Două poezii româneşti printre cele mai frumoase poeme de dragoste din lume

 

Două poezii româneşti se regăsesc în Top 50 cele mai frumoase poeme de dragoste din lume

 

 

 

Nina Cassian

 

 

Poezii ale scriitoarelor de limba  română Nina Cassian şi Doina Ioanid, au fost incluse într-un top internaţional al celor mai frumoase 50 de poeme de dragoste din ultimii 50 de ani, informează publicaţia britanică The Guardian.

Specialiştii în poezie de la Southbank Centre din Londra, au selectat din opere scrise în ultimii 50 de ani şi nu s-au mai concentrat în realizarea acestui clasament pe opţiunile tradiţionale, precum creaţiile poetei engleze Barrett Browning şi cele ale lui William Shakespeare, considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze.

Scriitorii din acest top au fost aleşi din 30 de ţări, de la Santa Lucia până la Kurdistanul irakian, iar în lista celor mai frumoase poeme a fost inclusă şi România, graţie poetelor Nina Cassian şi Doina Ioanid, scrie descopera.ro.

Astfel, „The Yellow Dog „(Câinele galben) , de Doina Ioanid, şi „Lady of Miracles”(tradus in limba română- Donna miraculata), de Nina Cassian, se numără printre cele mai frumoase 50 de poezii de dragoste din ultimii 50 de ani.

Versiunea în limba engleză a poemului Doinei Ioanid, „The Yellow Dog” (în traducerea lui Florin Bican), este următoarea:

„Heart in hand I’ve been walking all over the city, treading the first snow of the year under my feet. And my heart, sprinkled with wine and with vinegar, went on rotting away to the beat of my years – all thirty and seven of them – while the magpies assembled on the drummer-boy’s shoulder. Bones alone couldn’t save me. Nor could your name, Argentina, you, Land of Promise. Only a big yellow dog had mercy on me – humbly walked up to me and ate up my heart, taking his time. Then he left, moving away towards the horizon like an enormous sun flower”.

Doina Ioanid

 

În limba română, poemul „Câinele galben” a apărut în volumul „Ritmuri de îmblînzit aricioaica” (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2010).

 

„Câinele galben”:

 

„Cu inima în mînă, am mers prin oraş, păşind pe prima zăpadă din anul ăsta. Şi inima mea, stropită cu vin şi oţet, continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani, în timp ce coţofenele se adunau pe umărul toboşarului. Oasele singure nu mă puteau salva. Nici numele tău, Argentina, pămînt al făgăduinţei. Numai un câine mare şi galben s-a îndurat de mine, a venit spăşit şi mi-a mîncat inima, fără grabă. Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui”.

Versiunea în limba engleză a poeziei „Lady of Miracles” de Nina Cassian (cu o traducere semnată de Laura Schiff) este următoarea: „Since you walked out on me/ I’m getting lovelier by the hour./ I glow like a corpse in the dark. / No one sees how round and sharp / my eyes have grown / how my carcass looks like a glass urn, / how I hold up things in the rags of my hands, / the way I can stand though crippled by lust. / No, there’s just your cruelty circling / my head like a bright rotting halo”.

În limba română, poezia Ninei Cassian a apărut cu titlul „Donna miraculata”, în volumul „Ambitus”, publicat în anul 1969, la Editura pentru Literatură.

 

„Donna miraculata”:

 

„De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă / ca hoitul luminând în întuneric. / Nu mi se mai observă fragila mea carcasă, / nici ochiul devenit mai fix şi sferic, // nici zdreanţa mâinilor pe obiecte, / nici mersul, inutil desfigurat de jind, / – ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte, / ca nimbul putregaiului sclipind”.

Echipa de la Southbank Centre din Londra a lucrat la clasament în ultimul an, considerând acest top „o adevărată selecţie internaţională şi diversă din punct de vedere stilistic” a celor mai bune 50 de poeme din ultimii 50 de ani.

În clasament sunt incluşi şi scriitori tineri, precum poeta Warsan Shire, dar şi autori consacraţi, precum Chinua Achebe şi Ted Hughes.

„A fost greu să fim constrânşi noi înşine la (a alege, n.r.) doar 50 de poeme, dar consider că am venit cu o ofertă minunat de bogată şi variată a unora dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din lume”, a declarat scriitorul James Runcie, care a făcut parte din echipa de selecţie, fiind citat de publicaţia britanică The Guardian.

Poeziile vor fi citite pe 20 iulie 2014, la Londra, la ceea ce specialiştii de la Southbank Centre se aşteaptă a fi „un eveniment fără precedent”.

În cadrul manifestării, 50 de persoane, de la actori la poeţi, vor recita câte un poem din acest top.

Evenimentul face parte din Festivalul Dragostei (Festival of Love), dar şi din Festivalul Internaţional al Poeziei (Poetry International festival), acesta din urmă fiind înfiinţat de Ted Hughes, în 1967.

Nina Cassian (Renée Annie Cassian) s-a născut pe 27 noiembrie 1924, la Galaţi, şi a fost poetă, eseistă şi traducătoare.

Considerată a fi una din marile seducătoare ale literaturii române, Nina Cassian a fost „muza lui Ion Barbu”, fiind iubită şi de alţi scriitori celebri, între care Marin Preda. Nina Cassian a decedat pe 15 aprilie 2014, la New York, la vârsta de 89 de ani.

În 1969, Cassian a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România.

În 1985, Nina Cassian a fost invitată în Statele Unite ale Americii ca „visiting professor”, în cadrul unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York University.

După numai o lună, ea a aflat de arestarea şi uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii apropiaţi. Gheorghe Ursu, care a fost arestat de Securitate, ţinea un jurnal ce conţinea câteva poezii scrise de Nina Cassian, în care aceasta satiriza regimul comunist.

Securitatea a considerat aceste poeme ca fiind „subversive”.

Aflând toate acestea, scriitoarea a luat hotărârea de a rămâne în SUA.

Imediat, apartamentul său din România a fost confiscat, iar cărţile i-au fost interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu.

În Marea Britanie i-a apărut volumul de versuri „Call Yourself Alive”, iar în Statele Unite, „Life Sentence”, traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volumele inedite „Take My Word for It!”, „Blue Apple” şi „Lady of Miracles”, care s-au bucurat de succes.

În noiembrie 2008, poeta a revenit în România pentru a-şi lansa volumele „Confidenţe fictive” – proză şi „Spectacol în aer liber”- antologie de poezie.

De asemenea, în mai 2010, scriitoarea Nina Cassian şi-a lansat la Bucureşti cartea pentru copii „Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru şi alte poezii”.

  Doina Ioanid s-a născut pe 24 decembrie 1968, în Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti în 1995 şi cursurile de Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a aceleiaşi universităţi, în 1998.

A debutat cu un volum de poeme în proză, „Duduca de marţipan”, în anul 2000, după care au urmat volumele „E vremea să porţi cercei” (2001), „Cartea burţilor şi a singurătăţii” (2003), „Poeme de trecere” (2005) şi „Ritmuri de îmblînzit aricioaica” (2010), conform site-ului poetryinternationalweb.net.

Cititi mai mult pe :

 

http: http://www.descopera.ro/dnews/ Mediafax, The Guardian

 

 

 

 

Publicitate

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

Mamă, mi s-a intâmplat o mare nenorocire…Mai naște-mă  odată .

 

 

 

Marin Sorescu

 

 

 

 

 

 

 

 

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936  – d. 8 decembrie 1996), a fost un  poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător român.

Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate.

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.

Fără a se înscrie într-un partid politic , a ocupat dupa 1989  funcția de Ministru al Culturii în  cabinetul Nicolae Vacaroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri.

A fost distins cu Premiul Academiei Romane (1968, 1977), Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia,1970, Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970,”Le Muse”, acordat de Accademie delle Muse, Florenta,1978, Premiul Internațional de Poezie „Fernando Riello”, Madrid, Spania,  1983, Premiul Herder , acordat de Universitatea din Viena, în 1991 pentru întreaga activitate

 A  fost premiat de   Uniunea Scriitorilor din Romania  de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară.

NICHITA STANESCU: ”PATRIA MEA ESTE LIMBA ROMANA”. VIDEO.

“Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui opera, mai buna sau mai rea, mai mareata sau mai putin mareata.”

Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, s-a nascut  pe  31 martie 1933 in  Ploieşti, judeţul Prahova.

Este fiul lui Nicolae Stanescu, comerciant, si al Tatianei (n. Cereaciuchin),  provenind dintr-o familie nobila ruseasca, refugiata in Romania in 1917.

 

Urmeaza scoala primara, intre anii 1940 si 1944, la Ploiesti (primele doua clase) si, dupa evacuarea orasului din cauza razboiului, la Busteni  si  in refugiu, la Valenii de Munte.Studii continuate la Liceul „Sf. Petru si Pavel” din Ploiesti (clasele gimnaziale, 1944-1948, iar cele superioare intre anii 1948 si 1952, cand liceul isi schimba numele in „I. L. Caragiale”).

Urmeaza Facultatea de Filologie la Universitatea din Bucuresti (1952-1957).Corector, intre 1957 si 1960, apoi redactor, pana in 1968, la revista Gazeta literara.

Debuteaza  cu trei poezii aproape simultan in revistele  Tribuna si Gazeta literara (martie 1957). Debut editorial cu volumul  Sensul iubirii (1960), caruia ii urmeaza: O viziune a sentimentelor (1964, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Rosu vertical (1967); in acest an i se mai tiparesc Alfa si Oul si sfera.

In 1968, ii apare volumul  Laus Ptolemaei, iar in 1969 alte doua carti, Necuvintele (premiata de Uniunea Scriitorilor) si Un pamant numit Romania. Cu volunul de eseuri Cartea de recitire (1972), obtine a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor; tot atunci ii ies de sub tipar volumul  de versuri  Belgradul in cinci prieteni (aparut mai intai la Belgrad, in 1971) si Maretia frigului.

In 1969 este numit redactor-sef adjunct la revista  Luceafarul, iar intre 1970 si 1973, indeplineste aceeasi functie la revista Romania literara.

Distins cu Premiul International „Gottfried von Herder” in 1975 (cand publica si o importanta antologie, Starea poeziei.Ultima sa perioada de creatie este ilustrata de voiumul  ”Epica Magna” (1978, distins cu Premiul „Mihai Eminescu” al Acad. Romane), “Operete imperfecte” (1979) si “Noduri si semne” (1982); in 1982 a publicat si culegerea de eseuri si proze poetice “Respirari” precum si “Antimetafizica”, – evocari, reflectii, poeme, dictate lui Aurelian Titu Dumitrescu.

 In anul 1980, a candidat, la propunerea Academiei Suedeze, la Premiul Nobel pentru literatura, alaturi de Odisseas Elytis, Leopold Sedar  Senghor, J L. Borges si G. Seferis (premiul a fost acordat acestuia din urma), iar in 1982 a fost distins cu premiul „Cununa de aur” la Festivalul de poezie de la Struga (Macedonia); in acelasi an i s-a editat la Pancevo, in Iugoslavia, ciclul de poeme Oase plangand, dictat prietenilor cu ocazia participarii la Festivalul de poezie de la Belgrad.

Poezia sa a fost tradusa in numeroase limbi (sarbocroata, engleza, franceza, germana, spaniola, maghiara, polona, bulgara, suedeza, rusa, ebraica, letona).

Apreciat, inca de la debut, drept poetul cel mai reprezentantiv pentru ceea ce urma sa se numeasca „generatia 60″. STANESCU este situat printre numele mari ale liricii romanesti din secolul XX.

1983 – Ascunde fata de toti semnele maladiei de care suferea  si afiseaza un optimism si o vitalitate cu care  isi uimeste chiar si medicii.

La 31 martie, împlinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sarbatoare nationala în lumea artei si literaturii.

Continua sa apara traduceri a poeziilor sale peste hotare, în mod special în Iugoslavia unde va avea o criza foarte grava, necesitând interventia medicilor.  Se întoarce cu trenul, cu greu, la Bucuresti .

 In ziua de 13 decembrie 1983, pe la miezul noptii, are dureri ingrozitoare in zona ficatului  si este adus cu salvarea la spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente si poetul se stinge din viata la orele doua si zece minute.

Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.

Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion , un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.(Basarabia literara)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

POEZIA

 

 

Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este talpa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrima
ea este însusi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit

 

 

 

NECUVINTELE

 

 

El a întins spre mine o frunză ca o mâna cu degete.
Eu am întins spre el o mâna ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El un om singur.

 

 

 

 

Interviuri cu poetul : CLICK PE LINKURILE DE JOS:

 

 

  http://www.youtube.com/watch?v=yrDuG708umQ&feature=player_embedded

  http://www.youtube.com/watch?v=mihNrkE9fN4&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=_xLjFp3vcuY&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=vDlmxVfq4WM&feature=player_embedded