CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CEANGAII ȘI FALSELE PROBLEME RIDICATE DE REVIZIONIȘTII UNGURI

“ Ne straduim sa internationalizam cauza autonomiei maghiare din Transilvania si din Secuime, problemele ceangailor si asa mai departe.”

(Laszlo Tokes, fost vicepresedinte al Parlamentului European).

O falsă problemă: “ceangăii” din Moldova.

 Între multiplele probleme apărute în existenţa românilor după revoluţia din decembrie 1989 se înscrie din nefericire şi falsa problemă a catolicilor, cu antecedente care vin din trecutul istoric, revendicarea de către unguri a romano-catolicilor moldoveni ca maghiari, sub denumirea de “ceangăi”, demonstrează fără dubiu faptul că minciuna şi falsificarea documentelor rămân şi astăzi direcţii de referinţă pentru politica externă ungară.
Cu toate că romano-catolicii din Moldova îşi afirmă din totdeauna identitatea românească, naţionalismul maghiar continuă să-i revendice.
Inovaţie lingvistică a istoriografiei maghiare termenul de “ceangăi-maghiari”, sau “maghiari-ceangăi”, (în franceza Tchangos, în ungureste csangos, în germana Tschangos, în engleza changos), este perceput ca o jignire de către populaţia romano-catolică din Moldova si a creat o falsă problemă etnică ce serveşte guvernului ungar în politica privind protecţia maghiarilor din afara hotarelor.
Bazată numai pe surse “istorice maghiare” falsa problemă a romano-catolicilor din Moldova, a devenit subiect de lucru pentru organismele europene cu atribuţii în domeniu, la iniţiativa guvernului maghiar care s-a folosit în acest sens de câteva asociaţii create artificial şi finanţate pe măsură.

Liderii acestora, un cerc limitat de persoane, care migrează de la o asociaţie la alta (Via Spei, Asociaţia Ceangăilor Maghiari din Moldova, Siret – Cleja, etc.), numărând în total câteva zeci de oameni, reprezintă fie “importuri din Ardeal”, fie persoane şcolite peste noapteîn centre universitare din Ungaria.
Lipsiţi de audienţă, dar având nevoie de o legitimare a acţiunilor întreprinse, au întocmit liste cu semnături pentru diverse ajutoare materiale, folosindu-le ulterior pentru a susţine solicitările de asistenţă educaţională şi religioasă în limba maghiară.
Necunoaşterea acestui aspect a indus astfel în eroare organismele europene cu atribuţii în domeniu care, prin rezoluţiile adoptate în anul 2001 au concluzionat în mod surprinzător, că “ceangăii” ar fi o “minoritate etnică” compactă ca areal geografic, altfel spus, închisă, izolată şi condamnată la dispariţie.

Căzute în această capcană organismele europene au acceptat aprioric „rolul salvator” al asociaţiilor pro-maghiare în privinţa aşa-zişilor “ceangăi” facilitând astfel neo-maghiarizarea catolicilor  moldoveni fapt ce ar putea conduce, în ultimă instanţă, la aberante soluţii teritoriale de tipul “pământuri ceangăieşti”. În acest fel nostalgia “Ungariei Mari” cunoaşte o interesantă metamorfoză adaptată indusiv realităţilor Europei de astăzi.

Precizare: despre așa-zișii ceangăi

Dar cine sunt “ceangăii”?

        Catolicii moldoveni de astăzi sunt urmaşii ardelenilor români, în cea mai mare parte ţărani iobagi, care plecaţi în pribegie s-au aşezat în Moldova şi nu puţini în Muntenia.

 Creşterea neobişnuită a populaţiei catolice din Moldova a dus la apariţia a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamţ şi laşi. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoşi în afara celor trei naţiuni medievale (unguri, saşi şi secui), s-au ridicat cerându-şi drepturile, la Bobâlna (1437),în 1514 sub Gheorghe Doja şi în 1784 cu Horea, Cloşca şi Crişan.

        Adânciţi în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniţi de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii şi părăsite,… fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri … gonindu-1 pe acesta (românul) în munţi cu toată familia sa, unde nu găseşte decât stânci, sau chiar silindu-1 să iasă din ţară”.
Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocşi îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici şi veneau din Ţara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor şi creşterii obligaţiilor, dar mai ales a lipsei recunoaşterii naţionale.

Românii transilvăneni s-au adăugat comunităţilor catolice deja existente în Moldova medievală (secolul XIII), ca urmare a misionarismului Romei.
Deformata idee, frecvent vehiculată şi din nefericire însuşită de unii, potrivit căreia cel puţin după nume am fi maghiari, îşi are explicaţia în politica naţionalistă maghiară, care a avut ca apogeu Apariţia în 1898 sub controlul Ministeruluide Interne de la Budapesta a “Societăţii Centrale de Maghiarizare a Numelui”.

În virtutea regulamentului acestei societăţi, şi prin intermediul preoţilor catolici maghiari, românii primeau nume ungureşti deoarece “…prin maghiarizarea numelui de familie, adică prin botez naţional cel cu nume străin este primit în Societatea maghiară”.

Fapt istoric de necontestat susţinut de un document oficial, care nu a avut niciodată un echivalent românesc, politica de maghiarizare a numelor constituie un important filon de inspiraţie şi pentru liderii politici ai Ungariei de astăzi.
Ce machiavelism mai mare poate exista dacă ieri ne goneau de pe pământul nostru, iar astăzi ne botează “ceangăi-maghiari” şi ne cheamă înapoi cu certificate de “nobleţe maghiară”!?. Este ca şi cum între victimă şi călău se creează dintr-o dată o asemenea iubire încât victima sărută mâna celui care tocmai i-a furat casa şi pământul.
Pentru că după 1990 au început să apară o serie de emisari ai Budapestei, care solicită nici mai mult nici mai puţin, ca noi, urmaşii pribegilor de ieri, să spunem că suntem maghiari. Botezându-ne “ceangăi”, adică un fel de maghiari corciţi, au devenit dintr-o dată extrem de grijulii faţă de soarta noastră şi declarându-ne o populaţie arhaică lipsită de intelectuali, transformă religia noastră într-un subiect care induce ideea că ceea ce este catolic este automat şi ungur.
De aici şi până la transformarea catolicilor într-o minoritate etnică aşa cum o face raportul finlandezei – Titty Isohookana-Asunmaa -, nu este decât un pas. Care s-a făcut trebuie să recunoaştem, şi pe fondul ignoranţei clasei noastre politice, sau cel puţin al unei părţi, la care se adaugă serioase carenţe în domeniul politicii noastre externe şi nu în ultimul rând, al administraţiilor judeţene care nu au sprijinit localităţite catolice.
Formulările din raportul menţionat sunt cel puţin surprinzătoare în condiţiile în care anterior redactării lui au existat reacţii ale unor comunităţi catolice (în localitatea Cleja din judeţul Bacău 1995 şi 1997) când populaţia a respins pe bună dreptate tentativele U.D.M.R. şi asociaţiilor maghiare de a le denatura identitatea românească.

Dezavuaţi de populaţia catolică, astăzi, cei câţiva lideri pro-maghiari s-au concentrat în 2-3 localităţi, unde îşi au domiciliul, transformând locuinţele proprii în “şcoală şi biserică”, ţinând cursuri şi oficiind serviciul religios în limba maghiară.
Absolut “originală” soluţia este de fapt ilegală, încălcând atât legislaţia privind organizarea învăţământului cât şi dreptul canonic.

Profitând de precaritatea dotării existente în unele şcoli din mediul rural, în special în domeniul calculatoarelor, aceşti lideri înghesuie în câteva spaţii improprii, copii cu vârste şi pregătiri diferite, ademenindu-i şi condiţionând serviciile oferite de învăţarea limbii maghiare. Se încalcă astfel toate normele metodologice, pedagogice şi organizatorice necesare a fi respectate pentru autorizarea unei instituţii de învăţământ, în conformitate cu legistaţia românească şi europeană.
Alături de cele câteva calcutatoare şi manuale primite de la Budapesta, deseori în zonă îşi fac apariţia şi preoţi maghiari din Transilvania şi Ungaria, care în aceleaşi spaţii oficiază serviciul religios în limba maghiară.

Potrivit dreptului canonic, preoţii străini care vin şi oficiază în aceste localităţi, încalcă autoritatea Episcopiei de laşi, în condiţiile în care nu au acceptul episcopului de Iaşi.  Aceste reglementări sunt general valabile în toată lumea catolică.
Considerăm că readucerea în discuţie a problemei şcolilor în limba maghiară în satele catolice din Moldova este lipsită de temeinicie, susţinătorii acestei idei raportându-se la un fals precedent încercând să găsească o legitimare istorică, acolo unde ea nu există.

 În mod concret este vorba de iniţiativa din anii 1950 impusă de puterea sovietică de la Moscova autorităţilor comuniste româneşti de a introduce în Moldova şcoli în limba maghiară.
În contextul istoric de atunci, motivaţiile autorităţilor comuniste faţă de înfiinţarea şcolilor în limba maghiară, au fost cât se poate de originale, în conformitate cu idealul internaţionalismului de factură sovietică. Nereuşind să-şi apropie comunităţile catolice prin instituţia ecleziastică, regimul comunist nu a ezitat să-i încadreze pe catolici într-un mod nedrept, în categoria unei minorităţi etnice făcând astfel un serviciu imens naţionalismului maghiar.
Autorităţile comuniste au ignorat însă tocmai părerea celor pentru care au înfiinţat aceste şcoli maghiare, anume romano-catolici din Moldova, care nu au ezitat să ceară în mod firesc înlocuirea acestora cu şcoli româneşti. Experimentul impus din afară care nu ţinea cont de identitatea românească a populaţiei romano-catolice din Moldova, a fost sortit eşecului.
Privind retrospectiv, această argumentaţie este evident că problema romano-catolicilor din Moldova are profunde determinări politice exterioare României, astfel încât tentativele de reactualizare generează aceleaşi reacţii şi atitudini de respingere în rândul comunităţilor catolice.

În acest context relevante pentru identitatea românească a catolicilor din Moldova sunt excelentele relaţii de convieţuire cu ortodocşii, între ei neexistând niciodată probleme interconfesionale sau conflicte.

Stau mărturie atât căsătoriile cât şi convieţuirea în aceleaşi localităţi şi, mai nou, vizita Suveranului Pontif în România la invitaţia Întâiului Stătător al Bisericii Ortodoxe Române.
Intensitatea mereu crescândă a acestor acţiuni provocatoare a solicitat din partea noastră găsirea unor instrumente prin intermediul cărora comunităţile catolice din Moldova să-şi poată afirma, pentru a nu ştiu câta oară, identitatea românească.
În condiţiile în care filo-maghiarii, aşa cum de altfel am menţionat, au înfiinţat o serie de asociaţii ce au ca fondatori aceeaşi 10-20 de oameni fără a se supune niciodată unei dezbateri publice pentru a cunoaşte susţinerea de care se bucură (sic’), în 17 martie 2001, 1000 de catolici delegaţi de 40 de comunităţi din Moldova, în şedinţă publică, au pus bazele Asociaţiei Romano-Catolicilor “Dumitru Mărtinaş”.

Adunarea Generală s-a constituit într-o mult aşteptată ocazie, în care, în mod public, participanţii şi-au afirmat încă o dată originea românească şi au protestat împotriva celor care doresc să-şi atingă scopurile lor politice pe seama romano-catolicilor.
Printr-un vot unanim Asociaţia a fost mandatată să promoveze identitatea românească a romano-catolicilor din Moldova, anulând ipostaza folosirii lor în favoarea unor interese străine.
Pentru aceasta, prima iniţiativă a Comitetului de Coordonare a constituit-o iniţierea unei corespondenţe cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, pe adresa căreia a fost trimis un material reprezentativ privind adevărata stare de fapt.

Din păcate, nici până astăzi forul european nu a dat un răspuns demersului nostru, iar rezoluţiile adoptate ulterior nici măcar nu le-a luat în calcul.
În pofida acestei experienţe triste, membrii comunităţii noastre îşi exprimă speranţa că vocea lor va fi auzită şi ascultată de organismele europene, iar pe viitor deciziile care îi privesc vor fi adoptate cu respectarea principiilor şi normelor care guvernează comunitatea europeană.

Spunem aceasta cu referire clară la principiul Uniunii Europene “unitate în diversitate” întrucât şi noi reprezentăm o componentă românească a familiei europene, de religie romano- catolică. în ultimă instanţă, făcând parte din marea comunitate catolică europeană, ca români reprezentăm o punte peste imaginara linie culturală trasată de Samuel Huntington.

Această precizare doreşte să anuleze ideea că dincolo de hotarele actuale ale catolicismului maghiar pot exista şi chiar există catolici de altă etnie, respectiv români. “Pământeni catolici”, cum îi numea în Sfatul Ţării la 1857 Costache Negri sau “răzeşi catolici” potrivit lui Mihail Kogălniceanu, catolicii din Moldova, care s-au privit întotdeauna ca români, au devenit, mai ales în ultimii 10 ani, un subiect viu de discutat, fără voia lor.

Mai mult decât atât, peste noapte, un parlamentar maghiar ales pe listele U.D.M.R. în judeţul Bihor s-a autoproclamat în Parlamentul României, reprezentantul catolicilor din Moldova, în condiţiile în care circumscripţia sa electorală se află la peste 600 km faţă de Moldova.
Informăm că romano-catolicii din Moldova şi-au exprimat opţiunile electorale la fel ca toţi românii, astfel încât formaţiunea politică de care aparţine parlamentarul respectiv (U.D.M.R.) nu a obţinut nici un loc în legislativul României la nici una din alegerile democratice din l990 până astăzi.În concluzie:

– “Ceangăii” nu există: există doar români romano-catolici, ei nu sunt o minoritate etnică pentru că limba maternă a catolicilor moldoveni este limba română, obiceiurile, portul popular, cultura populară a acestora, sunt specifice naţiunii române.
– Catolicii din Moldova au fost şi sunt români, iar apartenenţa lor la religia romano-catolică nu dă dreptul nimănui să-i revendice.

Prezentarea lor ca maghiari are motivaţii politice străine de identitatea acestora.

– Nu se poate vorbi de o discriminare a catolicilor din Moldova de către majoritatea ortodoxă, în condiţiile în care şi unii şi alţii sunt români şi convieţuiesc în bună pace.
– Himera “Ungariei Mari” nostalgie a liderilor maghiari de astăzi este străină catolicilor din Moldova.
– Este necesară o atitudine fermă din partea statului român referitoare la amestecul străin în problema catolicilor.

Certitudini științifice

Testele ADN au stabilit originea ceangailor.

Teste ADN pentru stabilirea originii etnice a ceangăilor au stabilit că din punct de vedere genetic (ca și al culturii tradiționale), romano-catolicii din Moldova (ceangăii) sunt români și sunt diferiți de unguri.

        Aceste teste au stabilit că populația din Ungaria de azi, este de origine europeană nu mongoloidă, ungurii nu sunt înrudiți genetic cu triburile maghiare, hune, turcice sau cu populații vorbitoare de limbi fino-ugrice (finlandezi, estonieni), nici cu populații  din zona caucaziană sau cu iranienii ci că ungurii sunt descendenții populației europene ce exista în Panonia și Bazinul Carpatic înainte de venirea triburilor migratoare iar maghiarizarea a fost facută de elitele aflate la conducere.

        Ungurii sunt un amestec de români, slavi, germani și țigani, maghiarizați lingvistic, ungurii de azi fiind din punct de vedere genetic cel mai mult apropiați de slavi și țigani.

Cei interesați de conținutul acestor documente și articole pot accesa adresele de mai jos:

    1) Diversitatea cromozomială în Europa (în limba engleză) – aici
2) Genetica umană în Europa – populaţia ungurească  veche (în limba engleză) – aici
3) Istoria populaţiei africane din punct de vedere al variaţiei cromozomiale (în limba engleză) – aici
4) Ungurii nu au descendenţă asiatică (în limba engleză) – aici
5) Migraţia populaţiilor (în limba engleză) – aici
6) Polimorfismul cromozomial la populaţia ungară (în limba engleză) – aici
7) Polimorfismul cromozomial la populaţia ungară (în limba engleză) – aici
8) Genetica umană în India – afinităţi cu populaţia ungariei (în limba engleză) – aici
9) Genetica populaţiilor balcanice – Bulgaria (în limba engleză) – aici
10) Grupurile etnice din Transilvania (în limba engleză) – aici

Video in LIMBA ROMANA:ORIGINEA ETNICA A UNGURILOR ,SECUILOR SI CEANGAILOR pe baza testelor ADN :  AICI

  SURSA: ASOCIATIA ROMANO-CATOLICILOR “DUMITRU MARTINAS”-BACAU, ROMANIA.

25/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ceangăii romano-catolici din Moldova și încercările propagandistice maghiare de a le falsifica istoria și însăși originile

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

MOTTO:

“ Ne străduim sa internaționalizăm cauza autonomiei maghiare din Transilvania și din Secuime, problemele ceangăilor și așa mai departe.”(Laszlo Tokes).

 

 

  

  Catolicii moldoveni de astăzi sunt urmaşii ardelenilor români, în cea mai mare parte ţărani iobagi, care plecaţi în pribegie s-au aşezat în Moldova şi nu puţini în Muntenia.

 Creşterea neobişnuită a populaţiei catolice din Moldova a dus la apariţia a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamţ şi laşi. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoşi în afara celor trei naţiuni medievale (unguri, saşi şi secui), s-au ridicat cerându-şi drepturile, la Bobâlna (1437),în 1514 sub Gheorghe Doja şi în 1784 cu Horea, Cloşca şi Crişan.

        Adânciţi în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniţi de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii şi părăsite,… fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri … gonindu-l pe acesta (românul) în munţi cu toată familia sa, unde nu găseşte decât stânci, sau chiar silindu-1 să iasă din ţară”.
Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocşi îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici şi veneau din Ţara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor şi creşterii obligaţiilor, dar mai ales a lipsei recunoaşterii naţionale.

Românii transilvăneni s-au adăugat comunităţilor catolice deja existente în Moldova medievală (secolul XIII), ca urmare a misionarismului Romei.

Istoria romano-catolicilor din Moldova este parte a istoriei poporului român .

Ei,catolicii moldoveni,se identific cu trăirile românilor de-a lungul secolelor, cu aspiraţiile, cu suferinţele şi cu realizările naţiunii române.

Pe teritoriul regiunii istorice Moldova,creștinii au existat încă din primele secole de răspândire a creștinismului,când comunitățile care s-au dezvoltat aici se aflau sub jurisdicția Papei (episcopul Romei).

După marea schismă,prezența romano-catolicilor în regiune istorică  Moldova este atestată de existența și funcționarea pe acest teritoriu a unor structuri ecleziastice după cum urmează:

Episcopia de Milcov (1227-1241), Episcopia de Siret (1371-1434),  Episcopia de Baia (1418-1523), Episcopia de Bacău (1391-1392) și (1607-1818) , Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884), Episcopia de Iași (1884-prezent), s-au aflat sub jurisdicția unor structuri ecleziastice din Transilvania, Italia, Polonia, Cehia sau Ungaria.

Din relatările misionarilor catolici,rezultă pe lângă poverile economice grele și birurile uriașe  plătite de românii transilvăneni, ceea ce îi determina pe țăranii români se refugieze în Moldova,era serviciul militar forțat, introdus de autoritățile austriece  având ca scop  sporirea efectivelor armatei imperiale.       

Trăind pe acest teritoriu,romano-catolicii moldoveni au fost victimele luptelor dintre marile puteri, au luptat alături de românii ortodocşi  în războaie pentru eliberare, unire şi neatârnare.

În localităţile cu populaţie exclusiv romano-catolică,precum şi în localităţile în care romano-catolicii convieţuiesc alături de românii ortodocşi,există monumente istorice ridicate în memoria celor ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea ţării,printre cei căzuţi   ladatorie al căror nume este înscris pe aceste monumente,sunt numeroşi români de religie romano-catolică,ceea ce demonstrează ei(cei denumiţi ceangăi) şi-au apărat ţara cu preţul vieţii dacă a fost necesar.

Toate acestea dovedesc ataşamentul catolicilor moldoveni faţă de idealurile poporului român cu care s-au identificat.

De-a lungul istoriei au existat numeroase încercări de a prezenta realitatea istorică într-un mod convenabil unor forţe ce nu slujesc interesul naţional, aceste încercări primind replica celor ce doresc ca adevărul să fie cunoscut şi adus la cunoştinţa publicului

                       

 

Certitudini științifice

 

Testele ADN au stabilit originea ceangailor.

Teste ADN efectuate pentru stabilirea originii etnice a ceangăilor au stabilit că din punct de vedere genetic (ca și al culturii tradiționale), romano-catolicii din Moldova (ceangăii) sunt români și sunt diferiți de unguri.

 Aceste teste au demonstrat că populația din Ungaria de azi, este de origine europeană, nu mongoloidă, că ungurii nu sunt înrudiți genetic cu triburile maghiare, hune, turcice sau cu populații vorbitoare de limbi fino-ugrice (finlandezi, estonieni), nici cu populații  din zona caucaziană sau cu iranienii, și că ungurii sunt descendenții populației europene care exista în Panonia și Bazinul Carpatic înainte de venirea triburilor migratoare, iar maghiarizarea a fost făcută de elitele aflate la conducere.

Ungurii contemporani nouă sunt un amestec de români, slavi, germani și țigani, maghiarizați lingvistic, ungurii de azi fiind din punct de vedere genetic cel mai mult apropiați de slavi și țigani.

 

            

Consemnări despre istoria romano-catolicilor din Moldova                       

 

 

• Domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir a consemnat despre catolicii din timpul său, că aceștia se declară catolici după neam și după religie.

În Divanul Ad-hoc al Moldovei, MihailKogălniceanu a apărat drepturile romano-catolicilor moldoveni respingând un proiect de lege care ar fi lăsat fără drepturi pe catolicii moldoveni.

CostacheNegria susținut drepturile catolicilor moldoveni afirmând aceștia“…împreună cu noi,de veacuri întregi,în toate zilele noastre de durere și amărăciune au tras și pătimit deopotrivă toate suferințele cu care a binevoit Domnul Dumnezeu a ne mustra, spre a ne aduce la înțelepciunea și dreptatea astăzi nouă trebuitoare…”.

Încă dela anul 1234,într-o scrisoare papală se menționează pe teritoriul episcopiei de Milcov,catolicii se amestecă cu valahii și  trec la credința lor, făcându-se un popor cu ei.

Aceeași mențiune, privitor la trecerea catolicilor la religia ortodoxă, o face și arhiepiscopul Marco Bandini în raportul întocmit de acesta la Bacău,la data de 02 martie 1648, document în care erau notate constatările făcute prilejul vizitei efectuate de înaltul prelat în localitățile catolice din Moldova.   

În anul 1763,episcopul de Bacău,Stanislau Jezierski a consemnat “…în toată Moldova numărul catolicilor nu sporește decât prin catolicii care vin din Transilvania…”și deoarece acești“catolici transilvăneni aparțin stăpânirii ungurești… moldovenii nu-i numesc catolici ci unguri…”.

Tot în anul 1763, Iosif Cambioli Prefectul Misiunii franciscane din Moldova,a consemnat “…de șapte ani încoace,numărul catolicilor noștri a crescut și crește în fiecare zi,nu pentru necatolicii ar trece la noi,ci pentru în Ungaria și maiales în  Transilvania a fost și este foamete și acum,de când s-a încheiat pacea între austrieci și prusieni,prind soldați cu forța și de aceea în această provincie au venit și vin într-una familii întregi și mare număr de tineret dela 14 ani în sus,fiindcă de la această vârstă îi înrolează în armată…”.

(Extras din lucrarea “Originea ceangăilor din Moldova”) – autor Dumitru Mărtinaș

 

 

 

Surse:

 

http://www.asrocatolic.ro/istorie.htm

ASOCIATIA ROMANO-CATOLICILOR “DUMITRU MARTINAS”-BACAU, ROMANIA.

Asociaţia „Dumitru Mărtinaş” este reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova – România (românii denumiţi de literatura maghiară „ceangăi”; în maghiară „csangok”; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos)  

23/12/2019 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O revistă a presei maghiare din Ungaria şi România în prima parte a lunii iunie 2017

 

 

 

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

 

 

O revistă a presei din Ungaria din ziua de 19.06.2017

 

Organizaţiile civice au demonstrat – Orbán a păcălit din nou Bruxelles-ul – sub acest titlu ne  informează cotidianul Népszava despre faptul că Parlamentul Ungariei a adoptat legea care înăspreşte condiţiile de funcţionare ale organizaţiilor civice, mai ales ale acelora care sunt finanţate din străinătate, neluând în considerare majoritatea observaţiilor şi recomandărilor făcute de Consiliul Europei.

Astfel, organismul de specialitate juridică a CE, Comisia de la Veneţia consideră îngrijorător faptul că guvernul maghiar, înaintea depunerii legii la parlament, nu s-a consultat cu societatea civilă şi consideră ca fiind stigmatizantă prevederea potrivit căreia organizaţiile civice care beneficiează de finanţare din străinătate trebuie să menţioneze acest lucru pe toate publicaţiile.
Duminică seara, mai multe sute de persoane au demonstrat împotriva adoptării legii, fără ca autorităţile să accepte un dialog cu reprezentanţii lor.
Luna aceasta, reprezentanţii Comisiei de la Veneţia vor sosi la Budapesta pentru a discuta cu conducerea Universităţii Central Europene (CEU) şi cu organizaţiile civice, urmând ca după aceea să formuleze o poziţie oficială în legătură cu aşa numita Lex CEU, care practic ar face imposibilă funcţionarea în Ungaria a acestei instituţii de învăţământ superior.

Este însă pus sub semnul întrebării ce poate obţine Comisia de la Veneţia, în condiţiile în care CEU are foarte puţin timp la dispoziţie pentru a obţine un acord interstatal privind funcţionarea universităţii – scrie în ediţia de azi a cotidianul Népszava.

România a ajuns din urmă Ungaria în ceea ce priveşte nivelul de trai – informează cotidianul Magyar Nemzet.

Potrivit datelor publicate de Eurostat, chiar dacă în ceea ce priveşte GDP-ul raportat la cap de locuitor, Ungaria încă este un pic înaintea României, din punctul de vedere al nivelului de trai România a ajuns Ungaria.

În ultimii zece ani Ungaria a fost depășită la acest capitol de către Slovacia, Estonia, Lituania şi Polonia.

La Budapesta a fost dezvelită statuia fostului conducător al Ungariei, Horthy Miklós – scrie portalul de ştiri 24.hu. Statuia a fost dezvelită în sectorul trei din capitala ungară, iar acest demers a fost iniţiat de către Uniunea Mondială a Maghiarilor.

Împotriva cultului politicianului controversat au protestat mai multe organizaţii civice, precum şi partidul de opoziţie Demokratikus Koalíció (Coaliţia Democrată).

Horthy Miklós a condus Ungaria din 1920 până în martie 1944. În această perioadă Ungaria a intrat în al doilea război mondial alături de Germania fascistă şi Italia.

Armata maghiară a suferit pierderi importante (aproximativ 100.000-120.000 de mii de soldaţi au căzut în luptele de lângă Voronej, sau au fost luaţi prizonieri de război la Cotul Donului în 1943).

Totodată, în timpul lui Horthy, au fost votate legile care au discriminat populaţia evreiească din Ungaria (nota redactorului).

Portalul index.hu scrie în ediţia de astazi despre afacerile primarului din localitatea ungară Felcsút, (locul de naştere al premierului Orbán Viktor n.r) Mészáros Lőrinc.

Prietenul prim-ministrului maghiar are o carieră economică fulminantă.

În decurs de numai 8 ani, din instalator de gaze a devenit al cincilea cel mai bogat om al Ungariei, averea lui ajungând la 100 miliarde de forinţi (aproximativ 315BUdapesta

milioane de euro n.r.). Printre afacerile lui se numără construcţii, activitate  hotelieră, media, agricultură şi altele. El este totodată cel mai important sponsor al clubului de fotbal Academia Puskás.

Mulţi consideră ca primarul este un simplu portofel al elitei Fidesz şi în primul rând a premierului Orbán Viktor.

Însă, potrivit informaţiilor portalului, edilul chiar duce tratative de afaceri atât la sediul firmei sale din Felcsút (decorat cu piei de urşi şi tricouri cu numele lui Orbán Viktor), cât şi prin hoteluri luxoase din Budapesta.

Un partener de afaceri al primarului a declarat pentru portal că a rămas surprins de uriaşul contrast dintre averea şi afacerile fabuloase ale lui Mészáros şi stilul provincial, câteodată trivial al acestuia care semănă mai degrabă cu un vânător vorbăreţ, decât cu un om de afaceri milionar.
Despre activitatea sa managerială, portalul menţionează că acesta nu se ocupă de conducerea efectivă a firmelor sale, ci achiziţionează noi şi noi firme.

Însă nu trebuie să ne imaginăm că acesta, în mod agresiv le confiscă altora afacerile. De obicei, el este curtat de diverși afacerişti care ştiu că Mészáros beneficiează de sprijinul politic al lui Orbán Viktor.

El îi alege dintre aceştia pe aceia pe care-i consideră loiali şi cu perspective.

În acest cerc Mészáros Lőrinc este numit „şef”, iar Orbán Viktor „marele şef”. Premierul nu-i cunoaşte personal pe toţi colaboratorii lui Mészáros Lőrinc, dar ştie despre fiecare cele mai importante informaţii.
„Trenul fuge duduind, dar nu putem şti ce se va întâmpla cu acest imperiu uriaş dacă va avea loc o schimbare politică sau se va strica prietenia, iar steaua lui Mészáros Lőrinc va apune.

Dar să lăsăm ca aceasta să fie problema compartimentelor de analiză de risc ale băncilor care au acordat credit firmelor lui Mészáros Lőrinc.” – concluzionează index.hu.

 

Sursa: 

Ervin Székely, RADOR – http://www.rador.ro/2017/06/19/revista-presei-maghiare/

 

 

O revistă a presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita, în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita (perioada 1-15.06.2017).

Comemorarea Trianonului, sub semnul speranţei

La ora 17:32, în momentul semnării, acum 97 de ani, a deciziei de la Trianon, au răsunat şi clopotele bisericilor istorice maghiare din Sfântu Gheorghe, mobilizând oamenii să participe la festivitatea memorială organizată în Parcul Elisabeta, pe locul fostului drapel al ţării. Sute de persoane s-au adunat să evoce evenimentul istoric cu consecinţe tragice în privinţa maghiarimii.

Anul acesta, tradiţionala festivitate din Sfântu Gheorghe dedicată Trianonului s-a derulat în organizarea Consiliului Secuiesc din scaunul Sepsi. Manifestarea a fost deschisă de Bedo Zoltan, care a dat citire rugii corpului episcopal maghiar vizând decizia de la Trianon, după care Gazda Zoltan a evocat cele întâmplate acum 97 de ani.

Nu putem uita de Trianon, deoarece campania inumană împotriva maghiarimii şi a Ungariei este în curs de derulare şi în prezent, naţiunea noastră este în permanenţă supusă umilinţei, sunt şi acum aceiaşi cei care se aliază şi poartă război împotriva noastră.

Le este frică de noi, pentru că maghiarii au reuşit mereu să fie puternici – a formulat Gazda. Nu putem fi determinaţi, prin limitele impuse, să renunţăm pentru că trăim, credem în viitorul naţiunii noastre, şi tocmai pentru acest motiv luptăm cu perseverenţă. Dăm naştere copiilor maghiari, le creăm un spaţiu vital viabil, procedând la fel şi ei la rândul lor în interesul succesorilor.

Doar în felul acesta vom reuşi să dăinuim – a subliniat Gazda Zoltan. Sandor Krisztina, preşedintele Consilului Naţional Maghiar din Transilvania, a amintit de greutăţile, prejudiciile suferite de noi, însă – după cum a evidenţiat ea – suntem totuşi aici, şi în pofida aspiraţiilor de asimilare manifestate în trecut, dar şi în prezent, de puterea română.

De 97 de ani încoace, maghiarimea luptă, în şapte state succesoare, pentru propria dăinuire, pentru drepturile sale comunitare şi autonomie – a subliniat Petho Istvan, vicepreşedintele judeţean al PCM. Benko Erika, deputat sub culorile UDMR, a menţionat: aproape am pierit din cauza Trianonului, însă este valabilă şi cazul naţiunii maghiare zicala potrivit căreia ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.

Trecutul nu-l mai putem schimba, a venit timpul să renunţăm la lamentaţii, şi să ne luăm soarta în mână. Sarcina noastră este să clădim aici, pe propriul pământ natal, o lume mai bună şi mai justă, pe care o putem lăsa ca moştenire pentru copiii noştri. Secuimea trebuie să dispună de propria casă, care ne protejează pe noi toţi, şi n-o va clădi nimeni altcineva în locul nostru, sarcina respectivă ne revine nouă – a explicat Benko Erika.

Oratorul invitat al festivităţii, Bayer Zsolt, publicist din Ungaria, i-a îndemnat pe cei prezenţi să reflecteze asupra sufletului maghiar. Bayer a amintit de forţele puse în mişcare pe parcursul istoriei în interesul nimicirii maghiarimii, şi noi totuşi suntem aici. S-a îndeplinit una din marile minuni ale lumii, naţiunea asta a rămas în viaţă.

După părerea publicistului, cu ocazia aniversării împlinirii a 100 de ani de la semnarea deciziei de la Trianon, noi, maghiarii, ar trebui să-i invităm la locul faptei pe reprezentanţii statelor succesoare ca să-i confruntăm cu faptul că nu au reuşit şi nu vor reuşi niciodată să ne nimicească, şi să cerem socoteală pentru angajamentele asumate în tratat, printre care şi dreptul la autodeterminare naţională în Transilvania.

La finalul manifestării, Czego Zoltan a recitat poezia pe care a scris-o cu această ocazie, după care Kovacs Istvan, preot unitarian, a rostit ruga pentru dăinuirea, edificarea naţiunii noastre.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Farkas Reka

Cu reţinere, la Târgu Secuiesc

În ziua solidarităţii naţionale, cu ocazia împlinirii a 97 de ani de la semnarea dictatului de pace de la Trianon, în oraşul breslelor comemorarea a avut loc nu la ora 17:30, momentul semnării, ci la ora 20:00.

Acum doi ani s-au adunat sute de oameni în faţa monumentului dedicat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, HVIM-iştii au defilat pe cele mai importante străzi din oraş, însă localnicii au putut fi intimidaţi prin cazul terorismului născocit de serviciile secrete.

Cei aproximativ zece participanţi – care au aflat pe reţelele de socializare de manifestarea spontană – au aprins lumânări şi au depus jerbe de flori la soclul statuii lui Kratochwill Karoly, amplasată în faţa fostei clădiri a Scolii de Aprozi Secui.

Nu au fost rostite cuvântări, nu au fost recitate poezii, participanţii adunaţi în număr nesemnificativ – majoritatea fiind membri ai Ordinului Istoric al Vitejilor şi ai organizaţiei din Târgu Secuiesc a Consiliului Secuiesc, respectiv apropiaţi ai acestora -, au ţinut câteva minute de reculegere în faţa statuii fostului comandat al Diviziei Secuieşti, după care au plecat acasă.

În Trei Scaune au avut loc comemorări pe dealul Avasdin Mereni, respectiv la graniţa dintre judeţele Covasna şi Vrancea, colţul cel mai estic al Ungariei istorice.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Iochom Istvan

Publicist sancţionat

Consiliul pentru combaterea discriminării discriminează -astfel a comentat Bedo Zoltan faptul că CNCD l-a sancţionat – şi ne-a sancţionat şi cotidianul- din cauza unui articol referitor la principalul protector al consumatorilor din judeţ. Mircea Diacon, conducătorul OPC Covasna, s-a adresat Consiliului pentru Combaterea Discriminării din cauza articolului semnat de Bedo Zoltan sub titlul Inspectorul şef trebuie să plece!.

În cadrul unei conferinţe de presă, Bedo Zoltan a subliniat că însă nu a primit oficial hotărârea incriminată, ci a descărcat-o de pe blogul lui Dan Tanasă. Menţin tot ceea ce am scris în articol, deoarece ăsta este adevărul, în schimb aş spune că CNCD discriminează.

Citind articolul şi acuzaţiile formulate la adresa mea, este limpede că singura problemă este că sunt maghiar – a spus publicistul. Respinge faptul că ar avea sentimente antiromâneşti şi că ar ataca pe oricine doar pe motiv că este român. Am convingerea că ura nu duce nicăieri, iar împotriva unor oameni precum Micrea Diacon şi Dan Tanasă trebuie dusă o luptă pentru că generează ură, iar aceasta este dăunătoare atât pentru maghiari, cât şi pentru români – a subliniat Bedo.

A declarat că va trimite articolul în cauză ambasadelor Ungariei, SUA, Franţei, Germaniei, Marii Britanii şi Rusiei, pentru ca acestea să se pronunţe în caz, însă se va adresa şi organizaţiilor jurnalistice din ţară şi din străinătate, deoarece consideră că prin decizia CNCD au fost lezate libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare. Nu s-a decis însă dacă se va adresa justiţiei, deoarece nu este convins că o instanţă română i-ar da dreptate în caz.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Kiss Edit

Scenariul a fost scris de către serviciul secret / Beke Istvan în căutarea dreptăţii

La finele lui noiembrie 2015, autorităţile l-au reţinut, sub acuzaţia de terorism, pe Beke Istvan, liderul HVIM Târgu Secuiesc. A stat în detenţie 7 luni şi 9 zile, însă de curând a fost achitat, în primă instanţă, de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional. Am discutat cu el despre stadiul cazului, perioada petrecută în detenţie, supravegherea sa şi HVIM.

– În ce stadiu este acum cazul?

– În primă instanţă a fost pronunţată o decizie surprinzătoare, deoarece am fost brusc achitat de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional, deşi procuratura a cerut până în ultimul moment pedeapsa maximă, până şi la ultima înfăţişare a încercat să incapaciteze decizia judecătorului, acuzându-l pe Szocs Zoltan că a influenţat martorii.

Am fost achitat de acuzaţia principală, însă trebuia ceva prin care să motiveze cele 11 luni pe care le-am executat, împreună cu arestul la domiciliu, motiv pentru care, din cauza petardelor şi a celor două artificii găsite la mine, m-au acuzat utilizare ilegală de mijloace pirotehnice (într-o cutie de pantofi erau, în ambalajul original, 195 de petarde, 2 artificii şi artificii pentru tort).

Vom contesta, bineînţeles, decizia, pentru că nu ştiu dacă există ţară, în afară de România, în care să se dea închisoare cu executare pentru atâtea petarde, plus să te acuze, timp de un an şi jumătate, de terorism. Nu le-am folosit şi am demonstrat că în decembrie 2014, firma în cauză a trimis comanda plătită. Nu am primit nici azi motivaţia scrisă, şi ea este imperios necesară pentru contestare.

– Am înţeles bine? Nu aţi primit încă textul motivaţiei?

– Aţi înţeles bine. În principiu, motivaţia ar trebui comunicată în termen de 30 de zile, însă asta nu s-a întâmplat. Urmează înfăţişarea în a doua instanţă, la ICCJ, despre care nu se ştie când va fi.

Ca atare, aşteptăm, însă vom întreprinde în timp util demersurile juridice necesare împotriva celor care mi-au călcat în picioare toate drepturile omului, au ignorat prezumţia de nevinovăţie, m-au declarat vinovat în lipsa unor dovezi, mi-au expus familia, copiii, datele noastre personale – fapt care a dus la ameninţarea familiei mele la telefon şi pe internet.

Și vom acţiona şi împotriva celui care a depus mărturie mincinoasă în cazul meu. În baza sentinţei în primă instanţă am o oarecare încredere în justiţia română, însă dacă lucrurile vor sta altfel, vom apela la Strasbourg pentru remediu juridic.

– Aţi vrea să relataţi despre perioada petrecută în detenţie?

– S-au întâmplat atâtea acolo, încât s-ar putea scrie un roman. Aşa putea spune că în primele luni am avut parte de cea mai mare presiune psihică. Mai întâi m-au torturat cu familia, adică ce face în lipsa mea, apoi am auzit relatări despre arme, despre cum şi din ce pot fi confecţionate mijloace explozive.

Întâmplător au ajuns lângă mine arestaţi care ştiau prea multe despre cazul meu sau care doreau să ştie şi ceea ce eu nu ştiam. În prima lună, la Bucureşti am fost închis printre infractori de drept comun, 10 într-o celulă, în condiţii care ar atinge pe bună dreptate pragul de iritabilitate al tribunalului pentru drepturile omului. Mizerie peste tot, saltelele din paturi erau de pe vremea lui Ceauşescu, pline cu insecte, în colţul celulei erau un WC şi un duş, fără uşă, bineînţeles; deţinuţii au montat o perdea de duş, pentru a exista o urmă de civilizaţie. Mâncarea nu putea fi mâncată, am consumat doar ceea ce primeam de acasă.

– În închisoare v-au făcut să simţiţi că sunteţi maghiar?

– Nu. Când am fost dus prima oară în celulă m-au trimis în direcţia WC-ului. Am refuzat. Când însă au aflat că sunt acolo pentru că aş fi teroristul secui, au început să râdă şi mi-au spus că sunt fratele lor. Și mascaţii îmi dădeau crezare, mă încurajau să rezist, spunându-mi că am familie, voi pleca acasă. Chiar şi ei mi-au propus să mă adresez tribunalului pentru drepturile omului din cauza hărţuirii mele. Nu mi-a spus nimeni niciodată bozgor, nu am simţit că m-ar detesta pentru că sunt maghiar, dimpotrivă, aş putea spune că mă priveau crezând că sunt un fel de lider al maghiarilor, deoarece vedeau la ştiri câţi oameni ne-au susţinut.

– Au avut şi o altă utilitate protestele de simpatie?

– Una incomensurabilă! Am avut sentimentul că multele lucruri rele care mi s-au întâmplat într-un timp scurt, se estompează dacă mă gândesc ce am simţit atunci când am aflat de la soţia mea despre solidaritatea şi perseverenţa de care au dat dovadă locuitorii faţă de mine. Sunt nevinovat şi am crezut în mine, în familia mea, în bunul Dumnezeu, însă încrederea pe care am primit-o mi-a dat putere să rezist! Aşa putea spune că mişcările care au avut loc au contribuit la clarificarea cazului meu.

Atitudinea politică însă este o altă poveste. După cum am observat, politicienii români au abordat cu antipatie cele întâmplate, în timp ce reprezenţa – în ghilimele – a intereselor noastre, s-a delimitat oficial încă din primul moment şi a acceptat tacit acuzaţiile care mi-au fost aduse de DIICOT, serviciul secret, procuratură. Tot respectul politicienilor care au avut curajul să ne susţină.

– Dacă tot aţi pomenit de serviciul secret: credeţi că sunteţi în continuare supravegheat?

– Nu am cum să observ dacă telefonul îmi este interceptat sau nu, însă cred că este foarte posibil. Nu am fost atent însă niciodată dacă sunt urmărit de diferite persoane.

După ce am fost lăsat să plec acasă, acest lucru s-a schimbat, în contextul celor întâmplate, observi şi fără să vrei, şi asta nu se referă la vinovăţie sau la faptul că ar trebui să mă ascund din vreun motiv sau altul.

Soţia i-a fotografiat din interiorul coaforului, a văzut în repetate rânduri necunoscuţi stând la capătul străzii sau cu o stradă mai încolo, care au întors brusc faţa. A observat cum dimineaţa la ora 3:00 era urmărită de o maşină în timp ce mergea spre Bucureşti.

După ce am revenit acasă, mi-au atras atenţia mai multe persoane: nu am observat că de fiecare dată staţiona o maşină în apropierea străzii noastre, cu aceiaşi ocupanţi însă cu alte numere de înmatriculare?

Când am schimbat pentru 15 martie drapelul secuiesc deteriorat din centrul oraşului Târgu Secuiesc, şi-a făcut apariţia un Audi A6, cu trei ocupanţi, care puteau fi recunoscuţi după geanta de umăr, ochelarii de soare şi şepcile de baseball. Au tot făcut fotografii, ca nişte turişti, însă nu fotografiau piaţa centrală, ci pe noi.

Persoane de aceeaşi teapă s-au prefăcut zilele acestea şi la Ghimeş-Făget că sunt civili (deşi în cazul lor, unul purta pălărie de paie) şi că se fotografiază reciproc, însă nul dintre ei era atât de absorbit să mă supravegheze încât a continuat să mă fotografieze chiar şi când colegii săi au plecat. I-am făcut semn că ai săi colegi au plecat, ce mai aşteaptă! A zâmbit şi a plecat.

– Organizaţia HVIM Târgu Secuiesc mai activează?

– Da, atât cât se poate spune că asta este activitate, pentru că vor să o scoată în afara legii. Pe undeva, acea tragicomedie fantastică a urmărit şi interzicerea ei ca organizaţie, cu simboluri cu tot.

În rechizitoriu au fost enumerate şi crucea dublă sau drapelul în dungi arpadiene şi dacă nu ar fi trist, am putea chiar să râdem de neştiinţa lor. Sau să fie vorba de o neînţelegere intenţionată? Deocamdată nu există o sentinţă definitivă care să spună că nu ar mai putea activa.

– Dacă v-aţi putea întoarce în timp, ce aţi formula altfel în acea discuţie din octombrie despre care a fost realizat un material audio ca dovadă?

– Am discutat de mai multe ori în octombrie şi nu ştiu ce aşa schimba. Nici acum nu am îndoieli că cineva ar putea fi prezent într-un grup de prieteni pentru înregistra discuţiile, a le tăia (am demonstrat asta în instanţă cu ajutorul curbelor sonore), a le reda iar mai apoi, a le traduce incorect, după bunul plac al autorităţilor, aşa cum cere acuzarea.

Dacă nu aşa ar sta lucrurile, până acum ar fi fost acuzat şi martorul sub protecţie de faptul că a indus în eroare autorităţile. Discuţia în cauză nu s-a referit la planificare, cuvântul bombă nu a fost rostit nici măcar o dată. Și ziua aceea a fost pentru noi o zi ca oricare alta, nu am pus la cale nimic, am discutat doar.

Am putea filozofa mult despre ce aş fi făcut altfel decât a fost, însă cred că scenariul fusese deja scris de către serviciul secret, aşa de bine încât tot ar fi găsit ceva.

Pornind de la cele întâmplate, oricine poate fi acuzat de orice. Nu înţeleg însă ceva: dacă tot m-au crezut atât de prost încât să fiu capabil să comit grozăviile scornite de ei (pentru ce ar fi fost suficiente câteva petarde şi o sirenă? – Însă asta este deja altă întrebare), de ce nu m-au supus unui test psihologic sau de ce nu au organizat un flagrant?

– Cum este în momentul de faţă relaţia d-voastră cu B.Sz., cel care în depoziţia sa nu a confirmat că de fapt doar aţi glumit cu ocazia acelei discuţii?

– Este foarte interesantă relaţia noastră actuală, deoarece el a fost singurul care mi-a întors spatele. Când a avut loc audierea, a avut unele remarci cu care parcă ar fi vrut intenţionat să mă scoată pe mine în evidenţă. De exemplu, când a fost întrebat dacă petardele pot fi acţionate sau nu prin telecomandă, a declarat: toată lumea a spus da, până şi Beke Istvan, care este electrotehnician.

Interesant este şi faptul că la câteva zile de la discuţie, a venit la mine şi m-a întrebat dacă se face sau nu ceva cu pizza. Când nu am înţeles ce a vrut să spună, mi-a şoptit la ureche, iar eu i-am spus că este nebun şi i-am răspuns ferm că NU.

Ulterior, a uitat acest lucru, după care şi-a adus totuşi aminte şi i-a făcut declaraţii presei. În schimb discuţia de 3 ore şi jumătate a confirmat-o, îşi aducea aminte de ea! Pe parcursul audierii sale de o oră şi jumătate, a confirmat o discuţie de 3 ore şi jumătate, ne-a identificat pe noi şi a scris o mărturie de 10 pagini.

Ciudat a fost şi faptul că deşi şi-a scris mărturia în limba română, într-o română perfectă, la înfăţişare a solicitat translator. Eu nu i-am greşit l ui şi nu noi l-am făcut denunţător, ci aşa a scris presa. Eu am conştiinţa curată, nu înţelege de ce mă evită. Cred că cinstit ar fi să stăm şi să discutăm ce s-a întâmplat, eu îmi asum publicitatea chiar şi la televizor. O puteţi lua chiar şi ca pe o invitaţie.

– În HVIM sunt denunţători?

– Am putea adăuga doar atât că fiecare doarme cum îşi aşterne. Ceea ce am făcut în cadrul HVIM am făcut benevol şi din suflet, iar în ceea ce îi priveşte pe denunţători, să le fie de bine. Bunul Dumnezeu este singurul judecător adevărat, care îi dă fiecăruia ceea ce merită.

– În oglinda tuturor acestora, ce concluzie trageţi despre relaţia româno-maghiară?

– Printre civili nu aş putea spune că există contradicţii, politica şi presa sunt cele care încearcă să le genereze în permanenţă – din păcate, sub îndrumarea urmaşilor fostei securităţi. Sfera civilă nu poate exercita nici măcar un minim control în această direcţie, în schimb suferă în permanenţă de pe urma conflictelor etnice provocate conştient.

– După ceea ce aţi păţit, ce le transmiteţi secuilor cu suflet patriot?

– Ce nu ne omoară, ne întăreşte! Să rămână ceea ce au fost întotdeauna.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Nagy Sz. Attila

Intrarea la guvernare are un preţ / Ce se întâmplă cu promisiunile?

Conform preşedintelui PCM Trei Scaune, Kulcsar Terza Jozsef, o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei.

Declaraţia a fost făcută în contextul în care liderul PSD Liviu Dragnea a adus din nou în discuţie problema invitării UDMR la guvernare.

Răspunzând solicitării noastre, deputatul Kulcsar Terza Jozsef, care îşi desfăşoară activitatea în fracţiunea UDMR din camera deputaţilor, a subliniat că o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei, deoarece sunt lucruri peste care nu se poate trece.

A notat că în 2018 va fi sărbătorit în România centenarul marii uniri, însă promisiunile formulate la 1918 nu sunt respectate nici în ziua de azi, ba mai mult, politicienii români nu vor nici măcar să discute pe această temă.

Acesta ar putea fi un punct de pornire în negocieri – a precizat Kulcsar Terza, care a mai menţionat că nu ştie deocamdată să se fi purtat discuţii cu privire la asumarea de către UDMR a unui rol la guvernare.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 109 din 13.06.2017, autor Kiss Edit

Sf. Gheorghe

16.06.2017

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

 

 

20/06/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: