MEMORIE ROMANEASCA: CUVÂNTUL REPREZENTANTULUI ROMÂNILOR DIN VALEA TIMOCULUI -20 Noemvrie 1918
CUVÂNTUL REPREZENTANTULUI ROMÂNILOR DIN VALEA TIMOCULUI
Onorată adunare,
Fraţilor ardeleni şi bucovineni
Printre Românii care se mai află în afară de hotarele României mari de astăzi, dar care se bucură din toată inima de unirea Ardealului cu România, suntem şi noi Românii din Valea Timocului; cei mai apropiaţi de ţara mamă, cei mai uitaţi de ţara mamă şi cei mai nefericiţi.
Până acum România a avut cu Românii din Serbia o graniţă comună de peste 100 km; de astăzi România, unindu-se cu Ardealul, graniţa noastră comună trece peste 200 km. De azi încolo noi suntem vecini cu Ardealul şi cu Banatul liber. Piedeca comunicaţiei dintre noi şi fraţii noştri, – jandarmul ungur-a dispărut. Între noi va fi de-acum înainte o legătură sufletească mai strânsă. Şi avem convingerea că va fi aşa.
Românii din Oltenia, Ardeal şi Banat, au emigrat mereu, începând cu veacul al IV-lea , în teritoriul dintre Timoc şi Morava, peste Dunăre. Acest teritoriu a fost locuit şi de Români, ceea ce ne dovedesc şi monumentele găsite aici. Adică Românii nu s-au dus pe pământ străin, ci tot pe pământ strămoşesc. În tot timpul de până acum 50-60 de ani, legătura dintre noi şi fraţii de peste Dunăre a fost destul de strânsă. Desvoltarea noastră culturală, primitivă cum a fost, n-a fost împiedicată de Turci, sub care am stat peste 500 de ani. Noi aveam şcoli, deşi puţine; bisericile erau toate româneşti. Ne mai veneau cărţi, dascăli şi preoţi din Ardeal şi Banat.
În ultimul timp, însă, de când a început să se consolideze stratul sârb, această legătură a fost interzisă de sârbi din motive politice.
Astăzi, domnilor, când se susţine sus şi tare principiul libertăţii popoarelor , nu ne mai poate împiedica nimeni, de a ne spune dorul de fraţii noştri şi de a tinde spre unitatea politică cu ei.
În cursul războiului ne-am cunoscut reciproc mai bine şi ne-am măsurat puterile.
Tot aşa cum noi am dat concursul nostru Basarabiei în timpuri grele, e datoria voastră ca, îndată după consolidarea internă, să aruncaţi lumină şi peste Dunăre, în colţul acela, unde o jumătate de milion de suflete, în imediata apropiere a ţării libere, zac în întuneric, mai rău decât era Basarabia, neavând voie să aibă, nu un „Cuvânt Moldovenesc”, dar nici o filă românească.
Azi ne bucurăm noi cu voi; să dea Dumnezeu ca în curând să vă bucuraţi voi cu noi.
Trăiască Ardealul cu Banatul liber!
Trăiască România mare!
Lungi aplauze acopăr ultimele cuvinte ale fraţilor de peste Dunăre, pe cari aşa de puţin i-am cunoscut până acum.
Pe faţa multora se poate citi o emoţie puternică. Văd în ochii unui domn general , lacrimi.
Ce minunată e puterea sângelui!
El nu se face apă nici în cursul a lungi veacuri de înstrăinare.
Am senzaţia că lumea românească a descoperit astăzi la Chişinău pe fraţii uitaţi din valea Timocului. Cine ştie, cine ştie?
Dr. Atanasie Popovici
„România nouă, anul 11 Nr. 220, Chişinău
20 Noemvrie 1918
Sursa: astraromana.wordpress.com
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 