CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

VIDEO: Domnul Mircea Diaconu (candidat la președinția României) a dat, într-o filmare pusă pe facebook și youtube, explicații legate de participarea sa la Revoluție și implicarea sa civică din anul 1990

 

Imagine similară

 

 

Domnul Mircea Diaconu (actual candidat la președinția României) a dat, într-o filmare pusă pe facebook și youtube, explicații legate de participarea sa la revoluție și implicarea sa civică din anul 1990.  

 

 

 

 

Transcriere înregistrare:


Mircea Diaconu: M-am văzut, grație unor prieteni, pe diverse rețele, tînăr, la revoluție (Asta a fost o bucurie, că eram tînăr), zicînd tot felul de chestii. Fac niște precizări.

Iată, de exemplu.

Sigur, un haos general, toți vorbeau, spuneau „înainte, înapoi”, nimeni nu știa ce să facă, mă rog, cam asta era atmosfera. Și la un moment cineva zice: „o mașină, să-l aducă pe domnul Iliescu”.

Cineva zice: „să-l aducă domnul Diaconu, să ia o mașină, să-l aducă pe domnul Iliescu”. Precizez, pentru istorie, nu pentru dumneavoastă: Pe domnul Iliescu l-a adus cineva, într-adevăr, acolo, dar nu Diaconu.

Domnul acela se numea Dumitru Iliescu și, imediat după asta, domnul Iliescu, Ion Iliescu, l-a numit șeful SPP-ului și al protecției, și de acolo a ieșit general mai tîrziu. Persoană cunoscută și foarte în regulă.

Deci nu Diaconu, în orice caz. După aceea, tot din amalgamul ăla, din haosul ăla, din amestecătura aia de oameni și de păreri, s-au ales 40, nu știu cine i-a ales și cum i-a ales, pentru că i-a citit, a fost o listă, care însemna Consiliul Frontului Salvării Naționale.

Lista a fost citită de domnul Iliescu, vestita listă care se termina „și ultimul pe listă, Ion Iliescu”.

În acea listă nu era Diaconu.

Erau, nu știu, Doina Cornea, Ion Caramitru era, Ana Blandiana, mă rog, o sumă întreagă de oameni respectabili, dar nu era Diaconu.

Diaconu plecase la teatru, ca să știți unde fusese Diaconu, pentru că aveam spectacole. Și jucam un spectacol subversiv, incredibil de subversiv la vremea aceea, mă tem că și la vremea asta la fel de subversiv, dacă l-am juca, și se numea „Aprilie, dimineața”.

Și în teatru veneau spectatorii, afară se auzeau împușcături și veneau spectatorii la teatrul Notara unde lucram, și plasatoarele îi controlau să n-aibă arme sau bombe la ei, că așa era obsesia, fake news puternic și profesionist cu terorismul și cu bombe și cu mitraliere și așa mai departe, și îi percheziționau pe spectatori.

Intrau, cîte un spectacol, plecau acasă. Și Diaconu a fost numai la teatru, mereu.

După aceea, foarte curînd după asta, s-a constituit un fel de parlament al României la vremea aceea, ce se numea CPUN, nu, CPUN, da, CPUN se numea. Consiliul Provizoriu de Uniune Națională. Și în care iarăși nu era Diaconu.

Deloc. Diaconu era la teatru între timp, să știți. Erau alte persoane. La un moment dat, mai tîrziu un pic, foarte puțin după asta, chiar mîna dreaptă, la vîrf, erau oameni de toată isprava, ai domnului Iliescu: Era și Ion Caramitru, era chiar al doilea sau al treile om din stat la vremea aceea.

Domnul Andrei Pleșu era foarte bine plasat și ascultat, ceea ce e foarte bine, fără discuție, nu sînt deloc ironic. Dar nu era Diaconu, asta-i precizarea pe care țin s-o fac.

Diaconu era la teatru în tot acest timp. Și juca spectacole, asta făcea Diaconu. Mai mergea la țară, aveam porc, aveam vacă, trebuia să fac lucruri de tipul ăsta.

Mai departe însă, foarte aproape, a urmat Piața Universității. Piața Universității, la care, mă rog, am contribuit și eu măcar cu prezența.

Da, la un moment dat a fost un moment în care s-au ținut discursuri. Domnul Coposu, Corneliu Coposu a ținut un discurs înaintea mea, doamna Blandiana, și m-au pus și pe mine să vorbesc acolo.

Și am făcut următoarea remarcă: M-am urcat la tribună, ditamai piața plină cu oameni, și am zis, pentru că orice discurs se termina cu „jos Iliescu! jos Iliescu! jos Iliescu!”.

Și am zis: „Nu vă supărați, un anunț fac: E cumva cineva Ion Iliescu aici? Că-l caută cineva jos”.

Și după 3 secunde, asistența, după ce a procesat, a rîs în hohote și a continuat „jos Iliescu! jos Iliescu!”. Deci nu, eu nu l-am adus pe domnul Iliescu, asta vreau să spun.

Că așa pare din montajul acela făcut de niște prieteni foarte apropiați, nu știu, sau oameni politici de mare viitor din România. Diaconu a adus ciuma roși, recte Ion Iliescu și ciuma roșie. Nu. Diaconu a fost la teatru, pe cuvîntul meu de onoare, în tot acest timp.

Și mi-am jucat spectacolele. Iar în toamnă, ceva mai tărziu, am complotat cu alți oameni de foarte mare ispravă, inclusiv Emil Constantinescu, Ana Blandiana, Petre Mihai Băcanu.

Și sînt fondator de bază al…, Stelian Tănase, Dinescu, Mircea Dinescu, și așa mai departe, și am fondat Alianța Civică.

Un lucru extraordinar la vremea aceea și care a strîns o energie uluitoare. Uluitoare, oameni care au ieșit și au venit alături de noi, fenomenal.

Iar în 15 noiembrie am făcut cel mai mare miting pe care l-am văzut vreodată acolo.

Nici la revoluție n-au fost atît de mulți oameni în acea piață, acolo, în fața CC-ului, cum au fost în 15 noiembrie atunci.

Alianța Civică a fost un lucru extraordinar, la care am fost vicepreședinte al Alianței Civice.

Și care avea acest sens: Jos Iliescu. N-am nimic cu domnul Iliescu, n-am nimic cu nimeni, dar puțină istorie nu strică. A, erată, da, ia: Dar acolo, în timpul ăla, venind fiecare, pe uși, pe ferestre înăuntru, am aflat cine era celălalt. Unul a zis: sînt generalul Vlad.

Aveam nevoie de ofițeri. Altul: generalul Gușe. Ofițeri, armata română și așa mai departe. Habar n-aveam că se ocupa cu altceva domnul general Vlad.

Dar mai tîrziu am aflat, că pe vremea aceea, ei, generalii de securitate nu erau vedete de televiziune, ca acuma. Nu dădeau interviuri, nu, ca acuma nu erau. Nu știa nimeni nici cum arată, nici cum îi cheamă.

Dar am uitat ceva foarte important să vă spun: S-au filmat, ați văzut, filmările alea. Erau 3-4 oameni în România care aveau camere video și au făcut carieră toți, inclusiv domnul Adrian Sîrbu care era acolo, și e martor la ce spun eu acuma. Și pe seară, după ce au filmat, au filmat, și eu am zis, și asta e acolo, am tot zis mereu: lăsați-i să filmeze, lăsați-i să filmeze că trebuie să știm ce s-a întîmplat și cine ajunge. Și așa mai departe. Seara, noaptea, le-au fost confiscate camerele video și casetele și de fotografii, casetele cu poze, și le-au ascuns undeva, înăuntru, în biroul în care erau niște persoane importante, tot cu grade și așa mai departe. Și eu am fost plecat, pe la teatru, pe acasă.

Cînd m-am întors, mi-au spus „ne-au confiscat casetele”. Și atuncea – „unde?”.

Și pînă la urmă mi-au spus „vezi că în sertarul cutare au băgat acolo, era o bibliotecă și jos au băgat casetele.

Am intrat peste ei, m-am dus, am deschis, am luat casetele. Au început să țipe la mine și am zis: „pardon”, și am plecat afară.

Făceți-mi ce vreți. Și am ieșit cu ele, am plecat direct la televiziunea română, că acolo lucram în general și știam pe unde să intru și restul, cu soția mea alături. Am intrat și am zis: „repede, înregistrați-le, multiplicați-le, pentru că e istorie, și altfel dispar”. Pentru că cineva voia să dispară aceste casete.

Faptul că ele sînt astăzi (arată spre el). Asta am uitat să vă spun.

Și mă bucur că sînt.

 

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2019/09/23/mircea-diaconu-despre-participarea-sa-la-revolutie-pe-domnul-ion-iliescu-l-a-adus-dumitru-iliescu-diaconu-plecase-la-teatru-pentru-ca-aveam-spectacole-am-fost-vicepresedinte-al-aliantei-civi/

URMĂRIŢI şi alte filmări din revoluția bucureșteană în care apare  Mircea Diaconu:

 

– Demisia lui Dăscălescu. 22 decembrie 1989
– Ilie Verdeţ în 22 decembrie 1989
– În clădirea CC al PCR, 22 decembrie 1989. Dăscălescu: La Timișoara am eliberat deținuții. Cetățean: Dacă în această anarhie nu se face ordine va fi lovitură de stat militară

24/09/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pastile amare: Drepturile foștilor președinți ai României postcomuniste şi drepturile foştilor revoluţionari autentici….  

 

 

Imagini pentru photos foştii presedinti romani

 

 

 

 

            PASTILE SCURTE ȘI AMARE

DREPTURILE FOȘTILOR PREȘEDINȚI… sunt multe. Probabil ca cea mai importantă este indemnizația.

Ion Iliescu beneficiază de aceste drepturi. Ion Iliescu nu a ucis pe nimeni cu mâna lui dar, ca să ajungă președinte a trebuit (vorba lui Iohannis) „să moară niște oameni”, peste 1.000, plus mii de răniți dintre care unii invalizi pe viață, plus daune materiale și culturale pe care eu nu le pot cuantifica în urma obuzelor trase asupra Muzeului de Artă și Bibliotecii Centrale Universitare.

Iliescu a ajuns președinte călcînd pe cadavre, după ce deja trădase România, fiind racolat de KGB. Degeaba spun unii că în decembrie 1989 a fost trădat doar Ceaușescu – nu, a fost trădată România, fiindcă planul serviciilor secrete străine care au concurat la declanșarea revoluției nu era de a aduce mai multe drepturi și bunăstare poporului, ci jefuirea economiei naționale și distrugerea țării.

Sub Ion Iliescu au apărut baronii locali.

Emil Constantinescu  beneficiază de aceste drepturi. La doar cîteva luni după alegerea sa, a trădat România cedînd după capul lui Ucrainei teritoriile care ne-au fost răpite, unele fără nici un tratat.

Tot în timpul lui capitalul străin a început acapararea industriei noastre și a utilităților publice.

Și tot în timpul lui a început promovarea nulităților și a avut loc o premieră, din cite știu eu, primul caz în care pe acest pământ o tânără din Banat a murit de frig și foame.

Traian Băsescu beneficiază de aceste drepturi. În timp ce era ministru al transporturilor, Traian Băsescu a distrus, a aneantizat flota României, una din primele 10 in lume.

Ca președinte, a îndatorat România (fiindcă el a îndatorat-o, nu minusculul Boc) cu 20 mlrd. euro despre care noi nu știm cum au fost risipiți. Si tot ca președinte, a ridicat serviciile secrete peste lege, le-a dat drept de control și supraveghere asupra întregii populații, precum și dreptul ocult de a controla viața politică a țării.

Astea, printre multe altele.

Conform ultimei declarații de avere, anul trecut, ca fost președinte al țării, Traian Băsescu a încasat o indemnizație de 184.680 lei (asta înseamnă peste 15.000 lei lunar).

Uitîndu-mă peste declarația lui, era să-l plîng de milă pe Băsescu, fiindcă avea în depozite mai puțini lei decît mine! Dar mi-a trecut compătimirea cînd am văzut întreaga declarație. Cel mai bine este să o examinați singuri

https://www.senat.ro/Declaratii/Senatori/2016/av_basescu_traian_13_06_2019.pdf

Trei foști președinți trădători de țară, care se lăfăie în bani, mult mai mulți decît au nevoie.

Acum, hai să vobesc și despre revoluționari, care sânt de mai multe feluri.

Îi avem pe cei care încă dinainte de 1989 fuseseră racolați de serviciile străine, în principal KGB și GRU, dar nu numai. Aceștia s-au descurcat foarte frumos în viață.

Alte două categorii se întrepătrund, fără să pot ști în ce măsura.

Unii s-au dus la revoluție fiindcă auziseră că se sparg vitrinele la magazine și se fură băuturi alcoolice, iar alții au format apoi mafia certificatelor de revoluționar.

În sfîrșit, ultima categorie este a eroilor adevărați. Unii dintre aceștia, al căror nume ar trebui reținut de tineri (Călin Nemeș, Radu Chesaru) s-au sinucis în semn de protest față de deturnarea revoluției – protest zadarnic (cum a fost și cel al lui Liviu Babeș)!

Occidentului nu-i mai păsa ce se întîmplă în România, îi convenea, totul era conform planului conceput înainte de 1989!

Revoluționarii adevărați au început să fie concediați de la locul de muncă, mai ales după Piața Universității, au început să părăseasca țara după marea mineriadă.

Mulți au murit bolnavi, în sărăcie, unii chiar fără locuință (uitați-vă la Cristian Pațurcă și Vali Sterian, autorii cîntecelor din Piață, morți înainte de a împlini 50 de ani).

Acum niște ani am vizitat cetatea Enisala – am vizitat-o gratuit, ca însoțitor al unei prietene bolnave de cancer.

Cu naivitate, am întrebat dacă luptătorii în revoluție beneficiază și ei de gratuitate – mi s-a răspuns: „Nu!”.

Cei care vorbiți despre privilegiile revoluționarilor, ar trebui sa vă interesați mai bine și mai mult.

Timpurile în care aceștia beneficiau de apartamente în Centrul Civic (unii), de pămînt agricol pe malul Snagovului sau al Mării Negre (unii), de spații comerciale centrale (unii), de scutirea de impozit pe venit, au trecut de mult, de zeci de ani.

În prezent sunt, din cite știu, vreo 4-4.500 de aleși, revoluționari cu rol determinant, care primesc în această calitate 2.000 de lei lunar.

Unii dintre ei au certificate false. Dar există mult mai mulți handicapați, și ei unii cu certificate false, care au mult mai multe drepturi decât revoluționarii.

 

 

 

Drepturile foștilor președinți, cei care au transformat România în colonie    

 

 

 

27/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

Un film – document : ”Piața Universității – România” (1991), de Stere Gulea

Acest documentar  realizat în 1991 de Stere Gulea despre Piața Universității și mineriada din iunie 1990, ar trebui să fie  vizionat de toți românii…

Printre cei intervievați se regăsesc personalități ca George Serban, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Eugen Negrea, Dumitru Iuga, Mihai Chițac, Mihai Sora, Răzvan Theodorescu, Victor Rebengiuc, alaturi de multi alții.

Documentarul prezintă imagini inedite despre cele întâmplate în zilele de 13-15 iunie 1990 în Piata Universității.

 

 

 

30/10/2015 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: