CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O DECLARAȚIE -AVERTISMENT PENTRU TÂNĂRA GENERAȚIE A ULTIMULUI PARTIZAN BĂNĂȚEAN AL LUPTEI ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI, RĂMAS ÎN VIAȚĂ

Domnul Nicolae Ciurică (91 ani), ultimul partizan bănățean în viață, supraviețuitor al grupării colonelului Ion Uță, erou decorat al Armatei Regale și partizan martir, a declarat într-un interviu acordat publicației https://podul.ro.:

”Rusia e criminală de când a apărut pe lume. Din neștiință, cei mai tineri ar putea crede că abia acum a dat strechea-n ea și că ar fi loc de înțeles cu rușii. Dar nu, nu e loc de-nțeles cu Rusia și rușii. Nu a fost niciodată. De câteva zile stau lipit de televizor și mă uit la crimele rușilor din Ucraina. E prăpăd.

Să-i ajute Dumnezeu pe ucraineni, dar să-i ajute și Occidentul… să nu-i lase ai nimănui, cum ne-a lăsat pe noi în anii ‘40 și ‘50. Probabil că până la urmă Ucraina va avea nevoie de partizani”

4 ani în munți și un deceniu în temnițele comuniste 

În contextul instalării genocidarei dictaturi comuniste, teregoveanul Nicolae Ciurică a devenit partizan la numai 18 ani, în anii 1950, când avea să primească din plin ceea ce numește ”botezul focului”, luptând cu arma în mână împotriva Securității, în Munții Banatului, alături de partizanii supraviețuitori ai grupării colonelului Ion Uță.

În perioada ’48-’49, Nicolae Ciurică i-a aprovizionat cu alimente și haine pe partizanii lui Ion Uță, apoi a fost arestat în timpul unei misiuni (iulie 1950), a evadat spectaculos și s-a alăturat trup și suflet (până în aprilie 1954) luptătorilor din munții Banatului.

A scăpat teafăr din nu mai puțin de opt împresurări ale Securității (pe care le descrie ca nimeni altul, de-a dreptul cinematografic, oferind detalii prețioase, inedite), a fost la un pas de suicid și a trăit deseori în intimitatea morții, dar a ales să ofere viață, chiar și călăilor săi, a iubit până la sânge și a fost trădat, arestat, torturat și întemnițat pentru un întreg deceniu, la Jilava, Baia Sprie și în alte iaduri ale dictaturii comuniste.

Nicolae Ciurică a rezistat tuturor acestor încercări și încă emană lumină prin toți porii, deși în țara orbilor prin reeducare mai nimeni nu își amintește de el. 

Citiți AICI interviul pe care partizanul Nicolae Ciurică l-a oferit autorului acestor rânduri, publicistul Răzvan Gheorghe.

15/03/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

A fost o vreme când propaganda istorică sovietică ridica în slăvi bandiții ruși, botezați cu nerușinare, ”partizani moldoveni”…

 

„Partizanii moldoveni” erau bandiți ruși

„Grupul atacă și jefuiește populația fără milă. Din această cauză, oamenii din partea locului îi detestă ca pe niște tâlhari bețivani”, raportau sovieticii despre activitatea partizanilor 

Este binecunoscut faptul că, în cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii n-au avut cum să organizeze activități subversive în spatele frontului român, în Basarabia, din simplul motiv că, în iunie-iulie 1941, armata română intrase pe acest teritoriu, multașteptată și întâmpinată cu flori de către băștinași.

Astfel, după război, propaganda sovietică a fost nevoită să inventeze niște „partizani moldoveni”, cărora le-a atribuit curaj și acțiuni inexistente.

Minciunile bolșevice stau inserate și astăzi atât în enciclopediile vremii și în presa sovietică, cât și pe internet. Deschiderea arhivelor de război însă pune toate lucrurile la locul lor în această privință.

Unii pretinși istorici continuă până în prezent să manipuleze lumea cu născocirile bolșevice.

Începând cu platforma enciclopedică virtuală Wikipedia și până la scrierile academice din Rusia, vom găsi o mulțime de afirmații fără suport, precum că, „între anii 1941-1944, pe teritoriul RSSM, au activat vreo trei mii de partizani, care au nimicit peste 27 mii de ocupanți, au aruncat în aer peste 300 de garnituri militare de tren, 62 de poduri de comunicații, au distrus 20 de avioane, peste o sută de tancuri, alte sute de mașini…” etc.

În realitate, așa-zișii „partizani moldoveni”, chiar dacă se și arătau pe undeva prin Basarabia, nu erau decât niște diversioniști din trupele sovietice regulate, antrenați pentru activități în spatele frontului, dar și anihilați cu rapiditate, dacă era cazul.

În primăvara anului 1944, linia frontului s-a stabilit pentru un timp îndelungat lângă Orhei.

Căutând aventuri, un grup de ostași roșii s-a rătăcit prin pădurea satului Săseni, zonă controlată de trupele române. Au dat de casa pădurarului, căruia i-au cerut „să le raporteze situația”.

Cu țeava puștii „eliberatoare” în piept, pădurarul a zis ceva, bâlbâindu-se. Aflând că trupele inamicului încă n-au călcat pe acolo, sovieticii au tras focuri de armă în niște animale, ca să se hrănească, dar… s-au dat de gol.

La fața locului, a sosit imediat un dispozitiv al Armatei Române și, în scurt timp, nepoftiții s-au trezit ciuruiți. Cei rămași vii au reușit să se ascundă prin pădure, în dezordine.

Klava de lângă șefu’ și Valea din „zemleankă”

Întâmplarea de mai sus face parte din memoriile lui G. Osipov, publicate în seria de volume sovietice „Военная Литература”.

Însă câteva decenii mai târziu, birourile propagandistice ale partidului bolșevic au ticluit o poveste întreagă despre pretinsul eroism al așa-zisului „detașament de partizani „Jurnalist” de la Săseni, condus de moldovenii M. Smеlevski și E. Isaikin”.

Pentru ca această istorie să pară mai credibilă, istoriografii sovietici au găsit și oamenii „de la transmisiuni”, și anume pe Klava Krikunenko din Rostov și Valea Maksimova din stepele Hersonului.

Iar pentru sperietura pe care a tras-o, pădurarul din Săseni s-a învrednicit de titlul de „partizan-erou din sânul poporului moldovenesc”.

Fiindcă autorii poveștii nu cunoșteau numele acestuia, l-au botezat simplu: „Moș Chirică, pădurarul din Săseni”.

De asemenea, Klava nu era decât „prietena de bordei” (zemleancă) a tovarășului Smelevski.

În acest sens, menționăm că, în fiecare grup de diversioniști, sovieticii plasau și câte o fată, două, ca telefoniste sau bucătărese.

De regulă, acestea trăiau în coliba comandantului, dar puteau să înnopteze și în cazarmă. Uneori însă comandantul le lua în dormitorul său pe amândouă și soldații rămâneau cu buza umflată și unii dintre ei se dedau la sodomie. 

 

„Marea unitate moldovenească de partizani” era plină de infractori

Să vedem cu ce se mai ocupau „partizanii moldoveni”, care nici nu cunoșteau în ce parte se află Moldova. În vara anului 1943, comandamentul sovietic a desantat prin pădurile Ucrainei și Belarusului câteva grupuri de parașutiști, care trebuiau să formeze „Marea unitate moldovenească de partizani”.

Aceștia s-au contopit cu grupurile mai vechi: „Grigori Kotovski”, „Serghei Lazo” şi altele, având misiunea să ajungă în marș de luptă până în Basarabia.

În funcția de comandant, l-au numit pe „cel mai moldovean dintre moldoveni”, colonelul de securitate Andreev, un siberian get-beget, pe care arhivele germane din acele timpuri îl numeau „un bandit înrăit”. Iată și alte nume din renumita formațiune de „luptători moldoveni”: I. Alioșin, G. Rudi, A. Drucin, P. Leasnikov, I. Logacev, K. Prostasinski, P. Tarapin etc.

Până la urmă, la această unitate „moldovenească” n-a aderat niciun basarabean. Andreev cu bandiții săi n-au mai reușit să ajungă nici până la Nistru, însă au făcut tărăboi mare prin Ucraina.

Cităm doar câteva pasaje din arhivele recent descoperite:

„Detașamentul moldovenesc „Kotovski”, în număr de vreo cincizeci de bărbați, este dislocat în raionul Vîsotski, cătunul Veliuga… Grupul acesta atacă și jefuiește populația fără milă. Din această cauză, oamenii din partea locului îi detestă ca pe niște tâlhari bețivani”.

Un oarecare partizan „moldovean” pe nume Volodin scria într-o notă adresată comandamentului central ucrainean: „Tov. Frolov, vă raportez o serie de atrocități comise de oamenii lui Kojuhari.

Aceștia fac incursiuni pe care le numesc „operațiuni cu inamicul”, care, de fapt, nu-s altceva decât acțiuni de jefuire și execuție a populației pașnice… Oamenii lui Kojuhari au deschis focul de mitralieră, în dezordine, prin satul Lalcitska Buda.

Combatantul Tușinski a rănit-o aproape mortal pe o minoră din familia Lișcinski…

Altădată, grupul comandantului Anisimov i-a jefuit pe țărani, sechestrându-le dobitoacele, pâinea, hainele, inclusiv 30 de basmale femeiești. După aceasta, Anisimov a schimbat prada pe rachiu și s-a pus pe băut. Când i-am atras atenția la fărădelegile comise, el şi-a justificat jafurile prin faptul că obiectele au fost sustrase de la evrei și polițiști…”

După ce s-a speriat de nemți, a cerut să fie decorat pentru vitejie

Volodin menționa în aceeași notă:

 

„Într-un raport, Kojuhari a informat greșit despre faptele oamenilor săi, inventând că au ucis 52 de polițiști și soldați nemți. În realitate, Kojuhari l-a trimis pe Anisimov cu un detașament de 24 de oameni în satul Bechi, unde aceștia s-au îmbătat ca porcii și au adormit, fără să-și pună măcar vreo santinelă. Noaptea, ostașul Titovici a ieșit afară și a văzut un grup de dușmani care se apropiau. A deschis focul și i-a culcat pe vreo șase, reușind să-i alerteze pe tovarășii săi, dar a căzut în luptă.

Speriindu-se că nemți ar fi mai mulți, Anisimov a lăsat corpul neînsuflețit al eroului pe câmpul de luptă și a fugit. Ulterior, Kojuhari a solicitat ca, pentru această operațiune pierdută, să fie decorați cu ordine și medalii Anisimov, Drunin și, desigur, el însuși, care nici măcar n-a fost prezent la fața locului.” (Arhiva de Stat a Ucrainei, ЦДАГО. Ф.62. Оп. 1. Спр. 38.)

P.S. Un „patriot moldovean”, ascultător devotat al poveștilor sovietice despre război, se plângea odată în felul următor: „M-am întristat citind că, pe vremea războiului, s-a înregistrat numai un singur partizan moldovan, restul fiind din Rusia și Ucraina. De atunci nu mai pot cânta „Oh, smugleanka-moldavanka” și nici filmele cu partizani nu mai are rost să le privesc.”

Auzindu-l, un altul îi răspunde: „O fi poate adevărat că doar un singur moldovean a fost partizan în război, dar nici aceluia nimeni nu-i știe numele…”. 

 

 

Sursa: George Mârzencu

https://www.timpul.md/articol/istorie––partizanii-moldoveni-erau-bandii-ruși 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=bandit+kotovski

 

17/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Iniţiativa legislativă privind instituirea unei Zile a Partizanilor Anticomuniști, a fost respinsă în comisia juridică a Senatului României

 

 

 

 

 

 

 

 

Rezistența anticomunistă românească a fost o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului Comunist Român, care a  fost activă  timp de mai mult de treizeci de ani, unii luptători izolați rezistând efectiv până la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut.

În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile acestei mișcări au fost aduse la cunoștința publicului.

Până la Revoluţia anticomunistă din 1989, românii auziseră despre existența unor aşa zise „bande  armate”, via propaganda comunistă, care îi prezenta pe luptătorii anticomuniști drept niște tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe.

 

 

 

 

 

 

Relativ numeroși, acești luptători au constituit mici grupuri înarmate care se auto-denumeau uneori „Haiduci”, răspândite pe tot cuprinsul ţării şi mai ales în Munții Carpați, unde se vor ascunde ani în șir din fața autorităților.

Între 1945 şi 1959, în munţii României se ascundeau aproape 1.200 de grupuri de luptători. Aceştia visau la răsturnarea orânduirii sovietice şi la o Românie liberă  de comunism.

Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții Făgăraș, a fost capturat de Securitatea comunistă în 1976.

Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai longevive din cadrul Blocului Estic şi a putut fi cunoscută de istorici şi de publicul larg  grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității, fapt care a permis examinarea datelor istorice precise, multe  necunoscute istoricilor înainte de anul 2005.

 Recent, deputatul  PNL Daniel Gheorghe a promovat o iniţiativă  de declarare a zilei de 26 Octombrie – Ziua Mişcării de Rezistenţă Armată Anticomunistă (Ziua Partizanilor Anticomuniști).

Aceasta a primit un raport de respingere din partea comisiei juridice a Senatului, ca urmare a opoziţiei membrilor PSD ai acesteia. 

 

 

 

Şerban Nicolae: Partizanii anticomunişti erau mai degrabă împotriva intereselor României. Stalin şi Churchill, în egală măsură doi criminali

 

 

 

Senatorul PSD Şerban Nicolae a afirmat luni, în cadrul dezbaterilor acestei iniţiative legislative privind declararea zilei de 26 Octombrie drept Zi a Miscarii de Rezistenţă Armată Anticomunistă, că partizanii anticomunişti din munţi „au slabit capacitatea de apărare a Romaniei, iar actiunea lor a fost indreptată impotriva intereselor tarii”, consemnează news.ro.  

În acest context, subliniind că are în familie şi foşti legionari, şi foşti luptători în Bucegi, senatorul PSD Şerban Nicolae a mai spus că:

„Trupele de Securitate au provenit, în principal, din foştii jandarmi. Pe acest schelet s-a constituit partea de trupe de Securitate. Deci, erau români contra români. Eu nu cunosc lupte duse de aceste grupe de partizani din munţi cu trupele sovietice aflate pe teritoriul României.

N-a fost atacată nicio unitate, niciun corp, existau doar câteva incidente izolate cu ofiţeri sovietici care au fost atacaţi. (…) Rezistenţa anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război – de partea Aliaţilor după 23 august – este una care slăbea capacitatea de apărare a României.

Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă ticăloşie ce făceau.

Era punerea în slujba unei puteri străine, valabilă oricând. După 1958, trupele sovietice au părăsit România. Mi-e foarte greu să disting (…). Am încercat să înţeleg toate aceste lucruri şi sunt destul de echilibrat, nu sunt un fanatic al vreunei opţiuni. Dar mi se pare că ne arogăm merite care nu există. Sacrificiul unor oameni trebuie respectat, de acord. Motivaţia însă diferă de la caz la caz”.

”Au atacat trupe de Securitate române provenite din foştii jandarmi, nu aveau niciun fel de efect în ceea ce priveşte puterea de tip comunist de inspiraţie sovietică înstalată la Bucureşti, absolut niciun efect. Iar faptul că CIA, la momentul respectiv cunoscând tratativele de la Ialta, de la Postadm, cunoscând şi celebrul şerveţel al împărţirilor geopolitice dintre Stalin şi Churchill, în egală măsură doi criminali, desfăşura acţiuni de acest tip pe teritoriul României, n-au cum să-mi spună că asta era luptă pentru libertate sau că ar trebui să o aplaudăm” a mai spus Şerban Nicolae. 

Iniţiatorul legii, deputatul PNL Daniel Gheorghe, i-a explicat lui Şerban Nicolae că lupta partizanilor anticomunişti din munţi s-a desfăşurat cu Trupele de Securitate şi cu anumite formaţiuni militare de factură sovietică, iar scopul acestora a fost pregătirea terenului pentru o intervenţie occidentală care să înlăture regimul totalitar sovietic care tocmai se instala la acea dată în România.

  Daniel Gheorghe, iniţiatorul legii a replicat că:”În anii 50 au fost derulate o serie de operaţiuni inclusiv de către CIA, de exemplu Neagu Djuvara a fost unul dintre cei care au coordonat trupe de paraşutişti în munţii României care au vizat susţinerea acestor echipe de partizani. Aceste echipe de partizani vizau destructurarea infrastructurii de forţă a noului regim instalat după 23 august, cât şi crearea unui cap de pod în baza căruia o eventuală intervenţie americană pe care bunicii şi străbunicii noştri o aşteptau după 1944 să poată fi viabilă în România.”

El a explicat că lupta partizanilor era dată cu trupele de securitate, iar scopul era pregătirea terenului pentru o intervenţie occidentală, care să înlăture regimul totalitar. „Pentru noi, ca români, rezistența anticomunistă armată este ceea ce a însemnat pentru polonezi sindicalismul anticomunist, ceea ce a însemnat dizidența intelectuală pentru cehoslovaci”.

”Şi părinţii şi bunicii mei şi-au dorit o Românie independentă, dar nu voiau să schimbe stăpânul. Nu însemna că un stăpân era mai bun ca alt stăpân”, a spus Şerban Nicolae.

”Vă readuc aminte că în aprilie 1944 acele intervenţii americane au lăsat în Bucureşti 3.000 de morţi şi 70.000 de sinistraţi. Mă îndoiesc să acei luptători anticomunişti îşi doreau acelaşi lucru în continuare”, a intervenit la rândul său senatorul PSD Tit Liviu Brăiloiu.

Iniţiatorul acestei legi, deputatul PNL Daniel Gheorghe a scris pe pagina sa Facebook următoarele: „Astăzi, în Comisia juridica a Senatului a fost respinsă propunerea legislativă cu privire la declararea zilei de 26 octombrie drept zi de comemorare a partizanilor anticomuniști. Deși președintele comisiei, Robert Cazanciuc, a fost favorabil inițiativei noastre, am fost martorii unei pledoarii de istoriografie comunista din partea senatorului PSD, Șerban Nicolae.

Șerban Nicolae a vorbit astăzi în limbajul tipic al propagandei comuniste venind în fața noastră cu elemente retorice inspirate, parcă, din perioada ocupației sovietice. Faptul că astfel de mentalități care păreau total depășite sunt prezente în Parlamentul României ne dovedește necesitatea unor astfel de legi care vin să cultive memoria istorică și identitatea națională.

Mulțumesc pentru voturile în favoarea legii acordate, 5 la număr, din partea celor 3 senatori PNL prezenți, a unui coleg senator de la USR și a președintelui comisiei juridice a Senatului! Am încrederea că la Cameră Deputaţilor, for decizional in acest caz, legea noastră va trece cu bine!”

Tot pe Facebook, politologul şi scriitorul Dan Pavel a reacţionat dur,  în replică la halucinantele declaraţii emise de senatorul PSD Şerban Nicolae, care a găsit de cuviinţă să batjocorească memoria partizanilor anticomunişti, debitând că aceştia … slăbeau rezistenţa României. Concluziile lui Pavel sunt că o astfel de inepţie evidentă reprezintă una dintre „cele mai mari tâmpenii” rostite de-a lungul ultimelor decenii, o astfel de atitudine fiind clocită, cel mai probabil, în laboratoarele propagandei KGB.

CIA nu exista in 1944. Aberatiile rostite în comisia juridica a Senatului demonstrează calitatea intelectuală a unora dintre alesii nostri. Ideea ca luptatorii anticomunisti si antisovietici voiau „schimbarea stapanilor” este una dintre cele mai abominabile tampenii rostite in ultimele decenii. In afara de antiamericanism, este vorba despre prostie in stare pură.

La rândul său, Președintele PNL, Ludovic Orban, i-a solicitat liderului PSD, Liviu Dragnea, să ceară excluderea imediată a lui Șerban Nicolae din PSD pentru afirmațiile „revoltătoare și denigratoare la adresa memoriei luptei anticomuniste din România”.

Declarațiile senatorului PSD impietează eroismul martirilor români care au apărat cu prețul vieții lor și în suferințe inimaginabile libertatea românilor și a țării”, a afirmat Orban într-o scrisoare deschisă către PSD.

Practic, argumentele aduse de reprezentanţii PSD în Parlamentul României au lăst impresia unei  întoarceri la propaganda comunistă promovată de comunişti înainte de 1989. După 27 de ani de la revoluție am asistat la denigrarea în cel mai pur stil sovietic a celei mai frumoase și glorioase pagini din istoria contemporană a românilor: rezistența armată anticomunistă din Munții României.

Din 1945 până în 1962 grupările de luptători anticomuniști români au scris cu sângele lor o pagină unică și glorioasă de istorie, redând speranța și demnitatea acestui popor care era  supus unui experiment străin de tradițiile și interesele sale naționale.

Să încerci acum ca senator PSD să terfelești într-o  comisie parlamentară memoria, jertfa și eroismul celor care au luptat pentru eliberarea țării, e o formă de masochism și de acceptare indirectă a ocupației cotropitorilor sovietici. 

Din câte vedem, nostalgia după soviete este încă foarte puternică în România de azi şi anumite persoane din conducerea politică suferă de sovietism, numai că, indiferent de jignirile nedemne aduse memoriei eroilor acelor ani, la care se pretează unii politicieni, românii cinstesc memoria și sacrificiul celor care au luptat pentru o Românie liberă de comunism.

Haiducii Muscelului sau ai Vrancei, Gruparea Gogu Puiu, Graiul Sângelui, Grupul Carpatin Făgărășan, Gruparea Capotă-Dejeu, Familia Șușman, Grupările Arsenescu – Arnăuțoiu, Grupul Dabija, Gruparea Spiru Blănaru sau a colonelului Uță sunt numai câteva exemple dintre multe altele, care onorează poporul român și Europa.

Să ne amintim de eroismul rezistenței armate anticomuniste dincolo de falsurile istorice la care se dedau unii nostalgici ai comunismului, care ar dori ca valorile, tradițiile și istoria noastră să fie sub din nou sub călcâiul totalitarismului nivelator. Partizanii anticomuniști au fost coloana vertebrală morală a poporului român.

Unii dintre ei au fost ca sfinții militari creștini din imperiul roman aflaţi în lupta cu răul absolut.

Memoria jertfei lor nu va fi uitată niciodată de poporul român, chiar dacă urmașii bolșevicilor perorează în parlament discursuri cripto-comuniste.

Când vom ști să onorăm memoria luptătorilor anticomuniști din munți, atunci vom fi cu adevărat liberi și stăpâni pe destinul nostru.

 

 

 

 

Semnaţi Petiţia on line: „Protest faţă de insultele senatorului Şerban Nicolae la adresa Rezistenţei anticomuniste. Cerem sancţionarea reprezentantului PSD!”accesând:

 

 

https://petitieonline.net/petitie/08036149

 

 

 

 

Surse:

https://www.agerpres.ro/politica/2017/10/31/orban-lui-dragnea-va-somez-sa-cereti-excluderea-imediata-a-lui-serban-nicolae-din-psd-

http://stiri.tvr.ro/–erban-nicolae–rezisten–a-anticomunista-inceputa-in–44-este-una-care-slabea-capacitatea-de-aparare-a-romaniei_824131.html#view

HotNews

http://www.napocanews.ro/acuze-sovietice-la-adresa-eroismului-rezistentei-armate-anticomuniste-din-muntii-romaniei.html

31/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: