CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ucraina a activat formațiunile de partizani și angajează noi atacuri în spatele liniilor ruseşti

Explozie in Herson

Explozie in Herson (Ukrinform)

Vin vremuri grele pentru armata rusă.

Atacurile din Crimeea indică cea mai nouă strategie a Ucrainei, potrivit unui înalt oficial. Mai exact, Ucraina speră că o nouă strategie de atacare a unor obiective militare cheie în interiorul teritoriului ocupat de Rusia va submina capacitatea Moscovei de a menţine liniile de front înaintea unei eventuale contraofensive ucrainene pentru recuperarea teritoriului, a declarat ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov.

Https://epochtimes-romania.com,citându-l pe Oleksii Reznikov, relevă că forţele convenţionale ale Ucrainei nu dispun de armele şi muniţia necesare pentru a lansa o ofensivă terestră la scară largă pentru a recuceri teritoriul de la ruşi.

El a precizat că se aşteaptă ca în cele din urmă să fie livrate cantităţi suficiente, în conformitate cu angajamentele luate deja de partenerii occidentali ai Ucrainei.

Între timp, Ucraina încearcă să erodeze capacităţile militare ale Rusiei prin atacarea din interior a celor mai sensibile instalaţii militare ale sale.

„Folosim o strategie pentru a le dărâma stocurile, pentru a le dărâma depozitele, pentru a le dărâma cartierele generale, cartierele comandanţilor”, a spus el. „Este răspunsul nostru la tacticile lor de a măcelări”.

În acest scop, Ucraina activează o „forţă de rezistenţă” sub comanda forţelor speciale ucrainene pentru a efectua atacuri mult în spatele liniilor ruseşti, a declarat ministrul.

Reţeaua de partizani a fost formată în ianuarie, în conformitate cu o lege adoptată anul trecut, iar în ultimele săptămâni a fost activată pe teritoriul ucrainean deţinut de ruşi

Unele explozii spectaculoase din Peninsula Crimeea ocupată de ruşi din ultima săptămână au atras atenţia asupra strategiei emergente şi asupra rolului forţelor speciale ucrainene în punerea în aplicare a acesteia.

Oficiali ucraineni, care au vorbit sub protecţia anonimatului, au declarat pentru Washington Post că aceste forţe sunt responsabile pentru exploziile din Crimeea, la o bază aeriană rusă săptămâna trecută, şi la un depozit de muniţii şi la o bază aeriană marţi.

Reznikov a reiterat poziţia oficială a guvernului ucrainean, potrivit căreia nu poate nici confirma, nici infirma implicarea Ucrainei în atacurile din Crimeea. Dar lovirea unor astfel de ţinte face parte din strategia militară actuală a Ucrainei, iar Ucraina nu dispune de sisteme de armament cu raza de acţiune necesară pentru a atinge ţinte din Crimeea de pe teritoriul controlat de Ucraina, a spus el.

Crimeea serveşte drept principală rută de aprovizionare a Rusiei pentru armele şi muniţiile care ajung pe liniile de front în toată porţiunea din sudul Ucrainei care a fost ocupată de trupele ruse în primele zile ale invaziei. De asemenea, este folosită ca bază pentru avioanele de război care lansează atacuri cu rachete asupra oraşelor ucrainene, ceea ce o face o ţintă militară valabilă, a spus el.

„Ei au depozite de muniţii în Crimeea şi livrează în sudul Ucrainei, pe continent. Aşa că trebuie să le distrugem, aşa cum am făcut în campania de la Kiev, pentru a le tăia liniile logistice”, a menţionat el, referindu-se la modul în care forţele ucrainene au întrerupt liniile de aprovizionare ruseşti şi, în cele din urmă, au forţat o retragere a ruşilor din zona Kievului în primele săptămâni ale războiului.

Până săptămâna trecută, trupele ruse – şi chiar şi turiştii care se aflau pe plajă – au presupus că sunt în siguranţă în Crimeea, care a fost ocupată şi anexată de Rusia în 2014, deoarece se află în afara razei de acţiune a arsenalului existent în Ucraina. Ucraina a căutat arme cu rază de acţiune mai lungă de la Statele Unite, dar oficialii americani au ezitat, invocând temeri că Ucraina le-ar putea folosi pentru a ataca teritoriul rusesc putând declanşa un război mai amplu.

Însă Ucraina nu foloseşte arme furnizate de SUA în atacuri, atenuând potenţialele îngrijorări ale Washingtonului că atacurile ucrainene asupra Crimeei, pe care Rusia o consideră teritoriu rusesc, ar putea duce la o escaladare.

„Pentru partenerii noştri americani este o situaţie absolut convenabilă, pentru că nu am folosit arme americane”, a declarat Reznikov.

Cu toate acestea, aliaţii occidentali ai Ucrainei au fost implicaţi în antrenarea forţelor speciale responsabile de atacuri, a declarat consilierul prezidenţial Mihailo Podoliak. Partenerii NATO au furnizat instructori pentru a le arăta ucrainenilor cum să opereze în spatele liniilor ruseşti, a spus el.

El şi alţi oficiali numesc noua strategie „dezocupare”. Podoliak a declarat că scopul acesteia este de a contracara strategia „pumnului de şoc” a Rusiei, care constă în avansări lente pe teren, folosind artileria pentru a pulveriza oraşele şi satele, apoi intervenind doar după ce soldaţii şi civilii au fost forţaţi să fugă.

Principalele ţinte, a afirmat el, sunt depozitele de muniţie şi de combustibil şi sediile în care se află ofiţerii ruşi care comandă trupele din prima linie. Lovindu-le pe acestea, a adăugat, „vom întrerupe sprijinul operaţional activ şi vom însângera armata rusă”.

Podoliak a menţionat că strategia include şi sistemele americane de rachete de artilerie de mare mobilitate (HIMARS) livrate de Statele Unite începând cu sfârşitul lunii iunie. Acestea sunt folosite pentru a lovi ţinte similare, dar sunt limitate de raza lor maximă de acţiune de 80 de kilometri.

Cu toate acestea, ele au jucat un rol major în ultimele săptămâni, încetinind avansurile ruseşti în regiunea Donbas de est, care este în prezent punctul central al ofensivei militare ruseşti. De când au sosit, HIMARS au fost folosite pentru a distruge depozite de muniţii şi sedii de comandă şi control poziţionate în spatele liniilor ruseşti, care anterior erau în afara razei de acţiune.

Desfăşurarea luptei în Crimeea va îngreuna şi mai mult capacitatea Rusiei de a susţine operaţiuni militare în sudul ţării, şi în special în regiunea Herson, despre care Ucraina a indicat că va fi prima ţintă a unei contraofensive, a declarat Reznikov. HIMARS au reuşit deja să întrerupă liniile de aprovizionare ruseşti către oraşul Herson, care depind de doar trei poduri peste râul Nipru, puternic bombardate de sistemele de rachete de înaltă precizie în ultimele săptămâni.

În atacul de miercuri, presa ucraineană a relatat că cel puţin 10 soldaţi ruşi au fost ucişi într-un atac asupra unui post de comandă rusesc din Nova Kakhovka, un oraş aflat la unul dintre podurile cheie.

Rapoartele nu au precizat ce armă a fost folosită.

https://www.digi24.ro notează că printre ţintele partizanilor ucraineni un loc de frunte îl ocupă „colaboraţioniştii” Moscovei. Rapoartele despre războiul din Ucraina, pe care Institutul pentru Studiul Războiului (Institute for the Study of War – ISW) le dă publicității, vorbesc despre unităţile de gherilă ucrainene care acţionează în spatele liniilor ruseşti, în zonele şi oraşele ucrainene aflate sub controlul Moscovei. ISW menţionează într-un astfel de raport acţiuni în care partizanii ucraineni au vizat „colaboraţioniştii locali” dar şi sistemele de artilerie ale armatei ruse.

Publicitate

21/08/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | Lasă un comentariu

O DECLARAȚIE -AVERTISMENT PENTRU TÂNĂRA GENERAȚIE A ULTIMULUI PARTIZAN BĂNĂȚEAN AL LUPTEI ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI, RĂMAS ÎN VIAȚĂ

Domnul Nicolae Ciurică (91 ani), ultimul partizan bănățean în viață, supraviețuitor al grupării colonelului Ion Uță, erou decorat al Armatei Regale și partizan martir, a declarat într-un interviu acordat publicației https://podul.ro.:

”Rusia e criminală de când a apărut pe lume. Din neștiință, cei mai tineri ar putea crede că abia acum a dat strechea-n ea și că ar fi loc de înțeles cu rușii. Dar nu, nu e loc de-nțeles cu Rusia și rușii. Nu a fost niciodată. De câteva zile stau lipit de televizor și mă uit la crimele rușilor din Ucraina. E prăpăd.

Să-i ajute Dumnezeu pe ucraineni, dar să-i ajute și Occidentul… să nu-i lase ai nimănui, cum ne-a lăsat pe noi în anii ‘40 și ‘50. Probabil că până la urmă Ucraina va avea nevoie de partizani”

4 ani în munți și un deceniu în temnițele comuniste 

În contextul instalării genocidarei dictaturi comuniste, teregoveanul Nicolae Ciurică a devenit partizan la numai 18 ani, în anii 1950, când avea să primească din plin ceea ce numește ”botezul focului”, luptând cu arma în mână împotriva Securității, în Munții Banatului, alături de partizanii supraviețuitori ai grupării colonelului Ion Uță.

În perioada ’48-’49, Nicolae Ciurică i-a aprovizionat cu alimente și haine pe partizanii lui Ion Uță, apoi a fost arestat în timpul unei misiuni (iulie 1950), a evadat spectaculos și s-a alăturat trup și suflet (până în aprilie 1954) luptătorilor din munții Banatului.

A scăpat teafăr din nu mai puțin de opt împresurări ale Securității (pe care le descrie ca nimeni altul, de-a dreptul cinematografic, oferind detalii prețioase, inedite), a fost la un pas de suicid și a trăit deseori în intimitatea morții, dar a ales să ofere viață, chiar și călăilor săi, a iubit până la sânge și a fost trădat, arestat, torturat și întemnițat pentru un întreg deceniu, la Jilava, Baia Sprie și în alte iaduri ale dictaturii comuniste.

Nicolae Ciurică a rezistat tuturor acestor încercări și încă emană lumină prin toți porii, deși în țara orbilor prin reeducare mai nimeni nu își amintește de el. 

Citiți AICI interviul pe care partizanul Nicolae Ciurică l-a oferit autorului acestor rânduri, publicistul Răzvan Gheorghe.

15/03/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

A fost o vreme când propaganda istorică sovietică ridica în slăvi bandiții ruși, botezați cu nerușinare, ”partizani moldoveni”…

 

„Partizanii moldoveni” erau bandiți ruși

„Grupul atacă și jefuiește populația fără milă. Din această cauză, oamenii din partea locului îi detestă ca pe niște tâlhari bețivani”, raportau sovieticii despre activitatea partizanilor 

Este binecunoscut faptul că, în cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii n-au avut cum să organizeze activități subversive în spatele frontului român, în Basarabia, din simplul motiv că, în iunie-iulie 1941, armata română intrase pe acest teritoriu, multașteptată și întâmpinată cu flori de către băștinași.

Astfel, după război, propaganda sovietică a fost nevoită să inventeze niște „partizani moldoveni”, cărora le-a atribuit curaj și acțiuni inexistente.

Minciunile bolșevice stau inserate și astăzi atât în enciclopediile vremii și în presa sovietică, cât și pe internet. Deschiderea arhivelor de război însă pune toate lucrurile la locul lor în această privință.

Unii pretinși istorici continuă până în prezent să manipuleze lumea cu născocirile bolșevice.

Începând cu platforma enciclopedică virtuală Wikipedia și până la scrierile academice din Rusia, vom găsi o mulțime de afirmații fără suport, precum că, „între anii 1941-1944, pe teritoriul RSSM, au activat vreo trei mii de partizani, care au nimicit peste 27 mii de ocupanți, au aruncat în aer peste 300 de garnituri militare de tren, 62 de poduri de comunicații, au distrus 20 de avioane, peste o sută de tancuri, alte sute de mașini…” etc.

În realitate, așa-zișii „partizani moldoveni”, chiar dacă se și arătau pe undeva prin Basarabia, nu erau decât niște diversioniști din trupele sovietice regulate, antrenați pentru activități în spatele frontului, dar și anihilați cu rapiditate, dacă era cazul.

În primăvara anului 1944, linia frontului s-a stabilit pentru un timp îndelungat lângă Orhei.

Căutând aventuri, un grup de ostași roșii s-a rătăcit prin pădurea satului Săseni, zonă controlată de trupele române. Au dat de casa pădurarului, căruia i-au cerut „să le raporteze situația”.

Cu țeava puștii „eliberatoare” în piept, pădurarul a zis ceva, bâlbâindu-se. Aflând că trupele inamicului încă n-au călcat pe acolo, sovieticii au tras focuri de armă în niște animale, ca să se hrănească, dar… s-au dat de gol.

La fața locului, a sosit imediat un dispozitiv al Armatei Române și, în scurt timp, nepoftiții s-au trezit ciuruiți. Cei rămași vii au reușit să se ascundă prin pădure, în dezordine.

Klava de lângă șefu’ și Valea din „zemleankă”

Întâmplarea de mai sus face parte din memoriile lui G. Osipov, publicate în seria de volume sovietice „Военная Литература”.

Însă câteva decenii mai târziu, birourile propagandistice ale partidului bolșevic au ticluit o poveste întreagă despre pretinsul eroism al așa-zisului „detașament de partizani „Jurnalist” de la Săseni, condus de moldovenii M. Smеlevski și E. Isaikin”.

Pentru ca această istorie să pară mai credibilă, istoriografii sovietici au găsit și oamenii „de la transmisiuni”, și anume pe Klava Krikunenko din Rostov și Valea Maksimova din stepele Hersonului.

Iar pentru sperietura pe care a tras-o, pădurarul din Săseni s-a învrednicit de titlul de „partizan-erou din sânul poporului moldovenesc”.

Fiindcă autorii poveștii nu cunoșteau numele acestuia, l-au botezat simplu: „Moș Chirică, pădurarul din Săseni”.

De asemenea, Klava nu era decât „prietena de bordei” (zemleancă) a tovarășului Smelevski.

În acest sens, menționăm că, în fiecare grup de diversioniști, sovieticii plasau și câte o fată, două, ca telefoniste sau bucătărese.

De regulă, acestea trăiau în coliba comandantului, dar puteau să înnopteze și în cazarmă. Uneori însă comandantul le lua în dormitorul său pe amândouă și soldații rămâneau cu buza umflată și unii dintre ei se dedau la sodomie. 

 

„Marea unitate moldovenească de partizani” era plină de infractori

Să vedem cu ce se mai ocupau „partizanii moldoveni”, care nici nu cunoșteau în ce parte se află Moldova. În vara anului 1943, comandamentul sovietic a desantat prin pădurile Ucrainei și Belarusului câteva grupuri de parașutiști, care trebuiau să formeze „Marea unitate moldovenească de partizani”.

Aceștia s-au contopit cu grupurile mai vechi: „Grigori Kotovski”, „Serghei Lazo” şi altele, având misiunea să ajungă în marș de luptă până în Basarabia.

În funcția de comandant, l-au numit pe „cel mai moldovean dintre moldoveni”, colonelul de securitate Andreev, un siberian get-beget, pe care arhivele germane din acele timpuri îl numeau „un bandit înrăit”. Iată și alte nume din renumita formațiune de „luptători moldoveni”: I. Alioșin, G. Rudi, A. Drucin, P. Leasnikov, I. Logacev, K. Prostasinski, P. Tarapin etc.

Până la urmă, la această unitate „moldovenească” n-a aderat niciun basarabean. Andreev cu bandiții săi n-au mai reușit să ajungă nici până la Nistru, însă au făcut tărăboi mare prin Ucraina.

Cităm doar câteva pasaje din arhivele recent descoperite:

„Detașamentul moldovenesc „Kotovski”, în număr de vreo cincizeci de bărbați, este dislocat în raionul Vîsotski, cătunul Veliuga… Grupul acesta atacă și jefuiește populația fără milă. Din această cauză, oamenii din partea locului îi detestă ca pe niște tâlhari bețivani”.

Un oarecare partizan „moldovean” pe nume Volodin scria într-o notă adresată comandamentului central ucrainean: „Tov. Frolov, vă raportez o serie de atrocități comise de oamenii lui Kojuhari.

Aceștia fac incursiuni pe care le numesc „operațiuni cu inamicul”, care, de fapt, nu-s altceva decât acțiuni de jefuire și execuție a populației pașnice… Oamenii lui Kojuhari au deschis focul de mitralieră, în dezordine, prin satul Lalcitska Buda.

Combatantul Tușinski a rănit-o aproape mortal pe o minoră din familia Lișcinski…

Altădată, grupul comandantului Anisimov i-a jefuit pe țărani, sechestrându-le dobitoacele, pâinea, hainele, inclusiv 30 de basmale femeiești. După aceasta, Anisimov a schimbat prada pe rachiu și s-a pus pe băut. Când i-am atras atenția la fărădelegile comise, el şi-a justificat jafurile prin faptul că obiectele au fost sustrase de la evrei și polițiști…”

După ce s-a speriat de nemți, a cerut să fie decorat pentru vitejie

Volodin menționa în aceeași notă:

 

„Într-un raport, Kojuhari a informat greșit despre faptele oamenilor săi, inventând că au ucis 52 de polițiști și soldați nemți. În realitate, Kojuhari l-a trimis pe Anisimov cu un detașament de 24 de oameni în satul Bechi, unde aceștia s-au îmbătat ca porcii și au adormit, fără să-și pună măcar vreo santinelă. Noaptea, ostașul Titovici a ieșit afară și a văzut un grup de dușmani care se apropiau. A deschis focul și i-a culcat pe vreo șase, reușind să-i alerteze pe tovarășii săi, dar a căzut în luptă.

Speriindu-se că nemți ar fi mai mulți, Anisimov a lăsat corpul neînsuflețit al eroului pe câmpul de luptă și a fugit. Ulterior, Kojuhari a solicitat ca, pentru această operațiune pierdută, să fie decorați cu ordine și medalii Anisimov, Drunin și, desigur, el însuși, care nici măcar n-a fost prezent la fața locului.” (Arhiva de Stat a Ucrainei, ЦДАГО. Ф.62. Оп. 1. Спр. 38.)

P.S. Un „patriot moldovean”, ascultător devotat al poveștilor sovietice despre război, se plângea odată în felul următor: „M-am întristat citind că, pe vremea războiului, s-a înregistrat numai un singur partizan moldovan, restul fiind din Rusia și Ucraina. De atunci nu mai pot cânta „Oh, smugleanka-moldavanka” și nici filmele cu partizani nu mai are rost să le privesc.”

Auzindu-l, un altul îi răspunde: „O fi poate adevărat că doar un singur moldovean a fost partizan în război, dar nici aceluia nimeni nu-i știe numele…”. 

 

 

Sursa: George Mârzencu

https://www.timpul.md/articol/istorie––partizanii-moldoveni-erau-bandii-ruși 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=bandit+kotovski

 

17/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: