R.MOLDOVA ȘI UCRAINA AU DEVENIT PARTE A REȚELEI DE ENERGIE ELECTRICĂ A EUROPEI

Republica Moldova și Ucraina au fost sincronizate la rețeaua europeană de energie electrică a Uniunii Europene (ENTSO-E). Autoritățile de la Chișinău vorbesc despre un pas imens în direcția asigurării securității energetice a Moldovei și Ucrainei.

”Acest lucru va ajuta Ucraina să-și mențină sistemul electric stabil, casele calde și luminile aprinse în aceste vremuri întunecate. Acest proiect a dat dovadă de o cooperare și o determinare extraordinară din partea tuturor celor implicați.

Vreau să mulțumesc Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport pentru energie electrică (ENTSO E) pentru că a depus un an de muncă în două săptămâni pentru ca acest lucru să se întâmple. Vreau să mulțumesc Președinției franceze a Consiliului și statelor membre pentru sprijinul acordat acestui proiect care nu este lipsit de riscuri.

Și vreau să mulțumesc partenerilor noștri ucraineni – ministrului Galușcenko și Ukrenergo în special – pentru eforturile lor eroice de a menține sistemele energetice ucrainene în funcțiune în mijlocul unui război teribil”, declară Comisarul European pentru Energie, Kadri Simson.

”UE va continua să sprijine Ucraina în sectorul energetic, asigurând fluxurile inverse de gaze către țară și livrarea de aprovizionare cu energie care este extrem de necesară. De asemenea, așteptăm cu nerăbdare momentul în care putem continua cooperarea noastră excelentă în ceea ce privește tranziția ecologică și reformele pieței”, se mai arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

Potrivit ministrului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale de la Chișinău, Andrei Spînu, ceea ce s-a întmplat este un pas mare pentru secutirtatea energetică. ”De azi Moldova și Ucraina sunt parte a Europei”, a scris Spînu pe pagina sa de Facebook.

Pe 24 februarie, sistemele electroenergetice ale R.Moldova și Ucrainei au fost deconectate de la sistemele energetice ale Rusiei și Belarus, pentru o testare de două zile. Acest test a fost planificat din timp, iar autoritățile au știut despre acest lucru.

https://www.rfi.ro/economie-143553-rmoldova-si-ucraina-au-fost-sincronizate-la-reteaua-europeana-de-energie-electrica

Publicitate

Uniunea Europeană între dezideratul Unitate în Diversitate și perspectiva unei noi Uniuni Sovietice

 

 

 

 

 

 

Ce rol îndeplinește Uniunea Europeană? De ce și cum a fost înființată? Cum funcționează? Ce a reușit să realizeze până acum în interesul cetățenilor săi și care sunt noile provocări cu care se confruntă în prezent?

Într‑o eră a globalizării, va putea Uniunea Europeană să concureze realmente cu celelalte economii mondiale și să își mențină în același timp standardele sociale? Care va fi rolul Europei pe scena mondială în anii care vor urma? Până unde se vor extinde frontierele UE? Care este viitorul monedei euro?

Acestea sunt doar câteva din întrebările majore cu care se confruntă cetățenii UE după BREXIT. 

Ideea creării Uniunii Europene în care trăim astăzi se datorează unui grup eterogen de oameni care împărtășeau după sfârșitul celui de-al doilea război mondial același ideal: o Europă unită, pașnică și prosperă.

Potrivit https://europa.eu/european-union, etapele în urma cărora s-a ajuns la etapa actuală sunt următoarele:

 

O Europă pașnică – începuturile cooperării

 

Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.

Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă.

Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.

Anii 1950 sunt marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE), cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.

 

O perioadă de creștere economică: 1945 – 1959

 

Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în aceeași perioadă, să exercite un control comun asupra producției de alimente. Întreaga populație beneficiază, acum, de suficiente alimente și în curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole.

Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mișcărilor studențești care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societății și al comportamentului vor rămâne apoi asociate cu așa-numita „generație ’68”.

 

O comunitate în creștere – primul val de extindere: 1970-1979

 

Prin intermediul extinderilor succesive, Uniunea Europeană a crescut de la cele șase state fondatoare (Belgia, Franța, Germania de Vest, Italia, Luxemburg și Țările de Jos) la cele 27 de state actuale. Țările care au aderat la Uniune au devenit parte la tratatele fondatoare, supunând astfel la privilegiile și obligațiile aderării la UE.

Acest lucru presupune o delegare parțială a suveranității instituțiilor în schimbul reprezentării în cadrul acestor instituții, o practică numită adesea „împărțirea suveranității”.

Pentru a deveni membru, o țară trebuie să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, definite la reuniunea din 1993 a Consiliului European de la Copenhaga.

Acestea necesită o democrație stabilă care respectă drepturile omului și statul de drept, o economie de piață funcțională și acceptarea obligațiilor de membru, inclusiv a legislației UE.

Evaluarea îndeplinirii criteriilor de către o țară este responsabilitatea Consiliului European. Nici un stat membru nu a părăsit încă Uniunea, deși Groenlanda (o provincie autonomă a Danemarcei) s-a retras în 1985.[86] Tratatul de la Lisabona conține acum o clauză în temeiul articolului 50, care prevede că un membru poate să părăsească UE.

Există șase țări candidate la aderare: Albania, Islanda, Macedonia,Muntenegru, Serbia și Turcia. Islanda a suspendat negocierile în 2013 iar Bosnia și Herțegovina a depus o cerere de aderare.

Cele patru țări care formează Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) nu sunt membre ale UE, ci s-au angajat parțial la politicile și reglementările economice ale UE: Islanda, Liechtenstein și Norvegia, care fac parte din piața unică prin Spațiul Economic European și Elveția, care are legături similare prin tratate bilaterale.

UE are de asemenea relații cu micro-statele europene Andorra, Monaco, San Marino și Vatican, care folosesc moneda unică și cooperează în unele domenii.

Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deși de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 provoacă o criză energetică și probleme economice în Europa.

Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârșit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 și cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975.

Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. Crește influența Parlamentului European asupra afacerilor europene – în 1979, pentru prima oară, cetățenii europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct. Lupta împotriva poluării se intensifică în anii 1970. UE adoptă norme de protecție a mediului și introduce, pentru prima dată, principiul „poluatorul plătește”.

 

Schimbări majore – căderea zidului Berlinului: 1980-1989

Sindicatul polonez Solidarność („Solidaritatea”) și liderul său, Lech Walesa, devin celebri în Europa și în lume în urma grevelor personalului de pe șantierul naval Gdansk, din vara anului 1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea stat membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania și Portugalia. În 1986 este semnat Actul Unic European.

Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe șase ani, destinat soluționării problemelor legate de libera circulație a mărfurilor în UE, dând astfel naștere „pieței unice”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului și, pentru prima dată după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest. Acest lucru conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în octombrie 1990.

O Europă fără frontiere: 1990-1989

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene devin vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999).

Oamenii devin preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de securitate și apărare. În 1995, UE primește trei noi membri: Austria, Finlanda și Suedia. Un mic sat din Luxemburg, Schengen, dă numele său acordurilor care le vor permite treptat europenilor să călătorească fără a li se verifica pașapoartele la graniță. Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și internetul.

O nouă extindere: 2000-2009

Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe țări adoptă moneda euro. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „Războiul împotriva terorii” după ce trei avioane de linie sunt deturnate și îndreptate către clădiri din New York și Washington, iar un alt avion deturnat se prăbușește pe un câmp. Țările din UE își intensifică cooperarea în lupta împotriva criminalității.

Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei sunt, în sfârșit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări, urmate de Bulgaria și România în 2007. O criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008.

Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare în 2009. .

 

Un deceniu dificil: 2010 – prezent

 

Criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă față dificultăților și pune bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face sectorul bancar mai sigur și mai fiabil. În 2012, Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace. În 2013, Croația devine al 28-lea stat membru al UE. Schimbările climatice reprezintă în continuare un subiect important, iar liderii politici convin să reducă emisiile poluante. La alegerile europene din 2014, în Parlamentul European sunt aleși mai mulți deputați eurosceptici.

În urma anexării Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate. Creșterea extremismului religios în Orientul Mijlociu și în diferite țări și regiuni ale lumii conduce la tulburări și războaie care determină numeroase persoane să-și părăsească țara și să încerce să se refugieze în Europa. UE se confruntă nu doar cu dilema gestionării fluxului de migranți, ci și cu mai multe atacuri teroriste.

Astăzi, statele membre ale UE acoperă o suprafață de 4.423.147 kilometri pătrați. Cel mai înalt vârf al UE este Mont Blanc, în Alpii Graici, care măsoară 4.810,45 metri deasupra nivelului mării. Cele mai joase puncte din UE sunt Lammefjorden (Danemarca) și Zuidplaspolder (Țările de Jos) la 7 m sub nivelul mării.[98] Peisajul, clima și economia UE sunt influențate de coastă, care are o lungime de 65.993 kilometri.65.993 km de coastă domină climatul european (Parcul Natural din Penyal d’Ifac, Spania) Mont Blanc este cel mai înalt vârf din UE.

Dunărea este cel mai lung fluviu din Uniunea Europeană. Parcul Repovesi din Finlanda, unde există aproximativ 187.888 lacuri mai mari de 500 de metri pătrați. Incluzând teritoriile de peste mări ale Franței, care sunt situate în afara continentului european, dar care sunt membre ale Uniunii, UE are cele mai multe tipuri de climă de la cel arctic (Europa de Nord-Est) până la cel tropical (Guyana Franceză), mediile meteorologice pentru UE fiind lipsite de sens. Majoritatea populației trăiește în zone cu climă maritimă temperată (Europa de Nord-Vest și Europa Centrală), climatul mediteranean (Europa de Sud) sau climatul cald continental (Balcanii de Nord și Europa Centrală).

Populația UE este extrem de urbanizată, având în jur de 75% locuitori în zonele urbane.

În perioada 1945 – 1959 Uniunea Europeană a stabilit o piață unică pe teritoriul tuturor statelor membre. O uniune monetară, zona euro este formată din 17 state membre care folosesc moneda unică euro.

 

 

În 2010, UE a generat un procent estimat de 26% (16.242 miliarde de dolari) din produsul intern brut la nivel mondial, astfel UE are cea mai mare economie a lumii. Este cel mai mare exportator, cel mai mare importator de bunuri și servicii și cel mai mare partener comercial pentru multe țări precum China, India și Statele Unite ale Americii.

Acoperind 7,3% din populația lumii UE a generat în 2017 un produs intern brut nominal (PIB) de 19.670 miliarde de dolari SUA, reprezentând aproximativ 24,6% din PIB nominal global și 16,5% măsurată în termeni de paritate a puterii de cumpărare.

În plus, toate cele 27 de țări ale UE au indicele dezvoltării umane foarte ridicat conform Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace. 

Prin politica externă și de securitate comună, UE a dezvoltat un rol în relațiile externe și apărare. Uniunea întreține misiuni diplomatice permanente în întreaga lume și este reprezentată în cadrul Națiunile Unite, Organizația Mondială a Comerțului, G7 și G20. Datorită influenței sale globale, Uniunea Europeană a fost descrisă ca o superputere emergentă.

Deviza „Unitate în Diversitate” a fost adoptată de Uniunea Europeană la 4 mai 2000  și este inspirată din deviza latină a premiatului Nobel Ernesto Teodoro Moneta: „In Varietate unitas!„ Deviza a fost tradusă în toate limbile oficiale ale țărilor membre.

 

 

UNIUNEA EUROPEANĂ – O NOUĂ UNIUNE SOVIETICĂ?

Odată cu trecerea timpului și a dezvoltării Uniunii, au apărut pe lângă adepți convinși ai necesității extinderii acesteia și critici acerbi care s-au reunit înt-o adevărată tabără a ”euroscepticilor”.

 

 

 

Unul dintre cei mai influenți critici ai UE este disidentul  anticomunist rus Vladimir Bukovski , omul care împreună cu Soljenițîn și Saharov, au zguduit comunismul anilor ’70, devenind, după plecarea în Occident, unul dintre cei mai înverșunați critici ai regimului sovietic.

În Anglia, unde s-a stabilit, în America, unde și-a luat doctoratul, în Germania și în alte țări, unde a fost tratat de mari șefi de stat ca partener de discuții egal, Bukovski a apărat libertățile și drepturile omului din Est cu disperarea celui care și-a petrecut în închisoare 12 ani și jumătate.

În anul 2008, cartea sa, Uniunea Europeană… o nouă URSS?, a fost publicată și în România.

Iată un fragment din recenzia făcută de Silviu Man cu acest prilej și un film de 5 minute, ce explică întrebarea din titlu:

«Pentru români, Uniunea Europeană este una dintre cele mai recente obsesii naţionale. Dacă la începutul anilor ’90 clasa conducătoare se încorda într-un găunos „Nu ne vindem ţara!” (slogan cât se poate de previzibil – populaţiei i se livrase sistematic, după sfânta reţetă comunistă, imaginea unui Occident hulpav, ros de cancerul capitalismului), de câţiva ani buni, aceeaşi clasă conducătoare trimite bezele Bruxelles-ului, în timp ce se străduiește să plombeze cu acquis comunitar cariile sociale autohtone.

Ce este Uniunea Europeană pentru noi? Pentru cei mai mulţi dintre români este numele de cod al unui jandarm continental cu glas patern, studii superioare şi cravată, mirosind a Dior şi a bună-credinţă, singurul care-i mai poate scutura pe aleşii noştri corupţi.

Cineva exulta pe forumul unui ziar: „Văd în organismele UE singura noastră salvare din mocirla imoralității în care ne tăvălim de atât de mult timp” – deci, singura modalitate prin care am putea să scăpăm de mizeria lăsată de comunism şi perpetuată cu meticulozitate după Revoluţie. Uniunea Europeană este o instanţă care are dreptul să dea directive în ceea ce pivește mărimea castraveţilor, gradul de curbură al bananelor şi al beţelor de chibrit (nicio exagerare, cei neinformaţi pot verifica), cercetarea ştiinţifică, transhumanţa şi libertatea de exprimare pe internet (recent s-a pus problema înregistrării bloggerilor din UE!), ţigările şi băuturile energizante.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană este un donator universal, care pompează generos bani (ne)rambursabili pentru comunele sărace, pentru infrastructură, pentru agricultură şi educaţie. Un prieten al democraţiei, al păcii şi al drepturilor omului. Un Olimp al experţilor, al specialiştilor, al tehnocraţilor. Un paradis aseptic al bunurilor de consum, confortului, plăcerii, lipsei de prejudecăţi dar şi al eficienţei, corectitudinii (politice), transparenţei şi ordinii. Furnizorul unic de fericire.

În toată ţara, steagurile albastre cu steluţe flutură vesel pe primării, hoteluri, biserici. UE ne-a adus cristalinul prefix „euro-” (ce poate fi montat cu uşurinţă pe orice noţiune) şi ideea că a fi european înseamnă a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. „Eurosceptic”, „euroentuziast” au devenit noi categorii ontologice.

Timpul nostru istoric are ca punct de reper major data de 1 ianuarie 2007. Dar nu ne punem întrebarea „Cu ce preţ?”, pe care și-ar pune-o o persoană responsabilă, aptă de calcule pe termen lung, ci preferăm să ne întrebăm fripturistic: „Nouă ce ne iese”?

Dar ce ştim, de fapt, despre Uniunea Europeană? Identitatea acestui organism este nebuloasă pentru noi. Care este structura ei, care sunt relaţiile dintre diversele comitete şi comiţii, cum se aleg membrii acestora? Sunt întrebări lipsite de importanţă pentru cei mai mulţi dintre noi. Nu ştim care este scopul Uniunii dincolo de declaraţiile stafidite, nu ni se pare paradoxal că un organism instituţional care trebuie să funcţioneze eficient (ab)uzează de o limbă de cauciuc, care abundă în concepte imprecise, secătuite de sens. Nu ne miră deloc că o simplă uniune economică a deviat într-un sistem care impune standarde culturale.

 

 

 

 

 

Cartea lui Vladimir Bukovski, tradusă de Dan C. Mihăilescu, ridică semne de întrebare asupra procedeelor de lucru europene şi dă câteva clarificări în privinţa originii acestora».

Autorul este tranșant:

”Mi se pare de neinteles ca dupa ce tocmai a fost ingropat un monstru, Uniunea Sovietica, alt monstru foarte similar, uniunea europeana, este construit! Exact CE este UE?!

Poate prin a examina Rusia Sovietica putem obtine raspunsul. Uniunea Sovietica era condusa de 15 oameni care nu erau alesi, se desemnau reciproc si nu raspundeau fata de nimeni. UE e condusa de 2000 de persoane in acelasi mod, care se intilnesc in secret, nu raspund fata de nimeni si pe care nu ii putem destitui din functie!

S-ar putea spune ca UE are un parlament ales. Păi și Uniunea Sovietică avea un parlament, anume Sovietul Suprem. Se aplica stampila exact ca pt parlamentul UE, iar timpul la microfon e limitat pe grup ajungind cam la 1 minut pentru fiecare euro-parlamentar.

In UE sint sute de mii de eurocrati cu salarii imense si multi servitori si nenumarate privilegii, imunitate pe viata de la orice fel de persecutare care e pur si simplu dusa mai departe de la un post la altul indiferent ca au facut sau nu treaba.

Nu e asta exact ce facea Uniunea Sovietica? Aceasta a fost creata cu forta si de multe ori prin ocupatie militara. UE nu e creata utilizând armata, dar tot cu forța si prin abuzuri economice.

Pentru a continua sa existe, Uniunea Sovietica s-a extins.

In momentul in care s-a oprit extinderea a început colapsul. Si eu suspectez ca acelasi lucru e adevarat despre UE.

Scopul Uniunii Sovietice a fost sa creeze o noua entitate istorica, poporul sovietic. Si ca noi trebuie sa ne uitam nationalitatile si traditiile si obiceiurile popoarelor noastre. La fel, UE nu doreste sa fiti romani sau bulgari ci o noua entitate istorica, sa fiti toti europeni!

Sa va suprimeze toate sentimentele nationale si sa traiti ca o comunitate multinationala. Dupa 73 ani acelasi sistem in Uniunea Sovietica a rezultat in mai mult conflict inter etnic decit oriunde in lume.

In Uniunea Sovietica, unul din scopurile principale a fost distrugerea statului-natiune.

Si asta e exact ce face UE acum. Bruxelles absoarbe state-natiune ca acestea sa nu mai existe!

Coruptia era integrala in sistemul sovietic de sus pina jos. Si tot asa este si in UE.

Aceeasi activitate de coruptie care imbiba Uniunea Sovietica este si in UE!

Cei care i se opun sau o dezvaluie sint adusi la tacere sau pedepsiti! In Uniunea Sovietica avem gulagul. Eu cred ca avem un gulag si in UE!

Acest gulag se numeste „political corect”. Când oricine incearca sa spuna ce gindeste iar ideile sale difera de cele oficiale atunci e pedepsit!

Acesta e inceputul gulagului, inceputul pierderii libertatii tale! In Uniunea Sovietica ne-au spus ca avem nevoie de un stat federal sa evitam razboiul.

 UE face exact acelasi lucru!

Pe scurt, e aceeasi ideologie, UE este vechiul model sovietic prezentat în ambalaj vestic! Dar repet, la fel ca Uniunea Sovietica, UE contine si propriul sfirsit.

Din păcate, când se va prabuși, ȘI SE VA PRĂBUȘI, va lăsa în urma distrugeri masive și vom fi lăsați cu mari probleme economice și etnice!

Vechiul sistem sovietic a fost incapabil de reformă, la fel și UE. Dar există o alternativă la a fi conduși de cei 2000 oficiali auto-desemnați din Bruxelles.

Alternativa se numeste INDEPENDENTA. Nu trebuie sa accepți ce au planificat pentru tine! Până la urmă nu uita, nimeni nu ți-a pus vreodată intrebarea daca vrei sa intri ân UE!

Eu am trăit in viitorul tău și nu a funcționat!

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European

http://frumoasaverde.blogspot.com/search/label/Uniunea%20European%C4%83

 

 

Parlamentul European a aprobat aderarea României şi Bulgariei la spatiul Schengen

 

Raportul europarlamentarului Carlos Coelho privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen a fost adoptat, miercuri, de plenul Parlamentului European, cu 487 voturi „pentru”, 77 de voturi „împotrivă” şi 29 abţineri.Verificarea îndeplinirii tuturor cerinţelor Schengen de către noii membri (control de teren, frontiere maritime şi aeriene, eliberarea vizelor, cooperarea poliţienească, conectarea şi utilizarea Sistemului de Informaţii Schengen şi de protecţie a datelor) este o precondiţie pentru ca, în urma consultării PE, Consiliul de Miniştri să decidă eliminarea controalelor la frontierele interne cu statele membre.
 „Schengen reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale UE, pe care nu avem voie să o distrugem cu decizii pripite. Sistemul Schengen oferă cele mai înalte standarde pentru managementul frontierelor. România şi Bulgaria îndeplinesc aceste criterii – în consecinţă, nu trebuie să amânăm integrarea lor . Solicit Consiliului să urmeze recomandările votului exprimat azi de o mare majoritate a Parlamentului European”, a declarat preşedintele PE, Jerzy Buzek, conform unui comunicat.
 

Dezbaterea raportului întocmit de europarlamentarul PPE, Carlos Coelho, a avut loc marţi seară în plenul PE, reunit la Strasbourg, iar votul pozitiv a fost anticipat de preşedintele de şedinţă, vicepreşedintele PE Stavros Lambrinidis, care la finalul discuţiilor a adresat anticipat „calde felicitări” României şi Bulgariei pentru reunşită. În cursul discuţiei au fost însă exprimate şi opinii contrare.
 

Raportul eurodeputatului portughez, votat la 2 mai în Comisia de specialitate – LIBE – a PE, este favorabil integrării celor două state. Ultimul cuvânt în privinţa aderării îl vor avea cele 25 de state membre ale Spaţiului Schengen, care trebuie să aprobe în unanimitate.
Raportul va fi dezbătut joi în Consiliul JAI.
 

Majoritatea celor peste 40 de eurodeputaţi care au luat cuvântul, marţi seară, în dezbaterea care s-a desfăşurat în plenul PE, s-au pronunţat în favoarea aderării celor două state la Spaţiul Schengen. Europarlamentarii au susţinut că ambele state au depus eforturi majore pentru îndeplinirea criteriilor de aderare, subliniind în acelaşi timp că cele două ţări sunt pregătite tehnic pentru integrare.
 

Totodată, europarlamentarii care au luat cuvântul au subliniat că este importantă evitarea aplicării dublelor standarde şi că regulile de aderare nu ar trebui schimbate pe parcurs, ci ar trebui menţinute criteriile stabilite deja.
 

Printre europarlamentarii care au luat cuvântul în favoarea aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen s-au numărat: Augustin Diaz de Mera Garcia Consuegra (PPE), Timothy Kirkhope (European Reformists and Conservatives), Cornelia Ernst, Andrey Kovatchev (PPE), Monika Flasikova Benova (S&D), Stanomir Ilchev (ALDE), Pawel Robert Kowal (ECR), Tanja Fajon, Kinga Gal (PPE), Anna Hedh (S&D), Salvatore Iacolino (PPE), Iliana Malinova Iotova (S&D), Veronique Mathieu (PPE), Hubert Pirker(PPE), Antigoni Papadopoulou, Ivaylo Kalfin (S&D). De asemenea, mai mulţi eurodeputaţi români au susţinut integrarea celor două state în Schengen. Este vorba despre Ion Enciu, Marian Jean Marinescu, Petru Luhan, Sogor Csaba, Rovana Plumb, Viorica Dăncilă, Cristian Buşoi, Ioan Mircea Paşcu şi Traian Radu Ungureanu.
 

Dintre cei care au luat cuvântul în favoarea aderării celor două state, eurodeputatul Hubert Priker, membru al popularilor europeni, a spus, asemenea celorlalţi colegi de grup, că cele două ţări au îndeplinit criteriile pentru aderarea la Schengen, dar ca :„Mă nelinişteşte însă o informaţie pe care nu o pot verifica, pe care am primit-o astăzi. Se pare că, în România, veniturile Poliţiei vor fi reduse cu o treime. Şi ştim că o condiţie sine qua non pentru a evita corupţia şi pentru a se garanta o muncă corectă este reprezentată de salariile bune pentru poliţişti. Sper că informaţia privind reducerea salariilor poliţiştilor este falsă şi că poliţiştii, care trebuie să garanteze securitatea întregii Uniuni Europene, vor continua să fie plătiţi în mod adecvat”, a spus el.
 

Au fost şi eurodeputaţi care s-au pronunţat categoric împotriva aderării celor două state la Spaţiul Schengen. Este vorba despre eurodeputaţi ai grupului Europe of Freedom and Democracy (EFD), dar şi neafiliaţi. Astfel, italianul Mario Borghezio, membru al EFD, a vorbit despre riscurile „infiltrării prin România şi Bulgaria a unor persoane nedorite care ar putea pune sub ameninţare securitatea statelor membre”.
 

„Sugerez suspendarea procesului de aderare a României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen pe baza principiului precauţiei”, a mai spus el, reclamând existenţa unor enorme presiuni de la frontierele externe din direcţia acestor două ţări. Borghezio s-a referit la România şi Bulgaria cu expresia „găurile din şvaiţerul care este UE în legătură cu clandestinii”.

La rândul său, Daniel Van Der Stoep, europarlamentar olandez neafiliat, a  menţionat şi rapoartele Transparency International, spunând că România şi Bulgaria se confruntă cu cazuri majore de corupţie.

8 iunie 2011

Cititi integral articolul „Aderarea României şi Bulgariei la Schengen a fost aprobată de Parlamentul European” in publicatia  arena.md.