SCURTA ISTORIE ALBANEZA:1940-1990
Sec. XX (1940-1990)
In Octombrie 1940 Italia a folosit Albania ca baza militara de unde a atacat Grecia. Dupa ce nemtii au invins Grecia si Iugoslavia in 1941, regiunile Kosovo si Cameria s-au reunit cu Albania. Se creaza un nou stat albanez care rezista pana in noiembrie 1944. In 1943 Italia se retrage din Albania, iar nemtii se retrag din Grecia. Armata nemteasca declara ca nu are ca scop ocuparea Albaniei si continua marsul spre Iugoslavia. In timpul trecerii prin Albania, nemtii sunt atacati de catre comunistii albanezi si raspunsul nu a intarziat sa vina: Nemtii omoara mii de oamenii si ard case, poduri si distrug tot ce le iese in cale. In Albania puterea este luata de catre Partidul Comunist Albanez (format in 1941) care, in schimbul sprijinului iugoslav si grec, renunta la Kosovo si Cameria. In timpul razboiului, rezistenta albaneza a fost compusa din mai multe forte militare printre care : Frontul National (Balli Kombetar), Partidul Legalist (Levizja Legaliteti) si Partidul Comunist.
Pe 29 Noimbrie 1944, cu o zi dupa sarbatoarea zilei nationale, Albania este eliberata de catre nazisti. Enver Hoxha, conducatorul partidului comunist din Albania devine presedintele tarii. In 1946, Albania se declara Republica Populara. In 1947, ca urmare a refuzarii de a face parte din Iugoslavie, relatiile intre Albania si Iugoslavia se inrautatesc din nou. Guvernul comunist cere sprijinul sovieticilor, care asigura independenta Albaniei in schimbul mentinerii unui regim comunist.
In 1946 incepe colectivizarea economiei. Toate proprietatiile particulare sunt nationalizate si incepe instalarea dictaturii comuniste.
Dupa ruperea relatiilor cu Iugoslavia, Albania se orienteaza spre URSS. In 1961, dupa alegerea lui Nichita Hruschiov, relatiile cu URSS se inrautatesc si Albania este prima tara din blocul comunist care intrerupe orice relatie cu URSS. Urmeaza perioada prieteniei albanezo – chineza care ia sfarsit in 1978, cu moartea lui Mao Ze Dung. Din punct de vedere economic Albania a profitat pe deplin din aceste “prietenii”. Albania a reusit sa construiasca o industrie moderna pentru acea vreme, agricultura a fost mechanizata, iar populatia, avand un nivel mai ridicat de viata, a inceput sa sprijine guvernul comunist.
Programul lui Enver Hoxha pentru industrializarea tarii a avut un oarecare succes, iar dupa anumiti analisti istorici, in 4 decade Albania a fost transformata dintr-o tara cu o economie bazata pe agricultura intr-o tara cu orientare industriala.
Nevand un sprijin real de la vecini si rupand relatiile cu URSS si cu China, Albania era la inceputul aniilor ‘80 o tara izolata din aproape toate domeniile.
Economia stagna de cativa ani buni, iar ruperea relatiilor cu China a insemnat inceputul unei crize grave pentru economia Albaniei. In 1985, Enver Hoxha moare si locul lui este luat de catre Ramiz Alia, care era considerat un comunist mai moderat si mai tolerant decat Hoxha.
Desi au fost observate anumite reusite ale guvernului comunist, represaliile impotriva celor care denuntau regimul au facut ca in populatie sa creasca un curent ai nemultumitilor. Timp de 45 de ani Albania a fost condusa de un guvern comunist, care a pus presiune asupra poporului, urmarit si incarcerat multi oameni valorosi din viata Albaniei prin intermediul Securitatii Albaneze (Sigurimi).
Dupa mortea lui Hoxha lumea astepta o schimbare in orientarea politica si economica a Albaniei, dar refuzul la intentia nemtiilor de a investi pe plan foarte larg in Albania, a aratat ca societatea albaneza nu era inca pregatita pentru o asemanea schimbare.
In ultimele luni ale existentei comunismului in Albania se observau cateva reforme care aveau ca scop imbunatariea vietii. Se redeschid bisericiile si moscheele (inchise in 1967), se da voie populatiei sa efectueze calatorii in strainatate si este permisa inceperea a unor mici afaceri particulare. Toate aceste reforme au fost initiate sub presiunea populatie. In iulie 1990, un numar mare de albanezi ataca ambasadele mai multor tari care aveau reprezentate in Albania si cer azil politic. Tari ca Germania, Italia si Franta au oferit azil imediat si au inceput negoicierile cu guvernul comunist.
In aceste conditii, in Decembrie 1990 Ramiz Alia decreteaza legea care permite existenta si a altor partide politice. O zi dupa acest decret se formeaza primul partid politic din Albania: Partidul Democratic din Albania (astazi la putere), si Partidul Ecologic Albanez (primul care a depus cererea de recunoastere). A urmat Partidul Republican, cel Socialdemocrat si a inceput reformarea partidelor mai vechi, care isi intrerupesera activitatea in 1944.
Trecerea Albaniei de la un sistem la altul, desi insotita de multe tensiuni si probleme, a fost graduala si fara varsare de
sange.
In februarie 1991 se organizeaza primele alegeri democratice si din nou castiga Patridul Muncii (Comunist) din Albania. Alegeriile au fost denuntate ca manipulate si argumentand ca noiile partide nu au avut timp sa se organizeze pentru aceste alegeri, s-a cerut o noua data pentru alte alegeri. Sub presiunea demonstratiilor in aproape toate orasele din Albania se stabileste ca noile alegeri sa aiba loc pe 22 martie 1991. De data aceasta, Partidul Democrat din Albania castiga majoritatea locurilor in parlamanetul albanez si o noua epoca incepe in istoria Albaniei.
Autor:Albaniaperomaneste.wordpress.com
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 