Va deveni Germania adevăratul stapan in Europa? Se va naşte o Europă cu mai multe niveluri,cu un nucleu întemeiat pe euro şi pe instituţii parţial separate de cele ale Europei ?

 

 

BINE ATI VENIT ÎN NOUA EUROPĂ! SAU CUM GERMANIA DEVINE ADEVĂRATUL EI STĂPÂN.

 

Zona Euro are o nouă conducere informală – Grupul de la Frankfurt, format din doar opt oameni.Summitul G20 de la Cannes a fost martorul naşterii unui nou “lobby politico-economic” format din Grupul din Frankfurt (GdF), compus din opt personalităţi: Cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, deveniţi din ce în ce mai mult “Merkozy“, în presa europeană. Dar şi Jean-Claude Juncker, preşedinte al Eurogrupului, Christine Lagarde, directoare a FMI, José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei Europene, Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, Mario Draghi, preşedinte al BCE, sau Olli Rehn, comisar al Afacerilor economice şi monetare.

Grupul s-a născut din întâmplare în fosta operă din Frankfurt, pe 19 octombrie a.c. unde aceşti lideri asistau la rămasul bun, după 8 ani de conducere, al preşedintelui BCE de atunci, Jean-Claude Trichet.
Grupul de la Frankfurt a început să aibă deja un impact asupra managementului crizei, dar, ca toate structurile informale închise, a început, în primul rând, să stârnească resentimente în randul celor excluşi.

Ţările nordice creditoare precum Olanda şi Finlanda, unde contribuabilii sunt ostili oricarui nou plan de salvare, au început deja să-şi arate nemultumirea că deciziile sunt acum luate fără a fi consultate.

 În Grecia şi Italia, există un sentiment tot mai accentuat de nemultumire faţă de ‘aroganţa’ “Merkozy”, aşa cum cuplul franco-german este denumit, grup care dă acum ultimatumuri premierilor din cele două ţări.
Merkel a rezistat mult timp presiunilor Franţei de a crea o “guvernare economică” în Zona Euro, în condiţiile în care nu şi-ar dori ca Germania să fie pusă într-o poziţie de minoritate în discutarea unor subiecte precum planuri de salvare, comerţ  liber sau bugetul UE. Acum se pare că a renunţat la …rezistenţă.
Este Grupul de la Frankfurt o soluţie inovatoare de care avem nevoie?Rămâne acum de văzut dacă Grupul de la Frankfurt va fi structura care va convinge în cele din urma Germania sa accepte un rol mai mare al BCE în aceasta criza sau emiterea de obligaţiuni comune pentru Zona Euro.Ce se întâmplă cu Italia?
Italia se cutremură şi se scufundă într-un vid social umplut încet dar sigur cu extremiști și xenofobi. Italia e obligată de pieţele globale să îşi adapteze politicile şi să regleze finanţele publice pentru că are dificultăţi la plata datoriilor.

 În timp ce Europa este interesată de programul politic al Romei, indiferent de echipa guvernamentală, politicienii italieni sunt interesaţi în primul rând de echipa care conduce, contând mai puţin programul politic.

Un aspect îngrijorător este că Italia pare a fi un teribil vid social, dat fiind că aproape 25% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani – peste două milioane de persoane – nu muncesc şi nici nu studiază, conform unui studiu recent efectuat de Banca Italiei, deşi ţara ar avea mare nevoie de acea muncă sau de acel studiu.
Primul ministru Berlusconi nu vrea să demisioneze. Deocamdată! Presiunea pieţelor financiare şi a partenerilor europeni poate că va sparge în final rezistenţa lui Berlusconi, atât de disperată şi de costisitoare. Însă ieşirea sa de pe scenă nu va fi suficientă pentru a rezolva lipsa de credibilitate a Italiei şi profunda criză socială în care aceasta se află.
Silvio Berlusconi nu este singurul şef de guvern căruia criza îi va fi smuls postul. Omologul său spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, ar trebui să sufere o înfrângere electorală dureroasă pe 20 noiembrie, deşi printr-o persoană interpusă, Alfredo Pérez Rubalcaba, noul lider al Partidului Socialist.
În zona denumită generic PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania), cu durere o spunem, vor fi înlăturați de la putere cei care erau la cârmă în momentul când tsunami-ul financiar şi criza datoriilor suverane a început.

Reputaţi economiştii dar şi Cancelarul Angela Merkel au prevăzut zece ani de suferinţe.Bine aţi venit în noua Europă!
Există cel puţin un consens acum : numai printr-o uniune bugetară, şi nu numai monetară, se poate spera continuarea monedei unice.

Aşa da! De acum suveranitatea naţională va trebui să se plece în mod regulat în faţa edictelor Băncii Centrale Europene şi ale noului Minister European al Finanţelor a cărui creare este doar o chestiune de timp. Două instituţii, care, desigur, vor fi sub dominaţia primei economii din zona euro, Germania.
Bineînţeles, toată lumea ştie că Germania este jucătorul cel mai puternic în Europa iar părerea sa contează mai mult decât celelalte.

Alţi conducători europeni, precum primul ministru al Luxemburgului, Jean Claude Juncker, se îngrijorează de hegemonia germană. Dar toate acestea nu folosesc la nimic.
Grecia, precum toată zona euro, este deci la mâna Germaniei.

 Deşi Franţa a făcut eforturi substanţiale în a prezenta soluţii într-o încercare de a rezolva criza monedei euro acestea se impun cu atât mai greu cu cât preşedintele Sarkozy susţine modelul de rigoare economico financiară al Berlinului.
În acest vechi cuplu franco-german, unul îl domină acum clar pe celălalt. Dar nu este o noutate : euro a fost conceput de la început pe baza mărcii germane şi a unei culturi specifice ale monedei, marcate de drama hiperinflaţiei din 1930 şi falimentul politicii.

În această luptă pentru soluţii, Angela Merkel s-a opus vehement la posibilitatea unei finanţări nelimitate din partea BCE către ţările cu probleme, întrucât după părerea ei, aceasta ar constitui o încălcare a tratatelor UE, care interzic BCE să finanţeze datoria publică a statelor membre. Nicolas Sarkozy, în ciuda sprijinul Spaniei şi a unei majorităţi dintre ţările zonei euro, a fost forţat să cedeze în faţa blocului format din Germania, Olanda şi Finlanda.

Uniunea Monetară nu va putea ieşi din criza actuală decât dacă ţările care o conduc astăzi – începând cu Germania – îşi măresc rata de solidaritate şi dacă ţările debitoare îşi măresc rata de credibilitate – reformele – şi disciplina bugetară.

Dacă planul german va funcţiona, se va naşte o Europă cu mai multe niveluri, cu un nucleu întemeiat pe euro şi pe instituţii parţial separate de cele ale Europei de acum cu 27 de ţări membre.
Poziţia lui Jose Manuel Barosso în pericol? Poate că da. Undeva(este imprecis acum locul)… se doreşte ca această poziţie să fie preluată de Germania sau Franţa. Poate este numai o părere… greşită. Imi cer scuze anticipat!

P.S. Autorul caricaturii este nascut la Bangkok în 1964, Stephff (Stephane Peray)şi şi-a început cariera ca fotograf de presă în Orientul Extrem.

 Colaborează ca şi desenator la mai multe magazine din Asia, din 1998, cum ar fiFar Eastern Economic Review sau Asiaweek.

Începîand cu 2006, desenele pentru The Nation sunt reluate de către vreo douăzeci de cotidiane din toată lumea, dintre care Kuwait Times, NRC Handelsblat, Der Standard sau International Herald Tribune.

 

Alexandru Grumaz

Basarabia literara md.

Publicitate