FOTOGRAFII CELEBRE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XX

Expoziția universală din 1900, organizată la Paris, a fost o manifestare emblematică al cărui scop a fost evidențierea realizărilor secolului anterior și stimularea progresului umanității în secolul următor.

Pe un spațiu de 1,12 km², și-au expus lucrările 76.000 de participanți, iar numărul de vizitatori a depășit 50 de milioane.

 

 

 

Oficial, 17 decembrie 1903 este ziua în care omenirea și-a întins aripile pentru prima dată. Frații Wright lansează primul aparat de zbor cu motor din istorie, zburând la Kitty Hawk, statul Carolina de Nord, pentru 12 secunde, timp în care aparatul parcurge distanța de 37 de metri, la o înălțime de cca 10 metri.

După cel de-al patrulea zbor, o pală puternică de vânt răstoarnă avionul, avariindu-l grav.

Astăzi, acesta poate fi admirat la Muzeul Smithsonian din Washington. D.C. Orville și Wilbur Wright, doi mecanici de biciclete din Ohio, SUA, sunt considerați pionierii aviației, însă avionul lor avea nevoie de o catapultă pentru a se înălța de la sol.

 

 

 

În fapt, adevăratul pionier al aviației a fost inginerul român Traian Vuia, care, 3 ani mai târziu, a conceput primul avion care s-a ridicat de la sol cu mijloace proprii la bord, efectuând primul zbor autonom din lume. Evenimentul a avut loc la Montesson, Franța.

Abia de curând (în septembrie 2013), la Montesson a fost așezată o placă memorială care amintea de brevetul acordat omului de ştiinţă român bănăţean pentru „aeroplanul automobil”.

 

 

Nouă regi, într-o singură fotografie

 

În luna mai 1910 conducătorii caselor regale europene s-au adunat in Londra, pentru funeraliile regelui Edward al VII. Printre cei care şi-au aratat respectul defunctului, au fost şi cei nouă regi fotografiaţi impreună, în ceea ce  pare a fi singura fotografie cu ei împreună luată vreodată.

 Foto: In picioare de la stânga la dreapta: Regele Haakon VII al Norvegiei, Regele Ferdinand al Bulgariei, Regele Manuel al Portugaliei, Kaiser Wilhelm al II – lea al Imperiului German, Regele George I al elenilor (Grecia) si regele Albert I al belgienilor (Belgia).

Aşezaţi, de la stânga la dreapta: Regele Alfonso al XIII – lea al Spaniei, Regele-împărat George al V- lea al Marii Britanii şi regele Frederick al VIII -lea al Danemarcei.

 Din cei noua suverani fotografiaţi, destinul a fost unul crud pentru cinci dintre aceştia. Patru au fost siliţi să abdice, iar unul a fost asasinat. In termen de cinci ani, primul razboi mondial era în toi, iar cei noua monarhi aveau să se lupte intre ei. 

În zilele noastre, au supravieţuit numai cinci dintre cele nouă monarhii europene reprezentate de regii imortalizaţi în fotografia de mai sus. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1914 – Statele Unite, prima țară care a folosit fotografii pe pașapoarte

 

 

 

Imaginea de mai sus este cea a unui paşaport american care poartă data de 2 martie 1915.

Este cea mai veche astfel de fotografie cunoscută până acum și îi aparține unei femei pe nume Margaret Sanger, care călătorea sub pseudonimul Bertha L. Watson.

 

 

ASASINAREA ARHIDUCELUI FRANZ FERDINAND – 1914

 

 

 

 

Pe 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar și soția sa, Sofia, ducesă de Hohenberg, au fost împușcați la Sarajevo de către Gavrilo Princip, un student sârb bosniac de 19 ani, membru al grupării „Tânăra Bosnie”.

Bosnia și Herțegovina erau două provincii din sudul Austriei recent anexate la Imperiul Austro-Ungar.

Turcii le guvernaseră până în 1878, dar le-au pierdut după războiul dezastruos cu Rusia. Tratatul de la Berlin a împuternicit Austria să le administreze. Ca rezultat al acestei anexări, cele trei mari grupuri etnice ale Bosniei, croații, sârbii și musulmanii, populau acum Imperiul Austro-Ungar, dând și mai multă varietate amestecului de naționalități.

Sârbii bosniaci însă nu erau prea fericiți cu acest aranjament. Ei doreau, firesc, ca provincia lor să fie alipită Serbiei. Asasinatul de la Sarajevo a fost scânteia care a declanșat Primul Război Mondial.

 

ASASINAREA FAMILIEI IMPERIALE RUSE – 1918

 

 

 

 

Execuția unui comunist german în Munchen – 1919

 

 

 

Republica Sovietică Bavareză a luat naștere la 6 aprilie 1919 fiind proclamată stat independent de Partidul Socialist Independent  căruia i s-a se alăturat și Partidul Comunist German.

La 3 mai 1919 însă, forțele loiale ale guvernului central social-democrat au pus căpăt acestei încercări comuniste separatiste de acaparare a Bavariei, armata germană învingând rapid nou-creata Armată Roșie și reunificând Bavaria cu Germania.

 

 

 

 

Spectatori urcați pe mese încercând să surprindă semnarea Tratatului de la Versailles – Franța 1919

 

 

 

 

 

 

PROHIBIȚIA DIN STATELE UNITE ALE AMERICII – 1920-1933

 

 

 

În istoria Statelor Unite, Prohibiția, cunoscută și sub numele de „Legea uscată” (Dry Law), a fost o perioadă neagră, începută în 1920 și încheiată în 1933, în timpul căreia vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național. Sub o presiune enormă din partea unor mișcări religioase, Senatul a propus al 18-lea amendament în 1917, l-a ratificat în ianuarie 1919 și l-a pus în aplicare în ianuarie 1920.

 

 

 

 

În ajunul Crăciunului din 1926, în Spitalul Bellevue din New York a dat buzna un bărbat beat, care delira. În scurt timp, acesta a murit. Același lucru li s-a întâmplat și altor petrecăreți de sărbători. Până după Crăciun, spitalul a primit peste 60 de pacienți îmbolnăviți grav din cauza alcoolului consumat, dintre care 8 n-au supraviețuit.

În următoarele două zile, s-au înregistrat alte 23 de decese similare. Cauza? Deoarece oamenii continuau să consume alcool chiar şi după interzicerea lui, oficialităţile federale ordonaseră otrăvirea alcoolului industrial folosit în vopsele, solvenţi, combustibili şi medicamente, alcool adesea subtilizat de contrabandişti, redistilat şi vândut sub formă de băuturi spirtoase. Așadar, decesele surveneau prin însăși grija guvernului.

Deşi astăzi episodul a trecut în uitare, războiul chimic din timpul Prohibiției rămâne una dintre cele mai bizare şi mai mortale decizii din istoria legislației americane.

 

MORMÂNTUL LUI TUTANKHAMON – 1922

 

 

 

 

 26 noiembrie 1922 –  Howard Carter descoperă mormântul lui Tutankhamon, un faraon insignifiant, care a murit de tânăr și a fost repede uitat de poporul său.

Se pare însă că tocmai această lipsă de recunoaștere a făcut ca mormântul său să scape de jefuitori și să fie considerat cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX.

Carter a primit imediat recunoașterea internațională, dar se spune că această descoperirea l-a costat viața: a murit de cancer în 1939, la vârsta de 64 de ani.

Mulți consideră că Howard Carter a fost una dintre victimele așa-numitului „blestem al faraonilor”, deoarece aceeași soartă au avut-o mulți alți membri ai echipei sale, ceea ce a dus la speculația că, deschizând mormântul, au fost cumva blestemați.

 

 

1929 – Criza economică declanșată în Statele Unite.

 

A avut un impact planetar şi a fost cea mai lungă şi severă criză prin care a trecut societatea occidentală industrializată, provocând schimbări fundamentale în structura instituţiilor economice, în politicile macroeconomice şi în teoria economică. Printre efectele sale s-au numărat declinul drastic al productivităţii și rata deosebit de gravă a şomajului în aproape toate ţările lumii.

Efectele sociale au fost copleşitoare, mai ales în SUA, unde „Marea Depresiune” a reprezentat cea mai mare calamitate cu care s‑au confruntat americanii după Războiul Civil: acțiunile la bursă au scăzut cu 40%; 9.000 de bancheri au dat faliment; 9 milioane de conturi de economii au fost pierdute; 86.000 de afaceri au falimentat; salariile au scăzut cu 60%, lăsând fără slujbă 15 milioane de oameni.

 

 

 

 

Fotografia de mai sus a fost făcută de Dorothea Lange în perioada de vârf a recesiunii, și a devenit un simbol al Marii Crize. Chipul femeii alături de cei doi copii ai săi spune totul despre sărăcia și suferințele acelei perioade.

Ulterior, a fost emis un timbru cu această imagine, vândut cu 25.000 $ la expoziția din Salford, intitulată „Fotografii ale Marii Crize”.

 

 

 

Ziua  în care s-a încheiat Prohibiția Alcoolului în Statele Unite – 5 decembrie 1933

 

 

 

1936 – Hamburg. Lucrător industrial german, refuzând să-l salute pe Hitler.  

 

 

 

 

 

1941 – Atacul de la Pearl Harbor 

 

 

 

 

 

Atacul de la Pearl Harbor, lansat prin surprindere de marina şi aviaţia imperială japoneză împotriva bazei navale americane din Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie 1941, a avut ca rezultat  intrarea Statelor Unite în Al Doilea Război Mondial.

 Operațiunea armatei japoneze a constat din două mari valuri de atac aerian, la care au participat 353 de avioane, lansate de pe 6 portavioane. Ca rezultat, 4 cuirasate au fost scufundate, iar alte 4 au fost avariate. 

Japonezii au mai distrus și 3 crucișătoare, 3 distrugătoare, 1 lansator de mine marine și 188 de avioane. În acest atac au murit din rândurile americanilor 2.402 persoane și au fost rănite alte 1.282. Natura lui surprinzătoare a fost factorul care a contribuit hotărâtor la schimbarea opiniei publice americane, de la izolaționismul care caracterizase politica externă a acestei țări încă din anii 1930, la participarea directă la război.

 

Iulie 1944 – Prizonieri germani în marș prin Moscova 

 

 

 

 

 

1945 – Soldați sovietici care ridică steagul URSS deasupra Reichstagului din Berlin 

 

 

 

 

 

 

La 14 august 1945, Times Square era invadat de mulţimea care sărbătorea capitularea Japoniei şi încheierea războiului în Asia. Printre oamenii care-şi exprimau în fel şi chip bucuria se aflau un marinar şi o infirmieră.

Sărutul lor a fost surprins de fotograful Alfred Eisenstaedt de la Life Magazine şi a devenit celebru în toată lumea.

 

 

 

 

Legendara fotografie a devenit  una dintre cele mai cunoscute imagini ale secolului trecut.  

Fotograful de acum şapte decenii nu a reţinut numele celor doi îndrăgostiţi. Identitatea lor rămâne necunoscută deşi, de-a lungul timpului, numeroase persoane au pretins că sunt cele reprezentate în imagine.

 

 

 

PRIMA BOMBĂ ATOMICĂ – 1945

 

 

 

 

 

 

Această fotografie a norului în formă de ciupercă, ridicat la 18 km în atmosferă deasupra hipocentrului, este efectul enormei cantități de energie nucleară răspândită dedesubt.

Este imaginea văzută de sus a efectelor primei bombe atomice, lansată pe data de 6 august 1945 asupra orașului japonez Hiroshima, care a ucis pe loc 80.000 de oameni. Și totuși, acest atac nu i-a determinat pe japonezi să se predea.

Ca urmare, o a doua bombă atomică a fost lansată pe 9 august asupra orașului Nagasaki. Efectele acesteia au fost și mai devastatoare, omorând 150.000 de oameni.

Temperatura extremă și radiațiile au făcut ca, în timp, numărul victimelor să crească. Noutatea adusă de armele nucleare a constat nu atât în distrugerile la scară largă (care se pot face și cu arme convenționale, în cantitatea necesară), ci în faptul că acestea comprimă distrugerile într-un timp foarte scurt, schimbând dramatic politica războiului și motivația factorilor de decizie în timp ce războiul este în desfășurare.

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/07/27/fotografii-celebre-din-a-doua-jumatate-a-secolului-al-xx-lea/

 

 

 

Surse:

http://www.muzeuldefotografie.ro/2014/04/40-de-fotografii-istorice-extrem-de-rare/

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2014/01/secolul-xx-in-imagini-slideshow.html

Publicitate

VIDEO:UN EROU AL AERULUI UITAT-locotenentul aviator Vasile Niculescu

Pilotul uitat

de Dr. Valeriu Avram

Se întâmpla uneori ca oamenii care au jucat un rol pe scena istoriei, care si-au pus viata în pericol pentru a contribui la realizarea unei aspiratii na-tionale, sa fie repede uitati de semenii lor. Sacrificiul lor, curajul – pe care altii nu l-au avut – sunt ignorate.

Isi sfârsesc viata ca niste anonimi, fara a se bucura de rasplata pe care o meritau – si pe care de multe ori nici nu o mai cer -, fara ca manualele de istorie sa le retina numele.
Un astfel de caz este si cel al locotenentului aviator Vasile Niculescu.

La 10/23 noiembrie 1918, împreuna cu capitanul Victor Precup (Magazin istoric, nr. 12/1992), a zburat de la Bacau la Blaj, pentru a transporta documente de mare importanta în vederea convocarii Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia (Magazin istoric, nr. 12/1998). Zborul s-a facut cu un avion cu carlinga deschisa, în prag de iarna, peste munti, cu instrumente de navigatie rudimentare si fara nici un fel de dirijare de la sol.

Dar sa vedem care a fost destinul aviatorului Vasile Niculescu.

S-a nascut la 21 noiembrie 1891, în Falticeni. Parintii au insistat sa urmeze cursurile Seminarului Teologic. Visul lui însa era sa zboare. Si pâna la urma l-a realizat. La 24 ianuarie 1915 s-a înrolat în armata si a urmat cursurile scolii de pilotaj de la Baneasa (Magazin istoric,nr. 10/2001).

„M-a fascinat zborul de mic copil si am vazut pentru prima oara aeroplanele la manevrele militare din toamna anului 1911, care se desfasurau în zona noastra – îsi amintea el mai târziu. In scoala de pilotaj l-am avut conducator pe George Valentin Bibescu – un adevarat print al zborului.”

Zbor la -40 grade C

A obtinut brevetul de pilot militar cu nr. 61, la 15 august 1915. Prin ordinul ministrului de Razboi, la 10 iulie 1916 a fost avansat plutonier si repartizat la Corpul de Aviatie.

Dupa intrarea României în razboi, tânarul sublocotenent (fusese avansat la 1 octombrie 1916) a functionat o vreme ca instructor în cadrul scolii de pilotaj de la Bârlad. A fost mutat, la cerere, pe front, la Escadrila de recunoastere si bombardament usor F4.

In ziua de 7 iulie 1917, se afla într-o misiune de recunoastere aeriana deasupra liniei frontului. Avionul a fost prins în tirul artileriei germane si mai multe schije au lovit aripile aparatului. A aparut si un avion german, care a deschis focul. Coechipierul lui Vasile Niculescu, plutonierul Constantin Pârvulescu, a ripostat, obligând aparatul inamic sa se retraga. In registrul de zboruri al Escadrilei F4 sunt consemnate multe asemenea actiuni pline de curaj.

La începutul anului 1918, s-a deplasat cu unitatea în Basarabia si a executat misiuni împotriva trupelor bolsevice, care intrasera acolo. A facut zboruri de recunoastere pe Nistru, a bombardat pozitiile inamice de la Moghilev.

Cea mai importanta misiune pe care a executat-o ramâne zborul la Blaj. Din cauza iernii aspre si a zapezii abundente, legaturile dintre Consiliul National Român Central si Guvernul României de la Iasi nu se puteau mentine decât pe calea aerului.

 Pentru a transporta de urgenta documente deosebit de importante la Blaj, Marele Cartier General român a ordonat trimiterea unui avion. Un numar important de aviatori s-au oferit sa îndeplineasca aceasta misiune. A fost ales locotenentul Vasile Niculescu, întrucât cunostea traseul de zbor. In campania din vara anului 1917 trecuse cu avionul Carpatii si lansase manifeste în Transilvania.

Farman-ul 40 nr. 3 240 a trecut muntii la 2 600 m, echipajul având fetele protejate cu un strat gros de parafina, pentru a rezista la o temperatura de -40 grade C. Carlinga era deschisa, iar cei doi ofiteri nu dispuneau nici de parasute si nici de armament. La bord se afla un sac cu manifeste si o geanta militara sigilata.

Manifestele urma sa fie lansate din avion deasupra Blajului si a altor asezari transilvanene. Geanta sigilata continea trei documente extrem de importante (printre care si scrisoarea primului ministru Ion I.C. Bratianu catre Consiliul National Român Central).

O datorie

Zborul s-a desfasurat în conditii normale si echipajul Niculescu-Precup a aterizat în apropierea Câmpiei Libertatii din Blaj. Avionul românesc a fost înconjurat de numerosi oameni veniti în fuga sa-i primeasca pe cei doi zburatori. Iata relatarea elevului sergent Eugen Rades, unul din cei care au asigurat paza avionului pilotat de locotenentul Vasile Niculescu: „…

In întâmpinarea celor doi aviatori au sosit dr. Victor Macovei si Gavrila Precup de la Mitropolie, care prin cuvinte întrerupte de emotia si de strigatele Sa traiasca! ale multimii, acestia i-au asigurat pe oaspeti ca sunt la adapost… Intre timp, soseste si dl. capitan Virgil Pop si la întrebarea locotenentului pilot Vasile Niculescu cum ramâne cu avionul, dl. capitan Pop îi spune ca va asigura paza avionului punând o garda puternica întarita cu o mitraliera, iar echipajul sa mearga la Palatul Mitropolitan.

Capitanul Virgil Pop a desemnat opt soldati din Garda Nationala, care, împreuna cu sergentul Sandu, au venit cu mitraliera pentru paza avionului. Capitanul Virgil Pop ne-a atras atentia sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de avion si a dat ordin sa ni se aduca de mâncare si lemne pentru foc, deoarece stateam în frig, în aer liber, pe un ger cumplit de -30 grade C.

Ni s-au trimis de la Mitropolie lemne, mâncare si zece litri de vin. Dupa ce am curatat locul de zapada din jurul avionului, am facut focul si garda se schimba din ora în ora.”

La ora 18.00 s-a tinut sedinta festiva în localul „Patria”. Dr. Vasile Suciu, presedintele Consiliului National Român din Blaj, a informat participantii despre zborul locotenentului Vasile Niculescu si despre continutul documentelor transportate pe calea aerului. S-a comunicat faptul ca echipajul Niculescu-Precup se va întoarce la Bacau pentru a transmite hotarârea românilor transilvaneni de a se uni cu Tara, fara nici o rezerva.

In sedinta care s-a tinut la Palatul Mitropolitan, Consiliul National Român a hotarât convocarea unei Mari Adunari Nationale la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, unde se va proclama în mod oficial Unirea cu România.

A doua zi, la plecare, echipajul a fost înconjurat de sute de oameni care si-au pus iscalitura pe pânza avionului. Era mesajul românilor din Blaj, catre Guvernul român din Iasi, prin care acestia îsi puneau semnatura pe actul Marii Uniri.

Generalul aviator Andrei Popovici, fostul comandant al Grupului 2 Aeronautic Tecuci, unitate în care a luptat în razboiul întregirii nationale Vasile Niculescu, îi scria eroului în decembrie 1961: „Nu este prilej de sarbatoare crestineasca si nationala, care sa nu trezeasca în mine amintirea zborului Domniei tale la Blaj, atunci la începutul iernii, în anul 1918.

Zborul acesta ramâne înscris în istoria si în analele întregirii neamului românesc. Camarazii tai zburatori te-au asezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zburatoresti din razboiul cel mare si sfânt. S-a vazut nedreptatea pe care conducatorii tarii din acele vremuri au avut-o fata de dumneavoastra de a nu va acorda cinstea cuvenita pentru acel zbor istoric.

 Nu stiu de ce, dar parca tot n-am pierdut nadejdea ca voi asista la preamarirea si la actul de dreptate ce vi se cuvine…”

Anonimul ceasornicar

Pentru fapta sa, era firesc ca locotenentul Vasile Niculescu sa fie decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Dar n-a fost asa. Aviatorul Vasile Niculescu a continuat sa-si îndeplineasca misiunile primite.

 In ziua de 23 iunie 1919, în timpul unei recunoasteri executate în Transnistria, din cauza unei defectiuni tehnice, avionul sau a aterizat în liniile bolsevice. Locotenentul a stat în captivitate, la Odessa, timp de o luna de zile, dupa care i s-a dat drumul. Intre anii 1920-1923 a fost pilot în cadrul Grupului 1 Aeronautic. Prin Inaltul Decret Regal nr. 5 634 din 24 octombrie 1923 a fost înaintat la gradul de capitan.

A fost transferat la 1 octombrie 1924 la Comandamentul Scolii de Aeronautica. In perioada 1 martie – 1 septembrie 1925 a executat un stagiu de pregatire în aviatia cehoslovaca, fiind apreciat pentru tehnica pilotajului, pe care o stapânea la perfectie.

La 22 octombrie 1926 paraseste aviatia, la cerere, fiind transferat prin Ordinul ministrului de Razboi nr. 37368/1926 la Centrul de Recrutare din Radauti. Este mutat apoi la 1 octombrie 1930 la Regimentul 96 infanterie. La 31 octombrie 1937 a trecut în rezerva cu gradul de capitan, ca urmare a demisiei sale din armata.

Dupa ce a parasit haina militara, Vasile Niculescu a trait pâna aproape de 90 ani, practicând meseria de ceasornicar.

 Intr-o scrisoare din 1 noiembrie 1967 dr. Ionel Pop – membru al Consiliului National Român Central – îi scria pilotului Vasile Niculescu:

 „…Sunt cu sufletul înaltat de amintirea glorioaselor zile din iarna anului 1918 si nu-mi lipsesc câteva lacrimi din ochii obositi. Da, mult stimate domnule locotenent aviator, sunt acelasi Ionel Pop, care la 23 noiembrie 1918, a alergat într-un suflet sa va primeasca si sa va îmbratiseze pe Câmpia Libertatii din Blaj unde ati aterizat.

Nu se uita marele fapte ale unui zburator-erou. Il uita numai politicienii, cei care au luptat pentru România Mare nu pot sa faca asa ceva. Iar dumneavoastra ati contribuit din plin la Marea Unire. Si asta nu se uita!”

Maiorul (r) aviator Vasile Niculescu s-a stins din viata la 24 aprilie 1981, într-un trist anonimat.

O noutate de … 90 ani

Agentiile de presa au anuntat si posturile de televiziune au prezentat – în fluxul de stiri privind operatiile desfasurate în Afganistan -, drept o mare noutate avionul CA-130. El are instalat la bord tunuri de mare calibru fara recul si aruncatoare de mine, fiind practic o baterie de artilerie aeropurtata

Putini stiu ca ideea ambarcarii unui tun fara recul la bordul unui avion a aparut înca de la originile aviatiei si ca prima realizare a apartinut unui român.

La izbucnirea primului razboi mondial, Henri Coanda se afla în Franta. La solicitarea armatei franceze, el a realizat mai multe dispozitive de lupta. Astfel, generalul Hirschauer i-a cerut sprijinul pentru un avion special conceput pentru dirijarea tragerilor artileriei. Coanda a proiectat si construit un biplan cu elicea în spate si cabina de pilotaj în fata.

Pilotul francez Charles Nungesser – un nume vestit în epoca – i-a sugerat sa studieze posibilitatea proiectarii unui tun fara recul, care sa poata trage, de la bordul unui avion, cinci obuze consecutiv.

Inventatorul român a trebuit sa aduca modificari la fuselaj si la turela unui avion bimotor, pe care tot el îl realizase. De asemenea, a trebuit sa conceapa un radiator pentru motoarele închise în fuselaj si un schimbator termic fara rezistenta la înaintare.

In final, aparatul a efectuat un zbor, în timpul caruia s-au executat trageri cu tunul fara recul, semi-automat, pe un teren situat în apropiere de portul Le Hâvre si asupra unor ambarcatiuni de pe Canalul Mânecii. Inventia sa a fost una de succes, extinsa si pe avioanele de bombardament tip Bréguet.

Sursa:memoria.ro

PENTRU ACCESARE VIDEO,CLICK PE LINKUL DE JOS:

http://www.trilulilu.ro/alonewolf/97b99f0143783f