Crimeea, un “cal Troian” al Occidentului? De ce va fi Rusia, unicul perdant in “ruleta ucraineana”

 

  Crimeea un “cal Troian” al Occidentului?

 

 

Indiferent de finalitatea conflictului dintre Moscova şi Kiev, unicul perdant rămâne a fi Rusia, in primul rând, pentru simplul fapt că tensiunile ruso-ucrainene pun capăt proiectului integraţionist al lui Putin – Uniunea Eurasiatică de la Dublin la Vladivostok.

Calea Rusiei de apropiere cu ţările din „cordonul sanitar” se pare că a fost blocată.

E o tactică mai veche a diplomaţiei germane, care a practicat în mai multe rânduri metoda „cedează pionul pentru a lua figura mai mare, sau pentru a bloca înaintarea oponentului”.

Pe drept, diplomaţia germană poate fi numită cea mai vicleană din Europa, amintindu-ne de schemele întortocheate din jocul de şah.

Să ne amintim de cedarea Basarabiei de sud Rusiei, aprobată de Germania prin Tratatul de la Berlin în 1878, (care revizuia Tratatul ruso-turc de la San Stefano) si care a  pus capăt alianţei ruso-române din perioada războiului împotriva Imperiului Otoman, în urma căruia statul român şi-a dobândit indepedenţa.

Germania avea nevoie urgenta de provocarea unui conflict între Sankt Petersburg şi Bucureşti, iar pentru asta a cedat ruşilor sudul Basarabiei.

Imperiu Ţarist a câştigat o fâşie de teren la Gurile Dunării, însă a transformat România într-un inamic constant.

Ca rezultat, România a aderat la 18 octombrie 1883 la Tripla Alianţă (Germania, Austro-Ungaria, Italia), iar drumul Rusiei în Balcani a fost blocat.

Prin pactul Ribbentrop-Molotov, Germania iarăşi a cedat URSS teritorii ale unor  state  dintre Marea Baltică şi Marea Neagră, pentru ca apoi să le folosească  împotriva Uniunii Sovietice.

Dacă Germania nu ar fi lăsat sovieticii să ocupe Basarabia, România nu ar fi acceptat în nici un caz să intre în război de partea lui Hitler, iar o Românie ocupată militar de trupele germane ar fi creat mai multe probleme în spatele frontului.

Exact aceeaşi situaţie  a fost  şi cu Finlanda (care a pierdut Karelia) şi cu  Tările Baltice, care erau ostile regimului sovietic şi s-au înregimentat cu mare entuziasm în rândurile Waffen SS, pentru a se răzbuna pe cei care i-au cotropit.

 

Acum, să ne întrebam, ce a câştigat tactic Rusia prin ocuparea Crimeei?

Din punct de vedere militar – nimic, ea fiind prezentă şi în trecut aici cu puternice baze militare .

Din punct de vedere economic – Crimeea ar putea deveni o gaură neagră a economiei ruseşti, în pofida resurselor de gaze şi petrol (al caror drept de exploatare  încă nu este cert).

Calitatea de teritoriu disputat, va determina autorităţile ruse să investească aici resurse imense, pentru a garanta condiţii de trai comparativ mai bune decât în perioada în care acest teritoriu de află în componenţa Ucrainei, luând în consideraţie şi izolarea în care se află astăzi peninsula şi stoparea turismului, care era principala sursă de venit a populaţiei.

Cât era în componența Ucrainei, de toate problemele socio-economice al peninsulei era responsabil Kievului, în timp ce flota maritimă rusească îşi vedea de treabă.

Acum Moscova va trebui nu doar să aibă grijă de prezența sa militară, dar şi să facă tot posibilul ca  furia care în trecut era îndreptată spre autoritățile ucrainene, să nu se reverse în cele din urmă, asupra Kremlinului .

Dacă ruşii nu vor reuşi să transforme Crimeea în „paradis terestru” în scurt timp, s-ar putea trezi cu o schimbare radicală a sentimentelor faţă de Moscova, chiar in randul populaţiei rusesti, astfel ca dintr-o cucerire, peninsula Crimeea s-ar putea transforma într-un cal troian al Occidentului.

Pe lângă aceasta, Rusia castigand Crimeea, a pierdut…Ucraina, care  a încetat sa  mai fie un  „stat neutru”, urmând calea Georgiei de ieşire din zona de influenţă a Federaţiei Ruse.

Kievul nu îşi va mai permite luxul să ducă o politică „la două capete”, iar din această situaţie  câştigător  va fi Berlinul si in general Occidentul , care va transforma Ucraina într-un pion în coasta Rusiei.

Toate acestea ar explica toleranţa extremă pe care o manifestă Occidentul în faţa unei Rusii care pare entuziasmată de noile cuceriri.

Occidentul are obiceiul de a planifica pe termen lung, în timp ce Rusia acționează mereu impulsiv şi spontan.

Să vedem, totuşi, cine va face mişcarea finală pe tabla de şah…

Octavian Racu  in  FrontPress.ro

Publicitate