CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Memoriile lui Leonid Ilici Brejnev, cel mai longeviv lider sovietic după Stalin

În anul 1982 apăreau la noi Memoriile lui Leonid Ilici Brejnev, conducătorul Uniunii Sovietice (1964-1982), supliment al revistei „Aurora” a Ambasadei sovietice în România. Memorii parțiale, cuprinzând copilăria, educația, formarea și activitatea politică desfășurată până în 1941, la intrarea țării sale în război, scrie profesorul Lucian Ienășescu în https://ziarulnatiunea.ro.

La capătul celor doar 46 de pagini, ni se spune, că despre „luminoasa zi a victoriei vom vorbi aparte.” A apărut o continuare a acestora?

Oricum, anul 1982 va fi ulțimul din viața lui Brejnev.

При последната си визита у нас Брежнев ни дава 2 млрд. рубли - 24chasa.bg

Brejnev, cel mai longeviv conducător sovietic, după Stalin, e cunoscut ca o natură vicleană, un bun negociator, vremea sa fiind considerată drept una de stagnare.

În interiorul URSS orice inovație se lovea de un zid, iar țara s-a trezit aruncată într-o fundătură, condamnată la stagnare pe termen lung și la o profundă criză socială.” (Mihail Gorbaciov, Amintiri. Viața mea înainte și după perestroika, București, Editura Litera, 2015, p. 280).

Ce vrea să ne spună această grăbită desfășurare de amintiri, fapte, evenimente? Între altele, că, deși a provenit din muncitori, în biografia lui figurând un asemenea stadiu, e drept, scurt, ar fi avut o formare serioasă, cu termene firești. Așa să fi fost? În subsidiar, vedem o distincție față de alți lideri de țări comuniste cu studii improvizate, făcute la foc automat. Cât despre ilegalitate, activitate desfășurată clandestin și arestări, nu poate fi vorba, Brejnev născându-se în 1906. Firește, au fost confruntări cu categorii retrograde, pe cale de dispariție, precum chiaburii.

Originea lui Brejnev are de-a face cu viața de uzină, cu  așezarea muncitorească de la Dneprodzerjinsk, pentru care face un cult. Un lider comunist tipic n-are cum să evite aceasta. Fascinația cea mai timpurie a exercitat-o sirena uzinei, care „vuia gros”, lui părându-i că se aude pe tot pământul, în condițiile în care nu exista radio, iar muncitorii nu aveau ceasuri.

„Toată socoteala timpului, tot modul de viață, obiceiurile, însăși munca oamenilor, într-un cuvânt viața întreagă  se rânduiau după sirenă.” În această uzină lucra tatăl său și va munci el însuși în două rânduri.  El se definește „rus de naționalitate, iar de origine proletar get-beget, siderurgist din tată-n fiu. Cam asta e tot ce știu despre genealogia mea.”

Părinții lui cunoșteau carte, mama chiar obișnuia să citească, prin urmare înțelegeau efortul de a-i școlariza pe copii. Brejnev este admis, spre surprinderea părinților și a străzii sale, la liceu, intrând în rândul „bursierilor statului”, ceea ce însemna, în schimbul rezultatelor bune, că era scutit de plata taxei școlare neobișnuit de mari, de 64 ruble aur. La absolvire, a fost angajat în uzină, ca fochist, apoi lăcătuș, sirena cu sunetul ei cunoscut sunând și pentru el, care a intrat pe poartă împreună cu tatăl său. La scurtă vreme, uzina s-a închis. Au apărut consecințe ale războiului civil: seceta cumplită, foametea care s-a abătut peste întreaga Ucraină.

În anul 1923 se înscrie la Școala tehnică de cadastru din Kursk, de patru ani, în care studiază, la nivel de institut, geodezie, geologie generală, pedologie, geografie, statistica agrară, materii de specialitate. Lucrează direct la aratul pământului, semănatul, recoltatul, „atașându-mă de-a binelea de pământ.” De asemenea, ca tehnician cadastral se ocupă de restructurarea a milioane de hectare de pământ desțelenit, a înființat colhozuri, întocmea hărți noi, primea hărți ale folosirii organizate, științifice a pământurilor în colhozuri.  A fost, afirmă el, ritos, „în miezul evenimentelor celei mai mari revoluții sociale la sate”, simțindu-se ca reprezentant împuternicit al noii puteri în ochii a sute de oameni. Devenit comsomolist, organiza campanii de masă pentru combaterea analfabetismului, inaugura case de lectură, scria gazete de perete, ținea întruniri la sate, înfrunta chiaburi pe ogoare și în adunări, primea amenințări de la aceștia. Încerca, după expresia sa, să le facă pe toate.

1929 a fost an de cotitură în construcția socialistă, când alături de dezvoltarea industriei, ramură principală a economiei naționale, a început să se creeze marea agricultură mecanizată. Colhozurile au ajuns să reunească, peste doar doi ani, mai bine de jumătate din gospodăriile individuale din țară. În același timp, industria, aflată în prima linie a luptei pentru socialism, abia prindea puteri. „Țara avea nevoie de metal, două treimi din fontă se produceau de uzinele din sud, cea mai mare dintre ele se considera a fi Uzina Dneprovski(…), înseamnă că locul meu e acolo.” În același timp, cu revenirea la uzina lui dragă,  intră și la institut.

Alegerea făcută a fost în acord, ca și alte decizii, cu ceea ce el numește „simțul patriei”, cu înțelegerea nevoilor adânci ale patriei socialiste. Drumul fiecăruia, afirmă autorul,,este drumul slujirii devotate a poporului, a partidului. Apropo, în 1931, este primit în partid, în uzină, înlocuindu-l pe candidatul de partid care fusese el însuși în ulltimii ani, la institut, este ales secretar al comitetului de partid, fapt care a fost interpretat ca un semn de încredere din partea colegilor.

Imediat după obținerea diplomei de inginer de instalații de forță termică, în viața lui se produce „o nouă cotitură”: încorporarea în Armata Roșie. Este repartizat la o școală de tancuri, Academia de blindate din Transbaikalia. Aici pregătirea ridică multe dificultăți, privațiuni, face, între altele, marșuri pedestre, lungi, cu bătături la picioare, iar o dată au traversat, înot, un râu, apa era rece, după care au executat comanda „fuga marș”.

  A fost numit comandant de pluton, iar mai apoi, comandant al companiei a doua, respectiv locțiitor politic al unității.

Curând, după lăsarea la vatră, a fost numit vicepreședinte al Comitetului Executiv al Sovietului Orășenesc Dneprodjerjinsk. Nu era prima funcție politică avută. „Mutări, numiri, noi întâlniri și treburi de care trebuia să mă ocup” au fost, toate, schimbări folositoare.

În fine, în 1940, în condițiile pericolului de război, Comitetul regional de partid Dnepropetrovsk primește din partea CC al PC(B) al URSS de a transfera o parte din întreprinderile din regiune pe linia producției de mijloace tehnice militare.

În același timp, sosea  o dispoziție privind instituirea funcției de secretar al comitetului regional  pentru industria de apărare.

A fost numit un specialist cu o bună pregătire tehnică, cunoscător al siderurgiei și un bun organizator. Adică Brejnev însuși.

În esență, cam astea sunt faptele. O scriere oficială, rece, lipsită de trăire, emoție. Rememorarea întâmplârilor la distanță nu face posibilă, aici cel puțin,  participarea sufletească. Au loc o seamă de evenimente care aproape că-l cuprind pur și simplu în vârtejul lor. 

Totul se organizează firesc, fără dubiu, fără niciun eșec, fie el și de parcurs, parcă ar fi o autobiografie, mai extinsă, cum îi va fi fost cerută nu o dată politicianului. Scrierea unuia care se vedea un învingător?

ADDENDA

Din site-ul https://ik-ptz.ru/ro/diktanty-po-russkomu-yazyku–4-klass/brezhnev-leonid-biografiya-interesnye-fakty-iz-zhizni-50-interesnyh-faktov, aflăm că dacă în anii 1950 Brejnev l-a susținut pe Hrușciov, atunci în 1964 a participat la o conspirație împotriva sa și l-a înlocuit ca șef de stat.

„Hrușciov a dezmințit cultul lui Stalin după moartea sa, iar noi am dezmințit cultul lui Hrușciov în timpul vieții sale”, a spus ulterior Brejnev.

 La Moscova, la cel de-al 19-lea Congres al Partidului, Stalin a atras atenția asupra impunătorului Brejnev. La acea vreme, el a ocupat funcția de șef al Comitetului central al Partidului Comunist (b) din Moldova. Martorii oculari și-au amintit că liderul a spus despre Brejnev: „Ce frumos moldovean!”


 

Brejnev a primit de-a lungul vieții mai mult de o sută de premii diferite, inclusiv internaționale. Printre acestea se numărau patru „stele de aur” ale eroului Uniunii Sovietice și eroul muncii socialiste.

 Brejnev a primit, de asemenea, Ordinul Victoriei, care se acorda pentru succese remarcabile în conducerea operațiunilor de luptă pe scară largă.

În 1989, Gorbaciov l-a privat postum pe Brejnev de acest ordin, datorită faptului că acordarea acestei înalte distincții a contrazis statutul ordinului. Brejnev nu a condus operațiuni de luptă pe mari fronturi în timpul războiului mondial.

La sfârșitul anilor 1970, au fost publicate memoriile lui Brejnev – trei cărți „Țara Mică”, „Renaștere” și „Celina”. De fapt, cărțile au fost scrise de eseistul Anatoly Agranovsky, publicistul Izvestia Arkady Sakhnin și corespondentul ziarului Pravda Alexander Murzin.

Mai mulți jurnaliști au contribuit, de asemenea, la lansarea cărții. Amintirile lui Brejnev au fost incluse în programa școlară pentru literatură. Pentru memoriile sale, Brejnev a primit un premiu Lenin și o taxă de 180 de mii de ruble, compilatorii nu au primit bani, deși Murzin și Sakhnin au primit ordine și medalii.

 Brejnev obișnuia să-i întâmpine peliderii politici cu care se întâlnea cu un sărut: mai întâi îi săruta pe un obraz, apoi pe celălalt și apoi pe buze. Un astfel de sărut a fost poreclit chiar „triplu Brejnev”.

Printre „victimele” sărutărilor lui Brejnev se numără liderul iugoslav, Joseph Broz Tito, liderul palestinian Yasser Arafat, premierul indian Indira Gandhi și chiar președintele SUA Jimmy Carter.

În plus, Brejnev a încercat să-l sărute pe liderul român Nicolae Ceaușescu și pe premierul britanic Margaret Thatcher, dar nu a reușit.


 

Sărutul lui Brejnev cu șeful RDG, Eric Honecker, a fost descris de artistul Dmitry Vrubel pe Zidul Berlinului în 1990. Artistul a numit lucrarea „Doamne! Ajută-mă să supraviețuiesc printre această iubire muritoare”.


08/07/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Un comentariu

Două state separate, aceeaşi naţiune

 

 

 

 

 

 

O naţiune în două state separate

Un zid, un perete de beton mare şi înalt despărţea un neam, un popor, o naţiune. Un zid care după câteva decenii de ani de rezistenţă şi prezenţă  în viaţa unui popor a fost demolat prin ironia sorţii, prin destinul istoriei.

La căderea zidului (Zidul Berlinului sau Cortina de Fier) au contribuit mulţi factori, însă factorul cel mai important al acestuia au fost prezenţa teoriilor şi reformelor ale lui  M.Gorbaciov prin aşa-numita „Perestroica” şi, totodată, prin comportamentul echilibrat şi paşnic al Uniunii Sovietice, condusă în acea perioadă de acelaşi M.Gorbaciov (distins cu Premiul Nobel pentru Pace, 1990).

Totodată, destinul şi acţiunile „Perestroicii” au reformat şi au reuşit să schimbe o lume întreagă, o Europă, un sistem comunist, o Uniune Sovietică.

Schimbările şi reformele istorice ale omenirii ce se produc şi au loc în viaţa tuturor ţărilor şi statelor de pe mapamond reprezintă o realitate care este într-o permanentă mişcare şi evoluţie atât prin destinul ființei umane, cât şi prin destinul istoric al oricărei naţiuni.

Reformele ce au loc şi se produc într-o societate toate, la rândul lor, işi fac prezenţa prin viaţa omului, care este parte componentă din societatea sau statul respectiv.

Societatea, formă de existenţă socială pentru fiinţa umană, este terenul în care au loc reforme şi schimbări de ordin social, cultural, politic şi economic.

Prin această formă a existenţei, societatea este un spaţiu prin care omul reuşeşte să se afirme, să-şi producă şi să-şi reproducă existenţa, să-şi satisfacă propriile necesităţi şi dorinţe caracteristice proceselor ce decurg între viaţă-om-societate.

Ţinând cont de aceste afirmaţii, atunci omul şi societatea urmează a fi stăpâni pe propria lor viaţă şi propriul destin pe care trebuie să-l trăiască prin prezent şi viitor.

Un zid de beton între două state cu acelaşi grai, dar cu destine diferite pe parcursul dezvoltării factorului uman şi a acţiunilor istorice ale timpului.

Două state cu acelaşi nume separate de o construcţie, fiind creată de un sistem sovietic invaziv şi abuziv, care, în timp, a afectat milioane de vieţi omeneşti atât spiritual, cât şi moral.

În cele din urmă,  prin marea dorinţă, aceste state prin cultura şi mentalitatea lor au reuşit să se reunească, iar acel zid de beton al vremurilor şi-a pierdut valoarea, fiind demolat şi trecut în pagina istoriei.

În timp,  Germania reunită a reuşit să-şi reformeze structura şi conţinutul societăţii, având la bază o limbă, un grai, o cultură.

Aceste valori de o importanţă inegalabilă au reunit, în timp, un popor, o naţiune… Un exemplu remarcabil!

O situaţie, poate identică, este, a fost şi mai rămâne, cu regret, încă în Sud-Estul Europei. Un factor regăsit în aceleaşi valori ale omului, având la bază o limbă de comunicare, o tradiţie, o cultură, o naţiune.

O situaţie, poate neidentică, doar prin neexistenţa acelui zid de beton.

Dar, după părerea mea, ar fi fost mai bine cazul să fie acelaşi perete de beton pentru ca „azi” sau „ieri” putându-l demola şi păstra doar în amintiri şi pagini ale istoriei.

Două ţări care încă mai sunt la o răscruce de a-şi decide soarta reunirii.

Anul 1918, 27 martie, unirea Republicii Democrate Moldoveneşti cu Regatul României – 02 august 1940; cu excepţia, iunie 1941 (stare de razboi mondial) – martie 1944.

Ulterior, acelaşi sistem sovietic abuziv, creatorul zidului între Germania de Est şi Germania de Vest, a construit acelaşi perete de beton, la figurat, între România şi Basarabia, dar cu o conotaţie mai dură şi mai rezistentă în timp. Sistemul sovietic a reuşit să dezbine şi să despartă un popor/o naţiune cu aceeaşi limbă, cultură şi tradiţii.

Pe parcursul câtorva decenii naţiunea română divizată continuă să-şi trăiască viaţa. Pe parcurs, schimbările şi modificările ce au avut loc în cadrul Europei  după anii 1989 şi-au spus cuvântul şi s-au reflectat şi în cadrul R.Moldova, ca rezultat, obţinerea independenţei din 27 august 1991 şi recunoscută ca stat-membru al ONU.

Acest eveniment istoric   a pus capăt unui regim şi unui sistem politic totalitar, dar nu a soluţionat în deplină măsură problema ce ţine de identitatea poporului român.

În cazul dat, teoriile „Perestroicii” nu şi-au făcut efectul şi nu au funcţionat până la sfârşit, precum în cazul Germaniei. R.Moldova, prin formele sale de guvernare, cu conţinutul şi  comportamentul  factorului uman este un model mai dificil şi cu mult mai complex al desideratului.

Omul, factorul uman al societăţii şi parte componentă a R.Moldova, este dezechilibrat şi nu cunoaşte esenţa valorilor adevărate prin care se regăseşte.

Populaţia ţării, cât şi însuşi statul, este influenţat în mod direct şi indirect de mulţi factori interni şi externi (în special, dinspre răsărit) care dezorientează şi împiedică luarea deciziilor de reîntregire a neamului românesc.

Aceşti curenţi străini prin gândire şi ideologie afectează o mare parte a populaţiei băstinaşe, cât şi pe unii oameni de ştiinţă/intelectuali care argumentează contrariul adevărului istoric.

Un factor destul de evident care mai împiedică în luarea deciziilor pentru o eventuală reunire cu România  se profilează şi prin faptul că R.Moldova este o ţară peste măsură de rusificată, limba rusă fiind limba de comunicare interetnică atât pentru minorităţile naţionale de etnie ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară, alţii, cât şi pentru o mare parte din băştinaşii consideraţi moldoveni.

Totodată, prin nivelul culturii şi al mentalităţii omului, care s-a format pe parcursul deceniilor, luarea deciziilor  şi realizarea în practică a evenimentului istoric de reunire, cred, mai rămâne o problemă de viitor.  Urmează ca poporul să mediteze şi să decidă cu luciditate acest factor al istoriei, urmează să mediteze şi să decidă, în acelaşi rând, şi clasa politică  şi toţi acei ce guvernează ţara, care trebuie să-şi reformeze de urgenţă conţinutul mentalităţii.

În acest context, aş completa că potrivit datelor statistice elaborate prin recensământul din 2014 se consideră „vorbitori de limbă română declaraţi  etnici români” doar 23,2% din populaţia ţării, astfel fiind consideraţi ca minoritate naţională în propriul stat (Biroul Naţional de Statistică, Chişinău), iar conform Constituţiei, articolul 13, limba de stat se numeşte „moldovenească”.

Cu regret, dar aceasta este o realitate.

R.Moldova, fiind o ţară destul de săracă (ultimul loc în clasamentul european şi printre ultimele locuri clasament mondial), declinul luându-şi startul din anii 1990, are o multitudine de probleme de ordin social, politic, financiar care afectează imaginea ţării atât în plan naţional, cât şi mondial, inclusiv, având datorii interne şi externe de proporţii exagerate (datoria externă în 2014 a fost de 6,495 miliarde dolari S.U.A. sau aproape cota egală cu valoarea PIB-ului.

Datele Bancii Naţionale a Moldovei). Toate acestea sunt o povară destul de grea pentru societate şi popor.

Pe lângă problemele de ordin economic şi social,  ţara mai are de soluţionat şi conflictul politic cu Republica Moldovenească Nistreană (parte din R.Moldova), declanşat odată cu proclamarea independenţei din 27 august 1991.

Acest conflict, care durează de mulţi ani, urmează a fi soluţionat prin negocieri paşnice cu factorii de decizie interni şi externi, cu implicarea la masa tratativelor atât a Uniunii Europene, atât a organismelor internaţionale competente în domeniu, cât şi a Rusiei, care este implicată în acest conflict.

Prin soluționarea  acestuia, unde ar urma să fie respectate drepturile omului cât şi integritatea statului, totodată, sperăm că vor fi soluţionate şi restul problemelor ce ţin de identitatea poporului şi a naţiunii. Aici, ar fi cazul de menţionat că în cadrul celei de a 19-a reuniune anuală a OSCE din 6-10 iulie 2010, la OSLO (cu participarea a 56 ţări, inclusiv R.Moldova, Italia, Germania, Franţa, România, Turcia, Rusia, etc.,), au fost abordate şi problemele R.Moldova, precum „crima organizată şi corupţia” şi „conflictul transnistrean”. 

La acest forum, dna Walburga Habsburg Douglas, raportor pentru Moldova, a accentuat faptul că: „Criza pe care o parcurge R.Moldova nu este una politică, ci una constituţională. Pe de altă parte, concluzia este că avem prieteni şi duşmani în toată lumea, dar cel mai mare duşman al nostru este neunirea noastră.”

 

(Iurie Colesnic, „Moldova a obtinut o mare victorie la OSCE”, Timpul.md, 14.07.2010. Disponibil: http://www.timpul.md/articol/iurie-colesnic-%E2%80%9Emoldova-a-obtinut-o-mare-victorie-la-osce%E2%80%9D-13271.html).

Un lucru este cert, că atât România cât şi o parte din populaţia R.Moldova recunoaşte adevărul istoric al evenimentelor şi fenomenelor prezente. În cazul reunirii întregului popor român, atunci nici pentru România ( dacă să abordăm o realitate) nu ar fi uşor de preluat în componenţa sa un stat falimentar la toate treptele de existenţă socială şi cu datorii interne şi externe de miliarde de dolari.

Însă, cu siguranţă, atât România cât şi R.Moldova sunt conştiente de acest lucru.

Dar, indiferent de toate, un lucru este cert că reîntregirea naţiunii trebuie să fie realizată în termeni de valori/adevăr şi necesitate istorică, necătând la faptul care este nivelul de bogăţie sau sarăcie a ambelor state româneşti.

Bogăţia şi valoarea unui stat și a unui popor se recunoaşte prin nivelul culturii și al identității naționale, prin intelectul uman şi nivelul mentalităţii, prin cuvântul exprimat pentru  o singură dorinţă.

Prin marea dorinţă, cred, în cele din urmă, reîntregirea neamului românesc va avea loc indiferent de criza politică, economică și socială destul de evidentă şi prezentă în viaţa omului şi a societăţii.

Iar pentru a pune accent pe valoarea şi importanţa unui popor, atunci urmează a fi respectate procesele existenţei umane întemeiate pe idealuri şi realităţi.

În caz contrar, prin nerespectarea acestora, fiinţa umană-omul-societatea devin victime ale acestor fenomene care există în afara conștiinței omenești și independent de ea…

 

Galina Martea, sursa: Ziarul Ultima Oră

31/08/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

GORBACIOV A SARBATORIT IMPLINIREA VARSTEI DE 8o DE ANI LA LONDRA.VIDEO:Wind Of Change

 

Fostul președinte sovietic Mihail Gorbaciov şi-a sărbătorit, miercuri seara, împlinirea a 80 de ani cu un concert de caritate, la Londra.Printre invitati s-au numarat fostul cancelar german Schroder,fostul guvernator al Californiei,Arnold Schwarzenegger, fostul presedinte al sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, presedintele israelian Shimon Peres , fostul prim ministru britanic Sir John Major.

Imaginea sa controversata in Rusia ar putea fi unul dintre motivele pentru care festivităţile consacrate  zilei sale de naştere, care a fost pe 2 martie, au loc în Occident, unde acesta este vazut ca un simbol al procesului de liberalizare a vieţii sovietice şi încetarea Războiului Rece.

În deschiderea concertului de la Royal Albert Hall din Londra, Gorbaciov și-a exprimat speranța că a reușit să-i învețe pe cetățeni ”idealurile de libertate”. ”După toţi aceşti ani … mă consider un om fericit”,  a precizat câştigătorul Premiului Nobel pentru Pace.Concertul, găzduit de Sharon Stone and Kevin Spacey, i-a prezentat pe Scorpions, Brian Ferry, Katherine Jenkins, Lara Fabian, Dmitry Khvorostovsky, Melanie C,fosta membra a Spice Girls.Piesa „Wind of Change” cantata de trupa Scorpions, a fost foarte populara in timpul miscarii politice perestroika, pe vremea cand Gorbaciov era presedinte al URSS.

Biletele pentru acest eveniment au fost puse in vanzare pe 1 noiembrie 2010, cu preturi pornind de la 35 de lire sterline (56 de dolari). Au fost puse in vanzare si pachete VIP pentru 12 persoane, care includ si o cina si suveniruri si care costa 100.000 de lire sterline.

O parte din incasari va acoperi costurile concertului, restul urmand sa fie donat unor organizatii caritabile.

Organizatorii evenimentului spera ca incasarile se vor ridica la  aproximativ 5 milioane de lire sterline. Toate încasările vor merge la caritate cancer, inclusiv Fundaţia Raisa, numita asa în onoarea soţiei  lui Gorbaciov, care a murit de leucemie.

Mihail Gorbaciov a fost al saptelea si totodata ultimul lider al Uniunii Sovietice (martie 1990 – decembrie 1991) si este celebru pentru incercarile sale de reforma care au dus la destramarea URSS.

 A fost cel mai tanar secretar general al partidului unic din fosta URSS, autorul schimbarilor radicale care au avut loc in toata Europa de Est.A  fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1990.

Gorbaciov, aşa-numitul „arhitect al perestroikai şi glasnostului în Rusia,” este încă venerat de unii rusi pentru ca a adus libertate şi democraţie în ţară, în timp ce mulţi alţii il considera un politician slab, care a ruinat imperiu sovietic. Tot anul acesta, in august, se implinesc 20 de ani de la indepartarea sa din fruntea sovietelor in urma  jocul abil regizat de Boris Eltin.

Gorbachev Gala: 80th Birthday Gala for Mikhail Gorbachev

Mihail Gorbaciov pe scena  Royal Albert Hall in  Londra(foto: Dave Hogan/Getty )

Gorbaciov: „După toţi aceşti ani … mă consider un om fericit”

Surse: royalalberthall.com; RIA Novosti; londondrum.com/events; stirile protv;

LONDRA, 31 martie 2011

31/03/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: