Rapoarte declasificate ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei și în România lui Ceaușescu

 

 

 

 

 

Marius Mioc blog: Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent.

Analiză CIA, 18 noiembrie 1989: „În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa e primejduită.

Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere” decembrie 30, 2019
 

 

Recent, Agenția Centrală de Informații americană (CIA = serviciul secret) a declasificat peste 100 de rapoarte din perioada căderii comunismului în Estul Europei (linc).

E vorba de rapoarte din 1989-1990 despre toate țările est-europene, unele din aceste rapoarte fiind despre România.

Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați. Iată prezentarea colecției făcută pe saitul CIA:

Căderea comunismului în Estul Europei: o moștenire de 30 de ani

Această colecție include o largă selecție de articole din Buletinul Zilnic de Informare – principala formă de analiză a evenimentelor în curs a CIA la acea vreme – din februarie 1989 pînă în martie 1990. Aceste articole reprezintă o mare parte din analizele pe termen scurt ale agenției cu privire la evenimentele care se desfășurau în centrul și estul Europei pe măsură ce opoziția populară față de conducerea sovietică a răbufnit și a depășit repede orice lucru la care regimurile comuniste erau pregătite să-l înțeleagă și la care ar fi putut răspunde.

Materialul reprezintă totodată o sursă importantă de informații și înțelegere pentru făuritorii politicii americane cu privire la ceea ce se întîmpla în aceste țări, spre ce se îndreptau evenimentele și care erau implicațiile pentru Europa și SUA ale prăbușirii regimurilor comuniste din Europa și ale începutului destrămării Uniunii Sovietice.

Am cercetat documentele la care se precizează în titlu că se referă la România și le voi prezenta aici.

Încep cu 2 documente din noiembrie 1989, înainte și după Congresul al 14-lea al PCR.

 

 

 

 

 

 

 

1. Un raport al CIA din 18 noiembrie 1989 (linc) relatează despre faptul că se pregătește congresul PCR. „Realegerea sigură a președintelui Ceaușescu la congresul național al partidului, care începe luni, va arăta izolarea României față de prefacerile care au loc în Estul Europei”, se arată în raportul CIA. „În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa [a lui Ceaușescu] e primejduită.

Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere; indicii recente că are probleme de sănătate nu fac decît să întărească această resemnare. Însă, după ce Ceaușescu va părăsi scena, e probabil să urmeze rapid schimbări importante, poate însoțite de violență. Situația economică și frustrările populației create de politica sa rigidă fac probabil ca dictatura sa să nu supraviețuiască multă vreme după el”.

Cu alte cuvinte, CIA nu prevedea ridicarea poporului împotriva lui Ceaușescu cîtă vreme Ceaușescu este la putere, dar considera posibilă o răbufnire a nemulțumirilor populare, inclusiv cu violență, după ce Ceaușescu se va retrage (sănătatea e amintită ca posibil motiv al unei eventuale viitoare retrageri).

Raportul CIA comenteză și despre nivelul de trai al românilor: „În Europa de Este, numai Albania are un nivel de trai mai scăzut”. Deasemenea, se fac presupuneri despre planurile pe care Nicolae Ceaușescu le avea pentru anii 1991-1995. „Probabil președintele va continua să pună povara revigorării economiei pe consumatori. În cadrul planului pentru 1991-1995, este de așteptat că va da prioritate modernizării industriei, menținerii creșterii exporturilor și creșterii rezervelor valutare.

Deși Ceaușescu probabil va vorbi despre îmbunătățirea condițiilor de viață, este improbabil ca să aloce semnificativ mai multe resurse pentru bunurile de consum. Totuși, avînd datoria plătită, regimul poate schimba relativ rapid destinația resurselor de la export către sectorul intern, dacă apare nevoia, pentru potolirea unor tulburări”.

Părerea mea e că la Timișoara aveam în acea perioadă analiști politici mai buni decît cei de la CIA.

 

2. După cel de-al 14-lea Congres, într-un raport din 27 noiembrie 1989 (linc), CIA informează că Ceaușescu a fost reales în unanimitate în fruntea partidului pentru o perioadă de 5 ani și că s-au făcut doar schimbări mărunte și nesemnificative în conducerea PCR. Se comentează despre izolarea internațională a regimului, manifestată prin lipsa delegațiilor din multe țări de la acel congres. „Ambasadorii din Comunitatea Europeană și NATO, cu excepția celui din Turcia, au boicotat lucrările.

La fel au făcut ambasadorii din Ungaria, Japonia și unele țări latino-americane. Unele partide comuniste din țările vest-europene nu numai că n-au trimis reprezentanți, dar au și criticat situația drepturilor omului din România în declarații publice. În ciuda criticilor crescînde, este improbabil că Ceaușescu va schimba ceva semnificativ din politicile sale staliniste ori va respecta mai mult drepturile omului. Mai degrabă el va întări legăturile cu alte regimuri represive, mai ales cu cele din Estul Asiei și va căuta alte metode – întărirea controlului granițelor și restrîngeri pentru ziariștii străini sînt posibile – pentru a izola mai mult România de calea schimbărilor”.

Cam toate informațiile din această analiză CIA sînt genul de lucruri care se pot afla din presă. Speculațiile despre intențiile lui Ceaușescu sînt corecte, dar sînt genul de presupuneri pe care le poate face și un ziarist care urmărește situația din România.

Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (2). Analiza CIA, 19 decembrie 1989: Proteste la Timișoara și Arad… Hotărărea lui Ceaușescu de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere… Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate…

Continui prezentarea documentelor legate de România recent desecretizate de Agenția Centrală de Informații americană (CIA = serviciul secret) din perioada căderii comunismului în Estul Europei (linc). Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați.

 

În continuare, primul raport de după izbucnirea revoluției.

 

 

3. După izbucnirea evoluției, abia în 19 decembrie 1989 apare primul raport (linc) al CIA în care pomenește despre evenimente. Cam tîrziu pentru un serviciu secret despre care se pretinde că este ultra-bine informat și despre care se sugerează chiar că a pus la cale evenimentele! Se vorbește că ar fi izbucnit proteste și s-a deschis focul și la Arad, ceea ce la data respectivă nu era adevărat (abia în 21 decembrie 1989 aveau să înceapă protestele la Arad). Iată documentul (tălmăcire proprie; cu litere cursive între paranteze drepte am inserat observații ale mele):

România: Proteste împotriva regimului

Protestele din Timișoara și Arad din timpul week-endului, cele mai mari după revolta de la Brașov din 1987, sînt ultimul semn că regimul corupt și represiv a lui Ceaușescu nu poate rezista nelimitat la schimbările care acaparează Răsăritul Europei.

Măsurile de siguranță s-au întărit în întreaga țară după ce poliția a deschis focul asupra a mii de manifestanți antiguvernamentali din 2 orașe aflate în Transilvania, regiune cu diversitate etnică. Timișoara părea ieri [luni, 18 decembrie] calmă, în ciuda unor relatări neconfirmate că sute de manifestanți au fost omorîți și mulți au fost arestați de forțele de securitate bine înarmate. Soarta lui Laszlo Tokes, preot de etnie maghiară și activist pentru drepturile omului a cărui evacuare cerută printr-un ordin judecătoresc a provocat protestele, este necunoscută. România și-a închis granițele cu Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria și URSS. Președintele Ceaușescu a plecat ieri într-o vizită care fusese dinainte plănuită în Iran.

Comentariu: Răspunsul brutal față de demonstranți arată hotărîrea lui Ceaușescu de a continua să se opună cererilor populare, chiar și cu riscul creșterii criticilor și a izolării internaționale. Hotărărea sa de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere, deși în particular a devenit tot mai îngrijorat de influența evenimentelor din Bloc [țările din Tratatul de la Varșovia erau numite de CIA Blocul comunist] asupra regimului său.

El a recunoscut, de pildă, că ideile reformiste au infectat partidul și au stimulat forțele dornice să-l răstoarne. De asemenea a spus că lipsurile de bunuri de consum, mai ales de hrană, trebuie să fie eliminate în maxim 2 ani, probabil într-o încercare de a potoli tulburările publice legate de lipsurile din această iarnă.

Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate, care se bucură de privilegii. Ele se tem că orice relaxare a controlului le va face ținte ale mîniei populare, dar încrederea în ele va deveni tot mai îndoielnică pe măsură ce criza politică și economică se adîncește.

La un moment dat ele vor putea susține la conducerea partidului un individ sau grup nemulțumit și să se poziționeze împotriva dictatorului sub steagul unei reînnoiri naționaliste.

 

 

Ungurii indignați, sovieticii deocamdată tăcuți

 

Adunarea Națională a Ungariei a condamnat ieri prigonirea lui Laszlo Tokes ca o brutală încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și a cerut guvernului de la Budapesta să ia măsuri concrete pentru a-l apăra pe Laszlo Tokes și congregația sa. Partidul Socialist [așa se numea Partidul Comunist în Ungaria; în 1989 începuse să se reformeze] de guvernămînt a publicat propria sa declarație de condamnare a României. Noaptea trecută aproximativ 50000 de persoane au participat la o demonstrație la Budapesta la chemarea Forumului Democratic Maghiar pentru a protesta față de acțiunile României.

 

Criticarea României este o cale sigură de a cîștiga voturi în Ungaria, și deschiderea crescîndă a vieții politice maghiare poate încuraja competiție între partide pe tema cererii de sancțiuni împotriva României. Dacă manifestanții cred zvonurile despre o mare vărsare de sînge, poliția ungară ar putea avea greutăți în a apăra ambasada României de atacuri.

Moscova nu a comentat oficial problema Tokes, relatările din presă despre tulburări au fost reduse. Totuși, azi Izvestia se referă la Tokes ca la un luptător pentru drepturile omului și menționeză că arestul său la domiciliu a atras atenție internațională. Este probabil ca Moscova să condamne violența, să reamintească nevoie reformelor și să ofere cel puțin neoficial susținere pentru eforturile Ungariei de a ridica problema la nivel internațional.
Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent.

 Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați.

Vezi primele rapoarte legate de România din această colecție, prezentate deja pe acest blog:
– Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (1). Analiză CIA, 18 noiembrie 1989:

„În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa e primejduită. Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere”

– Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (2). Analiza CIA, 19 decembrie 1989: Proteste la Timișoara și Arad… Hotărărea lui Ceaușescu de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere… Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate… Ungurii indignați, sovieticii deocamdată tăcuți

În continuare, raportul din data de 20 decembrie 1989.

4. Într-un raport din 20 decembrie 1989 (linc), CIA spune că tulburările sînt o amenințare pentru Ceaușescu. Se dă și o estimare a numărului de victime, care e corectă – „estimările numărului de victime sînt între una și 2000, cele mai multe estimări plasînd acest număr între 250 și 400”. Evaluarea declarată cea mai probabilă de CIA legată de numărul victimelor (între 250 și 400) e corectă dacă socotim ca victime numai morții și răniții prin împușcare, subevaluată dacă socotim ca victime și persoanele reținute.

Se dă informația falsă, cu precizarea că provine din rapoarte neconfirmate, că începuseră tulburări și în Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici, deși în aceste orașe încă nu începuse nimic.
Se observă mărirea numărului de patrule de miliție de pe străzile Bucureștiului și se pretinde că studenți din București și-au declarat solidaritatea cu protestatarii (la data respectivă ar fi putut fi doar cazuri izolate de studenți care și-au declarat solidaritatea cu protestatarii, în cercuri restrînse).

Iată tălmăcirea raportului:

România: Tulburările se răspîndesc

Bătăliile de stradă din Timișoara și tulburările raportate în alte orașe sînt cea mai serioasă amenințare de pînă acum la regimul Ceaușescu

Estimările numărului de victime sînt între una și 2000, cele mai multe estimări plasînd acest număr între 250 și 400. Există rapoarte neconfirmate că tulburări mai mici au izbucnit în alte orașe, inclusiv Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici.

Studenți din București și-au exprimat solidaritatea cu protestatarii și milițieni au fost postați la universitate. Trupe înarmate și miliția patrulau ieri străzile din București și păzeau clădirile guvernamentale și fabricile și mulți români sînt închiși la locurile lor de muncă în timpul zilei.

Mari părți din țară par practic ca sub lege marțială și măsurile de securitate continuă să se întărească. Granițele sînt închise pentru cei mai mulți călători.

Președintele Ceaușescu este așteptat să se întoarcă azi sau mîine dintr-o vizită de stat în Iran.

Comentariu: Dacă violența continuă și se răspîndește în alte orașe, va fi din ce în ce mai probabil ca elemente cheie din forțele de securitate și din armată să facă o alianță cu demnitari ai partidului comunist nemulțumiți și să acționeze împotriva lui Ceaușescu și familiei acestuia.

Chiar dacă regimul va potoli și suprima tulburările, victimele apărute vor duce la continuarea izolării sale.

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2019/12/30/peste-100-de-rapoarte-ale-cia-despre-caderea-comunismului-in-estul-europei-declasificate-recent

Publicitate

GÂNDUL ZILEI

 

 

 

 

 

 

 

 

„România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.”  

 

Petre P. Carp

 

 

 

 

 

 

 

 

Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator.

A fost unul dintre opozanții lui Alexandru Ioan Cuza și  s-a implicat activ în îndepărtarea sa de pe tronul Principatelor Unite. A fost numit secretar al Locotenenței Domnești care a organizat aducerea pe tronul românesc a lui Carol I.  Un an mai târziu, a fost numit secretar al Agenției Diplomatice a României la Paris.

În 1867, Petre P. Carp a devenit mason. Boierul moldovean s-a dovedit unul dintre cei mai buni oratori conservatori, considerat de istorici al doilea mare politician conservator după Barbu Catargiu.

A fost ales în repetate rânduri ca deputat și senator. De asemenea, a fost reprezentant diplomatic al României în Berlin, Viena și Roma. Întors în țară, Petre P. Carp, a devenit ministru de Externe, apoi ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, ministru al Agriculturii și Domeniilor, ministru al Industriilor și ministru al Finanțelor.

1907, Petre P. Carp a devenit președinte al Partidului Conservator, în urma fuziunii principalelor grupări conservatoare din România. Petre P. Carp a rămas în istorie drept un mare om de stat, dar și prin anecdotele legate de el. El provenea dintr-o familie boierească din Moldova și a fost unul dintre colaboratorii de încredere ai Regelui Carol I al României.

Era cunoscut drept „tăios ca un cuțit și rece ca o zi de iarnă”, cum spunea alt junimist, Nicolae Gane, lupta mai întotdeauna singur pentru cinste și dreptate, cu adepți puțini, fiind și poreclit ,,cavalerul dreptății mâncate de lupi” de către târgoveții care treceau pe lângă casa lui.

Tot Eugen Lovinescu scria despre Petre P.Carp că ,,era un mare caracter, doctrinar, autoritar, cu concepții politice puternice, intransigent și de înaltă demnitate morală”.

Deși conservator, în discursurile sale din Parlament era cunoscut ca un susținător al drepturilor țăranilor: ​,,Un lucru însă vă cer: să-mi garantați că aveți să pironiți proprietatea în mâinile țăranului, atât și nimic mai mult”, afirma P.P.Carp în 1884. „Bogăția unei țări atârnă de câtimea averilor celor mici”, o aserțiune a sa din 1882.

Se spune că în timpul unei călătorii spre Viena, după Războiul de Independență, când Imperiul Rus și-a încălcat angajamentul de a respecta integritatea teritorială a României, ministrul de Externe rus a aflat că în același tren călătorea și P.P. Carp.El și-a manifestat dorința să i se facă cunoștință cu Petre P. Carp, iar când l-a văzut, l-a întâmpinat exclamând: ,,În fine, pot să cunosc și eu pe faimosul filogerman Petre P.Carp”. Iar acesta i-a răspuns în acel moment : ,,Eu nu sunt filogerman, eu sunt rusofob!”

 

Regele Carol I a incetat din viata la 27 septembrie 1914 – un nou Consiliu de Coroana trebuia sa decida, odata cu iesirea din neutralitate a României de partea carei aliante urma sa fie legată soarta țării .

Părea evident ca numai alianta cu Antanta ne putea garanta intregirea tarii prin revenirea Transilvaniei la Regatul Romaniei. Atat Regele Ferdinand, majoritatea oamenilor politici cat si opinia publica se pronuntau hotarat pentru intrarea in razboi alaturi de tarile Antantei.

La Consiliul de Coroana de la Cotroceni, 14 / 27 august 1916, Regele Ferdinand i-a convocat pe cei mai importanti oameni politici si de stat ai țării pentru a le comunica hotărârea lui de a declara razboi Austro-Ungariei a doua zi. In randul conservatorilor exista o grupare proantantista reprezentata de Nicolae Filipescu, Take Ionescu, C. Olanescu si C. Cantacuzino-Pascanu, cealalta grupare favorabila intrarii Romaniei in razboi alaturi de Germania si aliatii ei avea in frunte pe Petre P. Carp, Theodor Rosetti, Titu Maiorescu si Alexandru Marghiloman. Cuvintele rostite de regele Ferdinand celor prezenti dadeau glas dorintei si vointei intregii Romanii la un ceas de grea cumpana si inalta raspundere pentru tara: ” Am convocat aici pe mai marii tarii nu ca sa le cer un sfat, ci ca sa le cer sprijinul. Vad situatia in asa fel, incat nu mai putem ramane in Neutralitate.

De aici inainte victoria Puterilor Centrale este exclusă. Guvernul meu, (condus de Ion I.C. Bratianu n.n.) care crede si el ca a sosit momentul să incepem razboiul, a și avut consfatuiri cu unul din grupurile beligerante.”  

Marele om politic Petre P.Carp va trăi drama pierderii unui fiu, locotenentul Petre Carp cazut pe frontul din Transilvania in localitatea Magheruș, la vârsta de 29 de ani.

În 1918, la terminarea Primului Război Mondial Transilvania, Basarabia şi Bucovina se unesc cu România, ţara dublându-şi teritoriul. Dar România avea să mai continuie războiul şi pe parcursul anului 1919.

 La scurt timp după preluarea puterii de către comunistul Béla Kun, Ungaria ataca Transilvania. Simultan Rusia atacă Basarabia. Pe parcursul verii anului 1919 armata română contraatacă şi ajunge să cucerească Budapesta, iar ofensiva ruşilor este stopată. Ca urmare a înfrângerii definitive a comuniştilor maghiari, dar şi a imposibilităţii armatei ruse să cucerească Basarabia, România a rămas cu graniţele intacte până la debutul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Deşi o parte a clasei politice româneşti şi a intelectualilor au regretat intrarea României în război alături de aliaţii tradiţionali, până la urmă s-a dovedit a fi o alegere înţeleaptă. Chiar dacă am fost nevoiţi să încheiem pace cu germanii şi austro-ungarii, printr-un tertip legislativ, tipic românesc aş zice, am terminat războiul ca ţară beligerantă.

Demn de remarcat ar fi că dintre toate ţările câştigătoare, România a obţinut prin acest război cele mai multe teritorii.
Să fi avut dreptate oare Petre P. Carp când afirma la finalul războiului că „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”?

Petre P. Carp se va retrage la conacul sau de la Tibanesti impovarat de anii ce ii marcau o viață și un destin, acum la zenitul lor. A incetat din viață la 19 iunie 1919 la aproape 82 de ani pe care i-ar fi implinit peste 10 zile.

 

Mişcarea #rezist România, parte a mişcarii internaţionale stângiste #Resist

 

Foto: https://www.nationalreview.com/2017/02/donald-trump-progressive-opponents-resistance-characterization-must-go/

 

 

Cateva cuvinte despre #rezist

 

 

 

Mişcarea #rezist din România este parte a mişcarii internaţionale Resist, ambele fără date oficiale de înfiinţare.

In rezumat, doctrina Internaţionalei #rezist ar fi “rezistenţa la schimbările de dreapta” şi s-a manifestat extrem de puternic si vocal în SUA impotriva lui Donald Trump, dar şi în ţările europene, împotriva  tentativei de câştigare a alegerilor a oricarui partid oficial de dreapta.

Fiind  de stânga, este o mişcare activă anticreştină, pro avort, pro homosexualitate, anti naţionalistă, etc.

Fundamentul sucursalei din România este reprezentat de  societatea civila de tip George Soros, care are aceeaşi doctrină şi agendă de lucru cu cea a suratelor sale din lume,numai că îi lipseşte duşmanul de clasă.

In ţara noastră nu exista un partid parlamentar eurosceptic sau minim sceptic, sau măcar oleacă asemănător cu cel condus de Marine Le Pen din Franţa.

Si nici  vreo personalitate de calibrul actualului presedinte american.

Deci, împotriva cui să ţipe # rezist la noi, se întrebă https://saccsiv.wordpress.com/2019/09/11/cateva-cuvinte-despre-rezist/ ?

 

 

 

 

Prin definiţie, ca orice soi de mişcare revoluţionară, aceasta ar trebui să urle la cineva, aşa că  a cautat o ţintă. PRM nu mai există, Iohannis e omul lor (deci aidoma PNL-PDL),astfel încât păpuşarii au ales ca ţintă, PSD-ul.

Aşa a ajuns România singura ţară din lume în care stângiştii de la #rezist luptă furibund împotriva singurului partid oficial de stânga, care este… PSD !

 

 

 

Dar ca sa nu pară totul chiar ca într-o casă de nebuni şi pentru că aveau nevoie şi de o gloată care sa umple pieţele, specialiştii în inginerii sociale au învelit discursul de bază al localei #rezist cu o coajă pe care au scris “lupta impotriva coruptiei”.

Pe de alta parte însă, flamura “anticorupţie” era insuficientă pentru ca miscarea #rezist să înglobeze cât mai mulţi dintre simplii cetăţeni anti creştini, pro avort, pro homosexualitate si anti nationalişti şi ca atare, păpuşarii politicii au mai executat o mişcare măiastră, punând pe PSD o haină cu coloratură de dreapta.

 

Astfel, România a ajuns unica ţară din lume în care singurul partid oficial de stânga, este prezentat drept… cel mai de dreapta partid de pe întregul eşicher politic parlamentar.

Sa ne amintim şi că PSD a organizat Referendumul din toamnă, iar dacă ne uităm pe reţelele de socializare, observăm că în discursurile #rezist, alegătorii acestui partid  sunt descrişi ca nişte “boşorogi pupători de moaşte”.