R.Moldova este țara cea mai vulnerabilă şi mai expusă la propaganda rusă… VIDEO

 

 

 

 

 

 

Potrivit studiului „Rezistența față de dezinformare în Europa Centrală și de Est”, Republica Moldova este țara cea mai expusă  și respectiv cea mai vulnerabilă la propaganda rusă, relatează portalul Media-azi.md.

O cercetare recentă atestă faptul că majoritatea televiziunilor de top din R. MOLDOVA retransmit prioritar programe rusești, iar o bună parte din presa on-line se întrece în laude la adresa Kremlinului.

Experții atenționează că măsurile luate în ultimul timp de autoritățile R.Moldova  nu sunt suficiente, ba mai mult, sunt susceptibile de a favoriza anumite grupări politice proruse.

În același timp, autorii studiului identifică şi  existenţa unor categorii importante de populație predispuse la manipulări.

Populaţia din Republica Moldova a fost depășită doar de cea a Belarus, în ceea ce priveşte nivelul redus al rezistenței la propagandă.

Din aceeași categorie mai face parte Letonia, în timp ce Lituania și România sunt cele mai bine asigurate din acest punct de vedere. 

Studiul constată că în Republica Moldova sunt trei grupuri mari de populaţie, susceptibile să fie manipulate în mai mare măsură decât restul populației prin intermediul mass-mediei: este vorba de minoritățile etnice vorbitoare de limba rusă, care reprezintă aproape 20% din populație, despre unii enoriași activi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova,aflate în ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse și care pot fi influențați de biserică și bătrânii, care reprezintă peste 700.000 din populația țării și al căror nivel de educație este în general mai scăzut decât al celorlalte categorii sociale.

 Federaţia Rusă utilizează o variată gamă de mijloace propagandistice pentru promovarea scopurilor sale imperialiste în politică, în şcoli, în spaţiul public, în economie, inclusiv în Biserica ortodoxă rusă, însă cea mai eficientă metodă rămâne promovarea agresivă a intereselor Moscovei prin intermediul canalelor de informare ruseşti ori de limbă rusă, superioare numeric celor moldoveneşti şi româneşti.

Experţii spun că rusificarea din perioada sovietică, a continuat în Republica Moldova până în zilele noastre, propaganda rusă fiind  prezentă peste tot în media acestei ţări.

 

 

 

 

 

Paradoxal, este însă faptul că propaganda funcţionează la fel de bine în zilele noastre ca în timpul defunctei URSS, poate chiar mai bine, pentru că acum unii fac asta voluntar…

Comentatorul politic basarabean Oazu Nantoi, declara la RFI :

„Este o greşeală de principiu să consideri că e vorba de parametri etnici. E vorba de ceea ce se numea pe timpuri Homo sovieticus. Vă aduc un exemplu. La ultimul recensământ realizat în URSS în 1989 s-a declarat că 13% sau 600.000 de locuitori ai RSS Moldoveneşti sunt etnici ucraineni. Însă numai 50.000 din ei au declarat că limba lor maternă este ucraineana. Ceilalţi 88% erau rusificaţi.„

Această rusificare a continuat până în ziua de astăzi. A fost posibil datorită eficienţei mass-mediei ruse şi după 1990, spune Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice.

„Segmente largi ale populaţiei au fost lăsate după 1990 la cheremul sistemelor informaţionale ruseşti. Şi nu vorbesc doar de ruşi. Vorbesc de segmente largi de români-moldoveni, care fie că nu au putut, fie că nu au vrut, fie că le-a fost lene să înveţe a citi în grafia latină.

Şi atunci ei au rămas cititori de ziare ruseşti, ori de limbă rusă, după care, în mod firesc, au trecut şi la programele televiziunilor ruseşti. „

 Există totuşi şi posturi în limba română, dar programele ruseşti sunt mai atractive, bine făcute şi bine gândite…

Cercetând câteva ore paleta de canale oferite publicului larg, constatăm în cazul celor româneşti multe reluări, multe programe neatractive.

 Din punct de vedere informațional, Republica Moldova este dominată de propaganda rusească. Federația Rusă duce şi în planul propagandei o intensă luptă geopolitică, aceasta fiind o problemă care dă din ce în ce mai multe bătăi de cap și statelor din UE, care încearcă prin diferite mecanisme să limiteze dezinformarea care a luat proporţii nemaivăzute în ţările foste sovietice.

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

https://radiochisinau.md/studiu-rmoldova-este-tara-cea-mai-expusa-la-propaganda-rusa-si-respectiv-cea-mai-vulnerabila–72086.html

https://www.timpul.md/articol/de-ce-e-atat-de-eficienta-propaganda-rusa-in-republica-moldova-94440.html

 rfi.ro

Publicitate

POLITICA DE RUSIFICARE A NUMELOR MOLDOVENILOR BASARABENI DUPA 1812

 

 

 

 

DESPRE RUSIFICAREA NUMELOR MOLDOVENILOR BASARABENI

 

 

Motto:

„Sute de ani românii au fost, cel puțin indirect, stăpâniți de turci; niciodată, însă, în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuțiune limba și naționalitatea română. Oriunde românii au căzut sub stăpânire directă sau indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.”

– Mihai Eminescu –

 

 

 

 

 

 

In urma anexării Basarabiei de către trupele țariste în 1812 și a reanexării sale în 1944 de către trupele bolșevice.

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a impus abuziv modelul propriei sale civilizații: formarea și educarea unui „om nou” – homo sovieticus prin lipsirea românilor din stânga Prutului de limbă, alfabet, cultură, istorie și tradiții.
Cel mai eficient mijloc de rusificare a fost școala pentru tineri și instituțiile cultural-educative pentru populația adultă.

Instituțiile cultural-educative din sistemul suprastructurii totalitariste sovietice au avut ca scop propagarea comunismului, conținutul spiritual fiind înlocuit de cel politic, bazat pe atitudinea de clasă în aprecierea fenomenelor și evenimentelor, prioritatea politicii partidului comunist, concepția moralei comuniste.

Astăzi, după două secole de deznaţionalizare în galop a Basarabiei, dacă ne luăm după nume, se creează impresia că am fi mai degrabă o ţară de ruşi moldovenizaţi.

Unul dintre scopurile celora care s-au lăţit peste noi a fost să ne fure numele şi identitatea şi să ne pricopsească cu nume şi identitate false. Pentru că nu au putut să ne schimbe sufletul, ei au făcut ceea ce le-a fost mai la îndemână: au atentat la numele noastre.

Timp de 200 de ani acestea au fost rusificate, ucrainizate, polonizate, slavonizate etc., s-a făcut totul ca ele să nu rămână româneşti.

Această campanie neîntreruptă făcea parte dintr-o politică de stat atât în Rusia ţaristă, cât şi în cea sovietică, astfel încât Moldova de dincolo de Prut să nu aibă niciodată vreo pretenţie de a recupera cealaltă Moldovă, care urma să lase impresia a fi locuită de nemoldoveni.

Actiunea de schimonosire  a numelor moldovenesti de catre ocupantii rusi dau acum multă bătaie de cap tuturor celor care doresc să-şi recupereze  cetăţenia românească: părinţii sunt Cojocaru, iar fiii – Cojuhari; tata e Ciocanu, fiul – Cecanu, fiica – Cecan, iar nepoţii – Cecanov: e aproape imposibil să dovedeşti că toţi aceştia sunt rude între ei…În aceeaşi perioadă au fost batjocorite şi prenumele noastre. Toate prenumele care nu se pretau rusificării erau interzise.

Aurel Chiruţă a fost „botezat” în documente Vasile Chiruţă, Napoleon Untilă s-a întors de la Chişinău, unde intrase la o şcoală, Anatoli Untilă, iar Matei Untilă a revenit şi el de la Chişinău cu numele schimbat în Maxim Untilov.

Scriitorul Bogdan Istru, care era după numele lui din buletin Ion Bădărău, îşi semna după război poeziile Ivan Bodârev.

 

 

 

 

Numele omului e o taină. 

 
 
Teologul rus Pavel Florenski afirma: „Spune-mi numele tău şi am să-ţi spun cine eşti”, dând de înţeles că destinul nostru se conţine în numele fiecăruia dintre noi.
Tot el zice că un nume strâmb înseamnă şi un destin strâmb.Satele noastre, moldoveneşti din zorii istoriei, sunt doldora de nume ruseşti.

Astfel că astăzi, după două secole de deznaţionalizare în galop a Basarabiei, dacă ne luăm după nume, se creează impresia că am fi mai degrabă o ţară de ruşi moldovenizaţi.

Unul dintre scopurile celora care s-au lăţit peste noi a fost să ne fure numele şi identitatea şi să ne pricopsească cu nume şi identitate false.

Pentru că nu au putut să ne schimbe sufletul, ei au făcut ceea ce le-a fost mai la îndemână: au atentat la numele noastre.
Timp de 200 de ani acestea au fost rusificate, ucrainizate, polonizate, slavonizate etc., s-a făcut totul ca ele să nu rămână româneşti.

Această campanie neîntreruptă făcea parte dintr-o politică de stat atât în Rusia ţaristă, cât şi în cea sovietică, astfel încât Moldova de dincolo de Prut să nu aibă niciodată vreo pretenţie de a recupera cealaltă Moldovă, care urma să lase impresia a fi locuită de nemoldoveni.

Rusificarea Basarabiei în sec. XIX a început de la nume…

 

După 1812, conţopistul ţarist îl întreba pe ţăranul nostru:

– Как зовут ? („Cum te cheamă?”)
– Creţu.
– Будешь Кучерявый. („Vei fi Kucereavâi.”)Pe un altul:
– Как зовут?
– Nu ştiu.
– Ты что, дурак? („Eşti tâmpit?”)
– Da, zicea acela fără să înţeleagă ce e întrebat.
Azi toţi nepoţii lui sunt Durac. Sau Duracov, ca celebrul istoric care se crede descendent din cazaci.

Ruşii ne-au deformat numele, ca să ne deformeze identitatea.

Cunoscutul cercetător al trecutului basarabean Gheorghe Bezviconi în articolul „Multe legende, multe adevăruri…” vorbeşte de colonelul basarabean „Coroev (Coroi)”, paranteza pusă de savant subliniind numele iniţial al moldoveanului Coroev.

În satul meu de baştină, Codreni, un sfert de sat e Untilă, iar alt sfert – Untilov. Au apărut şi vreo câţiva Untilo.

De regulă tinerii se duceau la armată Untilă, iar când reveneau erau Untilov sau Untilo.
În Ialoveni descendenţii marelui folclorist Petre Ştefănucă, împuşcat de Stalin, au fost rebotezaţi în Ştefaniuc şi Stepaniuc.
În Horeşti jumătate de sat e Palancică, iar altă jumătate Palanciuc.

La schimonosirea numelor şi-au adus contribuţia şi funcţionarii rusolingvi plătiţi de stat, dar şi moldovenii înşişi, care, de multe ori, se ruşinau de numele lor.

Dacă la alte popoare numele de familie sunt în strânsă legătură cu numele de locuri, cu prenumele sau patronimul părinţilor, numele moldovenilor provin în marea lor majoritate de la porecle.

În slavonă cuvântul „poreclă” înseamnă însuşi numele (pe un Tetraevanghel moldovenesc din secolul al XV-lea e scris, de exemplu: „…Княгиня Феодора, Драгна пореклом…”, adică: „… cneaghina Theodora, numită Dragna…” ), aceste noţiuni suprapunându-se şi identificându-se.

De cele mai multe ori poreclele însemnau un nume ironic, dat în bătaie de joc unei persoane, în legătură cu o trăsătură a aspectului ei exterior, cu o amintire a unei fapte ş.a., care veneau ca o completare a numelui de botez:

–Vasile…
– Care Vasile?
– A lu’ Pupăză.

Persoana respectivă sau cineva dintre rudele sale, trăise, se vede, vreo întâmplare legată de o pupăză.

La Ion Creangă găsim: „Mă întreceam cu fetele cele mai mari din tors şi ele din răutate mă porecleau „Ion Torcălău”!
Tot la el: „Am rămas noi acum… eu, Gâtlan, văru-meu Ioan, poreclit Mogorogea şi moş Bodrângă pe deasupra.”

Evident, Gâtlan şi moş Bodrângă sunt şi ele porecle, doar că ceva mai vechi, care, între timp, reuşiseră să se transforme în nume.
Vreme de aproape două secole conţopiştii ruşi şi sovietici i-au rebotezat cu sârg pe basarabeni: ca aceştia să-şi uite rădăcinile.

Babălău a devenit Babelev (Filip Babelev din Truşeni e fiul lui Ion Babălău).
Dohotaru – Dogaterev (în Floreşti).
Ifrim – Efremov (toate rudele din raionul Rezina ale politicianului Valeriu Efremov se numesc Ifrim).
Mihăilă – Mihailo (jurnalistul Ion Mihailo e fiul lui Mihail Mihăilă din Dănceni).
Pierdevară (Cherdevară) – Cherdevarenco (numele fostului ministru al Învăţământului).
Şaptecâini – Şaptichin (un ziarist din Cahul).
Caraion – Caraivan (un Caraivan din Rezina umbla să-i schimbe numele tatălui său mort, ca să poată obţine cetăţenie română).
Greceanu – Greceanâi (soţul dnei ex-prim-ministru).
Cârpală – Chirpalov (director la „Investprivatbanc”).
Hâncu – Ghinculov (numele marelui cărturar din sec XIX, născut la Hânceşti).
Putină – Putin (toţi purtătorii din Cigârleni îşi zic astfel ca să-i creadă lumea rude cu premierul rus).
Lupulova – o transnistreană, studentă la UTM, are părinţi care se numesc Lupul (cum nu ne cunoaşte limba, aceasta punea accente destul de necuviincioase numelui ei).

Tatăl unui cunoscut de-al meu era Morcov, iar fiul e deja Marcov.

Anume aceste schimonosiri le dau acum multă bătaie de cap tuturor celor care doresc să-şi recupereze cetăţenia românească: părinţii sunt Cojocaru, iar fiii – Cojuhari; tata e Ciocanu, fiul – Cecanu, fiica – Cecan, iar nepoţii – Cecanov: e aproape imposibil să dovedeşti că toţi aceştia sunt rude între ei. Ş.a.m.d.

În aceeaşi perioadă au fost batjocorite şi prenumele noastre.
Toate prenumele (numele mici) care nu se pretau rusificării, erau interzise.
Aurel Chiruţă din Chirileni, Ungheni, îmi povesteşte că în 1953 a fost „botezat” în documente Vasile Chiruţă.

Consăteanul meu Napoleon Untilă s-a întors de la Chişinău, unde intrase la o şcoală, Anatoli Untilă.

În capitala republicii i s-a spus că Napoleon e un prenume pe care poate să-l poarte doar pe ulicioarele satului nostru.
Un alt consătean, Matei Untilă, a revenit şi el de la Chişinău cu numele schimbat în Maxim Untilov.
Deformări asemănătoare se întâmplau şi la case mai mari. Scriitorul Bogdan Istru, care era după numele lui din buletin Ion Bădărău, îşi semna după război poeziile Ivan Bodârev.

Din păcate în cei 20 de ani de independenţă rusificarea numelor şi prenumelor continuă, de parcă ne-am afla în Rusia ţarilor sau în cea a lui I.V. Stalin şi L.I. Brejnev.

Astfel cei care erau notaţi în buletinele sovietice, spre exemplu, Vasilii Ivanovici – au fost trecuţi Vasile Ivan, Maria Ivanovna a devenit Maria Ivan, Anna Ivanovna – Anna Ivan ş.a., ministrul comunist insistând că aşa e corect.

În ultimii ani s-a umplut ţărişoara de ivani !

Departamentul de Tehnologii Informaţionale din R.Moldova are o misiune nobilă: să stopeze rusificarea continuă a numelor noastre şi să recurgă la corectarea acestora în concordanţă cu legile limbii, pentru ca legătura dintre părinţi, bunici, moşi, strămoşi şi copiii, nepoţii şi strănepoţii acestora să fie neîntreruptă în timp.

 

Va reusi ?

 

 

 
Surse: Nicolae Dabija/ Basarabia literara; Wikipedia.ro; cotidianul.ro

 

  CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/06/04/in-umbra-maretei-u-r-s-s-in-rss-moldoveneasca-erai-pedepsit-conform-articolului-71-al-codului-penal-pentru-simplul-fapt-de-a-te-declara-roman/

 

 

 

DE CE AR FACE MOLDOVENII PE PLACUL RUSILOR SA NU TRAIASCA INTR-UN SINGUR STAT AL ROMÂNILOR – ROMÂNIA ?

 

 

 

 

 

 

CE ESTE DE FAPT R. MOLDOVA ?

 

 

 

Dacă e să facem bilanţul anilor  de independenţă a R. Moldova, putem constata că ea a trecut printr-o perioadă foarte grea.

Ţinuta în continuare în Comunitatea Statelor Independente, dupa declararea independenţei faţă de URSS, R.Moldova continuă să fie dependentă de Federaţia Rusă.

În fapt, in 1991 a fost posibila obtinerea independentei juridice – de iure, dar nu si de facto, caci guvernarile de stanga au impins RM spre aservirea fata de Rusia.

O parte a teritoriului R. Moldova, Transnistria, rămâne ocupata de trupele militare ale Federaţiei Ruse.

 

La  aproape trei decenii de la castigarea  independentei R.Moldova, se discuta despre falimentul statului moldovenesc care trebuie modernizat si înlocuit cu un stat democratic.

Moldova furata de nomenclatura din toate timpurile,a ajuns  rusinea Europei, cu un PIB anual pe cap de locuitor de circa 1.400 dolari SUA, aflat  la nivelul Africii.

 

 Timp de 8 ani Partidul Comuniştilor a instituit în tara un regim politienesc corupt, in cele mai bune traditii ale lumii a treia, lume in care Moldova a si plonjat definitiv in plan social-economic.

Sistemul de stat, putred si in dezagregare, absolut ineficient, care ii persecuta pe indezirabili incalcând drepturile si prevederile constitutionale, toate acestea au devenit simptome evidente, demonstrând ca Republica Moldova este o tara fara viitor.
 
După părerea  omului politic liberal Mihai Ghimpu :

„Zilele grele pe care le trăim sunt consecinţa faptului că am fost subjugaţi, am fost puşi în situaţia să trăim nu după legile noastre, ci după legile altora: sovietice, totalitare, comuniste.”

În prezent Moscova pune piedici exportului de vinuri moldoveneşti, interzice exporturile de fructe şi legume pentru peste 100 de companii.

Putem constata cu strângere de inimă, că la atata vreme de la castigarea independenţei noi, romanii moldoveni de la est de Prut, nu avem conştiinţa propriei identităţi.

Încă nu ne-am lămurit ce limbă vorbim şi cine suntem.
Se pare ca  noi basarabenii, ar trebui, sa invatam ce inseamna sa fii patriot,dedicat cauzei nationale de la fratii nostri ardeleni, care nu au uitat niciodata in decursul secolelor de ocupatie austriaca si ungara ca sunt romani.

 Trăim in demagogie, R. Moldova fiind  un stat constituit pe un teritoriu istoric si de drept apartinand Romaniei.

O denumire care nu produce decat confuzie.

Moldova adevarata, in care domneste spiritul romanesc, in care sunt majoritatea manastirilor, cetatile de scaun, etc., este intre Prut si Carpati.

 

O parte a Moldovei feudale a avut nesansa istorica sa fie anexata de imperiul tarist, rezultatele acelei ocupatii le putem vedea si-n ziua de azi.

Nu avem dreptul istoric si moral sa ne numim Republica Moldova, independenti pe placul celor care au inventat natiunea si limba moldoveneasca, adica ocupantii rusi si sovietici.

 

Prin urmare, aceasta aniversare pentru romanii basarabeni este de trista amintire.
Atitudinile fata de valorile sfinte, fata de marele adevar istoric « SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM » dezbina, in continuare, clasa politica din Basarabia .

 

O platforma unica nationala a fortelor democratice, bazată pe redobindirea identitatii si constiintei romanesti, este singura cale, care ar putea să ne redea Libertatea şi să ne scoată din sfera de influenta rusa, convingându-i pe partenerii occidentali să ne sprijine pe drumul nostru spre spatiul euroatlantic, prin reintregirea Natiunii Romane.

Proclamarea – in anul 1991 – a Independentei Republicii Moldova, a fost un eveniment istoric. Adevaratul act  de echitate istorica însă, va fi decizia de reunificare a celor doua state romanesti, România şi Basarabia.

Dumnezeu să ne ajute !

 

 

SCURT ISTORIC

 

 

1.  R. Moldova este parte a Basarabiei care, la rândul său facea parte din Principatul Moldovei, care a contribuit la naşterea statului România.

 

Românimea zilelor noastre

 

Etimologia numelui Moldova, iniţial numele unui râu, este discutată. Majoritatea cercetătorilor, se referă la cuvântul “Mulda”, care înseamnă în germanica veche “scobitură prăfoasă, mină” (Hasdeu consideră că această denumire a fost adusă de bastarni), ceeace se acordă cu: semnificaţia numelui românesc al primei capitale Baia; prezenţa pe aceste meleaguri a meşterilor mineri Saşi (de la care se trage şi denumirea cetăţii “Neamţului”); denumirea râului Moldova, în germană “Moldau” (nume care desemnează şi Vltava din Republica Cehă), în maghiară “Molda” (Baia numindu-se în această limbă “Moldvàr” iar voievodatul Moldovei: “Moldva”). Conform acestei teorii, Moldova ar însemna aşadar “Ţara minelor”.

Dar există şi alte teorii, conform cărora numirea Moldovei ar veni de la coniferul “Molid” prezent în altitudine în munţii Călimani, în jurul Dornei şi în masivul Ceahlăului, sau mai timpuriu, din antichitatea târzie, din limba gotică sau chiar dacică.

 În trecut mai circula şi o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu Haşdeu, după care voievodul maramureşean Dragoş de Bedeu, venit la vânătoare de zimbri în zonă, avea o căţea numită Molda, care, sleită de puteri, se înnecă în râul ce-i poartă numele de atunci încoace.

În actele cancelariei domneşti ţara era denumită: Moldova, după râul cu acelaşi nume.

 

 Uneori apare şi numele de: “Moldo-Vlahia”, (”Vlahia Moldovenească”), sau de “Bogdano-Vlahia”, (Ţara lui Bogdan) de Dolha după numele domnitorului (tot maramureşean) sub care şi-a obţinut independenţa.

Grecii o denumeau: “Ruso-Vlahia”, (”Vlahia dinspre Rusia”); sau “Mauro-Vlahia”, (”Vlahia neagră”, de la pădurile de nepătruns). Pentru Ţara Românească, grecii foloseau denumirea “Ungro-Vlahia”, (”Vlahia dinspre Ungaria”).

 

Turcii foloseau denumirile: “Bogdan-ili”, sau “Kara-Bogdan” (”Bogdania neagră”) (cu referire atât la întemeietorul Bogdan I, cât şi la pădurile de nepătruns). Deci, la 1359 este intemeiat Voievodatul Moldovei, ca stat independent.

 

 Intemeietorul fiind maramureşanul Bogdan I. Pe timpul lui Ştefan III, cel Mare şi Sfânt, Moldova ajunge la întinderea şi puterea ei maximă.

La 1600, Mihai Viteazul infăptuieşte marea unire (după cea făurită de Burebista, regele geto-dac),  a celor trei ţări româneşti.

 

La 1775, Austria ia nordul Moldovei (prin minciună), numindu-l Bucovina.

 

Bucovina, Moldova de Apus şi Basarabia sunt părţi ale Moldovei istorice, azi împărţite între România (46%), Rep. Moldova (36%) şi Ucraina (18%).

 

La 1812, după războiul ruso-turc, are loc Pacea de la Bucureşti, unde se decide ca partea de Est a Voievodatului Moldovei să fie anexată Imperiului Rus (iarăşi prin minciună şi trădare). Ruşii îi dau numele de Basarabia, nume care era dat doar părţii de Sud (Bugeacul de astăzi).

 

 

 

 

 

 

Numele de Basarabia îşi are originea  pe timpul lui Basarab I, voievodul Munteniei, care a cucerit acest teritoriu în secolul al XIV-lea, alungandu-i pe  tătari.

 

– La 1848 are loc revoluţia în ţările româneşti, care pune în fiinţă ideea Unirii.

 

La 1856, după războiul ruso-turc, pierdut de ruşi, Moldova primeşte inapoi trei judeţe din Sudul Basarabiei: Izmail, Cahul şi Chilia.

 

 

 

 

 

 

 

 – La 1859, Al.I.Cuza devine domn în Principatul Moldovei (ceea ce a rămas din el), după care, peste puţin timp (cca 2 săptămâni distanţă) este ales domn şi-n Ţara Românească.

 

– La 1862 este făcută unirea formală a celor două părţi sub numele de România, cu capitala la Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

La 1866 Al.I.Cuza este silit să abdice.

 

Prinţul, de viţă germană, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost ales  Prinţ al României, în speranţa asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire şi independenţă.

– La 1877, după războiul ruso-româno-turc, România devine independentă, dar Sudul Basarabiei este reanexat la Imperiul  Rus (1878).

 

 

 

 

 

 

 

– La 1881 Carol I devine rege al României.

– La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării proclamă oficial Republica Democrată Moldovenească.

 

– La 22 decembrie 1917, Sfatul Ţării din republica Democrata Moldoveneasca cere ajutor guvernului de la Iaşi, să restabilească ordinea cu ajutorul armatei.

 

– La 27 martie 1918, este votată unirea cu România.

 

– La 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei votează unirea cu România.

– La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională a Românilor din Transilvania decide unirea cu România. La 1920 Tratatul de la Trianon consfinţeşte unirea României.

– La 15 octombrie 1922 are loc la Alba Iulia încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari.

 

 

 

 

 

Harta: Basarabia si creatia bolsevica din stanga Nistrului R.A.S.S.M. (1924-1940), (http://www.moldovanoastra.md/pic_lib/1097508085.jpg)

 

La 1924, autorităţile sovietice au luat iniţiativa creării RSS Autonome Moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainene, cu capitala la Balta (schimbată mai târziu la Tiraspol).

Harta României din 1924. România cuprindea la acea dată cea mai mare parte a ceea ce este azi Republica Moldova.

Pe malul stâng al Nistrului se află RSSAutonoma  Moldovenească, (1924 – 1940), care se regăseste teritorial astazi în cea mai mare parte, în Transnistria.

 

 

 

 

 

Harta Romaniei  dupa Marea Unire de la 1918 si RSS Autonoma Moldoveneasca

 

 

La 28 iunie 1940, ca urmare a Pactului germano-sovietic Ribbentrop-Molotov, încheiat la 23 august 1939, şi după o serie de ultimatumuri, trupele sovietice intră în Basarabia, Bucovina de Nord (şi în Ținutul Herţa – aşa au vrut).

Încep deportările spre „fundul” Imperiului. Conform datelor în mai puţin de un an sovieticii au arestat, deportat, asasinat peste 300.000 români, iar după revenirea lor, în 1944, procentul victimilor avea să urce la peste 1/3 din totalul populaţiei (aproximativ 1.000.000 de persoane).

În 1941, generalul Antonescu îndeamnă „Soldaţi, vă ordon, treceţi Prutul!”.

 În 1944, la 23 august, armata sovietică ocupă Basarabia din nou. Conform împărţirii făcute de către Stalin în 1940, Basarabia a fost tăiată în trei.

 Bugeacul,  şi nordul  Basarabiei împreună cu nordul  Bucovinei, reveneau RSS Ucrainene, iar restul, plus o parte a fostei RSS Autonome Moldoveneşti, au format RSS Moldovenească.

La 1946-47 se dezlantuie  foametea organizată, care a pricinuit moartea a cca 200.000 persoane.

În 1949 din nou deportarea a peste 11.000 de familii. În 1951 se încheie valul de deportări.

La 27 august 1991 RSS Moldovenească se declară Republica Moldova, ca stat independent. Se încearcă unirea cu Patria Mamă, dar incompetenţii din cele două părţi nu o pot duce până la capăt.

 

Imediat după proclamarea independenţei,in 1991, a apărut  o mişcare care sprijinea reunificarea cu România precum  şi mişcări potrivnice, care sustineau fie unirea cu Rusia sau cu Ucraina, fie despărţirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova.

 Cele din urmă au proclamat unilateral independenţa teritoriilor respective.

In 1992, Republica Moldova a încercat să-şi aşeze suveranitatea prin forţa armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de a 14-a armată a Rusiei.

 

 În martie 1994, un referendum a arătat că marea majoritate a votanţilor prefera independenţa.

 

 

 Concluzia ar fi urmatoarea:

 

Republica Moldova este un stat independent, dar plămădit de către autorităţile sovietice.

R. Moldova nu poate fi  socotita nicidecum continuatoarea Principatului Moldova, scopul fondării acestei republici fiind rusificarea poporului  român.

In prima fază rusii au  unit o parte a fostei  din RSSA Moldoveneşti cu o parte din Basarabia cotropita in 1940 si 1944, urmand ca in faza finală sa se uneasca  Patria Mama cu R. Moldova, unire care trebuia să fie organizata de  ruşi (deci nu a R. Moldova cu România, ci invers).

La mijlocul sec. XIX-lea moldovenii au fost cei care au început formarea statului modern român.

Politica dusă de către autoritatea comunistă din R. Moldova a fost continuarea a ceea ce a fost iniţiat de către ruşi, rusificarea şi ura pentru poporul din care facem parte, al neamului românesc

 

De ce să facem pe placul ruşilor si nu al  strămoşilor noştri  si de  ce sa nu  trăim într-un singur stat al românilor, România?

 

 

 

2. De ce român şi limba română?

 

 

 

 

Harta graiurilor româneşti

 

 

După cum spunea cronicarul Miron Costin: „Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primenéle au şi dobândescŭ şi alte numere, iară acela carile ieste vechiŭ nume stă întemeiat si înrădăcinat: rumân.

Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldovéni, iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce ştii românéşte?, adecă râmlenéşte, puţin nu zicem: sţis romaniţe? pre limba latinească.

Stă dară numele cel vechiŭ ca un teméi neclătit, deşi adaog ori vrémile îndelungate, ori streini adaog şi alte numere, iară cela din rădăcină nu să mută.

Şi aşa ieste acestor ţări si ţărâi noastre, Moldovei si Ţărâi Munteneşti numele cel direptŭ de moşie, ieste rumân, cum să răspundŭ şi acum toşi acéia din ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul: Ţara Românească.”

Iat domnul Dimitrie Cantemir a scris în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”:

„Valahii şi ardelenii au acelaşi grai cu moldovenii; dar rostirea lor este ceva mai aspră, precum: giur, pe care valahul îl rosteşte jur, ca leşescul z sau franţuzescul j; Dumnedzeu, valah Dumnezău; acmu, valah acuma; acela, valah ahela.

 Mai au şi câteva vorbe pe care moldovenii nu le ştiu; însă pe acestea nu le folosesc când scriu.

Se ţin pas cu pas de graiul şi scrierea moldovenească şi recunosc, în chipul acesta, de fapt că graiul moldovenesc este mai curat decât al lor.”
Domnul Laţcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca “Duce al Moldovei” printr-o scrisoare, în care se adăuga că Moldova este parte a naţiunii vlahe (române): „dux Moldavie partium seu nationis Wlachie”.

Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii si valahii “au aceleaşi limbă si obiceiuri”. Trimiteri la o aşa-numită “limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei, unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi si vlahii transilvăneni.

 

 Ruşii în multe rânduri au încercat atât să schimbe identitatea şi denumirea limbii (doar să nu fie română), cât şi s-o scoată din uzul populaţiei româneşti din Basarabia (apoi şi din Bucovina de N).

 

3. Ce este limba „moldovenească”?

În regiunea din stânga Nistrului autorităţile sovietice au înfiinţat în 1924 RASS Moldovenească, ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană.

Aici îşi are obârşia teoria unei limbi „moldoveneşti” diferită de română, prin această teorie URSS încercând să-şi justifice pretenţiile asupra Basarabiei.

Ţăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeţi şi nu cunoşteau limba română literară.

Autorităţile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară, scrisă în alfabet chirilic şi cît mai depărtată de limba română.

Cu crearea noii limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan, dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a invenţiilor acestuia de către autorităţile sovietice.

Metodele folosite la crearea noii limbi literare moldoveneşti au inclus:

Notarea în scris a tuturor diferenţelor de rostire dintre graiul vorbit al moldovenilor din Transnistria sau Basarabia şi limba română literară.

 

 Folosirea unor împrumuturi din rusă, de pildă: galstuh = cravată, slovari = dicţionar.

Născocirea unor neologisme mai ales pentru noţiuni abstracte care lipseau din vorbirea obişnuită a ţăranilor moldoveni analfabeţi.

Exemple de neologisme născocite cu acest prilej: unofelnic = monoton, singurcîrmuiri = autoadministrare, unogîndiri = unitate de idei, amuvremnic = contemporan Exemplu de “limbă moldovenească” din anii ‘20 (transpusă în alfabet latin): “Deamu v-o două luni di zăli, dicînd “Plugaru Roş” îşi lunjeşte discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî” (Petru Chior, comisar al poporului pentru învăţămînt în RSSA Moldovenească, în broşura “Despre orfografia moldovenească” din 1929).

 

În perioada 1932-1938 sovieticii au renunţat la teoria moldovenistă, trecându-se la folosirea alfabetului latin şi a limbii române literare.

În 1938 alfabetul chirilic a fost reintrodus, adepţii alfabetului latin trimişi în puşcării, iar teoria limbii moldoveneşti diferită de română a revenit în forţă.

După al doilea război mondial, autorităţile sovietice au introdus alfabetul chirilic şi noţiunea de „limbă moldoveneasc㔺i în Basarabia, fără însă să se revină la formele extreme de diferenţiere faţă de română propăvăduite în anii ‘20.

Limba literară „moldovenească” de după al doilea război mondial, a fost practic identică cu limba literară română, cu excepţia folosirii alfabetului chirilic şi a câtorva cuvinte diferite.

Ideea limbii moldoveneşti continuă şi-n zilele noastre, marii susţinători fiind chiar cei trei conducători a R. Moldova.

Conform Academiei de Ştiinţe din R. Moldova şi a Declaraţiei de Independenţă (1991) limba ce se vorbeşte în Basarabia este româna.

 

4. De ce Mitropolia Basarabiei subordonată Bisericii Ortodoxe Române?

În evul mediu biserica a avut un rol important în domeniile vieţii sociale, juridice şi a ţărilor române.Biserica Ortodoxă s-a dezvoltat şi s-a organizat sub oblăduirea Bizanţului, dar a cunoscut şi influienţe slave.

Românii s-au născut ca un popor întemeierea primelor mitropolii a avut loc în Țara Românească în 1359 la Argeş în timpul lui Nicolae Alexandru şi în 1370 la Severin în timpul lui Vladislav Vlaicu.

 In 1401 Patriarhia de la Constantinopol recunoaste Mitropolia Moldovei. In Transilvania, după cucerirea maghiară, locul episcopiilor ortodoxe a fost luat de cele catolice.
O dată cu unirea din 1859, contopirea celor două Mitropolii formează Biserica Ortodoxă Română. Aşa cum, Basarabia este parte a Principatul Moldovei, care a participat la unire, rezultă că, şi biserica este comună.
Actuala Mitropolie a Moldovei este sub stăpânirea celei ruseşti, ceea ce nu este corect.

Noi avem Biserica noastră, a românilor moldoveni, care a fost înfiinţată în 1401, pe timpul lui Alexandru cel Bun, şi care acum face parte din Biserica Ortodoxă Română, nicidecum din cea rusească.

În loc să dezvoltăm Biserica noastră, noi, basarabenii şi bucovinenii, contribuim la înflorirea bisericii ruşilor (ex. banii care sunt transferaţi în contul lor).

 

De ce ne supunem bisericii care ne-a distrus scrierile şi care a contribuit la nimicirea preoţilor noştri, a distrugerii lăcaşurilor sfinte?

 

 

 

Autor: MIHAI CIUBOTARU

 

Sursa:Basarabia literara