CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Limba românească

Bogdan Petriceicu Hasdeu – personalitate enciclopedică a culturii române

S-a născut la 26 februarie 1838  la Cristinești, judeţul Hotin, în Basarabia ocupată de Imperiul Rus, acum în Ucraina, fiind fiul lui Alexandru Hâjdău și al Elisabetei Daucș, descendenţii unor vechi familii boiereşti şi s-a stins din viaţă la 25 august 1907, la Bucureşti.

A fost poet, prozator, dramaturg, istoric, filolog, lingvist, folclorist, “un geniu universal” – cum îl numea George Călinescu.

Mircea Eliade afirma că există în cultura română “o tradiţie enciclopedică”, deschisă de Dimitrie Cantemir şi continuată de I.H. Rădulescu, B.P. Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga.  

Opera lui B.P. Hasdeu este o simbioză între spiritul ştiinţific iscoditor şi stăpânit de absolut şi spiritul literar, ieşit dintr-un temperament romantic neliniştit, cu gesturi profetice şi culoare afectivă.

     B.P. Hasdeu este considerat întemeietorul ştiinţei filologice şi lingvistice moderne din ţara noastră. Prin  lucrările sale a adus şi o contribuţie de preţ la dezvoltarea lingvisticii universale.

Dintre operele literare menţionăm nuvela “Duduca Mamuca”, un început de roman intitulat “Ursita”, comedia “Orthonerozia”, reprezentată sub titlul “Trei crai de la răsărit”, în care sunt satirizate exagerările lingvistice din epocă.

Prin drama “Răzvan şi Vidra” deschide seria dramelor istorice de factură romantică din literatura română, serie continuată de Vasile Alecsandri cu “Despot-Vodă”, de Alexandru Davila cu “Vlaicu-Vodă” şi de Barbu Ştefănescu-Delavrancea cu “Trilogia Moldovei”, din care mai cunoscută este drama “Apus de soare”.

În anul 1877 a fost ales membru al Academiei Române, apoi al Societăţii de Lingvistică din Paris, al Academiei de Ştiinţe din Petersburg, al Academiei din New York, al Academiei Regale din Belgrad, al Societăţii Academice din Sofia, al Societăţii Neolingvistice Americane din Baltimore, al Societăţii Elenice din Constantinopol şi al altor academii şi societăţi de ştiinţă.  

Limba românească 

de Bogdan Petriceicu Haşdeu

(din „Trei crai de la răsărit”)

 *

Cugetarea românească

Are portul românesc,

Nu lăsaţi deci s-o ciuntească

Cei ce limba ne pocesc!

Când românul se-ndârjeşte,

Din ţâţână când mi-l scoţi,

El îţi toarnă româneşte

Un blestem de şapte coţi;

*

Când de dragoste s-aprinde,

El vorbeşte lin şi blând

Încât dorul te cuprinde

Dulcea-i vorbă ascultând!

Niciodată altă limbă

De pe buze româneşti

Nu se-ndoaie, nu se schimbă

După gândul ce gândeşti!

*

La mânie, la iubire,

La suspin şi chiuit,

După chiar a noastră fire

Graiul nostru e croit;

La iubire, la mânie,

La chiot şi la suspin,

România-i Românie

Cu fagur şi cu pelin!

*

Sucind limba românească,

Stricând graiul strămoşesc

După moda franţuzească

Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul

Şi simţul ne-am îmbrăcat

Cu haina de unde dracul

Copiii şi-a înţărcat!

Românimea, cât trăieşte,

Graiul nu şi-l va lăsa;

Să vorbim, dar, româneşte:

Orice neam, cu limba sa!

*

B. P. HASDEU

(Familia, Anul XV, 1879, nr. 5, p. 34)

17/07/2019 Posted by | LITERATURA | , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat asta: