Fronturile provocarilor la adresa Romaniei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Provocarile la adresa Romaniei vin pe banda rulanta dinspre Est, ca si dinspre Vest. Iar telefoanele sunt sau par gripate, si pe firul rosu, si pe firul albastru.

 

Republica Autonoma Sovietica Socialistă Moldovenească – actuala regiune transnistreana – a fost inființată de Stalin in 1924 ca un atentat direct la Romania Mare.

Agentul NKVD insarcinat cu fondarea republicii era un etnic rus, Grigorii Ivanovici Borisov, expulzat din Basarabia română pentru agitatie bolsevica.

Pe 8 octombrie, la Harkov, în Ucraina sovietica, Borisov incheia proclamația cu un “Traiasca Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, leaganul Romaniei Sovietice”.

 

Dupa douazeci de ani, visul lui Stalin s-a implinit.

Astazi, nici nu s-a încruntat bine Vladimir Putin la Europa ca Borisovul de la Chisinau, Vladimir Voronin, s-a rățoit din nou la Romania, cu aceleasi texte de RASSM:

“Noi n-avem scopuri sa întoarcem Moldova lui Stefan cel Mare înapoi – macar ca ar fi un act istoric foarte just – dar noi avem scopul sa ne integram în Europa unita, mare…”, spunea Voronin imaginandu-si in mod clar Uniunea Europeana drept o noua URSS.

 Voronin nu voia sa renunțe nici la “brandul” comunismului, nici la pretențiile ideologiei sovietice de deznationalizare prin inventarea unei “limbi moldovenesti” si a unui “popor moldav”.

Amenintarea nu era nouă.

 

 

 

Ea a mai fost formulata, dupa înfiintarea în România a unei asa-zise “comunitati moldovenesti”, primite cu aplauze in Parlamentul de la Chisinau.

“Noi o sa raspundem adecvat la toate incercarile de a diminua pozitia Moldovei in lume, de a diminua rolul Moldovei, de a diminua Moldova ca tara independenta si suverana”, mai spunea Voronin. Si totusi, acestea curg in continuare. Nu in ultimul rand, pentru ca nu exista aparatul care sa le dea replica.

Diplomația românească – si aici includ si structurile insărcinate cu apărarea țării – se rezumă la cretinism sau trădare în ce privește apararea drepturilor românilor din jurul granițelor actuale, dacă ar fi sa amintim numai ultimul dezastru legat de “limba moldovenească” în UE.

Act observat, raportat, sancționat si corijat – cel putin pe site-ul Comisiei Europene – tot de către si numai datorită presei.

Spre deosebire de România, Rusia si-a cunoscut întotdeauna interesele de la granita fireasca a Europei: de la Pușkin, Brejnev sau Cernenko la Primakov, Zubakov sau Kozak, toti oamenii ai Kremlinului din serviciile rusesti de ieri si azi, au avut ca misiune Basarabia.

Ungaria – “cel mai bun partener strategic al Moldovei”, apud Voronin – se impune ca la ea acasă in provincia romanească.

Generalul Ferenc Banffi asigura din partea Uniunii Europene controlul graniței dintre Transnistria si Ucraina, prin care trec ca-n brânza toti “interzistii” UE, in drum spre Odesa sau Moscova, cu tot cu limuzinele lor pline de armament.

Tot Ungaria dă vize de Bruxelles la Chișinau, iar reprezentantul UE pentru Transnistria, dupa Jacobovitz de Szeget, a fost Kalman Mizsei, un marunt functionaras cu stagiu la Moscova, iesit de sub pulpana lui George Soros, care-si permitea sa dea lectii României privind cetatenia românească furata de sovietici basarabenilor.
Putin ne amenință cu fragmentarea, amintind într-un discurs “european” despre posibile revendicari si autonomii ale bulgarilor din Dobrogea si maghiarilor din Tinutul Secuiesc.

In Parlamentul României, un canacheu al PD bloca recunoașterea drept români a “moldovenilor”, “vlahilor” si aromânilor pentru afacerile sale dubioase cu “minoritatea aromana” din Romania.

La Satu Mare, Viktor Orban  la spunea simpatizanților securistului RPU si RSR, Laszlo Tokes,ca acum e momentul sa lupte pentru autonomie si sa schimbe “frontierele nedrepte” ale istoriei, scrie http://roncea.ro/ziua/.

 

 

Provocări și pericole imediate la adresa securității naționale

 

În acest moment, două pericole majore amenință securitatea României și noi părem pierduți, declara generalul Ion Costaș,fost ministru al forțelor armate al R.Moldovenești … Ucraina se pregătește de o invazie totală din partea Rusiei, iar Serbia este la un pas să invadeze Kosovo. Gândiți-va măcar o secundă ce ar putea însemna asta pentru România…

Pentru orice geopolitician sau expert în securitate sau apărare este coșmarul oricărei națiuni:

Un război pe teritoriul Ucrainei nehibrid, ci integral convențional poate conduce la urmări dramatice pentru România:

  – un aflux uriaș de migranți către România ca zonă de siguranță din calea dezastrului provocat de un război (chiar dacă România este departe de a fi o insulă de stabilitate politică ÎNCĂ este o zona de stabilitate și securitate teritorială). Acest aflux de migranți va fi sporit de cei 400 000 români aflați în Bucovina, luată cu forță de Ucraina sau cedată de lași și trădători, români cărora România nu le va putea întoarce spatele cu garduri și mitraliere… Așadar, gândiți-vă la capacitatea României de a gestiona 5000 de migranți…  dar sute de mii….

  –  Exportarea de criminalitate organizată, spionaj și terorism în România într-un mod fără precedent. O țară cu dublul populației și teritoriului României, sărăcită excesiv, aflată în război de mai bine de patru ani cu siguranță a generat structuri mafiote și infracționale uriașe. Aceste structuri erau active și puternice încă dinainte de orice război.

Astăzi, Ucraina poate deveni Siria Europei iar pentru România un dezastru în materie de securitate și apărare internă. Îmi bazez analiza pe informații din surse din cele mai bine documentate posibile, nu doar interne dar și externe. Așadar, într-o astfel de situație structurile mafiote prosperă și se dezvoltă: de la traficul de ființe umane (inclusiv „vinderea refugiaților”) până la trafic cu armament, terorism și distrugerea minimei stabilități interne.

  – Spionajul. Un război pe teritoriul Ucrainei înseamnă o țară penetrabilă de către toate serviciile ce nu-și doresc stabilitate în regiune sau care doresc extinderea zonelor de influență. Cinismul, când vine vorba de spionaj, nu are limite și este raportat la interesele legitime ale statelor. Așadar vom avea o îngrămădeală de operațiuni de spionaj, diversiuni și război hibrid, de data aceasta nu numai pe teritoriul Ucrainei, ci și pe teritoriul României, aceste operațiuni în cazul unei invazii generalizate a Ucrainei, devin floare la ureche în România.

  – Riscul improbabil, dar posibil al antrenării în război a țării noastre prin acțiuni provocatoare la granițele României. Cel mai mare risc aici apare nu din războiul clasic, ci mai degrabă hibrid. Se creează premisele perfecte pentru destabilizarea unei țări (România) independent de obiectivele conflictului de la graniță de către state care acționează și își doresc o Românie divizată și cât mai slabă în regiune, sublinia ministrul  Ion Costaș într-un interviu publicat în  http://www.ziarulnatiunea.ro/2019/02/04/provocari-si-pericole-imediate-la-adresa-securitatii-nationale/

 

Provocări din partea Ungariei: ”Nu renunţăm la acest pământ”. Reacția României

Implicarea guvernului Ungariei în România sporește constant, de la programe economice dedicate maghiarilor din România la declarații belicoase. Recent secretarul de stat Árpád János Potápi, responsabil pentru politicile naţionale ale Cancelariei premierului Viktor Orban,  declara  la Miercurea Ciuc că “Guvernul Ungariei nu renunţă la acest pământ”, nu renunţă la maghiarime, la părţile naţiunii maghiare şi la istoria maghiarilor, potrivit agenției maghiare de presă MTI.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretarul de stat ungar Árpád János Potápi a declarat și că: “A luat sfârşit veacul de singurătate. Cu programe de dezvoltare a economiei, ani tematici, crearea spaţiului educaţional şi economic în Bazinul Carpatic ne-am tot străduit în ultimii opt ani să venim în întâmpinarea dăinuirii dumneavoastră pe pământul dumneavoastră natal” – a afirmat secretarul de stat.

Declarația sa vine la doar câteva zile după ce guvernul ungar a anunțat că, după ce a primit acceptul Puterii din România, va investi 77 de milioane de euro pentru sprijinirea afaceriștilor din Ținutul Secuiesc care transmit proiecte în limba maghiară.

De asemenea, ministrul de Externe Péter Szijjártó a reiterat și că diplomații maghiari nu au voie să participe la recepțiile de ziua națională a României.

Replicile României la provocările venite din partea Guvernului Ungariei lipsesc cu desăvârșire. Cu excepția unui avertisment de la Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, și guvernul, și președinția sunt extrem de tăcute pe acest subiect . (https://www.capital.ro/provocari-din-partea-ungariei-nu-renuntam-la-acest-pamant-react.html).

 

 

 

 

Publicitate

Un proiect de lege privind încadrarea în muncă a românilor din R.Moldova și alte state a fost avizat favorabil de Parlamentul României

 

Parlamentului României a avizat favorabil un proiect de lege privind încadrarea în muncă a românilor din R.Moldova și alte state, scrie https://radiochisinau.md

Potrivit unui comunicat difuzat de deputatul Constantin Codreanu, Comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor a Parlamentului României a avizat favorabil un proiect de lege privind încadrarea în muncă a românilor din Republica Moldova și alte state non-UE pe piața muncii din România.

Proiectul de lege a fost avizat pozitiv și de către Comisia juridică, de disciplină și imunități din Camera Deputaților, care este cameră decizională.

De asemenea, proiectul are avizele favorabile ale Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

Propunerea legislativă a fost inițiată la 3 mai 2018 de către deputatul Constantin Codreanu, Președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, împreună cu deputatul Petru Movilă, vicelider al Grupului parlamentar al PMP, și alți parlamentari unioniști, mai precizează sursa citată.

”În condițiile în care înregistrăm pe piața muncii din România un deficit de forță de muncă, atât calificată cât și necalificată, este firesc să ne gândim, asemenea Poloniei sau Slovaciei, în primul rând la consângenii noștri din jurul granițelor.

Este regretabil că Guvernul s-a opus acestui proiect de lege atât de așteptat de românii din Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herța, Timoc și Voievodina sau din Albania și Macedonia.

Păstrăm totuși speranța că majoritatea deputaților vor manifesta responsabilitate și vor susține proiectul în plen”, a precizat deputatul Constantin Codreanu pe marginea inițiativei legislative aflate în dezbatere parlamentară”.

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/24/o-istorie-a-zilei-de-24-octombrie-video/

 

O fotografie cu proşti, sau prostirea proştilor care se vor prostiţi de nişte proşti la fel ca ei

 

 

 

 

 

 

Fotografie cu proşti sau Ineptocraţia română

 

 

În 2012, când Traian Băsescu a fost demis nu numai de Parlamentul României (adică de politicieni pretins corupţi şi incompetenţi în masă), ci şi de toţi românii prin vot liber exprimat şi a fost repus în funcţie de un anume Philip Gordon, emisarul lui Hillary Clinton, şefa Departamentul de Stat al SUA în acel moment, şi de Angela Merkel, cancelarul Germaniei, România a pierdut enorm.

A pierdut cel puţin trei instituţii esenţiale pentru suveranitatea şi independenţa ei.

Nici partenerii americani, nici partenerii germani (în numele UE) nu l-au salvat pe nevolnicul preşedinte român din filantropie, ci numai din interes. Interesul lor contra interesului nostru.

Se poate estima astăzi că în acel moment preşedinţia României a fost cedată Germaniei (şi UE), iar SRI, principalul serviciu de informaţii, şi DNA, parchetul care se ocupă de politicieni corupţi şi de oameni de afaceri români (nu şi străini) corupători, au fost cedate SUA, mai exact, CIA şi ambasadei americane de la Bucureşti, precum şi lui George Soros, care nu este niciodată departe de asemenea oportunităţi.

Cine este şi ce reprezintă Soros e o altă poveste, care merită dezvoltată separat.

Acesta a fost preţul menţinerii la Cotroceni a mizerabilei marionete Băsescu.

Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Florian Coldea, Laura Codruţa Kövesi au devenit corpuri străine foarte toxice în chiar inima statului român.

Poate chiar atunci s-a născut mult evocatul azi Stat Paralel.

Cu susţinerea unei armate media impresionante, compusă în principal din „acoperiţi”, în numele unui fals stat de drept şi a luptei împotriva corupţiei, prin DNA, o unitate cu o jurisdicţie de excepţie specifică dictaturilor despre care mai multe voci (vezi şi Sebastian Ghiţă) susţin că e complet controlată de SRI.
Dar Statul Paralel nu e o invenţie locală.

Prin Barack Obama şi Hillary Clinton, oameni altfel cu aparenţe onorabile, Deep State-ul a preluat puterea în SUA.

Apariţia spectaculoasă a lui Donald Trump, cu o puternică susţinere a complexului militaro-industrial, cu un an de campanie electorală atipică şi cu un an de guvernare nemaivăzută, în condiţii de adversitate extremă, a schimbat multe în America (şi, culmea, în bine, economic şi în sensul democraţiei), iar aceste schimbări americane încep să-şi facă simţite efectul (pozitiv, deocamdată în plan moral) şi în protectoratul România.

Deşi ambasadorul Hans Klemm a rămas acelaşi, cu aceleaşi maniere coloniale el şi-a trăit ora lui de glorie: s-a imaginat satrapul României.

O ţară cu 20 de milioane de locuitori şi cu peste 2000 de ani de istorie.
Primele semne vizibile ale schimbării se pot înregistra în dispariţia abruptă a unor echipe de presă care au slujit din 2012 încoace, dar unele deja dinainte, cu acoperiţi dar cunoscuţi de toată lumea: România liberă şi Hotnews.

Se anunţă închiderea unor oficine asemănătoare, iar căţeii de pază ai democraţiei, ca revista 22 a mult controversatului Grup pentru Dialog Social, prin eterna şi fascinanta Andreea Pora, de exemplu, au devenit isterici, au turbat.

De fapt, strigă ca din gură de şarpe, căci isterici au fost întotdeauna.
În acelaşi timp, după ce Florian Coldea a fost înlăturat de la conducerea operativă a SRI de către partea română a „combinei” puterii din serviciile secrete, nici Laura Codruţa Kövesi şi nici chiar preşedintele Klaus Iohannis nu se simt prea bine.

Klaus Iohannis a dat un comunicat halucinant în legătură cu neamestecul CSAT în protocoalele ilegale de colaborare ale binomului SRI-DNA, cu care speră naiv să se spele pe mâini.

Se încearcă astfel scoaterea instituţiei prezidenţiale din ochiul ciclonului.
Războiul româno-român de azi, o telenovelă teribilă, urmărită seară de seară cu sufletul la gură de milioane de români, îşi are originea în cele două mandate, foarte probabil amândouă ilegitime, ale lui Traian Băsescu şi în trădările acestui personaj profund nefast pentru România.

Noile majorităţi din 2012 încoace, USL şi apoi PSD-ALDE, sunt diabolizate de falanga trădătoare, care se străduieşte, disperat şi zgomotos, să mute responsabilitatea dezastrului, inclusiv prin fuziunea ratată PNL-PDL, asupra adversarilor săi, care, de altfel, nu reprezintă nici ei vreo soluţie pentru România.
Dar ce este azi România?

E o dictatură sub acoperire (adică nu militară, ci securistoidă), o satrapie, o colonie jalnică sau chiar o democraţie europeană, aşa cum se pretinde oficial?

Orice democraţie – înainte de a fi înlocuită de oligarhie, aşa cum am învăţat de la Xenofon şi Aristotel – poate cădea în demagogie.

Majoritatea democraţiilor de azi sunt atacate din interior tocmai de boala gravă a demagogiei.

Democraţii sunt, de fapt, demagogi şi astfel obţin voturile chiar şi în cele mai vechi şi stimate democraţii.

După Charles Gave, un remarcabil filosof politic amator dar venerabil finanţist şi investitor profesionist (poate fi citit pe site-ul său, http://www.institutdeslibertes.org, în afară de cărţile reeditate de curând), democraţiile de azi s-au transformat aproape toate în „ineptocraţii”.

Charles Gave îşi explică teoria exemplificând cu „ineptul” François Hollande în Franţa.

Adică e vorba de prostirea proştilor care se vor prostiţi de nişte proşti la fel ca ei. Prostocraţie sau tembelocraţie, cum ar veni.

Să fie România de azi mai brează decât Franţa?

 

Preluare: amosnews.ro / Autor: Petru Romoșan