CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

EROII NU MOR! FRAȚII ȘUȘMAN, PARTIZANI ANTICOMUNIȘTI DIN APUSENI, AU PREFERAT SĂ MOARĂ ÎN LUPTĂ ARȘI DE VII, DAR NU S-AU PREDAT

Imagini pentru frații susman photos

Trupurile carbonizate ale celor doi frați eroi ai luptei împotriva comunismului, Teodor si Avisalon Susman – fotografie din dosarele Securității.

 

 

 

Grupul Teodor Şuşman

 

 

În regiunea Huedinului a activat în primul deceniu al „republicii populare” unul din cele mai longevive grupuri de rezistenţă armată anticomunistă.

Aceasta se datorează atât mediului geografic (o zonă montană), cât şi tipului de populaţie (munteni învăţaţi cu libertatea ).

Iniţiatorul său a fost Teodor Şuşman, un ţăran înstărit din comuna Răchiţele, judeţul Cluj, membru (sau simpatizant) al Partidului Naţional Liberal, intrat în conflict cu Partidul Comunist imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial.

Om deosebit de influent în satul său, Şuşman senior a luat calea munţilor în momentul în care, în august 1948, a intervenit în favoarea fiilor săi mai mari, Teodor senior şi Visalon.

Aceştia aveau să fie urmaţi în munţi de un frate mai mic, Traian. Cu toţii porneau practic pe un drum fără întoarcere.

Alături de ei s-au mai aflat în diferite perioade Ioan Popa zis Ciota, Ioan Bartoş, Gheorghe Mihuţ, Mihai şi Lucreţia Jurj etc.

Zona de acţiune a grupului s-a extins, practic ei circulând între Huedin şi Munţii Bihariei.

Pentru a supravieţui, partizanii stăteau în timpul verii în munţi, iar în timpul iernii se dispersau, găsindu-şi adăpost la susţinătorii lor în diverse localităţi.

În anii 1950-1954, partizanii s-au implicat în acţuni care au iritat autorităţile, împotriva lor fiind trimise effective importante de Securitate, în acelaşi timp numeroşi localnici fiind forţaţi să devină informatori, aceasta şi cu scopul de a contrabalasa susţinerea de care se bucura Teodor Şuşman.

Pentru a le zdruncina moralul celor plecaţi în munţi, autorităţile au luat măsuri împotriva familiilor rămase în sate. Spre exemplu, familia lui Teodor Şuşman a fost practic  distrusă: soţia a murit datorită torturilor la care a fost supusă şi a unei boli netratate, unii din copiii săi au devenit fugari, în vreme ce alţii au fost arestaţi, judecaţi, condamnaţi şi închişi, sau deportaţi.

Pentru a supravieţui mai uşor, în 1952 partizanii s-au împărţit în două grupuri: unul a fost format din Mihai şi Lucreţia Jurj împreună cu Roman Oneţ, iar un altul din fraţii Teodor junior şi Visalon Şuşman.

Primul a fost lichidat în iulie-august 1955 (Mihai Jurj a murit în urma rănilor, în vreem ce Roman Oneţ a fost condamnat şi executat), iar cel de-al doilea din care făceau parte frații Șușman, în februarie 1958.

Susţinătorii lor au făcut cunoştinţă din plin cu inumanele metode ale Securităţii şi au umplut Gulagul românesc.

În noaptea de 1 spre 2 februarie 1958, în satul Tranişu, comuna Valea Drăganului , frații  Teodor jr. și Avisalon Șușman, membri ai rezistenței armate din Munții Apuseni, încercuiți de Securitate, au preferat să ardă de vii în șura asediată în care se adăposteau, decât să se predea.

 

 

 

toader-susman

Foto:  Teodor ŞUŞMAN (junior), din Răchiţele, fiul lui Teodor Şuşman senior, absolvent al Liceului Militar din Târgu Mureş. Între 1949 şi 1958 face parte din grupul de rezistenţă din zona Răchiţele (condus de tatăl său până în 1951).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ca urmare a informaţiilor obţinute prin intermediul unui agent infiltrat în apropierea fraţilor Şuşman, în dimineața de 2 februarie 1958, efective ale Ministerului de Interne și trupe de Securitate au descins în Traniș. Organele represive au percheziţionat casa, grajdul şi şura Romul Florea, unde se bănuia că sunt cei doi.

Romul Florea și soția sa, Floarea, au fost anchetați ore întregi, fără a divulga însă locul unde erau ascunși partizanii.

În jurul orei 8,30, femeia  a fost dusă în grajd şi anchetată din nou, strigând că nu se sperie de ameninţări. Este momentul când securiştii ordonă unei trupe să pătrundă din nou în pod și să dea tot fânul jos.

Pentru intimidarea celor doi frați partizani, s-a dat foc la o căpiţă din spatele grajdului, fiind ameninţaţi că, dacă nu se vor preda, va fi incendiată construcţia, fapt care s-a şi întâmplat.

În timpul incendiului, echipa de şoc a încercat din nou, de trei ori, să pătrundă, în speranţa că-i va captura pe luptători, dar risposta acestor a continuat cu aceeaşi intensitate, deşi erau în flăcări.

A doua zi s-a efectuat identificarea cadavrelor de către gazde şi s-a făcut autopsia cadavrelor carbonizate, stabilindu-se oficial că „în urma autopsiei s-a stabilit că bandiții au ars de vii”.

Ceea ce atrage atenţia însă la acest caz este, pe lângă dârzenia celor doi care, nu numai că au rezistat în continuare, în flăcări, nepredându-se dar nici sinucigându-se, este poziţia în care au încremenit cele două cadavre carbonizate, ceea ce i-a făcut pe foarte mulţi să creadă că au murit arşi de vii în poziţii de rugăciune (în genunchi, cu braţele împreunate şi ridicate), ceea ce ar putea constitui un exemplu de martiraj creştin rar întâlnit.

 

 

 

 

Visalon ŞUŞMAN, din Răchiţele, fiul lui Teodor Şuşman senior, absolvent al Liceului “Simion Bărnuţiu” din Cluj. 1949-1958 – membru al grupului de rezistenţă din zona Răchiţele (condus de tatăl său până în 1951)

 

Foto: Visalon ŞUŞMAN, din Răchiţele, fiul lui Teodor Şuşman senior, absolvent al Liceului “Simion Bărnuţiu” din Cluj,membru al grupului de rezistenţă din zona Răchiţele (1949-1958), condus de tatăl său Teodor Şuşman (senior), conducător al rezistenţei din zona Răchiţele (Cluj), condamnat în contumacie la 15 ani muncă silnică, mort în decembrie 1951).

 

 

Catrina, mama celor doi eroi, a murit în urma torturilor la care a fost supusă şi a unei boli netratate.

Membri ai trupelor de Securitate pe locul grajdului în care au ars de vii fraţii Şuşman.

Foto: Securiști pe locul grajdului în care au ars de vii fraţii Şuşman.

 

   

Prin moartea lui Avisalon și Teodor jr., grupul „Șușman” a încetat să existe.

Cu toate acestea, alte zeci de persoane au fost arestate de Securitate şi condamnate sub acuzaţia de a-i fi susţinut pe partizani.

 

 

 

 

 

SURSE:

Un text de Dorin Dobrincu pentru prezentarea grupului Șușaman, Muzeul Sighet: Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă în munţi

https://identitatea.ro/februarie-1958-cumplita-moarte-fratilor-susman-ars-dar-s-au-predat

 

Muzeul Rezistenţei

12/02/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

Iniţiativa legislativă privind instituirea unei Zile a Partizanilor Anticomuniști, a fost respinsă în comisia juridică a Senatului României

 

 

 

 

 

 

 

 

Rezistența anticomunistă românească a fost o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului Comunist Român, care a  fost activă  timp de mai mult de treizeci de ani, unii luptători izolați rezistând efectiv până la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut.

În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile acestei mișcări au fost aduse la cunoștința publicului.

Până la Revoluţia anticomunistă din 1989, românii auziseră despre existența unor aşa zise „bande  armate”, via propaganda comunistă, care îi prezenta pe luptătorii anticomuniști drept niște tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe.

 

 

 

 

 

 

Relativ numeroși, acești luptători au constituit mici grupuri înarmate care se auto-denumeau uneori „Haiduci”, răspândite pe tot cuprinsul ţării şi mai ales în Munții Carpați, unde se vor ascunde ani în șir din fața autorităților.

Între 1945 şi 1959, în munţii României se ascundeau aproape 1.200 de grupuri de luptători. Aceştia visau la răsturnarea orânduirii sovietice şi la o Românie liberă  de comunism.

Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții Făgăraș, a fost capturat de Securitatea comunistă în 1976.

Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai longevive din cadrul Blocului Estic şi a putut fi cunoscută de istorici şi de publicul larg  grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității, fapt care a permis examinarea datelor istorice precise, multe  necunoscute istoricilor înainte de anul 2005.

 Recent, deputatul  PNL Daniel Gheorghe a promovat o iniţiativă  de declarare a zilei de 26 Octombrie – Ziua Mişcării de Rezistenţă Armată Anticomunistă (Ziua Partizanilor Anticomuniști).

Aceasta a primit un raport de respingere din partea comisiei juridice a Senatului, ca urmare a opoziţiei membrilor PSD ai acesteia. 

 

 

 

Şerban Nicolae: Partizanii anticomunişti erau mai degrabă împotriva intereselor României. Stalin şi Churchill, în egală măsură doi criminali

 

 

 

Senatorul PSD Şerban Nicolae a afirmat luni, în cadrul dezbaterilor acestei iniţiative legislative privind declararea zilei de 26 Octombrie drept Zi a Miscarii de Rezistenţă Armată Anticomunistă, că partizanii anticomunişti din munţi „au slabit capacitatea de apărare a Romaniei, iar actiunea lor a fost indreptată impotriva intereselor tarii”, consemnează news.ro.  

În acest context, subliniind că are în familie şi foşti legionari, şi foşti luptători în Bucegi, senatorul PSD Şerban Nicolae a mai spus că:

„Trupele de Securitate au provenit, în principal, din foştii jandarmi. Pe acest schelet s-a constituit partea de trupe de Securitate. Deci, erau români contra români. Eu nu cunosc lupte duse de aceste grupe de partizani din munţi cu trupele sovietice aflate pe teritoriul României.

N-a fost atacată nicio unitate, niciun corp, existau doar câteva incidente izolate cu ofiţeri sovietici care au fost atacaţi. (…) Rezistenţa anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război – de partea Aliaţilor după 23 august – este una care slăbea capacitatea de apărare a României.

Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă ticăloşie ce făceau.

Era punerea în slujba unei puteri străine, valabilă oricând. După 1958, trupele sovietice au părăsit România. Mi-e foarte greu să disting (…). Am încercat să înţeleg toate aceste lucruri şi sunt destul de echilibrat, nu sunt un fanatic al vreunei opţiuni. Dar mi se pare că ne arogăm merite care nu există. Sacrificiul unor oameni trebuie respectat, de acord. Motivaţia însă diferă de la caz la caz”.

”Au atacat trupe de Securitate române provenite din foştii jandarmi, nu aveau niciun fel de efect în ceea ce priveşte puterea de tip comunist de inspiraţie sovietică înstalată la Bucureşti, absolut niciun efect. Iar faptul că CIA, la momentul respectiv cunoscând tratativele de la Ialta, de la Postadm, cunoscând şi celebrul şerveţel al împărţirilor geopolitice dintre Stalin şi Churchill, în egală măsură doi criminali, desfăşura acţiuni de acest tip pe teritoriul României, n-au cum să-mi spună că asta era luptă pentru libertate sau că ar trebui să o aplaudăm” a mai spus Şerban Nicolae. 

Iniţiatorul legii, deputatul PNL Daniel Gheorghe, i-a explicat lui Şerban Nicolae că lupta partizanilor anticomunişti din munţi s-a desfăşurat cu Trupele de Securitate şi cu anumite formaţiuni militare de factură sovietică, iar scopul acestora a fost pregătirea terenului pentru o intervenţie occidentală care să înlăture regimul totalitar sovietic care tocmai se instala la acea dată în România.

  Daniel Gheorghe, iniţiatorul legii a replicat că:”În anii 50 au fost derulate o serie de operaţiuni inclusiv de către CIA, de exemplu Neagu Djuvara a fost unul dintre cei care au coordonat trupe de paraşutişti în munţii României care au vizat susţinerea acestor echipe de partizani. Aceste echipe de partizani vizau destructurarea infrastructurii de forţă a noului regim instalat după 23 august, cât şi crearea unui cap de pod în baza căruia o eventuală intervenţie americană pe care bunicii şi străbunicii noştri o aşteptau după 1944 să poată fi viabilă în România.”

El a explicat că lupta partizanilor era dată cu trupele de securitate, iar scopul era pregătirea terenului pentru o intervenţie occidentală, care să înlăture regimul totalitar. „Pentru noi, ca români, rezistența anticomunistă armată este ceea ce a însemnat pentru polonezi sindicalismul anticomunist, ceea ce a însemnat dizidența intelectuală pentru cehoslovaci”.

”Şi părinţii şi bunicii mei şi-au dorit o Românie independentă, dar nu voiau să schimbe stăpânul. Nu însemna că un stăpân era mai bun ca alt stăpân”, a spus Şerban Nicolae.

”Vă readuc aminte că în aprilie 1944 acele intervenţii americane au lăsat în Bucureşti 3.000 de morţi şi 70.000 de sinistraţi. Mă îndoiesc să acei luptători anticomunişti îşi doreau acelaşi lucru în continuare”, a intervenit la rândul său senatorul PSD Tit Liviu Brăiloiu.

Iniţiatorul acestei legi, deputatul PNL Daniel Gheorghe a scris pe pagina sa Facebook următoarele: „Astăzi, în Comisia juridica a Senatului a fost respinsă propunerea legislativă cu privire la declararea zilei de 26 octombrie drept zi de comemorare a partizanilor anticomuniști. Deși președintele comisiei, Robert Cazanciuc, a fost favorabil inițiativei noastre, am fost martorii unei pledoarii de istoriografie comunista din partea senatorului PSD, Șerban Nicolae.

Șerban Nicolae a vorbit astăzi în limbajul tipic al propagandei comuniste venind în fața noastră cu elemente retorice inspirate, parcă, din perioada ocupației sovietice. Faptul că astfel de mentalități care păreau total depășite sunt prezente în Parlamentul României ne dovedește necesitatea unor astfel de legi care vin să cultive memoria istorică și identitatea națională.

Mulțumesc pentru voturile în favoarea legii acordate, 5 la număr, din partea celor 3 senatori PNL prezenți, a unui coleg senator de la USR și a președintelui comisiei juridice a Senatului! Am încrederea că la Cameră Deputaţilor, for decizional in acest caz, legea noastră va trece cu bine!”

Tot pe Facebook, politologul şi scriitorul Dan Pavel a reacţionat dur,  în replică la halucinantele declaraţii emise de senatorul PSD Şerban Nicolae, care a găsit de cuviinţă să batjocorească memoria partizanilor anticomunişti, debitând că aceştia … slăbeau rezistenţa României. Concluziile lui Pavel sunt că o astfel de inepţie evidentă reprezintă una dintre „cele mai mari tâmpenii” rostite de-a lungul ultimelor decenii, o astfel de atitudine fiind clocită, cel mai probabil, în laboratoarele propagandei KGB.

CIA nu exista in 1944. Aberatiile rostite în comisia juridica a Senatului demonstrează calitatea intelectuală a unora dintre alesii nostri. Ideea ca luptatorii anticomunisti si antisovietici voiau „schimbarea stapanilor” este una dintre cele mai abominabile tampenii rostite in ultimele decenii. In afara de antiamericanism, este vorba despre prostie in stare pură.

La rândul său, Președintele PNL, Ludovic Orban, i-a solicitat liderului PSD, Liviu Dragnea, să ceară excluderea imediată a lui Șerban Nicolae din PSD pentru afirmațiile „revoltătoare și denigratoare la adresa memoriei luptei anticomuniste din România”.

Declarațiile senatorului PSD impietează eroismul martirilor români care au apărat cu prețul vieții lor și în suferințe inimaginabile libertatea românilor și a țării”, a afirmat Orban într-o scrisoare deschisă către PSD.

Practic, argumentele aduse de reprezentanţii PSD în Parlamentul României au lăst impresia unei  întoarceri la propaganda comunistă promovată de comunişti înainte de 1989. După 27 de ani de la revoluție am asistat la denigrarea în cel mai pur stil sovietic a celei mai frumoase și glorioase pagini din istoria contemporană a românilor: rezistența armată anticomunistă din Munții României.

Din 1945 până în 1962 grupările de luptători anticomuniști români au scris cu sângele lor o pagină unică și glorioasă de istorie, redând speranța și demnitatea acestui popor care era  supus unui experiment străin de tradițiile și interesele sale naționale.

Să încerci acum ca senator PSD să terfelești într-o  comisie parlamentară memoria, jertfa și eroismul celor care au luptat pentru eliberarea țării, e o formă de masochism și de acceptare indirectă a ocupației cotropitorilor sovietici. 

Din câte vedem, nostalgia după soviete este încă foarte puternică în România de azi şi anumite persoane din conducerea politică suferă de sovietism, numai că, indiferent de jignirile nedemne aduse memoriei eroilor acelor ani, la care se pretează unii politicieni, românii cinstesc memoria și sacrificiul celor care au luptat pentru o Românie liberă de comunism.

Haiducii Muscelului sau ai Vrancei, Gruparea Gogu Puiu, Graiul Sângelui, Grupul Carpatin Făgărășan, Gruparea Capotă-Dejeu, Familia Șușman, Grupările Arsenescu – Arnăuțoiu, Grupul Dabija, Gruparea Spiru Blănaru sau a colonelului Uță sunt numai câteva exemple dintre multe altele, care onorează poporul român și Europa.

Să ne amintim de eroismul rezistenței armate anticomuniste dincolo de falsurile istorice la care se dedau unii nostalgici ai comunismului, care ar dori ca valorile, tradițiile și istoria noastră să fie sub din nou sub călcâiul totalitarismului nivelator. Partizanii anticomuniști au fost coloana vertebrală morală a poporului român.

Unii dintre ei au fost ca sfinții militari creștini din imperiul roman aflaţi în lupta cu răul absolut.

Memoria jertfei lor nu va fi uitată niciodată de poporul român, chiar dacă urmașii bolșevicilor perorează în parlament discursuri cripto-comuniste.

Când vom ști să onorăm memoria luptătorilor anticomuniști din munți, atunci vom fi cu adevărat liberi și stăpâni pe destinul nostru.

 

 

 

 

Semnaţi Petiţia on line: „Protest faţă de insultele senatorului Şerban Nicolae la adresa Rezistenţei anticomuniste. Cerem sancţionarea reprezentantului PSD!”accesând:

 

 

https://petitieonline.net/petitie/08036149

 

 

 

 

Surse:

https://www.agerpres.ro/politica/2017/10/31/orban-lui-dragnea-va-somez-sa-cereti-excluderea-imediata-a-lui-serban-nicolae-din-psd-

http://stiri.tvr.ro/–erban-nicolae–rezisten–a-anticomunista-inceputa-in–44-este-una-care-slabea-capacitatea-de-aparare-a-romaniei_824131.html#view

HotNews

http://www.napocanews.ro/acuze-sovietice-la-adresa-eroismului-rezistentei-armate-anticomuniste-din-muntii-romaniei.html

31/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Au fost gasite rămăşiţele pământeşti ale lui Teodor Şuşman, luptătorul anticomunist ucis de Securitate în localitatea Răchiţele în 1951 si contestat de familia premierului Emil Boc

Şuşman a fost găsit!

 publicat la: 23 iunie 2010

[Ultima oră] Trupul luptătorului anticomunist Teodor Şuşman a fost găsit!

Echipa de arheologi condusă de Gheorghe Petrov şi de Marius Oprea au reuşit să găsească rămăşiţele pământeşti ale lui Teodor Şuşman, luptătorul anticomunist ucis de Securitate în localitatea Răchiţele în 1951.

Săpăturile arheologice au scos la iveală în urmă cu câteva ore primele fragmente de oase care se presupun că aparţin lui Teodor Şuşman.

Săpăturile şi investigaţiile au fost preluate de către legiştii din cadrul Poliţiei, care strâng dovezi pentru constituirea unui dosar de urmărire penală în cazul uciderii lui Teodor Şuşman.

 La operaţiunile de deshumare a fost prezentă şi Dorina Şuşman, soţia nepotului lui Teodor Şuşman din partea fiului său cel mai mic, Emilian, deportat în zona Cernavodă după ce a ieşit din grupul de luptători anticomunişti.

Aruncat cu faţa în jos şi cu o lespede pe piatră peste el

Gheorghe Petrov, expertul arheolog din Cluj-Napoca care a condus lucrările, a declarat pentru NapocaNews că au descoperit primele fragmente din rămăşiţele lui Teodor Şuşman, craniul, în jurul orei 13:45. “S-ar putea face un film despre cum am găsit trupul lui Şuşman.

 Iniţial nu am avut succes când săpam în locaţia iniţială şi cineva ne-a indicat o altă locaţie, cel mai probabil pentru a ne induce în eroare.

 Cred că a fost mâna preotului Teodor Boc, care ne-a trimis piste false.

Trupul luptătorului anticomunist Teodor Şuşman, mort prin împuşcare în condiţii neelucidate în 15 decembrie 1951, va fi deshumat până la sfârşitul lunii de către Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului condus de către Marius  Oprea.

Deshumarea luptătorului anticomunist a început astăzi în localitatea de origine a lui Emil Boc, Răchiţele, şi este efectuata de condusă de Gheorghe Petrov de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Deshumarea se face în urma unei cereri formulate de urmaşii lui Teodor Şuşman: “In baza unei solicitari primite la CICCR in data de 3 iunie 2010 din partea sotilor Susman Constantin Teodor si Susman Dorina Carmen, au fost demarate procedurile legale de deshumare a lui Susman Teodor senior, decedat in data de 15 decembrie 1951.

Locul unde se afla ingropate ramasitele pamantesti ale acestuia a fost stabilit cu aproximatie in urma unor cercetari de teren efectuate pe teritoriul satului Rachitele, apartinator comunei Margau din judetul Cluj”.

Grupul de rezistenţă anticomunistă Şuşman

Teodor Şuşman a fost în mai multe rânduri primar al comunei Răchiţele din partea Partidului Naţional Liberal, în perioada 1922‑1928 si 1930‑1934, iar apoi in toata perioada razboiului (1939‑1945).

Provenit dintr-o familie înstărită din zona Huedinului, Şuşman desfăşoară afaceri cu cherestea, având două gatere de tăiat cherestea şi un depozit în Răchiţele.

Căsătorit cu Catrina Boc (înrudită cu familia actualului premier), după o poveste de dragoste tumultoasă, acesta obţine şi un statut de “patriarh” al zonei, după ce în 1925 ajunge în audienta la Regele Ferdinand I al Romaniei pentru a milita pentru împroprietărirea moţilor şi după ce alimentează cu cereale satul Răchiţele în timpul ocupaţiei horthyste.

 Primele probleme cu regimul comunist de după 1944 le are în urma unui denunţ al noului primar, Suciu Paşcu, care reclamă la partid istoria de luptător pentru împroprietărire a moţilor din anii 1920.

 După ce i se închid magazinele şi depozitul de lemn din localitate, iar Suciu Paşcu îi vinde cheresteaua în interes personal, se încearcă arestarea sa în 8 august 1948.

Teodor Şuşman se refugiază în pădure alături de familie, moment în care începe rezistenţa armată a grupului Şuşman din Munţii Vlădeasa din Apuseni.

Şuşman senior, alături de trei dintre băieţii săi îşi stabilesc tabăra în zona Padiş, însă în 16 decembrie 1948, Traian Şuşman, unul dintre fii săi, este capturat de Securitate.

În 26 aprilie 1950 moare soţia sa Catrina în condiţii neelucidate, iar doi copii mai mici ai săi sunt deportaţi în zona Feteşti.

În 1950 grupul Şuşman este condamnat oficial de către un tribunal social, iar în locuinţa familiei din Răchiţele este instalat un birou al Securităţii.

 În 15 decembrie 1951, Teodor Şuşman este turnat la Securitate de Teodor Moldovan din Rachitele, în a cărui şură dormea. În urma ambuscadei, Teodor moare împuşcat, versiunea oficială a Securităţii fiind că acesta s-a sinucis. Cadavrul a fost transportat la Postul de Militie, aflat in casa familiei Susman, unde i s‑a facut o autopsie sumara si apoi a fost ingropat de autoritati intr-o rapa aflata in apropierea casei.

În 2 februarie 1958, fratii Teodor si Avisalon Susman au fost depistati si blocati intr-o sura din satul Tranis, unde au fost asediati, in cele din urma ambii sfarsind in focul ce s-a pus atunci la acea sura. In urma autopsiei s‑a stabilit ca „banditii au ars de vii”.

Contestat de familia lui Emil Boc

În timpul rezistenţei din munţi a grupului, Şuşmanii îi execută pe Petru Purcel şi pe Suciu Paşcu. Primul, desconpirat ca fiind turnător la Securitate, iar al doilea ca fiind comunist şi unul dintre cei mai mari duşmani din sat ai grupului.

Unul dintre urmaşii lui Suciu Paşcu, poetul Teofil Răchiţeanu (Teofil Purcel), alături de fratele premierului, preotul Teodor Boc, sunt cei mai virulenţi critici ai grupului Şuşman, pe care îl acuză ca nefiind un grup de rezistenţă anticomunistă, ci unu infracţional.

Aceştia au editat o carte în acest sens, “O altă faţă a luptei împotriva comunismului”, şi chiar au strâns semnături de la sătenii din Răchiţele, pentru a împiedicat împroprietărirea urmaşilor Şuşmanilor, ale căror terenuri au fost incluse fără voia lor în composesoratul “Piatra Grăitoare” din Răchiţele, a cărui preşedinte este preotul Teodor Boc.

Terenurile acestui composesorat au fost concesionate de Butan Gas pentru realizarea unui parc eolian în valoare de 10 milioane de euro.

Lucrările vor fi continuate alături de procurorii de la Poliţie în următoarele două zile, urmând ca rămăşiţele pământeşti ale lui Şuşman să fie duse pentru cercetări la Institutul de Medicină Legală din Cluj-Napoca.

Arheologii din cadrul Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania(CICCR) vor asista lucrătorii procuraturii cu partea arheologică.

George Bara

NapocaNews

23/06/2010 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: