Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Poloniei în Rusia: ÎN TRANSNISTRIA, TRĂIESC „MOLDOVENI ŞI CHIAR ROMÂNI”

ÎN TRANSNISTRIA, TRĂIESC „MOLDOVENI ŞI CHIAR ROMÂNI”

 

Aşa a spus domnul Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Poloniei în Rusia.

“Componenţa naţională a Transnistriei este componenţa naţională a societăţii moldoveneşti: ruşi, ucraineni, moldoveni şi chiar români. Dacă vom compara, de exemplu, cu situaţia din Nagorno-Karabah, e de înţeles unde se poate găsi mai simplu o rezolvare”, a declarat diplomatul polonez la cursurile Şcolii de iarnă de la Novgorod, pe tema “Rusia, NATO, UE: perspectivele cooperării tripartite”.

Proszę pana, noi vă mulţumim şi pentru acest adevăr afirmat pe jumătate, dar lucrurile stau totuşi oleacă diferit şi trebuie puse la punct. Diplomatul polonez poate să nu cunoască realitatea spaţiului românesc şi, de aceea, trebuie să repetăm până la uitare de sine: moldovean, oltean, transilvănean, vrâncean, bucovinean, dobrogean, bănăţean = valah = român. Există doar diferenţe de grai între aceste entităţi toponimice.

 Nu avem diferenţe de dialect, cu excepţia aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor din sudul Dunării. Confuzii de termeni fac însă şi unii intelectuali români de la Bucureşti.

De ce nu ar face şi un polonez?

Indiferent însă de regiunea în care trăiesc ca autohtoni, românii din tot spaţiul lor de etnogeneză se caracterizează printr-o unitate spirituală fără egal în toată Europa. Italienii, de la care unii ne revendicăm şi astăzi, ar avea motive să ne invidieze din această perspectivă.

În 1997, am fost într-un sat din Transnistria. M-a surprins frumuseţea graiului vechi, pe care bătrânii l-au păstrat, în ciuda masacrelor, deportărilor şi deznaţionalizării la care i-au supus imperialii ruşi, apoi sovietici de diverse etnii. Într-o sâmbătă, am întâlnit pe drum un om care primise de panaghie pomul de pomană: purta pe umăr o cracă de măr, în care se aflau un costum nou, o pereche de pantofi, o pălărie, o căldare şi multe fructe înfipte în crengi – mere, portocale, prune uscate.

Era „arborele cosmic”, pe care se sprijină Cerul pe Pământ. Un obicei pe care îl mai găsim încă în satele tradiţionale din Gorj sau Bucovina, de pe Târnave sau din Vrancea… Aşa cum pasărea sufletului se regăseşte peste tot, în forme frecvent contaminate. Aşa cum spirala de la Cucuteni se vede pe ii, pe străchini, pe porţi până şi azi. Moldoveni sau… români? Sau, poate, mai cuprinzător – daci?

Ce să mai credem despre cei care, şi astăzi, mai vorbesc despre „românizarea” Republicii Moldova? Ea este românească, nu trebuie s-o mai românizăm noi. Am văzut copii la Tiraspol, care vorbesc o limbă română mai frumoasă decât cei de la Bucureşti.

Wojciech Zajaczkowski nu era obligat să ştie asemenea lucruri, deşi…

Diplomatul polonez a făcut însă o evaluare corectă a situaţiei de pe Nistru:

“Conflictul transnistrean este cel mai uşor de rezolvat din toate conflictele care au avut loc pe teritoriul ţărilor fostului lagăr socialist, inclusiv din Iugoslavia”, a declarat Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Poloniei în Rusia. Diplomatul polonez crede că acest conflict este rezolvabil fiindcă nu este un conflict interetnic. Aici este pus punctul pe “i”.

El crede însă că acest conflict din Transnistria trebuie rezolvat prin negocieri în formatul “5+2″ (Moldova, Transnistria – părţi implicate în conflict; Rusia, Ucraina – ţări garante; OSCE – mediator; UE şi SUA – observatori). Aici iarăşi este o nuanţă discutabilă. Românii sunt cetăţeni europeni. Tocmai de aceea, este absurd să susţinem că Uniunea Europeană trebuie să rămână un simplu „observator”.

Ca să nu spun că România ar trebui reprimită obligatoriu la negocieri tocmai pentru că acolo trăiesc români. Cine să le reprezinte interesele? Rusia? Ucraina? Să fim serioşi! Rusia nu are calitatea morală să fie „ţară garantă”, câtă vreme refuză să-şi retragă trupele de ocupaţie de pe Nistru, refuzând să-şi îndeplinească propriile angajamente semnate la Istanbul în 1999.

Zajaczkowski consideră că Rusia trebuie să se hotărască: fără rezolvarea conflictului transnistrean, nu poate fi vorba de un dialog de succes cu Uniunea Europeană.

Să vedem ce va face Polonia când va prelua Preşedinţia Uniunii Europene.

Mai este puţin.

Autor: Viorel Patrichi

Februarie 6, 2011

Sursa: Basarabia literara

DARUL DE LA RUSI E ASEMANATOR UNUI FRUCT OTRAVIT

RUSIA ISPITEŞTE MOLDOVA CU GAZE. UE DĂ LIBER LA VIZE. DARUL DE LA RUŞI ESTE ASEMĂNATOR CU UN FRUCT OTRĂVIT“

Decembrie 14, 2010

RUSIA ISPITEŞTE MOLDOVA CU GAZE. UE DA LIBER LA VIZE.

Ion Preaşca, Valentina Baciul

Kremlinul le promite moldovenilor avantaje economice importante în schimbul formării unei alianţe pro-Rusia. De cealaltă parte, oficialii Uniunii Europene, care au vizitat Capitala săptămâna trecută, au promis sute de milioane de euro şi scoaterea vizelor.
Reducerea preţului de import a gazului rusesc pentru Moldova, undă verde la exportul de vinuri şi produse agricole din Basarabia spre Rusia.
Acestea sunt doar câteva dintre promisiunile Rusiei pentru moldoveni, dacă liderii comuniştilor bat palma la guvernare cu Partidul Democrat.
Informaţia a apărut în ultimul număr al publicaţiei de limbă rusă „Ekonomiceskoie Obozrenie“, care citează surse din rândul delegaţiei lui Serghei Narîşkin, venit acum o săptămână în vizită la Chişinău. Totodată, „ofertanţii“ de la Kremlin ar mai fi promis deschiderea uşilor Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan pentru aderarea la ea şi a Republicii Moldova.
La pachet, Kremlinul ar fi sugerat şi disponibilitatea de a susţine anumite progrese în soluţionarea problemei transnistrene. „Totul este posibil“, s-a rezumat să comenteze pentru „Adevărul“ vicepremierul Valeriu Lazăr, ministru al Economiei, dar şi secretar general al Partidului Democrat. „Cred în posibilitatea negocierii unui preţ mai mic la gaze şi a eliminării piedicilor la exportul de vinuri moldoveneşti în Federaţia Rusă“, a declarat şi deputatul comunist Igor Dodon.

TKACIUK, FOARTE TRANŞANT
Un alt lider comunist, Mark Tkaciuk, spune că doar în cazul în care democraţii şi comuniştii vor crea o alianţă şi vor veni la conducere, Republica Moldova va putea beneficia de asemenea preferinţe din partea Moscovei. „Dacă rămâne la putere Alianţa pentru Integrare Europeană, atunci aşa ceva va fi imposibil“, a spus tranşant Tkaciuk.
Pe de altă parte, preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a calificat „oferta rusă“ drept o speculaţie jurnalistică. „Narîşkin n-a făcut nicio presiune şi nicio promisiune în acest sens! Acordul cu Gazprom a fost negociat de Zinaida Greceanâi (fost premier comunist – n.r.) şi este valabil şi anul viitor. Nu cred în aşa ceva, a declarat liderul democrat.
OFERTA UE SE MĂSOARĂ
ÎN BANI ŞI ANI
„Susţinerea Uniunii Europene a venit cu mult înainte de vizita lui Narîşkin. Să nu uităm că, în 2009 şi 2010, UE a fost cel mai important donator al Republicii Moldova“, a declarat Vlad Lupan, consilier prezidenţial.
Potrivit acestuia, în ultimul an, Moldova a finalizat Acordul de Asociere şi a iniţiat dialoguri pe marginea regimului liberalizat de vize şi a Acordului de Liber Schimb. „Începutul acestor negocieri a adus mai multă susţinere pe plan politic, asistenţă financiară şi experţi pentru realizarea reformelor“, a mai menţionat consilierul prezidenţial.
Experţii de la Chişinău consideră că felul în care au decurs negocierile cu UE în ultimele zece luni oferă Moldovei speraţe că ar putea obţine regim liberalizat de vize în 18 luni, ca şi statele din Balcanii de Vest. Acest lucru este condiţionat însă de rămânerea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană. „Cu cât vom avansa în aceste negocieri, cu atât mai mult suport, inclusiv financiar, vom primi din partea Occidentului“, a mai spus Lupan.
În cazul unei coaliţii pro-ruseşeşti, UE, fără îndoială, va avea o altă abordare pentru Chişinău, mai sugerează consilierul prezidenţial. „Să ne aducem aminte cum au evoluat relaţiile UE-Republica Moldova în timpul guvernării comuniste şi de ce fel de susţinere am avut parte în ultimele 14 luni“, a punctat Lupan.

„NU CRED CĂ E CEVA SERIOS CU IEFTINIREA GAZELOR“
Liberal-democratul Veaceslav Ioniţă, preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Buget, Finanţe şi Economie, pune la îndoială oferta ruşilor.
„Nu cred că e ceva serios cu ieftinirea gazelor. Ce dragoste era zece ani în urmă între Rusia şi Belarus şi cu ce scandal se termină această poveste în prezent“, susţine deputatul Partidului Liberal Democrat.
În opinia lui Ioniţă, Rusia “crează situaţii de criză şi apoi le menţine perioade lungi pentru a-şi păstra influenţa“.
„De 20 de ani suntem în spaţiul de influenţă al Rusiei şi singurul rezultat a fost că suntem cea mai săracă ţară din Europa“, afirmă Veaceslav Ioniţă.

Oferta Occidentului
– Regim liberalizat de vize;
– Credite şi asistenţă financiară de 2,6 miliarde de dolari;
– Negocierea Acordului de Asociere la UE;
– Majorarea cu 80% a cotei la exportul vinurilor şi cerealelor pe piaţa UE;
– Negocierea Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Comprehensiv cu UE, ceea ce presupune abolirea taxelor vamale.

Oferta Rusiei
– Gaze mai ieftine;
– Acces liber al vinurilor şi produselor moldoveneşti pe piaţa rusească;
– Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan;
– Progres în soluţionarea problemei transnistrene.

“Procesul de liberalizare a vizelor ar putea să meargă foarte repede. Importante sunt reformele interne.
Jerzy Buzek,
Preşedintele Parlamentului European

“Vrem ca Moldova să-şi rezolve toate probleme în contextul unei colaborări strategice cu Rusia.
Serghei Narîşkin,
Șeful Administraţiei Prezidenţiale Ruse

“E tentantă propu-nerea de a avea gaz ieftin. Din păcate, am avut prea multe dezamăgiri şi nu mai credem în minuni. “
Nina Ciobanu,
Bucătăreasă
“Ruşii au scumpit gazul şi au interzis importul vinurilor moldoveneşti când Voronin era preşedinte. “
Nicolae Vidraşcu,
Şofer

“Vizita lui Narîşkin aminteşte de cea comisarului sovietic Vâşinski la Bucureşti. După aceasta, Regele Mihai a abdicat. “
Ion Mămăligă,
Intelectual

DARUL DE LA RUSI ESTE ASEMANATOR CU UN FRUCT OTRAVIT“

Ion Preaşca
Reprezentanţii opiniei publice din Capitala Moldovei sunt de părere că promisiunile Kremlinului sunt nesigure pentru viitor. Aceştia susţin că o apropiere de Rusia ar compromite legăturile Moldovei cu UE şi că ţara ar putea avea grave probleme financiare.
Vitalie Ciobanu, comentator politic de la Chişinău, spune că oferta rusească era previzibilă. „Pentru a putea obţine formarea unui guvern prorusesc şi pentru a opri mişcarea Republicii Moldova spre Uniunea Europeană, Rusia trebuia să vină cu un cadou. Acest dar este însă ca un fruct otrăvit”, crede Ciobanu.
Acesta mai susţine că, dacă Partidul Democrat s-ar alia cu comuniştii, asta ar însemna amanetizarea libertăţii Republicii Moldova. „Dacă pentru moment există ispita obţinerii unor beneficii economice imediate, precum gaze ieftine, exporturi de vinuri şi produse agricole moldoveneşti, preţul politic va fi enorm. Va fi compromisă speranţa de integrare în UE, Republica Moldova riscând astfel să devină o gubernie rusească”, este de părere Vitalie Ciobanu.

„BENEFICII
DE SCURTĂ DURATĂ”
Pe de altă parte, Valeriu Prohniţchi, director al Centrului analitic „Expert-Grup”, nu vede nicio posibilitate ca Federaţia Rusă să reducă preţul gazelor sau să soluţioneze rapid problema transnistreană.
„În regiunea separatistă
s-au consolidat grupări politice şi financiare, care nu vor admite soluţionarea problemei fără o coordonare cu ele”, crede Prohniţchi.
Conform acestuia, acordul cu Gazprom, de import a gazelor, este unul comercial şi e valabil până la finele anului 2011. „O eventuală revizuire a contractului, pentru a reduce preţul, în aceste condiţii, ar însemna că nu mai
este unul comercial, ci unul politic. În cazul unui acord politic, beneficiile obţinute pot fi uşor retrase de Kremlin dacă se schimbă guvernarea pro-rusă”, a mai declarat pentru „Adevărul” expertul. Cât despre vinuri, apoi producătorii moldoveni au trecut deja prin două şocuri provocate de Rusia şi mulţi din ei au indentificat alte pieţe de desfacere decât cea rusească, susţine Valeriu Prohniţchi.
Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, venit vineri la Chişinău, a declarat că, în perioada imediat următoare, Uniunea Europeană va acorda Moldovei asistenţă macro-financiară în valoare de 90 de milioane de euro.

460 DE MILIOANE
DE EURO ÎN DOUĂ LUNI
La această sumă, a mai spus Buzek, s-ar putea adăuga alte 100 de milioane de euro prin proiectele politicii regionale ale UE. „Dacă Moldova va întoarce spatele Uniunii Europene şi ofertelor generoase venite de acolo, în câteva luni va intra în incapacitate de plată”, crede deputatul liberal Boris Vieru.
Pe lângă banii anunţaţi săptămâna trecută de liderul european, Moldova a semnat în noiembrie mai multe acorduri cu structurile financiare controlate de UE. Per total, 270 de milioane de euro, sub formă de credite şi de finanţări nerambursabile, ar trebui să fie investite în Moldova în următorii ani.

Basarabia literara

Moldova înainte de alegeri.Moldova before the elections.

 

Moldova înainte de alegeri

În Moldova  vor avea loc pe 28 noiembrie , pentru a treia oară în mai puţin de doi ani ,alegeri. În 2009, alegerile parlamentare au avut loc în aprilie, şi din nou în iulie, după protestele violente ale opoziţiei.

Fosta republică sovietică Moldova, care se învecinează cu Ucraina la est şi cu România, stat membru al Uniunii Europene,  la vest, a fost instabilă politic încă in momentul declarării  independenţei pe care și-a proclamat-o cu 19 ani în urmă.

 Regiunea de est – Transnistria s-a desprins de Republica Moldova acum douazeci de ani, în urma unui un război civil declanșat la scurt timp după prăbuşirea URSS fiind până în prezent o sursă de tensiuni internaționale. Deşi nu este recunoscută pe plan internaţional,aceasta regiune separatistă formează un stat independent de facto, aliniat la Rusia.

În partea de vest, România contestă frontiera cu Moldova ,guvernul de la Bucureşti  refuzând pâna acum sa semneze un tratat de frontieră. Acest lucru a fost justificat prin aceea că actuala frontieră este un rezultat al pactului Hitler-Stalin din 1939, care a separat actuala R. Moldova de România.

Politică internă a Moldovei este  dominată de ciocnirea forţelor pro-ruse şi a celor pro-româneşti, deşi graniţele dintre tabere sunt neclare si în continuă schimbare.

Cea mai puternică forţă politică actuală este Partidul Comuniştilor (PCRM),cea  care a format guvernul între anii 2001-2009 sub conducerea Preşedintelui Vladimir Voronin. Când Partidul Comunist a câştigat din nou alegerile din aprilie 2009, opoziţia l-a acuzat de fraudă şi a mobilizat mii de manifestanţi în mare parte tineri, ajungându-se la ciocniri violente cu poliţia.

 Voronin a plecat la presiunea  opoziţiei şi au avut loc noi alegeri în luna iulie,pe  care comuniștii le-au pierdut. S-a format  o coaliţie de patru  partide cu orientare pro- Vest,care nu a dispus de majoritatea necesară alegerii presedintelui..

De aceea a fost numit președinte interimar liberalul  Mihai Ghimpu ,pentru că alegerea unui preşedinte  necesită potrivit Constituției voturile de 61 din 101 deputaţi, lucru care nu a putut fi îndeplinit  din cauza opoziţiei  Partidului Comunist.

La începutul lunii septembrie 2010, alianţa guvernamentală a încercat să depăşească impasul printr-un amendament constituţional care să permită oamenilor să aleagă şeful statului prin vot  direct. Dar referendumul cu privire la amendamentul constituţional a eşuat din cauza lipsei de participare la vot după ce  Partidul Comunist a chemat la boicotarea referendumului.

Voronin şi Partidul Comunist sunt favoriti în alegerile de acum, deşi sprijinul care li se acordă lor este in declin.

În ciuda legăturilor strânse cu Moscova,Voronin a încercat de asemenea să contacteze și  Uniunea Europeană, fapt privit cu scepticismde populaţie.

Punctul forte al Partidului Comunist se datorează în principal slăbiciunii partidelor de opoziţie care reprezintă acea categorie de oameni de afaceri  şi a antreprenorilor care spera sa beneficieze de legături strânse cu România şi UE.

În plus, forţele pro-occidentale din „Alianţa pentru integrarea europeană” sunt împărţite și lipsite de coeziune.

La sfârşitul lunii iulie 2010, guvernul acumulat datorii suplimentare de 18 miliarde de Lei (1,1 miliarde euro),ceea ce reprezintă cu 36 la sută mai mult ,decât în aceeasi perioada a anului trecut. Produsul intern brut pe cap de locuitor este de 539 dolari, doar 1 / 50 din nivelul înregistrat în Germania.

Şomajul şi inflaţia sunt în creştere rapidă. Preţurile la alimente şi energie au crescut timp de doi ani. În luna iulie 2010, preţurile la alimente au fost de 1,4 la suta mai mari decât în decembrie 2009, preţul  serviciilor au fost 9,3 la sută mai mari, la energie electrică cu 20,4 la sută, iar pentru încălzire cu 25,3 la sută şi cu 26,2 la sută mai mari la gaze.

Moldova before the elections

The Moldovan elections to be held on November 28 are the third elections in less than two years. In 2009, parliamentary elections were held in April, and again in July after violent protests by the opposition. Since then, it has proved impossible for the election winners, a pro-European four-party alliance, to elect a head of state and form an effective and stable government.

The former Soviet republic of Moldova, which borders Ukraine to the east and European Union (EU) member state Romania to the west, has been politically unstable ever since independence 19 years ago.

It is a source of international tensions. The eastern region of Transnistria split off from Moldova twenty years ago, in a civil war shortly after the collapse of the USSR. Although not internationally recognized, it forms a de facto independent state aligned with Russia.

In the west, Romania is disputing the Moldovan border, and the government in Bucharest has so far refused to sign a border treaty. This was justified by saying that the current border is a result of the Hitler-Stalin pact of 1939, which separated parts of today’s Moldova from Romania.

Domestic politics are dominated by the clash of pro-Russian and pro-Romanian forces, though the boundaries between the camps are blurred and constantly changing.

The strongest force is the Communist Party (PCRM), which formed the government between 2001-2009 under President Vladimir Voronin. When the Communist Party once again clearly won the election of April 2009, the opposition accused it of fraud and mobilized thousands of mostly young demonstrators, who were led by far-right groups. This led to violent clashes with the police.

Although international observers described the elections as fair, Voronin bowed to pressure from the opposition and agreed to new elections in July, which he lost. Although the Communist Party was again the strongest force in parliament, it did not possess a majority and had to cede the government to a coalition of four radical free-market, Western-oriented parties.

They formed the government and proposed that parliamentary speaker Mihai Ghimpu become president pro tem. The choice of a regular president requires the votes of 61 out of 101 deputies, and failed due to opposition from the Communist Party.

At the beginning of September 2010, the government alliance attempted to overcome the stalemate through a constitutional amendment allowing the people to elect the head of state directly. But the referendum on the constitutional amendment failed because of a lack of voter participation. The Communist Party had called for a boycott of the referendum.

Voronin and the Communist Party are favourites in the elections now taking place, although their support is dwindling. In eight years of rule they pushed through harsh attacks on the impoverished population. Despite strong ties to Moscow, Voronin has also sought contact with the European Union, which is regarded with skepticism in the general population.

The strength of the Communist Party is mainly due to the weakness of the radical free-market opposition parties, which have no significant popular support. They represent that narrow class of businessmen and entrepreneurs who hope to benefit by close ties to Romania and the EU.

Moreover, the pro-Western forces of the “Alliance for European integration” are hopelessly divided.

Marian Lupu’s Democratic Party (PDM) has undergone a sharp political turn in the last few weeks. Lupu has several times visited Moscow, which exerts considerable influence in Moldova. That is taken as a sign that he could form an alliance with Voronin again. Lupu, who previously worked for the International Monetary Fund, resigned from the Communist Party last year.

In June there had been a rift between Lupu and his previous partner, Mihai Ghimpu of the Liberal Party (PL). While acting as temporary head of state, Ghimpu named June 28 the “Day of the Soviet Occupation and Remembrance for the Victims of Communism,” without consultation with other government parties.

Ghimpu is one of the most right-wing politicians in Moldova. At the end of the 1980s, he formed the “Popular Front”, which appealed to anti-communism and nationalism in an attempt to force a unification with Romania.

The Liberal Democrats (PLDM) of Prime Minister Vlad Filat are also oriented more strongly to Moscow. Filat has begun talks with the (not officially recognised) government in Transnistria, which pro-Romanian forces regard as an affront.

Sections of the ruling elite appear to be relying on resolving the Transnistrian conflict with the help of the Communist Party and Moscow. The conflict arose in 1989 when the so-called “Popular Front” tried to secede from the Soviet Union. This was opposed by industrial workers from the east of the country. After a general strike in the summer of 1989, a large majority voted in a referendum for an independent “Soviet Republic of Transnistria”.

After Moldova also declared its independence from the Soviet Union in the summer of 1990, it tried to re-incorporate the breakaway republic by force. By the spring of 1992, the conflict had escalated into a civil war, which cost around a thousand lives. Transnistria remained independent, with the help of Russian troops stationed in Tiraspol.

Even if there are significant conflicts between the various political forces in Moldova over the country’s foreign policy, they are largely united in domestic politics. Both the Communist Party as well as the various “democratic” parties want to implement further austerity measures and privatization in response to the massive economic crisis. This will only intensify the misery in Moldova, which is already Europe’s poorest country.

At the end of July 2010 the government incurred further debts of 18 billion Leu (1.1 billion euros). That is 36 percent more than at the same time last year. Gross domestic product per capita is $539, just one fiftieth of the level in Germany.

Unemployment and inflation are rising rapidly. Food and energy prices have been rising for two years. In July 2010, food prices were 1.4 per cent higher than in December 2009, the price of services were 9.3 percent higher, that of electricity 20.4 percent, for heating 25.3 percent and gas 26.2 percent higher. Economic output declined slightly over the previous year.

Published by the International Committee of the Fourth International (ICFI)

 October 29, 2010