Propaganda sovietică vorbea despre homosexualul Hitler

 

 

În iulie-august 1941, Arthur Kronfeld, un emigrant politic   german specialist în devierile sexuale, a scris la Moscova o broșură de propagandă intitulată  „Degenerații  de la  putere”, în care îi  descria pe liderii Germaniei naziste ca pe niște , pervertiți sexual, degenerați fizic  și psihic . Referindu-se la practica  sa  medicală și la informațiile din surse pe care le deținea, Kronfeld susținea că Hitler ar fi  homosexual, iar acest lucru explica atrocitățile săvârșite de Fuhrer.

De asemenea, el a mai indicat un număr de lideri germani care  aparțineau minorităților sexuale.

La una sau două luni de la începerea atacului german asupra URSS, propaganda sovietică încă încerca să apeleze la logică și la cunoștințe științifice pentru a explica agresiunea nazistă. Mai târziu, începând cu 1942,  imaginile arhetipale simple privitoare la  inamic  au venit în prim plan.

Sloganurile propagandistice au început să coboare la cele mai joase niveluri,  iar nemții au început să fie înfățișați ca fiind niște animale scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru.

 
 
În iulie 1941, faimosul medic german Arthur Kronfeld, care a emigrat în URSS, a început să scrie un pamflet despre liderii germani.

 În 1919, Arthur Kronfeld a început să lucreze la Institutul de Științe Sexuale, fondat de M. Hirschfeld, unde a fost numit șef al Departamentului pentru Tulburări Sexuale Mintale, unde și-a  câștigat faima de psihiatru specializat în studiul abaterilor sexuale .

În acea perioadă, încă se  încerca   „vindecarea” homosexualitatății, iar profesorul german era în fruntea experimentatorilor. El  trata minoritățile sexuale cu șocuri electrice, hipnoză și chiar doze mici de otrăvuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Kronfeld a fost, de asemenea, un susținător activ al experimentelor eugenice, încercând să îmbunătățească „rasa umană”.
 
În timpul atacului german asupra URSS, Kronfeld s-a sinucis împrenă cu soția sa, luând o doză mare de barbital la 16 octombrie 1941, chiar în ziua în care Moscova s-a scufundat în haos din cauza zvonurilor despre o predare timpurie a orașului către germani, Arthur Kronfeld a preferat moartea unei captivități naziste .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Motivul pentru care profesorul  german a încercat să  explice atrocitățile liderilor germani prin degenerarea fizică și homosexualitatea lor poate fi văzut ca o deformare  profesională . El credea că  oricare persoană poate fi evaluată cu ajutorul unor măsurători ale părților corpului și a caracteristicilor vieții sale sexuale.  Broșura lui Kronfeld, Degenerații de la  putere, a apărut într-un tiraj mare și în plus, extrase din ea au fost citite la radioul sovietic.
 
  După interzicerea sa  prin lege în 1934 în URSS, homosexualitatea a fost într-adevăr descrisă ca o atracție sexuală caracteristică pentru naziști. Scriitorul Maxim Gorki a scris atunci:
 
„Nu zeci, dar sute de fapte vorbesc despre influența distructivă și coruptă a fascismului asupra tineretului Europei. Voi sublinia, totuși, că într-o țară unde este curajos proletariatul funcționează, homosexualitatea este recunoscută drept criminală și pedepsită social, iar marii  filozofi, oameni de știință, muzicieni, acționează liber și cu impunitate. Există deja o zicală sarcastică: „Distruge homosexualii și fascismul va dispărea”.
 
Ca o circumstanță agravantă, homosexualitatea a fost „atașată” la faptele criminale ale „dușmanilor poporului” pentru a mări  efectul pedepselor  și a arăta „ decăderea criminalor fasciști”. De exemplu, șeful NKVD, Nikolai Yejov, a fost arestatat nu numai ca spion, ci și ca homosexual (el era cu adevărat bisexual).
 
Așadar,  concentrarea profesorului Kronefeld în 1941 asupra comportamentului sexual al liderilor nazisti trebuia să îi înfățișeze  ca pe niște „degenerați” aflați în faza finală – un termen medical care însemna în URSSla acel moment  una dintre formele de retardare mentală.

 

 Iată un extras din lucrarea lui Arthur Kronefeld„ Degenerații de la putere ” în care sunt descriși  Hitler și  mai mulți dintre partenerii săi sexuali:
 
”Timp de trei zile, am stat într-o cameră cu Hitler și complicii lui, așteptând interogarea înainte de  proces. De data asta l-am observat atentă pe Adolf Hitler. Era de înălțime medie, avea umerii îngustați,  bazin larg, picioarele groase și un mers greoi care  accentua structura urâtă a corpului său.

Fruntea nesemnificativă, ochii mici tulburi,  craniu mic cu păr negru și o bărbie prea mare dezvăluiau o primitivitate degenerativă .El este incredibil de smecher și se află constant într-un fel de mișcare neliniștită.

Hitler este anormal sexual. Este clar că sentimentul de iubire pentru o femeie nu-i este caracteristic. În trecut, a fost în relații sexuale cu Gaines și Ernst. 

Ambii au fost uciși la ordinul lui la 30 iunie 1934.

Am primit informații despre viața  intimă a Fuhrerului  la sfârșitul anului 1932, de la celebrul „telepato-hipnotist” Hanussen, un susținător al lui Hitler și o persoană apropiată de șeful poliției fasciste, contele Gelldorf, care mi-a relatat că însuși Ernst i-a dat detalii despre intimitatea sa homosexuală cu Hitler.
 
Hanussen a fost ucis la 2 februarie 1933, fie de Ernst însuși, fie de asociații săi naziși, pentru că știa prea multe. Ernst însuși este cunoscut că  racola „băieți” în barul din Berlin „Hollandais” de pe stradă. Bulova, unde homosexualii se întâlneau de obicei.   Ernst, a făcut cunoscută apropierea homosexuală a lui Hitler cu Gaines.  
 
Hitler are convulsii epileptice. Toate trăsăturile urâte ale personalității lui Hitler sunt deosebit de periculoase datorită faptului că dorințele lui perverse sunt exterorizate liber, nefiind restricționate de cea mai mică piedică morală.”

 

 

 

 

 

Până în 1934, Hess a fost secretarul personal al lui Hitler. Observatorii descriu fervoarea fanatică care îl cuprindea pe Hess la vederea lui Hitler sau când venea vorba de Hitler. De aceea i-au dat porecla „Freulen Hess”. Rămâne un mister: dacă Hitler a fost într-o relație sexuală cu Hess, așa cum a fost cazul cu Heines și Ernst, care au suferit o soartă teribilă.

 

 

 

 

 

 

(Hitler în tinerețe – în dreapta)

+++

Identitatea spirituală a lui Streicher este patologică. Este asociat cu viața sexuală   pervertită.  S-a ascuns mult timp în clinica psihiatrică a evreului Wurzbuger.

 Istoricul său medical spunea: un psihopat, pervers sexual , care nu este responsabil pentru crimele sale sexuale. 

 

 După încheierea Marelui Război Patriotic, tema„ Hitler-Gay „a fost redusă de propaganda sovietică la minim.  

Hitler susținea poligamia

Evident, nu numai musulmanii erau în favoarea poligamiei: în 1943, Hitler a propus să permită bărbaților germani să aibă 2 soții, iar Bormann a mers și mai departe, propunând  3 soții.

 

În timpul dictaturii lui Hitler, aproximativ 500 de mii de germani au fost sterilizați. Mai mult, această  acțiune a vizat nu numai bolnavii mintali, ci și persoanele care aveau boli cronice și erau „demenți  moral”.

 

 

 

 

Publicitate

STALIN, FREUD, bolșevicii și…onanismul

 

 

În 1896 Sigmund Freud prezenta o comunicare conform căreia, la baza fiecărei dereglări psihice stau dorinţele sexuale neîmplinite, mai exact – dorinţele sexuale neîmplinite în timpul copilăriei.

Pentru această “descoperire” a fost exclus din societatea medicală vieneză.

Oricum, acesta a fost începutul freudismului…

Până în 1917, Freud a avut relaţii foarte strânse cu revoluţionarii ruşi, iar pe unii dintre ei chiar i-a tratat.

Când bolşevicii au învins, Moscova a devenit a doua capitală a freudismului (după Viena).

Freudismul a fost practicat în şcolile experimentale sovietice în care învăţau doar copiii elitei bolşevice.

  A fost interzis, după ce Stalin l-a întrebat pe fiul său cu se ocupă la şcoală si  a aflat că …învaţă arta onanismului !

Autor: Dr. Veaceslav Stavila

 

VIDEO: THE PINK SWASTIKA (SVASTIKA ROZ)- ORIGINILE HOMOSEXUALE ALE NAZISMULUI

Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment)

Karl Heinrich Ulrichs

”Bunicul” mișcării mondiale pentru drepturile homosexualilor era un avocat homosexual german, numit Karl Heinrich Ulrichs (1825-1895). La vîrsta de 14 ani, Ulrichs a fost sedus de instructorul său de călărie, un bărbat homosexual în vîrstă de aproape 30 de ani (Kennedy în Pascal:15). Observatorii familiari cu puternica corelație aparentă între molestarea sexuală în copilărie și homosexualitatea ca adult ar putea concluziona că această experiență din tinerețe l-a făcut pe Ulrichs să devină homosexual. Oricum, Ulrichs însuși, a ajuns la o explicație mai degrabă bazată pe ereditate decît pe mediu asupra condiției sale. În anii 1860 Ulrichs a propus o teorie care îi definea pe homosexuali ca al trei-lea sex. El sugera că homosexualitatea bărbaților ar putea fi atribuită unui amestec psiho-spiritual în care corpul unui bărbat devenea casa unui suflet feminin (si invers pentru femei). El îi numea pe membrii acestui al trei-lea sex ”Urnings” (pentru bărbați) și ”Dailings” (pentru femei). Din moment ce homosexualitatea era o condiție înăscută, el motiva, că nu ar trebui incriminată.

Deși Ulrichs nu a avut succes în modificarea legilor împotriva homosexualității, eforturile lui au încurajat activismul politic larg răspîndit. Un urmaș timpuriu, scriitor germano-ungar pe nume Benkert (sub pseudonimul, Karoly Maria Kertbeny), a creat termenul ”homosexual” într-o scrisoare deschisă anonimă adresată Ministerului de Justiție Prusac în 1869 (Lauritsen și Thorstad:6). Steakley scrie că înainte de asta, homosexualii erau cunoscuți ca sodomiți, pederaști sau ”Knabenschaender” (literal, ”violatori de băieți”)” (Steakley:13). Primul studiu psihiatric asupra homosexualității în Germania a fost publicat în 1869 ca rezultat al eforturilor lui Ulrichs. Studiul susținea decriminalizarea homosexualității în favoarea tratamentului medical (Oosterhuis și Kennedy:13). Cel mai mare impact intelectual al lui Ulrichs asupra propriei generații a venit prin invenția sa, a termenului ”Uranians” (Uranieni), pe care l-a introdus în 1862 ca o nouă denumire pentru homosexuali (atît Urnings cît și Dailings). El a luat termenul din Simpozionul lui Platon, în care se spunea că activitatea homosexuală se afla sub protecția celei de-a noua muze, Urania. La sfîrșitul anilor 1800 homosexualii germani își spuneau frecvent Uranieni, iar un slogan militant homosexual: ”Uranieni ai lumii, uniți-vă!”, devenise cunoscut internațional (Rutledge:41). În citatul următor Ulrichs folosește termenul în explicația sa a teoriei ”celui de-al trei-lea sex”, și ilustrează grafic mentalitatea ”Fems”:

”Aparte de direcția feminină a dorinței noastre sexuale, noi Uranienii îndurăm un alt element feminin în noi, care îmi pare, că oferă dovada pozitivă că natura a dezvoltat în noi sămînța masculina la modul fizic, dar pe cea feminină din punct de vedere spiritual. Îndurăm acest element feminin din copilăria noastră timpurie. Caracterul nostru, modul în care simțim, întregul nostru temperament nu este masculin ci este incontestabil feminin. Acest element feminin interior este recunoscut în afară prin natura noastră exterioară aparent feminină” (Fee:37).

Ulrichs s-a opus public sadomasochismului și pedofiliei (probabil din cauza propriei molestări din adolescență). El a scris împotriva conceptului de ”Iubire grecească” și a considerat ”atracția sexuală față de cei neajunși încă la pubertate ca fiind o boală”. În încercarea lui de a abroga Paragraful 175 din Codul Penal german, Ulrichs a susținut legi mai stricte împotriva pedofiliei. Oricum, condamnarea lui Ulrichs a sexului între bărbați și băieți, se referea doar la băieții prepuberi. După cum arată citatul următor din publicația sa Forschungen Ueber das Raetsel der mannmannlichen Liebe (”Investigație asupra enigmei iubirii homosexuale”), Ulrichs nu se opunea sexului între bărbați și băieți care erau ”maturi din punct de vedere sexual”.

”Homosexualitatea (Urning) nu este nici pe departe mai periculoasă pentru băieți imaturi decît este relația între un bărbat adevărat și o fată necoaptă. În rest, îl las bucuros pe molestatorul de copii la binemeritata pedeapsă prin lege. Integritatea unui minor lipsit de voință să fie sfîntă pentru fiecare Urning. Nu găsesc nici o scuză pentru cei ce depășesc această limită. Așadar, lăsați seducerea băieților imaturi să fie un act indecent demn de pedeapsă, căci eu susțin asta întrutotul.” (Ulrichs:16).

Diferența între băieți maturi și imaturi s-a pierdut la mulți dintre cei ce au urmat ridicării mișcării homosexuale în Germania. De exemplu, Friedrich Engels, într-o scrisoare adresată lui Karl Marx despre cartea pe care Ulrichs o scrisese, spune, ”Pederaștii au făcut o statistică și au descoperit că sînt un grup puternic în statul nostru. Singurul lucru care lipsește este o organizație, dar se pare că ea există deja, deși este ascunsă.” (Plant:38). Engels îl consideră pe Ulrichs un pederast în ciuda restricției arbitrare de vîrstă asupra sexului cu băieți.

Activitatea politică a lui Ulrichs a pavat calea către o largă și puternică mișcare homosexuală care a crescut atît în numărul de adepți cît și în influența politică și socială în Germania pre-nazistă. După numai un sfert de secol de la moartea lui, în 1895, homosexualitatea a devenit foarte răspîndită în Germania erei Republicii Weimar. Orașe ca Munchen și Berlin au devenit fiecare în parte o Mecca pentru practicanții tuturor formelor de perversiuni sexuale. După cum observa William Manchester în Armele lui Krupp ”Accentul culturii Wilhelmine pe masculinitate a produs o generație de perverși. În străinătate sodomia era în mod delicat cunoscută ca ”viciul german” ”(Manchester, 1968:232).

Samuel Igra, un evreu german care publicase Viciul național al Germaniei în 1945 (un studiu al influenței homosexuale în Germania), comenta asupra creșterii homosexualității după schimbarea secolului:

În Germania aceste vicii nenaturale au devenit un adevărat cult între clasele conducătoare. În 1891 binecunoscutul psihiatru german, Krafft-Ebbing, unul din marii pionieri în ramura psiho-patologiei, a publicat o carte numită Psychopatia Sexualis în care declara că perversiunea sexuală în Germania creștea în mod alarmant. Comisarul Hans von Tresckow, care a fost conducătorul unei ramuri speciale a Departamentului de criminalistică a poliției din Berlin din 1905 pînă în 1919, a publicat următoarele în memoriile sale:

”Pot să confirm afirmația (făcută de Krafft-Ebbing) că grupurile homosexuale au crescut în mod constant în ultimele decade, în special în orașele mari. În prezent în Berlin sînt cu siguranță mai mult de o sută de mii de persoane dependente de această practică.

Ei au o legătură foarte strînsă, avînd chiar propriul lor ziar, Die Freundschaft, care apare în mod regulat și le apără interesele” (Von Fuersten și Anderen Sterblichen, de Hans von Tresckow, p.110. F. Fontane & Co. Berlin. 1992) (Igra:27f).

Traducere din engleză: ANA-LARISA POSPAI

Sursa:Blogul parintelui ieromonah Savatie Bastovoi- Savatie wordpress.com.md