CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

6 mai 2020: Se împlinesc 30 de ani de la primul Pod de Flori peste Prut,

 

 

 

Vasile Șoimaru: În 1990, eram gata să dispărem de pe glob, și limba noastră, și istoria, și tradițiile noastre în aceste locuri. Eram numai buni de rusificat complet, dar, iată, a venit acest Pod de Flori și ne-a dat multă speranță

 


Vasile Șoimaru: În 1990, eram gata să dispărem de pe glob, și limba noastră, și istoria, și tradițiile noastre în aceste locuri.

Eram numai buni de rusificat complet, dar, iată, a venit acest Pod de Flori și ne-a dat multă speranță

Astăzi se împlinesc 30 de ani de la primul Pod de Flori peste Prut, zi în care pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte.
În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, detaliu care a și dat numele acelor manifestări.

Peste un milion de români au trecut de o parte și de alta a Prutului fără vize și au sărbătorit revederea cu rudele, prietenii, după o jumătate de secol de dezbinare.
Despre acele evenimente își amintește unul dintre deputații primului Parlament ales în mod democratic, Vasile Șoimaru.

Într-un interviu oferit pentru Radio Chișinău, el a remarcat că Podurile de Flori au fost unele dintre evenimentele importante care au împiedicat rusificarea totală a populației dintre Prut și Nistru.


„Într-adevăr, a fost o zi plină de emoții, noi ne amintim cu dragoste de acea zi, de acele clipe. Această, zi de 6 mai, din îndepărtatul an 1990 s-a întâmplat cam la două săptămâni de la începutul activități primului Parlament ales în mod democratic, la două săptămâni de la votarea Tricolorului ca drapel de stat și cu două săptămâni înainte de a-l alege pe Mircea Druc prim-ministru al R. Moldova, lider al Frontului Popular.

Iar la 23 iunie 1990 s-a votat prima Declarație de Suveranitate a R. Moldova.

Nu a avut încotro și acceptat această idee Comitetul Central al Partidului Comunist de aici. Nu au avut încotro, pentru că afară erau sute de mii de oameni.

Aștepta lumea schimbări radicale, după atâția ani de la anexare și noi nu mai puteam scăpa.

Eram gata să dispărem de pe glob, și limba noastră, și istoria noastră, și tradițiile noastre în aceste locuri.

Eram numai buni de rusificat complet, dar, iată, a venit acest Pod de Flori și ne-a dat multă speranță.”

https://radiochisinau.md/vasile-soimaru-in-1990-eram-gata-sa-disparem-de-pe-glob-si-limba-noastra-si-istoria-si-traditiile-noastre- 

06/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O discuţie fără sfârşit – Unirea Republicii Moldova cu România

 

 

 

 

Imagini pentru podul de flori photosAl doi-lea Pod de Flori (17 iunie 1991) – Moldovenii trec Prutul - foto preluat de pe www.europalibera.org

 

 

 

 

Foto: Podul de flori de la Prut – 6 mai 1990

 

 

 

 

 

 

 

 

OBSESIA UNIRII – o discuţie fără sfârşit.

 

 

 

Doar cine nu cunoaşte cele două ţări sau răuvoitorii vorbesc despre o unire de tipul celei din anul 1918. Problema este în realitate mult mai profundă, în primul rând este nevoie de apropierea şi cunoaşterea reciprocă a două societăţi româneşti separate vreme de jumătate de secol.

Dacă ar fi fost o simplă separare ar mai fi fost cum ar fi fost, însă în stânga Prutului una din marile puteri ale lumii a desfăşurat un experiment bine pus la punct de modificare identitară (nici în dreapta Prutului nu a fost cu mult mai uşor!). 

Românii din Basarabia au avut de-a face cu execuţii şi deportări în masă, iar teroarea instaurată de sovietici a avut ca efect modificări profunde – oamenii au încercat să-şi păstreze identitatea naţională astfel încât să nu primească un bilet numai dus către Magadan. 

De la căderea imperiului sovietic există la Bucureşti şi Chişinău obsesia unirii Basarabiei cu România – obsesie încadrată în forma anului 1918, forma cel mai simplu de înţeles, forma prezentă în manualele şcolare şi majoritatea scrierilor. Doar că o astfel de unire este imposibilă, evenimentele istorice nu se repetă de obicei, iar dacă se repetă în general este vorba de dezastre.

La polul opus se găsesc aceia care condamnă „festivismele” şi „podurile de flori”. O condamnare nedreaptă: de unde aveau să ştie în ce lume urmau să trăiască acei oameni curajoşi care au organizat primele treceri libere peste Prut? Podurile de flori au constituit primul mecanism de apropiere dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, un mecanism adaptat la vremurile în care a fost pus în funcţiune.

Bineînţeles, în ziua de azi un astfel de mecanism nu ar mai avea acelaşi efect şi ar constitui o pierdere de vreme. 
Cheia acestei obsesii este integrarea reciprocă. Foarte mulţi dintre românii din stânga Prutului tratează cu prudenţă orice vine din România – încă este vorba de două lumi diferite.

La fel, şi în România există percepţii deformate despre ce se întâmplă la Chişinău.

 „Ţigani fascişti”, „mândrie şi superioritate românească”, „comunişti”, „vorbiţi ruseşte” – toate acestea nu sunt decât stereotipuri nefolositoare, generalizări care dovedesc frica şi lipsa de cunoaştere.

 Singurul leac la toate aceste probleme este constituit de menţinerea drepturilor fundamentale promovate de Uniunea Europeană: libertatea de circulaţie şi libertatea de exprimare.

Românii de pe cele două maluri ale Prutului trebuie să fie liberi să circule în tot spaţiul românesc şi trebuie să putem vorbi liber. Orice fel de cenzură asupra discuţiei despre unire nu poate să fie decât păguboasă.

Singurul drum posibil este integrarea reciprocă: românii din Basarabia să devină o prezenţă obişnuită, să depăşească faza exoticului la Bucureşti, iar românii din România să fie trataţi de la acelaşi nivel la Chişinău.

Trebuie să atingem un nivel al normalităţii şi libertăţii de mişcare în spaţiul limbii române, indiferent de structurile administrative şi ideologiile politice. Aceasta este unirea celor două maluri ale Prutului în secolul XXI.
 
ARHIVA TIMPUL – George Damian

15/06/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: