perioada interbelică un ritm înalt de dezvoltare.

Criza economică din 1929-1933 a provocat numeroase revolte sociale şi politice, pregătind drumul pentru reîntoarcerea fiului regelui Ferdinand, Carol, care a trăit o perioada in exil, alaturi de aleasa inimii sale, Elena Lupescu.

El a urmat la tron in 1930, sub numele de regele Carol al II-lea. In 1927, Corneliu Zelea Codreanu a întemeiat Garda de Fier, o organizaţie de tip fascist.

Aceasta şi-a sporit influenţa in anii ’30, ceea ce l-a determinat pe regele Carol, la sfârşitul unei perioade de raporturi contradictorii, să ordone arestarea a numeroşi legionari şi, apoi, executarea lui Codreanu.

In 1938, regele Carol al II-lea a abolit constituţia şi a impus un regim personal.

In ceea ce priveşte politica externă, România a militat, în cadrul Ligii Naţiunilor, fiind reprezentată, între altii, de o mare personalitate a diplomaţiei româneşti, Nicolae Titulescu, pentru menţinerea securităţii europene.

Ea a jucat un rol important în alianţele regionale, precum Mica înţelegere (1921), ce cuprindea România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia.

In 1940, România a suferit grave pierderi teritoriale, după cum urmează Basarabia şi nordul Bucovinei au fost răpite de către URSS (26-28 iunie), nord-vestul Transilvaniei a fost anexat Ungariei prin Dictatul de la Viena (28-30 august), în timp ce Bulgaria a preluat sudul Dobrogei, respectiv zona Cadrilaterului (septembrie).

Aceasta s-a datorat în principal faptului că România anilor 1939-1940 era în relaţii încordate cu U.R.S.S. şi Germania, care semnaseră Pactul Ribbentropp – Molotov (1939), prin care îşi împărţeau sferele de influenţă în Europa Centrală şi de răsărit.

Grava criza din anul 1940 a dus la abdicarea regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său, Mihai I (Mihai de România). Generalul Ion Antonescu a devenit primul ministru al României.

El se considera “Conducătorul” ţării. Către finele anului 1940, o misiune militară germană a intrat în România.

In aceste condiţii, avându-se în vedere dorinţa românilor de a readuce Basarabia şi Bucovina la patria-mamă, ca şi pericolul bolşevismului, guvernul României, condus de mareşalul Ion Antonescu, a decis să se alăture Germaniei la 22 iunie 1941 şi să declare război U.R.S.S. şi ulterior SUA şi Marii Britanii.

Infrângerile militare de după 1942 au determinat guvernul Antonescu şi opoziţia forţelor democratice să încerce să iasă din alianţa cu Germania.

In urma loviturii de stat de la 23 august 1944, susţinută de toate forţele politice ale ţării şi cu concursul nemijlocit al regelui Mihai, regimul Antonescu a fost înlăturat.

România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi şi-a pus întreaga forţă militară şi economică la dispoziţia coaliţiei antifasciste.

România a luat parte la război până la victoria din mai 1945. După ce a izgonit duşmanul din ţară, armata română a dus lupte pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei.

Tratatul de Pace de la Paris (1947) a declarat Dictatul de la Viena din 1940 nul şi neavenit, aşa încât România şi-a restabilit drepturile suverane asupra Transilvaniei.

Dar Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au rămas sub ocupaţie sovietică. (sursa:itravel.md/ro)

 

 

 Romania Mare - Harta etnica la 1930

Harta Etnică a României – 1930

 

 

POLITICA ETNICĂ A ROMÂNIEI

 

Este titlul unei broşuri intitulata „Politica Etnică a României”, care cuprinde discursul rostit de răposatul Ion CGrădişteanu, în şedinţa Senatului Român din ziua de 6Aprilie 1927.

Pe coperta acestei broşuri găsim:„România, deşi Stat unitar – naţional, cuprinde totuşi circa 4 milioane de streini( la 1927 N.R.), pe când peste 2 milioane de Români trăesc în afară de hotarele ei şi cu toate acestea până acum Statul Român n-a avut şi nu are până azi nici o politică etnică.”

Aşa a fost şi ar fi putut fi încă mult timp,dacă la 6 Septembrie 1940, providenţa nu ar fi scos din străfunzimile neamului, pe generalul Ion Antonescu – astăzi Mareşal al Tuturor Românilor – să ia în mâinile sale sigure Conducerea Statului şi a destinelor Neamului Românesc.

Numai aşa putem să vedem astăzi, că tot ce erau simple deziderate în trecut, sub Conducător au început să devină realităţi.

În afară de atâtea alte realizări, acum avem şi o politică etnică a României: internă şi externă.

Astfel, el cerea să se ia anumite măsuri de guvernământ, cari se impuneau pentru apărarea intereselor etnice ale Statului Român şi ale Românismului în general.

 

 

 

 

 

Ion C. Grădişteanu (1861–1932)

 

 

Plecând de la principiul ideal că: „un Stat Naţional ar trebui să cuprindă pe toţi conaţionalii lui, dar să-i cuprindă numai pe ei”, constată totuşi că în realitate nu poate fi realizată o asemenea situaţie, din cauza migraţiunii popoarelor.

Din această cauză, peste 2 milioane de Români (după aprecierea autorului) rămăseseră să trăiască în afara hotarelor, sub streini, veniţi peste ei, pentru care cerea Statului să ia măsuri de apărarea lor dela desnaţionalizare.

Pentru aceasta cerea: „să fie o doctrină de Stat, o doctrină cunoscută de toţi, de toate organele Statului, dela mic pâmă la mare şi dela mare până la mic”.

Această doctrină a cunoaşterii elementului românesc de peste hotare, trebue să stea, deci, la baza politicii etnice externe a Statului Român, având grijă în primul rând de a veghia „ca aceşti români să nu piară”.

În legătură cu aceasta spunea că: „prima datorie a Statului Român este să pregătească conducători pentru aceste populaţiuni româneşti, să le pregătească un Stat Major”. Oratorul cerea acest lucru fiindcă, cunoscător perfect al problemei Românilor de peste hotare, cum era, ştia foarte bine situaţia jalnică în care se găseau Românii de peste hotare: lipsiţi nu numai de conducători dar şi de cele mai elementare drepturi la viaţă liberă naţională. Ei nu aveau – după cum nu au nici astăzi – nici biserică şi nici şcoli în limba maternă şi este un adevărat miracol că se mai pot menţine ca Români.

De aceea, la pagina 33 din op. c. găsim următoarele inserţiuni: ”pentru apărarea Românilor de peste hotare de desnaţionalizare, România mai are şi o altă îndatorire. Are îndatorirea de a-şi pune în cumpănă toată influenţa şi toată putere pentru ca să se asigure Românilor de peste hotare, putinţa şi dreptul recunoscut tuturor popoarelor: mari şi mici, de avea o viaţă liberă şi independentă potrivit cu firea, originea şi tradiţiile lor”.

Pentru ajunge la aceste concluzii, oratorul făcea un paralelism între situaţia minoritarilor de la noi şi situaţia Românilor de peste hotare, constatând că: „potrivit cu firea noastră îngăduitoare lăsăm şi libertatea religioasă şi cea culturală minoritarilor dela noi.

Pe când noi facem acest lucru, cele mai multe State, cari reprezintă aceste minorităţi (minorităţi româneşti N.R. ), sunt departe de ane aplica principiul reciprocităţii. Pe când la noi trăesc liberi şi nimeni nu se gândeşte să răpească cuiva legea sau obiceiurile lui, în alte State, Românii, din punct de vedere naţional, trăesc într-o adevărată robie”.

Şi mai departe zice: „ca să vă dovedesc ce spuneam, voiu începe întâi cu Românii din Iugoslavia

Veţi vedea cum ne purtăm noi cu conaţionalii Iugoslavilor şi cum se comportă Iugoslavii cu conaţionalii noştri. Avem la noi între 30- 40.000 de Sârbi în Banatul Românesc.

Aceşti 30-40.000 de Sârbi se bucură de toate drepturile şi de toate foloasele pe care le au toţi cetăţenii români.

Din punct de vedere cultural şi bisericesc aceşti 30-40.000 de Sârbi au un vicar la Timişoara, au biserici bine întocmite şi bine înzestrate. În tot Banatul Românesc sunt 60-70 de biserici.

 

 

 


TIMISOARA IN ANUL 1904 – IOSEFIN

 

 

 

 

Liceul Teoretic Sarbesc „Dositei Obradovici“ se afla in cladirea construita intre 1881 si 1896, facand parte din complexul de cladiri al Institutului „Notre Dame“ din Iosefin, pe actualul Bulevard General Ion Dragalina. Constructia a fost facuta dupa planurile arhitectului Eduard Reiter.

Scoala maicilor din Iosefin era prima si cea mai mare institutie de invatamant pentru fete din tara. (Colectia de ilustrate Octavian Lescu)

Pe de altă parte au 64 de şcoli, pentru o populaţie de 30-40.000 de suflete.

Pentru aceste şcoli au dreptul să-şi aducă cărţi didactice din Iugoslavia. Aceşti locuitori s-au împărtăşit de legea agrară ca toţi cetăţenii români. Aceşti locuitori trimit , fără să întâmpine o piedică din partea nimănui, copiii la liceele din Serbia, la liceul din Vârşeţ, din Panciova şi la Universitatea din Belgrad.

 

 

 

 


TIMISOARA IN ANUL 1905 – CETATE

 

 

Piata Unirii, cu Biserica Ortodoxa Sarba construita intre 1745-1748, in stil baroc vienez Iconostasul a fost sculptat de Mihailo Ianici intre 1833-1836, iar pictura ii apartine marelui pictor banatean Constantin Daniel, realizata intre 1838-1843.

In stanga, Palatul Episcopiei Ortodoxe, astazi Vicariatul ortodox Sarb, construit in 1891 si restaurat in 1911. In dreapta, Casa Comunitatii Ortodoxe din 1900.

Aici a functionat Scoala Sarbeasca din Cetate. (Colectia de ilustrate Octavian Lescu.

În schimb care e soarta Românilor din Iugoslavia ? Şi noi avem aproape jumătate de milion înIugoslavia.

Aceşti Români locuesc în mai multe provincii. Întâi voiu începe cu cea mai nouă alipită Iugoslaviei. Să încep cu Banatul. În Banatul Sârbesc avem circa 100.000 Români.

S-ar crede că întrucât suntem aliaţii Iugoslaviei şi întrucât noi ne purtăm cum vă arătam adineauri cu Sârbii din Banatul Românesc, că aceşti Români ar trebui să se bucure de un traiu asemănător. Ei bine, în realitate lucrurile stau cu totul altfel.

Aceşti Români cel puţin ar trebui să fie mai fericiţi decât ceilalţi Români din Iugoslavia şi prin faptul că li se aplică şi clauzele minorităţilor prevăzute în tratatul de pace şi prin faptul că au fost daţi statului Iugoslav într-o stare culturală destul de înaintată, căci ei aveau la alipire biserici frumoase şi preoţi numeroşi şi bine înzestraţi, aveau numai în sate, afară de oraşe, 35 de şcoli, zic 35, fiindcă în acea parte a Banatului, comunele sunt foarte mari, de 8 până la 10.000 de suflete şi aveau 35 de şcoli cu 120 de învăţători români.

Statul sârbesc a statizat toate şcolile, prin urmare şi şcolile româneşti. Câţi învăţători români mai sunt ?

În loc de 120, vreo 7 sau 8. Şi în locurile lor, fiindcă nici Sârbii nu au avut destui învăţători ca să-i numească pe toţi sârbi, sunt până şi ofiţeri din armata lui Vranghel, care au ajuns învăţători la şcolile din comunele româneşti, oameni care nua u nici o idee de pedagogie şi nu ştiu nici o boabă românescă.

Unul dintre aceşti Vranghelişti a făcut acest lucru hazliu, care denotă ce străini sunt de orişice cunoştinţe pedagogice: primind o circulară ca să facă cu elevii săi exerciţii de limbă, s-au apucat să pună pe băeţi să facă fel de fel de mişcări cu limba, aşa că era cât pe acisă le dezrădăcineze limbile din gură.

Acesta este fapt, nu este numai o anecdotă.

Aceasta este situaţia şcoalei, odinioară înfloritoare, din Banatul Sârbesc, care avea 120 de învăţători.

Bisericilor româneşti li s-au luat pământurile. S-a lăsat numai pământul personal al preoţilor, dar şi acela a fost supus unor dări enorme, cari nu se plătesc de Sârbi, ci se plătesc numai de preoţii români.

Biserica este într-o stare nehotărâtă, nu are nici un şef bisericesc şi nu se ştie care este situaţia bisericii româneşti în Banatul Iugoslav.

Dar, în afară de aceasta, chiar în şcolile în care au mai rămas învăţători români aproape nu se poate învăţa nimic româneşte şi vă spun de ce: pentru că nu sunt manuale şcolare.

Manualele şcolare vechi, care se întrebuinţau în timpul monarhiei austro-ungare, au fost oprite. Manualele şcolare din România sunt iarăşi oprite.

Atunci au încercat să-şi facă manuale , traducând manualele sârbeşti în limba românească. Nici acele manuale nu au fost aprobate, deşi s-au făcut de ani de zile şi nici până acum nu sunt aprobate de Ministerul Instrucţiunii Publice din Serbia.

Aşa încât sunt cu desăvârşire lipsiţi de cărţi. Chiar dacă ar avea învăţători, tot n-ar putea să înveţe, din lipsă de cărţi.

Băieţii cari vin să înveţe – căci şi dela dânşii vin să înveţe în şcolile noastre normale şi în liceele noastre – sunt siliţi să fugă din Serbia, pentrucă li se refuză paşapoartele, nu li se dă paşaport ca să vină să înveţe în România, pe câtă vreme ai lor din regatul nostru merg să înveţe în voia lor la Vârşeţ, la Panciova, la Belgrad, fără ca nimeni să-i împiedice.

Altceva, s-a făcut un fel – nu de lege, că nu este lege, dar un fel de decret agrar, prin care se împroprietăresc acei cari aveau puţin pământ sau nu aveau deloc, s-a specificat limpede că nu au drept să ia pământ decât ţăranii de origine slavă. Va să zică românii au fost excluşi chiar prin decretul lege, dela împroprietărire.

Dacă aceasta este situaţia românilor din Banat, cei mai puternici, cei mai culţi, cei mai înaintaţi, vă puteţi închipui care este situaţia celorlalţi români din Iugoslavia !

Românii din Macedonia, care aveau şi ei când s-a alipit partea aceea din Macedonia şi Serbia, vreo 32 de şcoli primare şi 2 şcoli secundare, din care un liceu la Bitolia, au pierdut toate şcolile ! Toate au fost închise de autorităţile sârbeşti, deşi aveau o anexă la tratatul din Bucureşti din 1913, prin care se asigură autonomia bisericilor şi şcoalelor române din Macedonia.

Preoţii au fost goniţi din biserici, cu o singură excepţie, a acelui de la paraclisul din Bitolia, dar şi acela supus unor condiţii aşa de grele încât îi este aproape cu neputinţă a mai sluji.

Preotul este oprit să facă slujbe chiar acasă la români. În Macedonia asuprirea naţională are proporţii nebănuite. În oraşul Bitolia s-a dat ordonanţă poliţienească prin care limba română este oprită în public.

Chiar vorbirea limbei române ! Şi cine vorbeşte pe stradă este dat în judecată pentru delictul de agitaţie şi este condamnat ! Aceasta este situaţia românilor din Macedonia.

Mai sunt nenorociţii de Români dintre Morava şi Timoc. Despre aceştia ce să mai vorbim ? Nici şcoală, nici biserică, nici dreptul de a-şi boteza copii cum vor ei.

Căci li se impune de a-i boteza cu nume sârbeşti, nu mai vorbim de numele de familie, cari toate sunt schimonosite în aşa fel, încât nici nu-i mai cunoşti că sunt români.

Românii din Bulgaria

 În Bulgaria avem 100.000 de români pe margine Dunării, în special în judeţul Vidin. Aceşti români n-au nimic, ca şi românii din Serbia, dintre Morava şi Timoc.

Românii din Albania

Dar, până şi în Albania, acest stat care s-a zămislit aci în Bucureşti şi care datoreşte atât de mult României, avem greutăţi. În Bucureşti s-a făcut prima slujbă ortodoxă în limba albaneză. Tot în Bucureşti s-a deschis prima şcoală albaneză, într-o vreme în care erau mulţi cari nu credeau în aptitudinile poporului albanez, de aconstitui o naţiune şi un Stat, cu toate acestea până şi albanezii au ajuns să ne precupeţească şcoli şi biserici pentru elementul nostru de acolo.

Le-am dat biserica Sf. Nicolae dintr-o zi. Vedeţi, dar, că cu asemenea politică de slăbiciuni, interesele noastre nu sunt apărate şi nici demnitatea noastră nu este pusă la adăpost.

Să ridice Statul Român toate aceste chestiuni, cari sunt chestiuni naţionale şi să vorbească tare, aşa cum se cuvine unui Stat de mărimea şi de însemnătatea României”.

În concluzie oratorul făcea apel la toţi Românii din Ţară, ca pentru apărarea intereselor Românilor de peste hotare să se formeze o Uniune sacră, iar guvernul să creeze un organ de Stat, care să coordoneze toate aceste chestiuni şi să urmărească înfăptuirea lor, fiindcă este vorba de interese mari şi permanente ale neamului.

Iată, aşa dar, o serie de probleme, ridicate dela tribuna Senatului Român, acum 14 ani, în legătură cu situaţia Românilor de peste hotare, care atunci erau înţelese de prea puţini, iar acum au devenit probleme, care îşi aşteaptă deslegarea.”

 

ANDREI ANDREI

(Din revista TIMOCUL, revistă de luptă naţional -culturală, anul VIII, caetul II, an 1941, pg.37-40)

24/05/2015 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Zboară Niangrâpsiti – Blog armânescu : „De ce nu cred în “limba aromână” şi “minoritatea aromână din România”

 

 

 

 

 

 

 

NOTTO: 

“A legaliza o comunitate aromânească  m i n o r i t a r ă  în România, astăzi, ar constitui cea mai mare absurditate a istoriei contemporane a aromânilor” – Matilda Caragiu Marioţeanu, “Dodecalog”

 

 

De prin 1996 incoace circula insistent in România un curent foarte zgomotos, care propovaduieste că aromânii vorbesc o limba distincta de limba română si, ca urmare, ar trebui ca aromânii din România sa fie recunoscuti ca o minoritate etnica, cu drepturi ca ale oricarei alte minoritati de acest fel, cum ar fi maghiarii sau turco-tatarii.

In zadar oameni care au tinut ridicat stindardul Armânamei in Romania comunista si care au studiat fenomenul ani de-a randul (Hristu Candroveanu, Ion Caramitru, Matilda Caragiu s.a.) sau insasi vocea autorizata a Academiei Romane au sustinut ca aceasta este o prostie si ca nu poti rescrie un intreg capitol din dialectologie dupa interesele unor profani, caci curentul “minoritar” a ajuns sa puna pumnul in gura unor somitati universitare (vezi cazul Stoica Lascu), refuzand dialogul in lipsa unor argumente solide.

 

In principiu, adevarul, asa cum il recunosc eu, este ca limba romana are patru dialecte:
– daco-român, vorbit la nord de Dunare, ceea ce astazi numim “limba română”
– macedo-român sau aromân
– megleno-român
– istro-român

 

Nu doresc sa intru acum in polemica cu “minoritarii”, incepind sa ne dam cu parerea unii in altii, sustinuti de argumente mai mult sau mai putin avizate (de ex. Xenopol vs. Capidan). Ceea ce vreau insa este sa va reamintesc: de ce la inceputul anilor ’90 (lasam perioada comunista la o parte) niciunuia dintre cei care astazi sustin sus si tare ca aromana este o limba de sine statatoare, nu ii trecuse inca asa ceva prin cap?

Pai, de ce? Pentru ca, pornind de la un lucru eminamente laudabil, acela de a sustine conservarea dialectului si traditiilor aromane, asii de CARO ai unei oarecare asociatii aromane s-au dus cu jalba-n protap pe la ministere sa ceara fonduri. Aici, stupoare!

Raspunsul pe care l-au primit a fost unul pentru care nu erau pregatiti in niciun fel: statul aloca fonduri pentru invatamantul si serviciul religios in alte limbi numai in cazul minoritatilor nationale recunoscute in Romania! Ei si? Aţel gaile! Ce, noi nu putem sa ne declaram minoritate nationala? Ce, mucañil’i inteleg ce vorbim noi? Traditiile noastre le mai are cineva in Romania?

Toate acestea uitand ca:

– dintre toate tarile unde locuiesc aromani in numar considerabil, numai in Macedonia (FYROM) sunt recunoscuti oficial ca minoritate nationala, fata de majoritatea slava cu care nu are nimic in comun decat faptul ca imparte, pasnic, acelasi teritoriu

– faptul ca un roman deloc sau cu greu ar intelege anumite pasaje din discutia unor aromani nu inseamna ca ei vorbesc o alta limba, pentru ca acelasi lucru se intampla (un exemplu aleator) cu italienii din nordul si cei din sudul Italiei.

In aceste conditii, cum se face ca in aromana gasim cuvinte absolut identic rostite in graiul moldovenesc sau cel ardelenesc? Iar cu meglenii cum ramane, sunt si ei o minoritate si vorbesc o limba distincta? Nu cumva “armân” inseamna “român” tot asa cum “alasu” inseamna “las”, “afirescu” – “feresc” sau “aumbra” – “umbra” (cu “a” protetic specific intregului dialect aroman)? Dar fârserotii de ce isi spun “râmâni“?

– aromânii, ca ramura sudica a poporului român, au avut pina la un anumit moment aceeasi istorie cu daco-românii (vezi Imperiul lui Ionita si Asan), iar apoi au ramas ca o masa compacta de latinitate in marea slava de la sudul Dunarii si au imprumutat traditiile regasite la toate popoarele din Balcani.

Nu e de neglijat nici faptul ca o “minoritate aromana” recunoscuta in Romania ar conveni de minune unor politicieni (nu Gigi, am scris “politicieni”, ce naiba!), care astfel ar ajunge in Parlament din oficiu, faca sa mai treaca prin furcile caudine electorale…

Si uite asa, ne-am trezit peste noapte ca aromânii nu mai sunt armâñil’i, ci… armânjlj, cuvant pe care multi aromani nu stiu cum sa il citeasca, daramite fratii nostri de ginta latina. Ca sa nu mai amintim de fanteziile lingvistice ale unor “specialisti” aromani contemporani, care propun ca numele etniei sa fie makedonarmanj sau aromani macedoneni :lol: sau fabulatiile publicate intr-o revista armaneasca, cum ca numele de aroman provine de la… zeul soare Amon-Ra :!:

E adevarat ca nu exista o grafie unanim acceptata pentru aromana, dar sa folosesti pentru un dialect al unei limbi romanice grafia specifica unei limbi slave, doar pentru ca asa au fost obisnuiti aromanii din Macedonia, lucrul acesta a indignat in primul rand o somitate de rangul Matildei Caragiu.

Sigur, regretatul Vasile Barba, sustinatorul acesteia, are meritele sale incontestabile in pastrarea valorilor noastre, dar nu trebuie sa uitam ca domnia sa, desi un erudit prin excelenta, nu avea studii de lingvistica. Iar Recomandarea Consiliului Europei nr. 1333/1997 are marele merit de a atrage atentia asupra necesitatii pastrarii identitatii aromanilor si… atat! Ea este exact ceea ce ii spune numele, o simpla recomandare fara putere juridica pentru tarile europene in care traiesc aromanii.

Problemele aromanilor de azi sunt altele si mult mai grave. In Grecia, cea mai mare masa compacta de aromani din Europa nu este nici macar recunoscuta ca o entitate separata, fara a mai putea vorbi de drepturi sau minoritate.

Tinerii aromani de peste tot inteleg tot mai putin din necesitatea pastrarii identitatii lor in era globalizarii, ceea ce face ca temerea lui Papahagi sa se adevereasca, chiar daca mai tarziu de sfarsitul secolului XX, cum prevedea el: aromanii vor disparea incet-incet, asimilati in tarile de adoptie…

Nu-i asa ca prin aceasta ultima remarca am dat un argument solid tuturor celor pe care m-am straduit sa ii combat in aceasta lunga postare :) ? Astept si accept orice comentariu civilizat prin care sa mi se spuna argumentat ca gresesc…

 

 

 

 

 

Sursa : http://daimadeadun.wordpress.com/

 

 

20/10/2014 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: