CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

18/19 iulie 1959 – Au fost executaţi partizanii anticomuniști din grupul Arnăuţoiu.VIDEO

Despre partizanii anticomunişti din munţi s-au scris cărţi întregi şi s-a vorbit mult, ai crede că s-a zis tot.

Ei au fost nebunii aceia care au pus mâna pe arme şi au plecat în munţi să-şi apere ţara de comunişti şi de nedreptate. Au fost ani, zeci de ani, luptători înverşunaţi şi demni, hăituiți de trupele de securitate, până au fost eliminaţi, pe rând, până la ultimul. Ai crede că s-a spus totul despre aceşti formidabili voinici de codru.

Din 1945 şi până în 1959, în munţii României s-au ascuns aproape 1.196 de grupuri de luptători, în 19 centre de rezistenţă.

S-au adăpostit în munți cu nădejdea că noua orânduire sovietică va fi stârpită de trupele anglo-americane, iar ei trebuiau să fie acolo, să lupte cu opresorii.

Istoricii i-au numit „partizani“ şi au reunit acţiunile lor sub numele generic „Mişcarea de rezistenţă“, iar ei şi-au spus „haiduci“, însă, indiferent cum le-am spune, toţi aveau un singur scop: să răstoarne regimul de ocupaţie slujit de trădătorii de neam și țară comuniști.

Cei mai mulţi au fost simpli ţărani, care au simţit direct nedreptăţile comunismului, căci reformele agrare ce au culminat cu colectivizarea le-au luat tot şi i-au făcut clăcaşi pe pământurile lor.

Lumea satului a devenit duşmanul comuniştilor, iar comuniştii – duşmanii ţăranilor scrie https://www.historia.ro/tragica-epopee-a-lui-toma-arnautoiu-eroul.

Primele grupuri de luptători patrioți s-au format imediat după 23 august 1944. În programul lor aveau ca obiectiv principal lupta armată în pentru răsturnarea regimului comunist. Unul dintre punctele   nevralgice ale acestei mișcări profund patriotice, a fost lipsa de coordonare.

Grupul Arnăuțoiu s-a format în primăvara anului 1949.  În luna martie 1949, în momentul plecării în munți, acesta era format din 16 membri, printre care patru femei și era  sprijinit de mai mult de 100 de persoane (printre care 30 de femei) , țărani, ciobani, preoți, învățători, muncitori forestieri.

Totuşi, mişcarea de rezistenţă care a populat Carpaţii anilor ’40, ’50 şi ’60 este aproape absentă din discuţiile confortabile despre trecutul recent, prea recent al României. 

În noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, trupurile a 16 eroi ai luptei anticomuniste executați la închisoarea Jilava, au fost aruncate în gropi comune fără însemne.

Sentinţele fuseseră date de Tribunalul Militar Bucureşti, Regiunea a II-a, care condamnase la diferite perioade de detenţie peste 100 de persoane, scrie https:// buciumul.ro/ executati-la-jilava.

 

 TOMA ARNĂUŢOIU (ofiţer)                                          PETRE ARNĂUŢOIU (ţăran)

 TITU JUBLEANU (ţăran)                                               CONSTANTIN POPESCU (ţăran)
 ION SĂNDOIU (ţăran)                                                     NICOLAE ANDREESCU (preot)

 ION CONSTANTINESCU (preot)                                     NICOLAE SORESCU (cioban)

 NICOLAE BĂŞOIU (ţăran)                                             GHEORGHE TOMECI (proprietar)

 ALEXANDRU MOLDOVEANU (învăţător)                      ION MICA (învățător)                           

GHEORGHE POPESCU (învăţător)                                   ION DRĂGOI (preot)

 BENONE MILEA (ţăran)                                                NIŢU NICOLAE (proprietar)

 

 În acea noapte, începând cu orele 21, au fost duși pe rând la intervale de 15 minute cu lanţuri la mâini şi  picioare, în faţa plutonului de execuţie.

Erau legați la ochi, ca să nu-şi vadă asasinii şi moartea, dar stăteau mândri şi drepți, căci brazii se frâng, dar nu se îndoiesc.

Primul dintre ei a fost Toma Arnăuțoiu locotenent de cavalerie, conducătorul grupului de rezistență anti-comunistă de la Nucșoara.

 

Eroii nostri. Toma Arnăuţoiu, un luptător pentru libertatea si ...

 

 

 

Foto: Toma Arnăuțoiu, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș – d. 18 iulie 1959) conducătorul grupului „Haiducii Muscelului”de la Nucşoara, organizatorul celei mai îndelungate rezistenţe armate anticomuniste din Europa. 

Când i s-a dat dreptul la ultimul cuvânt, afcesta a strigat: „Trăiască Armata Română!“.

La comanda dată de comandantul penitenciarului Jilava, cei trei miliţieni din plutonul de execuție au tras, dar Toma  nu a murit imediat.

L-au aruncat așa în groapă şi au pus var şi pământ peste el. Avea 38 de ani.

Dumnezeu să-i odihnească pe toți eroii noștri!

 

 

21/07/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | 4 comentarii

Documente strict secrete ale P.C.R. din 1946

 Foto: Tradatorii comunisti catarati la putere  in 1946. In centru Ana Pauker si Gheorghiu-DEj. Primul din dreapta- Petru Groza.

Eroi, iude și documente strict secrete ale P.C.R. din 1946

Studenții își spun cuvîntul

„Încă din primul trimestru al anului 1946, guvernul comunist a dovedit că nu are de gînd să respecte angajamentele internaționale.

Conform hotărîrii de la Moscova, reprezentanții celor două partide de opoziție prezenți în guvern, nu puteau face altceva decît să protesteze împotriva opresiunii abuzurilor de tot felul și a crimelor premeditate.
O lecție dată guvernului a venit din partea studenților, care, cu ocazia zilei de 10 mai 1946, au manifestat pentru libertate în toate centrele universitare.
La București, guvernul a organizat sărbătoarea zilei Independenței în Piața Victoriei.
Studenții și-au dat întîlnire la Statuia lui Mihai Viteazul, de unde s-au îndreptat spre Piața Palatului Regal pentru a sublinia contribuția Coroanei la actul de independență națională din 1877.

Regele nu și-a făcut apariția. Centrul Capitalei vuia de dorința de libertate strigată din piepturile a mii de tineri.
Această studențime, păstrătoare a tradițiilor românești și garanția continuității peste veacuri a independenței și demnității naționale, s-a îndreptat, prin strada Clemenceau, spre Piața Victoriei.

Coloana era foarte mare și creștea în spirit de înfrățire cu populația, care arunca flori și se atașa trup și suflet manifestației ce treptat-treptat a prins conturul unei demonstrații de masă.
Spre a evita o ciocnire cu «patrioții» regimului comunist, studenții s-au îndreptat spre Statuia Aviatorilor, de unde, alergînd, au pornit în direcția tribunei oficiale, trecînd peste mașinile care încercau să bareze drumul.
Șoseaua Jianu vuia de strigătul: «Libertate pentru țara subjugată». Nimeni și nimic n-a mai putut opri această masă de oameni pusă în mișcare de un singur cuvînt: «Libertate».
Ajunsă în fața tribunei, mulțimea s-a oprit, strigînd o lozincă ce a făcut să se înnegrească fețele membrilor guvernului «Jos Guvernul Groza!».
Regele Mihai a asistat la scena penibilă în care se găsea guvernul și a plecat la palat.
Cei din tribună nu puteau să dispară prea repede. Protocolul îi ținea pe loc, în timp ce urechile li se împuiaseră cu cuvîntul «Libertate» dorită de o țară întreagă.
Odată tribuna golită, studenții au plecat din nou spre Palat.

Dar și Siguranța, dezmeticindu-se, a pornit la vînătoare arestînd pe cine găsea și putea. Ministerul de Interne a hotărît ca studențimea națională țărănistă să fie făcută răspunzătoare de această manifestație antiguvernamentală.

Pe data de 18 mai a fost emis un mandat de arestare împotriva mea, a doctorului Marcel Rădulescu, a lui Victor Novac de la Academia Comercială și Vladimir Mihai de la Facultatea de Drept, socotiți ca organizatori.

Cei peste 20 de tineri arestați au suferit chinuri îngrozitoare. Fiind informați de ce se întîmplă cu cei arestați și cercul stringîndu-se în jurul nostru, am fost nevoiți să luăm calea codrului. Pe data de 22 iunie s-a publicat sentința prin care eram condamnați la cîte doi ani de închisoare.
Masivul Piatra Craiului ne-a servit drept prim adăpost. Aici am mîngîiat pușca-mitralieră Beretta și am mînuit Parabellum-ul, Steyerul, Browningul sau bijuteria Walter.

Ele ne dădeau un plus de siguranță și cu ele ne procuram vînatul de care aveam nevoie. Aici, în țara de piatră, ne-am amenajat pitoreasca ascunzătoare «Cabana Ascunsă» de pe spinarea Gălbenoasei, loc ce-și merita pe deplin cuvînt numele. […]
De aici descindeam în campania electorală cu alte identități. Unul se numea Chindiș, din Maramureș, altul Vasilescu, din Prahova, iar în mine se îngemănau Jean Dumitrescu, din Constanța și Eugen Radeș, din Brașov.

Bineînțeles că toate actele erau complete, inclusiv livrete militare sau certificate de naștere cu sigiliile și semnăturile oficiale ale celor care le eliberaseră. Personal, un rînd de acte îl aveam asupra mea, iar altul, de schimb, la București.
Pe aceste meleaguri au mai trecut și alți fugăriți care au găsit adăpost și ajutor. Dar, ca peste tot, și aici s-a găsit o iudă care a denunțat. Fusese adus de Puiu Beldeanu.

Desigur, acesta nu-și dăduse seama că avea de a face cu un neom. În iulie 1947 jandarmi străini de această regiune au reușit să aresteze trei persoane și să distrugă unele obiective ce fuseseră amenajate.
A rămas de pomină scena identificării lui Chindriș la Ministerul de Interne, după arestare.

Anchetatorul l-a întrebat:

– Cum te cheamă?
– Chindriș, răspunde sigur pe el, doar avea și acte!
– Nu e adevărat, minți, nu te cheamă așa.
– Ba Chindriș mă cheamă, doar aveți și actele.
– Nu te cheamă Chindriș, cum nu mă cheamă pe mine Popescu. Minți din nou. Vrei să-ți spun eu cum te cheamă?
– Spune, răspunse Chindriș plin de el.
– Te cheamă Victor Novac.
– Dar pe tine cum te cheamă? Întrebă revoltat Chindriș.
– Pe mine mă cheamă Bulz.
– Păi dacă pe tine te cheamă Bulz, atunci și pe mine mă cheamă Victor Novac.

De abia atunci și-a dat seama că iuda îi spusese numele adevărat, doar trăise cu el în munți peste șase luni, iar Bulz, călăul, Bulz ne fusese coleg de cămin și la facultate, ceva mai mare ca vîrstă.

Ordinele Ministerului de Interne din anul 1946 deveniseră drastice. Opoziția trebuia împiedicată cu price preț să-și desfășoare campania electorală. Elementele active urmau să fie lichidate.

Depistarea acestora se făcea cu ajutorul agenților infiltrați în rîndurile partidelor de opoziție.

Pentru ilustrare, prezentăm două documente strict secrete ale Partidului Comunist:

I. Partidul Comunist Român.

Secretariatul General Nr. 3/456 S.S
Către responsabilul de …
Trebuie să luați măsurile necesare pentru extinderea propagandei așa cum a fost decisă de P.C.R.:

1. Șefii de echipă care au fost infiltrați în grupările reacționare urmează să-și intensifice activitatea, provocînd disensiuni printre membrii partidelor de opoziție: Maniu, Brătianu, Titel Petrescu.

2. Totdeauna trebuie să răspîndească suspiciunea printre membrii reacțiunii și să raporteze săptămînal sciziunile obținute.

3. Munca trebuie îndeplinită de așa natură ca să împiedice descoperirea membrilor infiltrați, dar dacă sunt descoperiți, un atac viguros trebuie dus prin presă contra membrilor influenți ai reacțiunii.
Secretari generali: ss. Gheorghe-Dej, Vasile Luca

II.Motto: Nu trebuie permis nici unui reacționar să închidă calea P.C.R.

Comitetul Central P.C.R.
Strict confidențial Nr. 4.573/23.11.1946
Secretarilor responsabili ai P.C.R. din regiunea …
Urmare a deciziei Comitetului Central al P.C.R. de a constitui o gardă înarmată, de încredere, vă informăm prin prezenta de planul pe care trebuie să-l executați cu minuțiozitate:

1. Garda înarmată, de încredere, trebuie să fie recrutată din membri de încredere ai Tineretului comunist, care să îndeplinească următoarele condiții:
a. De preferință necăsătorit;
b. Să aibă serviciul militar satisfăcut și cunoștință perfectă a folosirii armamentului greu de infanterie;
c. Să fi dat dovadă că este un om de încredere;
d. Să fie gata să îndeplinească orice misiune.

2. Garda înarmată trebuie să fie la dispoziția partidului, dar pentru a preveni protestele reacțiunii, trebuie ținut cont de următoarele reguli:
a. Pentru un scurt timp poliția se va abține de la orice activitate de securitate permițînd hoților să fure bunurile cetățenilor;

b. Lumina străzilor trebuie neglijată în așa fel ca cetățenii să ceară întăriri polițienești pentru a face față hoților. În acest scop trebuie să luați măsuri necesare încitînd presa locală să ceară constituirea de gărzi înarmate;

c. Aceste gărzi trebuie formate ținînd cont de prevederile paragrafului 1 menționat mai sus și trebuie să acționeze numai în interesul partidului;

d. Trebuie să se înarmeze un număr cît mai mare de muncitori care vor fi folosiți la timpul potrivit pentru interesul partidului;

e. Odată constituită garda înarmată ne veți trimite listele aderenților pentru a autoriza atît dispozițiunile pentru garda muncitorească, ce pot fi aduse la cunoștința populației, cît și cele confidențiale privind garda de siguranță.
Secretar general: Gh. Gheorghiu-Dej”.

*Cicerone Ionițoiu – Rezistența armată anticomunistă din munții României 1946-1958, p.10-13, Editura „Gîndirea Românească”, 1993.

*http://foaienationala.ro/

23/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Eroul anticomunist Teodor Şusman a fost îngropat creştineşte

Exclusiv: Marele erou anticomunist Teodor Şusman a fost îngropat creştineşte – Galerie Foto

După ce anul trecut, în luna iunie, vânătorii de securişti Marius Oprea şi Ghiţă Petrov au descoperit osemintele partizanului anticomunist  Teodor Şusman într-o râpă aproape de “raiul lui Şusman”, in ziua de 2 iunie 2011,  la aproape 60 de ani de la executarea  sa de către securitatea comunistă, eroul anticommunist a fost îngropat creştineşte în prezenţa nepoatei sale Doina Şusman.

Marius Oprea şi Ghiţă Petrov, liderii Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, vor căuta zilele următoare trupurile celor doi fii ai lui Şusman ucişi şi arşi de vii într-o şură de către  securişti in urma tradarii lor de catre niste informatori. Arheologul Ghiţă Petrov a declarat pentru NapocaNews: “Azi la un an de zile de la descoperirea rămăşiţelor pământeşti l-am înmormântat pe luptătorul anticomunist Teodor Şusman. Din păcate şi anul acesta preotul ortodox Teodor Boc a ţinut slujbă mare de Înălţare la biserica din deal şi ar fi fost  un bun prilej de împăcare cu familia Şusman şi de chemare la reconciliere. N-a făcut-o. Păcat”.

Teodor Şusman a fost îngropat lângă o troiţă ridicată în memoria sa în satul Răchiţele. Mormântul a fost ales de către Doina Şusman pe terenul privat al familiei  la 11 km pe Valea Firii la marginea pădurii spre Padiş. Slujba religioasă a oficiat-o părintele greco-catolic din Huedin, Viorel Bănut.

DSC00036

 Osemintele au fost depuse într-o cutie de brad şi pe acest sicriu improvizat a fost prins cu cuie tricolorul românesc pentru care s-a jertfit. Racla a fost confecţionată de fostul camarad poreclit Volcea din lupta anticomunistă din munţi, ultimul supravieţuitor. El a plătit şi taxa  la IML.

Înmormântarea a avut loc de Ziua Eroilor între orele 15.00 – 16.00. S-a dovedit de către specialişti că Teodor Şusman nu s-a sinucis, ci a fost împuşcat cu şase gloanţe de către securişti.

Teodor Suciu, zis “Volcea”, ultimul partizan in viata, nu a uitat nici la 86 de ani  istoria pe care a scris-o cot la cot cu luptatorul anticomunist Teodor Susman, a participat şi a contribuit la inmormantarea religioasa a liderului grupului. Primarul din Mărgău a ajuns numai la finalul înmormântării.

Teodor Șușman (n. 1894 – d. 1951) a fost liderul unuia dintre cele mai importante grupuri de partizani anticomuniști care a activat în România.

In anii ’20, a militat pentru împroprietărirea moților cu pădurile și pășunile ce aparținuseră până atunci unor mari proprietari din Imperiul Austro Ungar. Împreună cu Amos Frâncu și protopopul ortodox Aurel Munteanu, a organizat la Huedin mai multe adunări ale moților, iar în 1925 au mers în audiență la Regele Ferdinand I, care a  soluționat pozitiv  demersul acestuia ceea ce  l-a transformat pe Teodor Șușman într un personaj foarte popular, cu un mare prestigiu și autoritate în rândul moților din regiunea Huedin, Câmpeni și Beiuș.. A deținut în numeroase rânduri (1922 1928, 1930 1934, 1939 1945) și funcția de primar al comunei Răchițele, fără a fi membru în vreun partid politic.

 Era  educat si inteligent  si facea parte dintr-o familie instarita de grco-catolici din zona Huedinului.

După constituirea structurilor comuniste locale, condiția  sa materială superioară, a devenit sursa multor probleme. Șușman a devenit un „dușman de clasă” care trebuia neutralizat. În 1945 a fost înlăturat din funcția de primar, iar peste 2 ani i-a fost închis magazinul, care fusese, se pare, jefuit chiar prin complicitatea primarului de atunci Suciu Pașcu (a Bontii). I-a fost apoi sechestrat depozitului de cherestea.

Prestigiul lui Teodor Șușman îl făcea periculos pentru regim, motiv pentru care s-a încercat înlăturarea sa din viața socială . La 18 august 1948, o echipă de jandarmi a venit  la domiciliul său pentru a l aresta si negasindu-l acasă, a fost arestat doar fiul său, Avisalon. Acesta a reușit să evadeze și s a întâlnit cu tatăl său, în felul acesta punându-se bazele grupului de partizani anticomuniști.

 Raziile desfășurate la Răchițele în acea zi, care i au vizat și pe apropiații lui Șușman, au eșuat și au dus la creșterea numărului de fugari.

În contextul  eforturilor de „lichidare” a grupului, in anul 1950 Catrina, soția lui Teodor, a murit în împrejurări neelucidate, iar ulterior, cei doi copii mai mici, Emil și Romulica, au fost reținuți, condamnați și apoi deportați în zona Fetești, de unde nu s au mai întors vreodată în Răchițele.

În același an Tribunalul Militar Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari. Teodor Șușman sn. a primit 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale, tâlhărie, deținere ilegală de arme, constituire în „bandă politică înarmată”.

În mod simbolic, în gospodăria lui a fost stabilit postul local de Miliție și Securitate

Conform raportului din dosarul sau de la Securitate  in dimineața de 15 decembrie 1951, la postul de Miliție din Răchițele  s-a prezentat un localnic, care a anunțat că în șura sa este cineva care doarme cu arma lângă el. S -au deplasat imediat 5 securiști și 13 milițieni cu 7 câini  și înăuntru a fost găsit Teodor Șușman senior, „împușcat în tâmpla dreaptă cu un pistol Staer…” Populația care se adunase între timp a recunoscut că „individul împușcat este Teodor Șușman din Răchițele”. Cadavrul a fost transportat la Postul de Miliție, i s a făcut autopsie și a fost aruncat într-o râpă din apropierea propriei case.

Teodor Șușman era  acuzat și de moartea a doi oameni din sat: Suciu Pașcu și Petru Purcel,  ambii colaborând sau fiind bănuiți că au colaborat cu autoritățile pentru prinderea partizanilor.

Frecvent apar în presă articole cu  confuzii între grupul Teodor Șușman (de la Răchițele) și Grupul lui Gheorghe și Leon Șușman (de la Poșaga). Între cele două familii nu au existat relații de rudenie, iar colaborare a existat doar foarte puțin, în prima parte a activității celor din urmă.

În 22-24 iunie 2010, la solicitarea urmașilor, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România l-a exhumat pe Teodor Șușman .

Cu această ocazie au fost identificate 6 gloanțe (unul în zona craniului și alte 5 în zona corpului), ceea ce dovedeste ca eroul anticomunist  Teodor Susman a fost asasinat de securisti , care i-au aruncat  apoi cadavrul intr-o rapa.

Dumnezeu sa-l odihneasca !

 

Surse: Napoca News si Wikipedia ro.

03/06/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: