CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O SIMPLĂ COINCIDENȚĂ?


 Foto: Dmitri Kozak și Vladimir Voronin

Kozak 2 sau o simplă coincidență?

În umbra scandalului cu destituirea procurorului general al R.Moldova, au avut loc mai multe evenimente importante care au ca subiect al discuției reglementarea transnistreană, consemnează Telegram Culisele Diplomației preluat de http://www.Timpul md.

 Astfel, Viceprim-ministrul pentru reintegrare Vlad Kulminski a discutat acest subiect cu: Robin Dunnigan, responsabila în Departamentul de Stat de politica Statelor Unite Americii în Europa Centrală și de Est, Ann Linde, Președinta în exercițiu a OSCE, ministra Afacerilor Externe a Suediei.

Frank-Walter Steinmeier, Președintele Republicii Federale Germania. Urmează discuțiile cu: Dmitry Kozak. șeful adjunct al Administrației Președintelui.

Nu vă amintește nimic acest format?

Avem SUA, Federația Rusă, Germania (jucător cheie al UE) și OSCE pe de o parte. După noi pe OSCE i-am pune în aceeași oală’ cu Federația Rusă, dar haideți să respectăm normele de etică.

Pentru noi aceste evenimente ne amintesc de vara anului 2019 cînd la Chișinău a fost înaltul Comisar European pentru Vecinătate şi Negocieri de Extindere, Johannes Hahn, reprezentantul Departamentului de Stat al SUA, Brad Freden, și vicepremierul rus Dmitri Kozak, reprezentantul special al liderului de la Kremlin pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Republica Moldova. Iar drept rezultat am avut schimbul de regim în țară și instalarea unei noi guvernări.

Voi ce credeți, aceste întrevederi sunt întîmplătoare? Ori se așteaptă ceva interesant pe segmentul transnistrean?

Ce a discutat delegația guvernamentală a Republicii Moldova la Moscova?

O delegație guvernamentală a Republicii Moldova condusă de viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Vlad Kulminski, s-a deplasat pe 7 octombrie a.c. într-o vizită de lucru la Moscova. Din componența delegației făcea parte Vladimir Cuc, Secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene și Cristina Gherasimov, consilier al Președintelui Republicii Moldova în domeniul politicii externe”.

Deși, în comunicatul Guvernului nu am prea găsit multe date referitor la subiectele discutate, prima informație o primim de la MAE rus care ne spune:


– părțile au convenit ca relațiile moldo-ruse să fie construite în spiritul Tratatului de prietenie și cooperare ruso-moldovenesc din 2001.
– părțile au discutat despre starea actuală și perspectivele procesului de negociere privind soluționarea transnistreană

Să fi discutat doar aceste tematici?

NOTĂ:

Numele lui Dmitri Kozak este legat de planul de reglementare al conflictului transnistrean, din 2003, cunoscut drept „Memorandumul Kozak” sau „Planul Kozak”, care viza constituirea a unui stat moldovenesc federal asimetric și staționarea trupelor rusești pe teritoriul R. Moldova pentru încă 20 de ani (până în 2023). Se propunea ca limba de stat să fie „moldoveneasca, iar limba oficială pe întreg teritoriul republicii federative – limba rusă”, fără a se preciza care este diferența dintre limba de stat şi limba oficială.

Planul Kozak mai prevedea ca viitoarea federație să aibă un parlament bicameral: Camera reprezentanților (cu 71 de deputaţi) şi Senatul (cu 26 de senatori, dintre care 13 reprezentanți ai R. Moldova, 9 ai Transnistriei şi 4 ai Găgăuziei).

Planul a fost respins doi ani mai târziu de Vladimir Voronin pentru că are prevederi ce contravin Constituţiei Republicii Moldova. Liderul comunist moldovean a declarat că nu regretă faptul că s-a opus planului Kozak şi că acum ar proceda la fel. El a mai declarat că ideea lui federalizare, adică în sensul Kozak, nu este o soluţie pentru rezolvarea crizei transnistrene.

„Pericolul constă în aceea că, imediat a doua zi după această federalizare, Transnistria poate să-şi declare independenţa ca stat independent şi nimeni nu poate să o oprească“, a avertizat Voronin.

09/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Moscova a adus R.Moldova la un pas de aplicarea „Planului Kozak”

 

 

 

 Planul Kozak, o catastrofă planificată de Rusia pentru R.Moldova

 

Ideea de federalizare a Republicii Moldova a fost pusă în discuţie în timpul guvernării comuniste de la Chişinău, în 2002, la propunerea OSCE.

Era considerată atunci unica soluţie pentru rezolvarea diferendului transnistrean. În aprilie 2012, Igor Dodon, pe atunci lider al Partidului Socialiştilor, a declarat că pledează pentru federalizarea Republicii Moldova. 

„Unica cale posibilă de reintegrare a Republicii Moldova este şi va fi crearea federaţiei cu participarea ambelor părţi de pe malurile Nistrului. Această abordare este unica posibilă care va permite reintegrarea teritorială a Republicii Moldova”, a menţionat Igor Dodon.

În anul 2002, conceptul de federalizare a Republicii Moldova presupunea crearea unor formaţiuni teritorial-statale cu propriile constituții şi legislaţiei. Ele ar fi fost: Moldova, Transnistria, Găgăuzia şi regiunea din sudul Moldovei, unde locuiesc etnicii bulgari. Regiunile ar fi deţinut un număr egal de locuri în Parlament.

Mai mulţi politicieni au considerat planul catastrofal pentru Moldova. Exista pericolul ca orice iniţiativă a Chişinăului să fie mai uşor respinsă printr-un consens al celor de la Tiraspol, Comrat şi Taraclia.

În 2003, Dmitri Kozak propune un alt plan de soluționare al diferendului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova şi menţinerea trupelor ruse pe teritoriul Transnistriei până în anul 2020.

Printre prevederi mai erau reprezentarea în Parlament a regiunii din stânga Nistrului şi dreptul de veto pentru Tiraspol în anumite probleme legate, în special, de politica externă. Moscova a propus documentul direct Chişinăului, fără acordul OSCE.

După ce a fost publicat, memorandumul a provocat critici din partea partidelor de opoziţie şi a societăţii civile, care au organizat ample acţiuni de protest.

La insistenţa Occidentului, preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, a respins documentul cu puţin timp înainte de semnare.

Acesta urma să fie acceptat în prezenţa liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, a cărui vizită a fost anulată în ultimul moment. Într-o conferinţă de presă din 2005, Vladimir Voronin a declarat că memorandumul Kozak a fost respins pentru că era în contradicţie cu prevederile Constituţiei, care stipulează neutralitatea Moldovei şi nu permite staţionarea trupelor străine pe teritoriul ţării.

Anterior, mai mulţi experţii au declarat că Moldova ar fi dispărut ca stat dacă în 2003 autorităţile ar fi semnat așa-numitul „plan Kozak”.

 

 

Putin și Merkel pregătesc un Kozak 2 pentru Republica Moldova ?

 

 

Președintele Igor Dodon s-a lăudat ieri pe pagina sa de FB că a vorbit la telefon cu Preşedintele Federal al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier.

Potrivit lui Dodon acesta ar fi sugerat că problema transnistreană nu va putea fi reglementat fără Rusia. 
Potrivit lui Igor Dodon:

„În ceea ce privește perspectivele reglementării politice durabile a conflictului transnistrean, Frank-Walter Steinmeier a menționat că, fără restabilirea bunelor relații cu Federația Rusă, acest obiectiv strategic va fi imposibil de atins.
Pregătește Germania un Kozak 2 pentru Republica Moldova?

Amintim că Frank-Walter Steinmeier a vizitat pentru prima data Republica Moldova la 26 iulie 2016 în perioada când era Ministrul de externe german, în calitate de președinte în exercițiu al OSCE, organizație care mediază soluționarea conflictului transnistrean.

Steinmeier susținea la acea vreme că negocierile în formatul 5+2, relansate cu ajutorul Germaniei, în luna iunie, la Berlin, trebuie să se axeze mai departe pe măsuri de întărire a încrederii între Chișinău și Tiraspol, insistând asupra a două chestiuni: recunoașterea de către Chișinău a diplomelor de studii și a plăcuțelor de înmatriculare auto transnistrene.

În opinia oficialului german, asemenea pași pot crea o bază pentru reglementarea politică a conflictului.

 

 

Mai mulți experți în soluționarea conflictelor înghețate susțineau că de fapt intenția domnului Steinmeier la acea vreme nu era de a soluționa conflictul dintre Moldova și Rusia de pe teritoriul Republicii Moldova, ci de a legaliza separarea de facto a Transnistriei cu păstrarea prezenței în continuare a trupelor rusești pe teritoriul Republicii Moldova.

Analistul politic Vladimir Socor declara la acea vreme:

„…Domnul Steinmeier presează pentru ca Republica Moldova să treacă la elaborarea unui statut special pentru Transnistria. Despre acest statut special se discută de mulți ani. Republicii Moldova i-a fost, practic, impus un fel de angajament ca, la un moment dat, să adopte un statut special.

Noțiunea de „statut special” este una specifică spațiului post-sovietic, spațiului hegemonic rusesc, ea nu este o noțiune europeană. Nicăieri în Europa nu veți găsi chestiunea „statutului special”. Este o invenție a Rusiei care datează încă din anii ʾ90, de aproape 20 de ani.” …

„Problema care ne preocupă acum este aceea a statutului special pentru care Rusia, cu sprijinul domnului Steinmeier, și al guvernului francez, nu al cancelarei Merkel, fac presiuni asupra Ucrainei să adopte un statut special pentru regiunile ocupate de Rusia pe teritoriul Ucrainei.

Dacă Republica Moldova cedează și trece la elaborarea unui statut special, se vor intensifica și presiunile asupra Ucrainei, se va crea un precedent, pentru ca Ucraina să facă aceleași cedări, cărora președintele ucrainean și majoritatea parlamentului ucrainean li se opun.”

Aminitm că Frank-Walter Steinmeier a efectual in 2016 o vizită la Tiraspol pentru câteva ore. Vladimir Socor explica prezența lui Steinmeier la Tiraspol în felul următot:

„ Politica Rusiei este în Transnistria, ca şi în Donbas, să vâre îndărăt regiunea controlată de ruşi, să o vâre îndărăt în cadrul sistemului politic şi instituţional al Republicii Moldova, respectiv, al Ucrainei.

Pentru ca în acest mod Rusia să exercite o influenţă suplimentară în sistemele politice şi instituţionale de la Chişinău, respectiv, de la Kiev. Deci, Rusia nu are o politică secesionistă sau separatistă, Rusia doreşte reintegrarea Donbasului, respectiv, a Transnistriei în termenii şi pe baza unor acorduri impuse de către Rusia, care să asigure influenţa Rusiei în cadrul sistemelor respective.”

 



 

În 2015 publicația The New York Times, scria că Vladimir Putin i-a propus cancelarului Germaniei, Angela Merkel, și președintelui Franței, Francois Hollande, o foaie de parcurs privind crearea în Ucraina a „noii Transnistrii”.

„Nu e un plan de pace, a declarat un diplomat, citat de publicația americană. Este o foaie de parcurs privind crearea noii Transnistrii sau Abhazii în Ucraina”.

Sursele citate de publicația americană susțineau că planul menționat „a fost prea cinic și, în esență, propunea pur și simplu înghețarea conflictului”.

 

 

 

Planul de federalizare a regiunii, eșuat în mai multe rânduri de jure, de-a lungul timpului promovat mai ales la insistența Rusiei, revine în 2016 pe agenda internațională.

Dacă anterior federalizarea Republicii Moldova era sprijinită unilateral doar de Moscova, în 2016 au apărut primele semnale că anumite cancelarii occidentale ar fi gată să discute un asemenea scenariu.

In 2016 ex-ambasadorul SUA la Chișinău J. Pettit. SUA – a sugerat ideea unui ”statut special” votat de Parlamentul R. Moldova pentru stânga Nistrului, ai apoi acest lucru fiind cerut de către Frank-Walter Steinmeier.

În luna iulie a.c., Premierul Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat, în Parlamentul European, în cadrul Comisiei pentru afaceri externe că guvernul său nu va accepta federalizarea ca soluţie la conflictul transnistrean şi va continua să insiste asupra retragerii trupelor ruse de pe teritoriul suveran al Republicii Moldova.

Republica Moldova un protectorat antiromânesc ruso-german.

În postarea sa pe FB, președintele Dodon a punctat o chestiune care merită atenția:

Președintele federal al Germaniei a specificat că modul în care a fost constituită actuala majoritate parlamentară la Chișinău vine să demonstreze existența unui consens internațional în cazul Republicii Moldova, atins între marile puteri internaționale. El a opinat că acest fapt inspiră optimism și în ceea ce privește perspectivele atingerii unui consens similar și în cazul reglementării finale a diferendului transnistrean.”

 

 

 

 

 

 

Mesajul președintelui german de fapt vine să confirme faptul că actuala putere de la Chișinău nu este rezultatul unui proces politic intern ci a unui consens geopolitic ruso-german, ce are ca scop „eliminarea” României ca actor geopolitic din această zonă și menținerea influenței Rusiei în Republicii Moldova. 

În ceea ce privește „consensul internațional similar în cazul reglementării finale a diferendului transnistrean”, este destul de probabil că Republicii Moldova îi va fi impusă din exterior o nouă agendă, la care puterea de la Chișinăul, dominată de PSRM și Igor Dodon, va activa „butonul geopolitic” atunci și în așa mod cum o va cere Rusia.

 

Surse:

https://www.timpul.md/articol/ce-prevede-aa-numitul-plan-kozak 

 https://www.timpul.md/

 

 

Ultima oră

 

Guvernul de la Chișinău respinge Planul Kozak de federalizare a Moldovei, propus din nou de Rusia, scrie  www.g4media.ro/ 

 

 

 



Foto: Primul ministru al guvernului R.Moldova, Maia Sandu

 

Guvernul Republicii Moldova a respins marți propunerea Moscovei de adoptare a Planului Kozak, care presupune federalizarea țării și blocarea de facto a oricărei încercări de aderare în viitor la UE și NATO.

„Republica Moldova și-a exprimat poziția privind proiectul documentului la care v-ați referit, la perioada istorică respectivă, acum 16 ani. Astăzi, mai mult ca niciodată, țara noastră este fermă pe poziția că subiectul Planului Kozak nu este relevant în contextul procesului de reglementare transnistreană”, a spus Alexandru Roitman, purtătorul de cuvânt al Ministerului moldovean de Externe, citat de Radio Chișinău.

Reacția oficialului moldovean vine la o zi după ce ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a anunțat că Moscova pledează pentru revenirea la principiile din Memorandumul Kozak.

El a spus că Rusia pledează pentru soluţionarea conflictului Nistru şi revenirea Transnistriei în componenţa Republicii Moldova, cu condiția ca Moldova să-și păstreze suveranitatea și neutralitatea.

Serghei Lavrov a făcut această declarație în cadrul unui forum de tineret, citat de pe site-ul PolitNavigator.

Președintele pro-rus al Moldovei, Igor Dodon, nu a avut încă nici o poziționare publică față de declarația lui Lavrov.

„Qui vivra verra”!

 

20/08/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dan Dungaciu: Sondajul, geopolitica şi Putin

La Chişinău a apărut un nou sondaj de opinie. Trei lucruri se cuvin evidenţiate. În primul rând, punctul de plecare al interpretăriilor trebuie să fie perioada de culegere a datelor cercetării, respectiv 15 aprilie – 3 mai.  Asta înseamnă că, cel puţin două evenimente cu impact politic semnificativ nu au fost surprinse complet de sondaj. În al doilea rând, sondajul sugerează o serie de evoluţii favorabile AIE care ar trebuie să constituie puncte de plecare ale unei strategii politice coerente a Alianţei. Şi asta pentru că – în al treilea rând – posibilitatea unui scenariu (geo)politic opus Alianţei poate fi citită tot din cercetarea IMAS. Mai ales că, la Chişinău, geopolitica bate deseori politica.

Dacă 9 mai nu ar fi existat…

Preşedintele interimar Mihai Ghimpu s-a întors de la Bucureşti şi a început să facă declaraţii publice cu 3-4 zile înainte de finalizarea culegerii datelor pentru sondajul IMAS, timp relativ scurt pentru ca impactul vizitei să se reflecte în rezultatele finale. În al doilea rând, efectele dezbaterii iscată la Chişinău în jurul semnificaţiei datei de 9 mai sau a prezenţei trupelor RM la parada de la Moscova lipsesc din rezultatele finale. Nu putem ştii concret care au fost efectele electorale ale acestor două evenimente, dar nu putem pleca de la ipoteza că impactul lor a fost nul. Prin urmare, putem presupune, ca minimă precauţie, faptul că Barometrul IMAS fotografiază nu situaţia politică concretă, de astăzi, de la Chişinău, ci evoluţia spectrului politic dacă 9 mai nu s-ar fi petrecut! Atât şi nimic mai mult. Iar tabloul ar fi arătat cam aşa. PLDM-ul creşte în sondaje, iar poziţia de premier a lui Vladimir Filat, care îi permite o mediatizare solidă, a contat semnificativ, la fel şi calitatea comunicatorilor PLDM. PD-ul lui Marian Lupu pierde firesc din vizibilitate şi scade uşor, iar PL-ul, partidul al cărui electorat potenţial a fost cel mai neglijat până la 9 mai, nu reuşeşte să-şi revină. AMN-ul îşi caută încă identitatea pierdută şi nu reuşeşte să o (re)găsească, iar PCRM scade şi el, inclusiv liderul său forma şi informal.

… dar el există!

Trendul acesta nu mai este astăzi neapărat corect pentru că efectele lui 9 mai nu sunt prezente. În primul rând, nu doar vizita la Bucureşti, cât mai ales declaraţiile lui Mihai Ghimpu au revigorat evident electoratul acestui partid, ignorat de prea multă vreme în numele unităţii AIE. Reacţia faţă de 9 mai şi atitudinea bazată de valori, nu pe „pragmatism”, a preşedintelui interimar nu avea cum să treacă neobservată la un public care asta aştepta să audă de multă vreme. Dacă acest tip de manifestare publică a lui Mihai Ghimpu nu ar fi existat (şi nu va exista şi în continuare!) atunci este foarte plauzibil să credem că voturile PL s-ar fi cuantificat în jurul celor fatidice 8-10% (cu marja de eroare) – nucleul dur sau publicul captiv care votează oricum „cu România”. Dar prin ieşirea de la 9 mai, liderul PL a activat cu siguranţă şi o altă zonă de electoral, cea latentă, una care se plasează la frontiera electoratului PL şi PDLM. Şi asta cu atât mai mult cu cât premierul Filat, prin declaraţiile sale, a vizat şi el acest electorat, dar nu neapărat în favoarea lui. Cât şi cum se vor contabiliza aceste atitudini nu ştim deocamdată. Dar să presupunem că nu au niciun efect este un abuz de interpretare. Din această pricină, scorurile de astăzi ale celor două partide nu sunt neapărat reflectate de un sondaj făcut prea devreme şi publicat prea târziu. Un alt partid afectat de 9 mai este PCRM-ul. Încă de la 1 mai, acesta a schimbat discursul sau, mai bine spus, a potenţat o parte a mesajului său politic, cel în care „Moldova” devine reper principal, chiar dacă despre ea se vorbeşte în limba rusă, iar simbolistica militarismului ruso-sovietic este asumată explicit şi virulent. Cum a fost afecta electoratul PCRM prin această modificare strategică? Probabil în două feluri. Pe de-o parte, schibarea de accente poate descumpăni o parte a electoratului „social”, rural şi nerus al partidului care vede că problema socială pierde teren în detrimentul discursului axat pe simbolisica rusească de 9 mai. Pe de alta, poate capta o parte a electortului relativ tânăr şi educat prin „patriotismul moldovenesc” pe care îl scoate în evidenţă. Efectul va fi, cel mai probabil, unul de menţinere constantă a „cantităţii” de electorat (ce se pierde într-o parte se câştigă în alta), undeva în jurul lui 25-30%. Afectat este şi PD care, prin mişcarea „patriotică” a PCRM, îşi vede atacat electoratul propriu şi se simte tot mai strivit electoral între PLDM şi PCRM. Partidul este acum în defensivă, iar mişcările haotice ale fostului speaker cu  ocazia zilei de 9 mai – declaraţii comune cu AIE, apoi evadare din pluton şi participarea singur la întâlnirile cu (doar) veteranii Armatei Sovietice sau afişele publicitare din presă în care Lupu salută pios aceiaşi veterani nu au făcut decât să crească senzaţia de confuzie. În ceea ce priveşte AMN-ul, acesta rămâne în criza de identitate pe care, prin integrarea în AIE, probabil că şi-a asumat. Destinul său politic este cel al Alianţei.

Ghici, cine vine la… Putin?

Sondajul mai arată însă şi altceva. În eventualitatea unor alegeri anticipate, actorii politici de la Chişinău trebuie să decidă. Este limpede că tot despre o coaliţie la putere vom vorbi de aici înainte, şi pentru multă vreme. Singura întrebare este – cine o va forma? AIE rămâne majoritară, chiar dacă, eventual, ierarhiile politice în interiorul ei se pot modifica. Dar în lipsa unui acord preelectoral între partidele componente, semnalele AIE nu sunt dintre cele mai limpezi. Senzaţia că o alianţă „pragmatică” între unele partide din AIE şi altele din exteriorul ei ar fi posibilă e greu de înlăturat. Cum ar arăta această nouă alianţă putem numai presupune, dar este limpede că dacă ea se va face, elementul decisiv va fi (tot) cel geopolitic. Mai concret, Rusia. Rămasă în expectativă până în prezent şi preocupată să îşi regleze conturile cu un Kiev încă bulversat de criza economică – de aici şi rapiditatea cu care Rusia s-a mişcat pe teren -, Moscova se poate întoarce acum la „chestiunea basarabeană”. Dar o face, ca de fiecare dată, ocolit, adică prin Kiev şi Tiraspol. Creşterea temperaturii în zonă ne duce iarăşi la gândul că, aşa cum „viaţa bate filmul”, aici geopolitica bate politica. Ofensiva regională a Moscovei în regiune s-a făcut, de fiecare dată, cu instrumentele adecvate. Care sunt instrumentele specifice RM? În esenţă, două. Primul este pârghia transnistreană, al doilea pârghia economică. Moscova nu are deocamdată motive să se implice direct şi decisiv. Dar o va face. Iar principalele semnale politice concrete, dincolo de agitarea problematicii transnistrene şi eventuala alăturare a Tiraspolului la „coaliţia energetică” Ucraina-Rusia, vor fi invitaţiile la Moscova pe numele unor politicieni de la Chişinău. Opţiunile Rusiei sunt mai multe, iar jocul acesta de-a şoarecele şi pisica îi convine de minune. Lista este deschisă: Vlad Filat, Marian Lupu, Vladimir Voronin, dar nu numai aceştia, căci există deja, pe margine, partiduleţe de extracţie etnică sau chiar religioasă („partidul referendumului”) care îşi fac încălzirea pentru viitoarele alegeri. Moscova este acum la mutare. Dar AIE trebuie să mute înaintea ei.

Timpul.md

„Acum totul merge în acord cu planurile Moscovei. Moscova s-ar putea întoarce la memorandumul Kozak…” (Alexander Rahr, Nezavisimaia Gazeta, 13.05.10)  (Alexander Rahr, Nezavisimaia Gazeta, 13.05.10)
dr. Dan Dungaciu

16/05/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: