VIDEO: PLANETA DE DIAMANT

Astronomii au descoperit o planetă îndepărtată a cărei compoziţie constă în diamant pur. Anunţul a făcut furori în lumea ştiinţifică, deoarece este vorba de prima planetă în privinţa căreia astronomii afirmă că este compusă din preţiosul material.

 

Noua planetă are o densitate mult mai mare decât a oricărei alte planete descoperite până în prezent, fiind alcătuită în esenţă, din carbon. Deoarece esta atât de densă, cercetătorii au concluzionat că starea în care se află carbonul este una strict cristalină. Cu alte cuvinte, planeta este alcătuită preponderent din diamant.

 

„Istoria evoluţionară alături de densitatea uluitoare a planetei sugerează că avem de aface cu un corp stelar din diamant. Este de fapt un diamant imens care orbitează la fiecare două ore în jurul unei alte stele”, susţine Matthew Balls, astronom în cadrul Swinburne Univerity of Technology din Melbourne, Australia.

Planeta de diamant este situată la o distanţă de aproximativ 4 000 de ani lumină de Terra. Astronomii cred că fascinanta planetă este probabil o reminiscenţă a unei stele de dimensiuni mari, care şi-a pierdut straturile exterioare în favoarea pulsarilor care orbitau în jurul său. În afară de carbon, planeta mai conţine rezerve mici de oxigen, hidrogen şi heliu. Planeta este putin mai mică decât Jupiter, dar datorită masei sale deosebite, are o densitate de 20 de ori mai mare.

 Surse: Reuters si Descopera .ro

Astronomers discover planet made of diamond

An exotic planet that seems to be made of diamond racing around a tiny star in our galactic backyard in an undated image courtesy of Swinburne University of Technology in Melbourne.

 

By Ben Hirschler

LONDON | Fri Aug 26, 2011

 

LONDON (Reuters) – Astronomers have spotted an exotic planet that seems to be made of diamond racing around a tiny star in our galactic backyard.

The new planet is far denser than any other known so far and consists largely of carbon. Because it is so dense, scientists calculate the carbon must be crystalline, so a large part of this strange world will effectively be diamond.

„The evolutionary history and amazing density of the planet all suggest it is comprised of carbon – i.e. a massive diamond orbiting a neutron star every two hours in an orbit so tight it would fit inside our own Sun,” said Matthew Bailes of Swinburne University of Technology in Melbourne.

Lying 4,000 light years away, or around an eighth of the way towards the centre of the Milky Way from the Earth, the planet is probably the remnant of a once-massive star that has lost its outer layers to the so-called pulsar star it orbits.

Pulsars are tiny, dead neutron stars that are only around 20 kilometres (12.4 miles) in diameter and spin hundreds of times a second, emitting beams of radiation.

In the case of pulsar J1719-1438, the beams regularly sweep the Earth and have been monitored by telescopes in Australia, Britain and Hawaii, allowing astronomers to detect modulations due to the gravitational pull of its unseen companion planet.

The measurements suggest the planet, which orbits its star every two hours and 10 minutes, has slightly more mass than Jupiter but is 20 times as dense, Bailes and colleagues reported in the journal Science on Thursday.

In addition to carbon, the new planet is also likely to contain oxygen, which may be more prevalent at the surface and is probably increasingly rare towards the carbon-rich centre.

Its high density suggests the lighter elements of hydrogen and helium, which are the main constituents of gas giants like Jupiter, are not present.

Just what this weird diamond world is actually like close up, however, is a mystery.

„In terms of what it would look like, I don’t know I could even speculate,” said Ben Stappers of the University of Manchester. „I don’t imagine that a picture of a very shiny object is what we’re looking at here.”

(Reporting by Ben Hirschler; Editing by Sophie Hares)

 

Publicitate

Planeta X (Nibiru) si Apocalipsa.

 

 

 

 

 Istoria mentioneaza un numar de planete si corpuri ceresti a caror existenta nu este suportata de dovezi stiintifice, insa exista anumite grupuri pseudostiintifice, adepti ai teoriei conspiratiei sau grupuri religioase, care sunt ferm convinse de existenta lor.

Paradoxal sau nu, nu trebuie sa fii un cetatean al Terrei secolului XXI, ca sa crezi in aceste teorii. Filozoful presocratic Philolaus sustinea ideea unei cosmologii non-geocentrice, in care toate obiectele universului se invart in jurul unui Foc Central. Contra-Pamantul este un corp ipotetic, inclus in sistemul nostru solar, identic ca dimensiuni, insa in care ordinea lucrurilor era opusa total celor de pe Terra. Daca o asemenea planeta ar exista in cosmologia noastra stiintifica, sub forma unei lumi sferice care se invarte in jurul Soarelui, aceasta ar fi in permanenta ascunsa in spatele acestuia si nu ar fi vizibila de pe Pamant, din cauza fortei gravitationale pe care ar exercita-o asupra celorlalte planete din sistem. Insa o asemenea influenta nu a fost resimtita, iar misiunile spatiale recente au infirmat existenta unui Contra-Pamant, odata cu navetele trimise pe Marte si Venus, al caror succes nu ar fi fost posibil daca aceasta planeta ar fi existat.

O alta credinta foarte puternica, care a atras in mod special atentia ufologilor, cercetatorilor astronomi si istoricilor, are la baza textele sumeriene, a caror interpretare sugereaza ca in trecut, Pamantul a fost vizitat de catre extraterestri veniti de pe o planeta indepartata a sistemului nostru solar. Unul dintre cei care au sustinut si dezvoltat aceste teorii este Zecharia Sitchin, care vorbeste despre planetele Tiamat si Nibiru. Despre Tiamat se crede ca ar fi fost localizata intre Marte si Jupiter. Acesta o descrie drept o lume prospera, acoperita de oceane si jungla, a carei orbita a fost modificata de sosirea unei planete foarte mari sau a unei stele, care a trecut prin sistemul solar undeva intre 65 milioane de ani pana la 4 miliarde de ani in urma. Ca urmare a modificarii orbitei, Tiamat a intrat in coliziune cu un alt corp, ducand la formarea Lunii si a Pamantului.

In 1995, un website a identificat Nibiru sau Planeta X ca fiind cel ai mare obiect din exteriorul sistemului solar, care va suferi in curand o coliziune cu Pamantul. La babilonieni, Nibiru era un corp ceresc asociat cu zeul Marduk, de unde cele doua denumiri ale ipotetecului corp ceresc. Sitchin este de parere ca Nibiru este o planeta cu o orbita eliptica in jurul Soarelui, care s-a aflat la periheliu in urma cu 3600 de ani si are o perioada de orbitare care variaza intre 3600 si 3700 de ani.

In 2003, revista Science et Vie publica un articol prin care anunta observarea unei a douasprezecea planete, intarind scrierile sumeriene care vorbeau despre 12 corpuri care formau sistemul solar. In august 2005, presa mondiala anunta si numele de botez al acestei planete: 2003-UB-313. Ceea ce a dat apa la moara celor care credeau in existenta planetei Nibiru este faptul ca noua descoperire descria aceeasi traiectorie eliptica ca si Nubiru, perpendiculara pe planul sistemului nostru solar.

Cele mai multe referinte despre aceasta planeta au fost extrase din Biblie, in mod special din Geneza. Cei care au vrut sa creada in existenta ei, au interpretat in acest sens anumite scene biblice, care se regasesc si in Enuma Elish, cartea creatiei la sumerieni. Nibiru era populata de o rasa extraterestra, asemantoare cu cea umana, numita Anunnaki. In opinia lor, Anunnaki au existat pe Terra, la fel ca si Moise, Noe si Abraham. Motivul pentru care acestia au vizitat prima data Pamantul, in urma cu 485 000 de ani, este aurul. Insa acestia nu dadeau metalului valoarea pe care i-au conferit-o pamantenii. Se pare ca importul metalului galben era singura solutie pentru salvarea atmosferei lor. Acestia au colonizat Pamantul, stabilindu-si taberele in zona de astazi a Iranului si a Irakului si au trait multi ani fericiti, intr-un soi de cetatate ideala. Dupa ce au obtinut ce au dorit, au parasit Terra, pentru a se intoarce pe planeta lor, insa au revenit in momentul in care planeta albastra isi sporise populatia. In acesta etapa, au amestecat ADN-ul primatelor cu cel al lor. Ceea ce a rezultat reprezenta masa de sclavi de care aveau nevoie pentru muncile din mine si ferme, care se aflau in Sumeria. Si asa a aparut Homo Sapiens, un amestec de gene intre o rasa superiora, Anunnaki, si una inferioara, hibridul cunoscut astazi sub numele de Homo Erectus.

Despre mitul Apocalipsei 

O alta data care da fiori unora este decembrie 2012. Despre acest eveniment s-au scris foarte multe, deoarece reprezinta data la care mayasii au anuntat Apocalipsa. Conform calendarului lor, care isi incheie ciclul la aceasta data, lumea trebuie sa se sfarseasca pentru ca un nou ciclu sa inceapa. Adeptii teoriei celor 12 planete cred ca la aceasta data, Nibiru ar ajunge in sistemul solar, ceea ce va da peste cap legile fizice dupa care se ghideaza celelalte planete.

O descriere exacta a consecintelor aparitiei planetei o face patriarhul Habacuc, care asociaza acest eveniment cu o serie de dezastre si calamitati naturale:
“Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant vine din muntele Paran… Maretia Lui acopere cerurile, si slava Lui umple pamantul. Stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mana Lui pornesc raze, si acolo este ascunsa taria Lui. Inaintea Lui merge ciuma, si molima calca pe urmele lui. Se opreste, si masoara pamantul cu ochiul; priveste, si face pe neamuri sa tremure; muntii cei vecinici se sfarama, dealurile cele vechi se pleaca; El umbla pe carari vecinice. Vad corturile Etiopiei, pline de groaza, si se cutremura colibele din tara Madianului. S-a maniat oare Domnul pe rauri? Impotriva raurilor se aprinde mania Ta, sau impotriva marii se varsa urgia Ta, de ai incalecat pe caii Tai, si Te-ai suit in carul Tau de biruinta? Arcul Tau este desvelit; blestemele sunt sagetile Cuvantului Tau… Tu despici pamantul ca sa dai drumul raurilor. La vederea Ta, se cutremura muntii; se napustesc rauri de apa; adancul isi ridica glasul, si isi inalta valurile in sus. Soarele si luna se opresc in locuinta lor, de lumina sagetilor Tale care pornesc, de stralucirea sulitei Tale care luceste. Tu cutreieri pamantul in urgia ta, zdrobesti neamurile in mania Ta. Iesi ca sa izbavesti pe poporul Tau, sa izbavesti pe unsul Tau; sfarami acoperisul casei celui rau, o nimicesti din temelii pana in varf. Strapungi cu sagetile Tale capul capeteniilor lui, cari se napustesc peste mine ca furtuna, sa ma puna pe fuga, scotand strigate de bucurie, ca si cum ar fi si mancat pe cel nenorocit in culcus. Cu caii Tai mergi pe mare, pe spuma apelor mari. Cand am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se infioara buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta in tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va merge impotriva poporului? Caci chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!” (Habacuc 3,3)

Acest fenomen, care se petrece odata la 3600 de ani, reprezinta un adevarat mister pentru cei care il anticipeaza si, ca de obicei, ceea ce nu poate fi explicat, este asociat cu vointa divina, primind valente mistice.
In schimb, interpretarea textelor sumeriene nu lasa sa transpara nici un fel de exces mistic. Aici, apropierea planetei Nibiru este asteptata, un eveniment care va schimba ordinea denaturata a lucrurilor, aducand mult-dorita pace si liniste pe Pamant :
“Marea Planeta
Cand apare ea are culoarea rosu inchis.
Cerul ea il imparte in doua si ea este Nibiru
Cand din pozitia lui Jupiter, Planeta trece inspre vest,
O vreme calea linistita va avea si pacea va fi stapana pe Pamant.
Cand din pozitia lui Jupiter Planeta creste-n stralucire
Si zodia Cancerului va deveni Nibiru
Binecuvantat va fi Acadul cu belsug,
Si mai puternic fi-va imparatul lui.
Cand culmineaza Nibiru…
Tarile vor fi in pace, iar imparatii certati se vor impaca.
Iar zeii vor auzi rugaciuni si imnuri de slava.“

Ca orice alta teorie legata de corpuri ceresti necunoscute, in jurul carora pluteste doar incertitudinea si imaginatia bogata, Nibiru ramane un soi de Fata Morgana a sistemului nostru solar. In asteptarea misterioasei aparitii, ambele tabere se ghideaza dupa o vorba cat se poate de pamanteana: “Ramane de vazut”.

sursa : Pravda