ION CREANGĂ, EVREII ŞI…OLTENII

 

Ion Creangă îi iubea pe olteni ! Nu se ştie de ce, dar le-a dedicat şi o poezie, intitulată „Olteni la Iaşi”.

Aceasta a fost publicată, în perioada interbelică, la Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, în volumul „Ion Creangă – OPERE COMPLETE” (Ediţie îngrijită de Lucian Predescu).

Operele respective nu erau chiar atât de complete cum promitea titulatura (lipseau, de pildă, „Povestea poveştilor” şi „Povestea lui Ionică cel prost”) şi poate că nici Creangă nu-i iubea atât de mult pe olteni, cât îi detesta pe evrei.

Ceea ce rezultă foarte clar din poezia pe care o redăm mai jos…

 

 

 

 

 

Anunțuri

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi si ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa ca ai şchiopata puţin,după aceea, de teamă să nu-mi striveşti sărutul ?”

 

 

 

 

 

 

 

– Nichita Stanescu –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Marele poet român Nichita Hristea Stănescu, s-a nascut  pe  31 martie 1933 in oraşul  Ploieşti, judeţul Prahova si a decedat la 13 decembrie 1983, in Bucuresti.

A fost  fiul lui Nicolae Stanescu, comerciant, si al Tatianei (n. Cereaciuchin),  provenită dintr-o familie nobila rusească, refugiată in România in anul 1917.

Apreciat, inca de la debut, drept poetul cel mai reprezentantiv pentru ceea ce urma să se numească„generatia 60″, Nichita  STANESCU s-a situat  printre numele mari ale liricii românesti din secolul XX.

A fost distins cu Premiul International „Gottfried von Herder” in 1975 (cand a publicat si o importantă antologie, intitulată “Starea poeziei”.

In anul 1980, a candidat la Premiul Nobel pentru literatura, alaturi de Odisseas Elytis, Leopold Sedar  Senghor, J L. Borges si G. Seferis (premiul a fost acordat acestuia din urma), iar in 1982 a fost distins cu premiul „Cununa de aur” la Festivalul de poezie de la Struga (Macedonia); in acelasi an i s-a editat la Pancevo, in Iugoslavia, ciclul de poeme “Oase plangand”, dictat prietenilor cu ocazia participarii la Festivalul de poezie de la Belgrad.

Poezia sa a fost tradusă in numeroase limbi (sârbocroată, engleză, franceză, germană, spaniolă, maghiară, polonă, bulgară, suedeză, rusă, ebraică, letonă).

Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg, drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”,Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.

Ca orice mare scriitor, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate, care apartine  speciei  foarte rare a inventatorilor lingvistici şi poetici.

 

MIHAI EMINESCU – DOINA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DOINA

 de Mihai Eminescu

De la Nistru pan’ la Tissa
Tot romanul plansu-mi-s-a,
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan’ la mare
Vin muscalii de-a calare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pan’ in Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet roman saracul!
Indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se-ndeamna,
Nici ii este toamna toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain in tara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dusmanii in puhoi
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier
Toate cantecele pier,
Zboara pasarile toate
De neagra strainatate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi dezbraca tara sanul,
Codrul – frate cu romanul –
De secure se tot pleaca
Si izvoarele ii seaca –
Sarac in tara saraca!Cine-au indragit strainii,
Manca-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
Stefane, Maria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua-ntreaga, noaptea-ntreaga,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca sa-ti mantui neamul tau!
Tu te-nalta din mormant,
Sa te-aud din corn sunand
Si Moldova adunand.
De-i suna din corn o data,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori,
Iti vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara in hotara –
Indragi-i-ar ciorile
Si spanzuratorile!

 

 

 

 

Mihai Eminescu (n.15 ianuarie 1850 – d. 15 iunie 1889)