CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SCENARII ALE AGRESIUNII RUSE DUPĂ ANEXAREA ILEGALĂ A TERITORIILOR DIN SUD-ESTUL UCRAINEI



Deși scenariul “nuclear” va izola și mai mult Rusia, Putin este capabil de a-l pune în aplicare, în proporții limitate (armament nuclear tactic), pentru a se salva pe sine de elite răzvrătite și proteste anti-guvernamentale.

 Într-o analiză apărută pe site-ul IPN.md se subliniază că desfășurarea pseudo-referendumurilor în regiunile ucrainene sud-estice ocupate de Rusia, urmate de declanșarea procedurilor de anexare (30 septembrie) semnalizează că Moscova pierde teren în mod rapid.

Reînnoirea capacităților militare rusești întâmpină dificultăți, trupele militare sunt epuizate fizic și puternic demoralizate, iar conducerea militară comite greșeli în lanț, deoarece refuză să opereze cu informația reală din teren. Altfel, liderul rus Vladimir Putin nu ar fi inițiat mobilizarea parțială și nu ar fi speculat cu posibilitatea utilizării armamentului nuclear.

Principalul vinovat al noilor pierderi militare înregistrate de partea rusă este Putin. Acesta refuză să accepte realitatea potrivit căreia Ucraina avansează și dispune de sprijin politico-militar occidental larg pentru a înfrânge agresiunea rusească.

Chiar dacă Ucraina urmărește scopul de a reintra în posesia frontierelor sale de până la raptul Crimeii din 2014, înfrângerea Rusiei va avea consecințe dramatice pentru regimul autoritar de la Moscova.


Retragerea forțelor ruse în interiorul teritoriilor ocupate, înregistate în luna septembrie, se datorează contraofensivei ucrainene și preluării controlului asupra unei părți mari a regiunii Harkov, urmată de recucerirea orașului Liman în regiunea Donețk și alte succese militare.

Acest lucru a demonstrat că Ucraina dispune nu doar de reziliență, dar și de potențial sporit pentru contraofensivă eficientă (100 km2 de teritoriu recuperat săptămânal în luna septembrie).

Așadar, dotate cu suficient armament modern și instruite după standarde occidentale, forțele ucrainene pot restabili integritatea teritorială a țării lor. Până la finele lui septembrie, SUA a oferit asistență militară în valoare de 17 miliarde de dolari, iar UE – 2.5 miliarde de euro (în 5 tranșe).

Partea ucraineană a recunoscut că sistemele de rachete americane (HIMARS) au schimbat dinamica războiului în favoarea contraofensivei ucrainene. Occidentul s-a angajat să ofere ajutor Ucrainei cât timp va fi necesar.

În cazul Rusiei, rezultatele militare sunt în declin continuu. Potrivit unor estimări, pierderile în rândul soldaților ruși depășesc 60 mii de persoane.

De asemenea, mobilizarea parțială s-a soldat cu exodul a peste 200,000 de reprezentanți ai populației masculine din Rusia (BNE, septembrie 2022). Perspectiva de a deveni „carne de tun” în agresiunea împotriva țării vecine, în condițiile unei armate ucrainene devotate, antrenate și eficiente a creat panică în rândul cetățenilor ruși, care s-au refugiat în străinătate pentru a evita înrolarea forțată în armata rusă.

Liderii ucraineni le-au recomandat să se predea, să se întoarcă în Rusia sau să evite recrutarea.

Georgia, Kazahstan, Armenia, Mongolia și Turcia se numără printre principalele destinații al bărbaților ruși incorporabili.

Cu excepția Turciei, călătoriile în restul țărilor menționate sunt în regimul fără vize. Necalificându-se ca refugiați, bărbații ruși nu beneficiază de niciun fel de asistență umanitară.

Mulți dintre aceștia au încercat să ajungă de asemenea în state europene (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Finlanda), dar s-au confruntat cu restricții de călătorie, aplicate împotriva cetățenilor ruși cu vize eliberate în scopuri turistice.

UE nu se grăbește să clarifice statutul acestora și posibila facilitare a intrării în Zona Schengen. O posibilă reacție negativă este foarte probabilă din partea statelor membre și a Ucrainei, ale cărei circa 4 milioane de cetățeni (date pentru 30 septembrie) sunt în calitate de refugiați în străinătate (circa 10% din populația de 43,4 milioane în 2021).

Adițional, bugetul federal rus pierde veniturile care anterior erau asigurate de exporturile de hidrocarburi.

În luna august, Rusia deja înregistra un deficit de circa 6 miliarde de dolari.

Reducerea veniturilor pune presiune asupra cheltuielilor de război, a necesității de adaptare a economiei la regimul de sancțiuni (substituirea importurilor, subvenționare etc.) și respectiv asupra menținerii stabilității rublei.

În condițiile unei puteri militare slăbite, unicele mijloace pe care le are la îndemână Rusia și pe care le folosește sau amenință că este capabilă să le activeze este stoparea livrărilor de gaze naturale și respectiv utilizarea armamentului nuclear tactic.

Efectele anexării ilegale

Chiar dacă porțiuni largi dinteritoriile Herson, Zaporojie, Donețk și Luhansk (15% din teritoriul Ucrainei) se află în proces de absorbție în componența statului rus, actul ilegal a fost întâmpinat de o puternică reacție negativă.

Spre deosebire de atitudinea față de anexarea Crimeii în 2014, poziția UE și SUA față de raptul teritorial pus la cale de regimul lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei este de data aceasta mult mai dură.

Dacă în 2014, sancțiunile economice aplicate de Occident au vizat elitele și mediul de afaceri din Crimeea, atunci, în prezent, ținta sancțiunilor sunt parlamentari și oficiali ruși, conducerea instituțiilor și întreprinderilor majore din Rusia.

După aproape 8 luni de război de apărare ucraineană și 7 valuri de sancțiuni europene, decidenții politici occidentali au dezvoltat o reacție colectivă fără precedent.

În orice caz, acțiunile SUA în raport cu Ucraina determină așteptări față de UE și G7, care sub presiunea costurilor de imagine sunt obligate la rândul lor să accelereze sau să intensifice asistența.

Agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei a trezit un reflex de curaj în rândul statelor europene, care anterior erau mai reticente și precaute în raport cu Moscova.

Succesul militar ucrainean împotriva armatei ruse consolidează principialitatea și pragmatismul UE și NATO. Occidentul înțelege că intenția Rusiei de a anexa teritoriilor ocupate din Ucraina generează un precedent periculos de revizuire a frontierelor cu utilizarea forței.

În consecință, UE a anunțat noi sancțiuni individuale și sectoriale (cel de-al 8-lea pachet), propus spre discuții finale pe 6-7 octombrie la Praga. Două zile după finalizarea pseudo-referendumurilor, SUA a introdus sancțiuni individuale împotriva a 278 parlamentari (inclusiv asupra Valentina Tereșkova, prima femeie cosmonaut), și a 14 decidenți din industria militară și 3 oficiali din sectorul financiar (inclusiv Elvira Nabiulina, Guvernatoarea Băncii Centrale Ruse).

Totuși, sancțiunile colective ale SUA, UE și G7 sunt limitate în cadrul Consiliului de Securitate ONU, unde Rusia în calitate de membru permanent a blocat o rezoluție de condamnare a anexării ilegale a teritoriile ucrainene, fiind susținută de abținerea Chinei, Gabonului, Indiei și Braziliei (5 din 15 țări membre au respins inițiativa).

Alinierea conștientă a celor două mari puteri globale (China, India) de partea Rusiei impune ca Occidentul să încurajeze Ucraina să-și recucerească teritoriile ocupate, anulând de facto tentativa rusească de a schimba status quo-ul impus de anexarea ilegală, validată de Curtea Constituțională a Rusiei

Cele trei scenarii

Forțele ucrainene continuă să avanseze cu succes și să readucă noi localități sub controlul Kievului în Herson și Donbas, dar câștigarea definitivă a războiului ar putea dura în timp.

Anumite evenimente radicale din Rusia ar putea influența evoluția situației militare din Ucraina, având impact direct asupra securității regionale. Potențialul forțelor ucrainene și respectiv limitările părții ruse pot scoate în evidență trei scenarii majore:

Scenariul “de-ocupării”
(pozitiv): Dacă Ucraina va primi armament, instruire și ghidare (SUA, NATO), dar și asistență financiară pentru a menține cheltuielile bugetare (circa 20 miliarde de dolari de la FMI etc.), atunci aceasta are posibilitate să restabilească controlul asupra teritoriilor pierdute. În acest caz, forțele ruse vor încerca să opună rezistență, dar în final vor trebui să se retragă în Crimeea și respectiv în Rusia, în scopul supraviețuirii. Acest scenariu ar însemna că Putin va accepta înfrângerea și pierderea teritoriilor ocupate, pe care le-a anexat ilegal în septembrie 2022. În asemenea condiții, regimul lui Putin va fi obligat să-și concentreze energia și resursele interne pe protecția împotriva protestelor publice. Scenariul pozitiv pentru Ucraina ar putea provoca inclusiv o lovitură de stat a elitelor împotriva lui Putin. Or, victoria Ucrainei va însemna începutul sfârșitului guvernării sistemului creat de Putin. Astfel, un acord de încetare a focului va putea fi negociat, favorizând integritatea teritorială ucraineană.

Scenariul “zig-zag” (moderat): Rusia recurge la noi atacuri împotriva infrastructurii civile din interiorul Ucrainei. Adițional, este stopată livrarea de gaze către UE prin conductele care traversează teritoriul ucrainean. Prețurile la gaz în statele UE depășește 3,000 euro pentru mia/m3, iar în urma protestelor antiguvernamentale și a formării unor guverne eurosceptice, unitatea în jurul anumitor sancțiuni poate slăbi.

De asemenea, deficitul de gaz pe piața europeană afectează livrările către Ucraina. În consecință, este paralizată activitatea economică, iar populația este expusă unui deficit acut de energie, ceea ce poate genera un nou val de refugiați (în Moldova și țările UE). Armata ucraineană continuă să lupte și obține anumite succese, dar progresul este mai limitat, din cauza temperaturilor scăzute și a altor deficiențe menționate mai sus.

Totodată, Rusia sporește importul de armament din Iran și Coreea de Nord, cu care încearcă să compenseze producția limitată a propriului armament. Acest scenariu prevede că războiul se prelungește fără ca una dintre părți să obțină avantaj semnificativ împotriva celeilalte. Negocierea unui acord de încetare a focului va fi improbabilă, deoarece niciuna dintre cele două părți nu vrea să facă concesiuni.

Ucraina este convinsă că poate câștiga războiul (după numeroasele succese), iar Rusia refuză să cedeze pentru a nu semnala slăbiciuni care i-ar putea submina autoritatea în spațiul euroasiatic și în Sudul Global (Africa, Asia).

Scenariul “nuclear”(negativ): Luând în calcul pierderea tot mai vizibilă a pozițiilor în fața contraofensivei eficiente a armatei ucrainene, Putin decide să facă uz de armamentul nuclear tactic, țintind una din localitățile ucrainene eliberate de prezența rusească. Cu scopul forțării unor negocieri de încetare a focului, opțiunea nucleară nu poate fi exclusă, deși se va solda cu un nou val de sancțiuni și o izolare completă a Rusiei.

În viziunea lui Putin, pentru a evita repetarea atacului nuclear, Ucraina se va simți obligată să se așeze la masa de tratative, care ar trebui să ducă la recunoaștere teritoriilor anexate în septembrie 2022. Prin folosirea armei nucleare împotriva unei țări care nu face parte din scutul colectiv al NATO, Rusia ar fi convinsă că Occidentul nu va lua apărare Ucrainei pentru a evita atacuri nucleare reciproce.

Acest scenariu este posibil dacă Putin va simți riscul real de a pierde puterea. Supraviețuirea propriului regim contează pentru el mai mult decât o victorie împotriva Ucrainei.

Totodată, Kremlinul condiționează (cel puțin deocamdată) continuitatea politică a regimului de menținerea controlului asupra teritoriilor anexate.

În loc de concluzii…

Succesul contraofensivei ucrainene reprezintă un eșec pentru strategia militară a lui Putin în raport cu Ucraina și securitatea regională per ansamblu. Atât anexarea ilegală a teritoriilor ucrainene cât și mobilizarea parțială sau amenințarea cu utilizarea armamentului nuclear au avut zero efect asupra dinamicii pozitive a forțelor militare ucrainene.

Eliberarea graduală a teritoriilor ocupate consolidează motivația Kievului de a continua contraofensiva și cea a Occidentului de a asigura ucrainenii cu ajutorul necesar pentru a elimina prezența rusească din Ucraina.
Altfel, în cazul derulării scenariilor pozitive, victoria Ucrainei ar putea însemna începutul sfârșitului guvernării lui Putin.

Anume din considerentul că forțele militare ucrainene demonstrează eficiență, Putin poate recurge la scenarii negative pentru a forța negocieri și a obține recunoașterea anexărilor ilegale.

Deși scenariul “nuclear” va izola și mai mult Rusia, Putin este capabil de a-l pune în aplicare, în proporții limitate (armament nuclear tactic), pentru a se salva pe sine de elite răzvrătite și proteste anti-guvernamentale.

Imaginile cu drone arată sute de vehicule pe partea rusă a graniței ruso-georgiane. Martorii susțin că așteptarea pentru intrarea în Georgia din Rusia poate fi de până la 48 de ore.

Publicitate

08/10/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De ce Vladimir Putin a pierdut deja războiul din UCRAINA


După o săptămână de război, pare din ce în ce mai probabil ca Vladimir Putin să se îndrepte spre o înfrângere istorică. 

El poate câștiga toate bătăliile, dar totuși va pierde războiul, scrie celebrul istoric Yuval Noah Hararie, într-un editorial publicat de ziarul britanic The Guardian,

 Visul lui Putin de a reconstrui imperiul rus s-a bazat întotdeauna pe minciuna că Ucraina nu este o națiune adevărată, că ucrainenii nu sunt un popor adevărat și că locuitorii din Kiev, Harkov și Lviv tânjesc după stăpânirea Moscovei. 

Este o minciună totală – Ucraina este o națiune cu mai mult de o mie de ani de istorie, iar Kievul era deja o metropolă importantă în vremea când Moscova nu era nici măcar un sat.

Totuși, despotul rus a spus repetat minciuna de atâtea ori încât se pare că o crede el însuși.

Atunci când a plănuit invadarea Ucrainei, Putin s-a putut baza pe multe fapte știute deja. Știe că din punct de vedere militar Rusia depășește Ucraina. 

El știe și că NATO nu va trimite trupe să ajute Ucraina și că dependența europeană de petrol și gaze rusești va face ca țări precum Germania să ezite să impună sancțiuni dure.

 Pe baza acestor fapte cunoscute, planul său era să lovească Ucraina puternic și rapid, să-i decapiteze guvernul, să stabilească un regim marionetă la Kiev și să înlăture sancțiunile occidentale.

Dar exista și o mare necunoscută despre acest plan… După cum au învățat americanii în Irak și sovieticii în Afganistan, este mult mai ușor să cucerești o țară decât să o păstrezi. 

Putin știa că va avea puterea de a cuceri Ucraina, dacă poporul ucrainean ar accepta un regim marionetă al Moscovei și a pariat că ucrainenii o vor face. La urma urmei, după cum a explicat el în mod repetat oricui dorea să asculte, Ucraina nu este o națiune adevărată, iar ucrainenii nu sunt un popor adevărat…

 În 2014, populația din Crimeea  nu s-a opus semnificativ invadatorilor ruși. De ce ar fi trebuit ca situația din 2022 să fie diferită?

Iată că acum, cu fiecare zi care trece, devine din ce în ce mai clar că pariul lui Putin eșuează. Poporul ucrainean rezistă, câștigă admirația lumii întregi – și câștigă războiul.

Vor urma multe zile negre. 

Rușii pot cuceri în continuare întreaga Ucraină, dar pentru a câștiga războiul ei ar trebui să o și stăpânească efectiv.

S-ar putea întâmpla asta doar dacă ucrainenii i-ar lasă, iar acest lucru pare din ce în ce mai puțin probabil să se întâmple.

Fiecare tanc rusesc distrus și fiecare soldat rus ucis, sporește hotărârea ucrainenilor de a rezista. Iar fiecare ucrainean ucis, adâncește ura ucrainenilor față de invadatori. 

Ura este cea mai urâtă dintre emoții, dar pentru națiunile asuprite, ura poate susține rezistența timp de generații. 

Pentru a restabili imperiul rus, Putin are nevoie de o victorie relativ lipsită de vărsare de sânge care să nu declanșeze ura populația împotriva ocupanților ruși.

Vărsând din ce în ce mai mult sânge ucrainean, Putin se asigură că visul său nu va putea fi niciodată realizat.  scris Pe certificatul de deces al imperiului rus nu va fi numele lui Mihail Gorbaciov, va fi al lui Putin. 

Gorbaciov i-a lăsat pe ruși și ucraineni să se considere frați; Putin a transformat rușii în dușmani de moarte.

Națiunile sunt în cele din urmă construite pe legende. Fiecare zi care trece adaugă mai multe povești pe care ucrainenii le vor spune nu numai în zilele întunecate care urmează, ci și în deceniile și generațiile viitoare.

 Președintele lor care a refuzat să fugă din capitală și a spus SUA că are nevoie de muniție, nu de o plimbare ; soldații din Insula Șerpilor care i-au spus unei nave de război rusești să „se ducă dracu”; civilii care au încercat să oprească tancurile rusești așezându-se în calea lor

Acestea sunt legendele eroice care fondează națiunile. Pe termen lung, aceste povești de vitejie contează mai mult decât tancurile.

Despotul rus ar trebui să știe asta la fel de bine ca oricine. În copilărie, a fost hrănit cu povești despre atrocitățile germane și curajul rusesc în asediul Leningradului. 

Acum însă, el este personajul principal al unor povești asemănătoare, în care interpretează un rol similar cu al lui Hitler.

Poveștile de vitejie ucraineană dau hotărâre nu numai ucrainenilor, ci întregii lumi. Ele dau curaj guvernelor națiunilor europene, administrației SUA și chiar cetățenilor asupriți ai Rusiei. 

Dacă ucrainenii îndrăznesc să oprească un tanc cu mâinile goale, guvernul german poate îndrăzni să le furnizeze niște rachete antitanc, guvernul SUA poate îndrăzni să taie Rusia de la Swift , iar cetățenii ruși pot îndrăzni să-și demonstreze opoziția față de această lipsă de sens. război.

 Războiul din Ucraina va modela viitorul întregii lumi. Dacă tirania și agresivitatea sunt lăsate să învingă, vom suferi cu toții consecințele. Nu are rost să rămânem doar observatori.

Din păcate, acest război este probabil să fie de lungă durată. Luând diferite forme, poate continua ani de zile. Dar cea mai importantă problemă a fost deja decisă. 

Ultimele zile au dovedit lumii întregi că Ucraina este o națiune foarte reală, că ucrainenii sunt un popor foarte real care cu siguranță nu vrea să trăiască sub un nou imperiu rus.

 Principala întrebare rămasă deschisă este cât timp va dura până ce acest mesaj să pătrundă între zidurile groase ale Kremlinului.

  • Yuval Noah Harari un cunscut istoric, filozof și autor, profesor titular la departamentul de Istorie al Universității Ebraice din Ierusalim.
  • El este autorul cărților bestseller Sapiens: A Brief History of Humankind, Homo Deus: A Brief History of Tomorrow, 21 Lessons for the 21st Century și Sapiens: A Graphic History.

Cărțile sale s-au vândut în peste 35 de milioane de exemplare, fiind traduse în 65 de limbi, Yuval Noah Harari fiind considerat astăzi unul dintre cei mai influenți intelectuali publici din lume.

02/03/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , | Un comentariu

Rusia după 20 de ani de domnie absolută a lui Putin

Rusia – după 20 de ani cu Putin

Acum 20 de ani, pe 31 decembrie 1999, Vladimir Putin devenea președintele interimar al Federaţiei Ruse.

În prezent, fiind la al patrulea mandat, Putin se confruntă cu o economie în dificultate, sancțiuni occidentale dure, reforme nepopulare ale guvernului și o scădere constantă a susținerii din partea populației.

Cifrele prezentate în graficele de mai jos ne permit să facem o comparație dintre felul în care arăta Rusia înainte ca Putin să preia funcția și situația din prezent.

POPULAȚIA

Când președintele rus Vladimir Putin și-a asumat funcția, Rusia pierdea în jur de jumătate de milion de oameni în fiecare an. Populația a început să scadă după ce Uniunea Sovietică s-a prăbușit în 1991. Criza demografică a indicat cel mai mic scor al populației în 2008.

 

 

 

 

 

În 2013, numărul nașterilor a depășit numărul total de decese pentru prima dată de când Putin a devenit președinte.

Totuși, această tendință s-a menținut pentru doar patru ani, iar Rusia se confruntă din nou cu o scădere a scorului natural al populației.

Conform estimărilor CIA, în 2018 Rusia a fost printre primele 10 țări din lume cu rata cea mai mare de decese la o mie de locuitori.

 

 

 

 

Pentru a compensa declinul populației, Rusia intenționează să atragă până la 10 milioane de migranți de limbă rusă până în 2025, oferindu-le cetățenie.

În pofida acestor eforturi, Organizația Națiunilor Unite estimează că Rusia ar putea pierde până la 15% din populație până în 2050; cele mai pesimiste scenarii indică o scădere de 44 la sută până la 2100.

 

 

 

Speranța de viață a bărbaților ruși a crescut cu șapte ani în ultimele două decenii.

Dar chiar și așa, aceasta rămâne cu 10 ani mai mică decât speranța de viață a femeilor ruse și cu 14 ani mai scurtă decât cea a bărbaților japonezi, de exemplu.

ECONOMIA

Rusia a avut de-a face cu o rată a inflației de peste 85 la sută după criza financiară din 1998.

În următoarele două decenii, rata a scăzut semnificativ, însă crizele financiare din 2008 și 2014 au trimis inflația peste 14% și, respectiv, 15%.

 

Importurile și exporturile Rusiei au crescut constant după ce Putin a devenit președinte, dar au înregistrat două scăderi semnificative: una în 2009, după criza financiară mondială și războiul Rusia-Georgia, iar alta în 2015, după ce cu un an mai devreme Rusia a anexat Crimeea și în consecință s-a ales cu sancțiuni economice dure impuse de Occident.

 

 

Ponderea exportului de produse minerale din Rusia a crescut de la 51 la 58 la sută, în timp ce exportul de metale a scăzut de la 19 la 12 la sută. Au crescut de asemenea și exporturile de produse agricole – precum grâu și orz.

În 2017, Rusia a importat o cantitate mare mai mare de echipamente, mașini și piese auto. Pe de altă parte, importul majorității produselor agricole, cum ar fi zahărul sau grâul, a fost în scădere.

Rubla rusească și-a pierdut din valoare față de dolarul american ca urmare a scăderii prețurilor la petrol și a sancțiunilor economice occidentale care au fost impuse după anexarea Crimeii în 2014.

 

APĂRAREA

Rusia a cheltuit în 2018 aproape 4 la sută din PIB-ul său în scopuri militare. Indicatorul este semnificativ mai mic decât cel al Arabiei Saudite, care a alocat aproape 9 la sută din PIB cheltuielilor militare în 2018; dar cu mult mai mare decât cota alocată în aceste scopuri de Statele Unite, China sau orice țară a Uniunii Europene.

Cu toate acestea, când vine vorba de cheltuieli reale, în 2018 Rusia a alocat de 10 ori mai puțini bani pentru apărare decât Statele Unite.

 

 

SUSȚINEREA POPULARĂ

La câteva luni după a fost inaugurat în anul 2000, Vladimir Putin a fost criticat pentru modul în care a gestionat tragedia submarinului Kursk. Ratingul său a fost atunci de 64%.

Opt ani mai târziu, nivelul de susținere a lui Putin a depășit 80%, în urma conflictului de cinci zile cu Georgia. Apoi, în 2011, Rusia a avut de-a face cu proteste la nivel național, iar ratingul lui Putin a scăzut din nou – la 66 la sută. Cea mai mare cotă de susținere pentru persoana lui Vladimir Putin a fost înregistrată în 2014, după ce Rusia a anexat abuziv peninsula ucraineană Crimeea.

Dar în 2018 Putin a semnat un proiect controversat de reformă a pensiilor, mărind vârsta de pensionare, iar în consecință ratingul său a scăzut la 66 la sută, la aproape de cel mai scăzut nivel de când a preluat puterea.

 

 

Surse: https://moldova.europalibera.org, Banca Mondială, Centrul sociologic Levada de la Moscova, ONU, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Observatorul de complexitate economică (OEC), Serviciul CIA The World Factbook.

 

19/01/2020 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: