CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

2 iunie 1997: Prin «Tratatul de la Neptun», România a renunțat la Basarabia și Bucovina

DEZVĂLUIRI din culisele SRI și CIA: Cum au vândut Emil Constantinescu și  Adrian Severin românii din Nordul Bucovinei, Herța și Sudul Basarabiei –  RGN Press

Foto: Semnarea Tratatului de la Neptun – Emil Constantinescu renunță în numele României la Basarabia și Bucovina.

În urmă cu 24 de ani, pe 3 mai 1997, avea loc la Kiev semnarea de către miniștrii de externe ai celor două țări, tratatului cu privire la „relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”.

Apoi, pe 2 iunie 1997 a fost semnat «Tratatul de la Neptun», «Privind Relaţiile de Bună Vecinătate şi Cooperare între România şi Ucraina», tratat semnat de către preşedinţii Emil Constantinescu și Leonid Kucima (foto), consemnează publicațiile http://zorilebucovinei.com și Anonimus.ro.

La acea data președintele Senatului era Petre Roman, iar ministrul de Externe, Adrian Severin.

Tratatul a fost semnat în mare secret nu la Bucureşti si nici la Constanța, ci la Neptun, în condiţii de maximă securitate. Mai multe autocare cu membri ai PRM şi Vatra Românească care intenţionau să protesteze au fost blocate pe drum de către poliție.

Populaţia României nu a fost informată şi întreaga poveste era trecută sub tăcere. Era vorba de o ruşinoasă recunoaştere a anexărilor ilegale făcute de URSS în iunie 1940, la 57 la ani distanţă, după ce chiar PCR ezitase să facă un asemenea lucru.

«Tratatul de la Neptun». Preambul

În urma notelor ultimative din 26-28 iunie 1940adresate României, URSS avea să anexeze Basarabia, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţei, Braţului Chilia, şi Insulei Şerpilor. Astfel se punea în aplicare înţelegerea secretă dintre Hitler şi Stalin, ratificată în anexele Pactului secret Ribbentrop-Molotov, încheiat la 23 august 1939.

După preluarea abuzivă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către URSS, la 10 iulie 1940, în Şedinţa Biroului Politic al CC PC şi Consiliul Comisarilor Poporului din URSS, ţinută la Moscova, se ia decizia de „reunire a populaţiei moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia moldovenească din RASSM”.

Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) era o entitate teritorială creeată de Stalin în 1924, care oglindea Basarabia și justifica pretențiile rusești asupra Basarabiei.

RSS Moldovenească

La şedinţa din 10 iulie 1940, printre alții, luau parte și I.V. Stalin, V. Molotov, K. Voroșilov, M. Kalinin, L. Kaganovici, G. Malencov, A. Andreev, A. Micoian, L. Beria, N. Svernic. Urmările acestei şedinţe nu au fost crearea unei „Basarabii Mari”, care să se întindă pe amândouă malurile Nistrului, ci crearea viitoarei RSSM, fără Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, sau judeţele Vechi Basarabi (Akkerman, Ismail, Hotin). Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei și vechea Basarabie aveau să fie înglobate în Republica URSS Ucraineană. Faptul a fost consfințit la 2 august 1940, când sovietul suprem al URSS hotăraşte oficial crearea RSSMoldovenești în granițele Republicii Moldova de astăzi.

La 22 iunie 1941, România a intrat în război cu dorința dezrobirii teritoriilor ocupate abuziv de către URSS. În cursul lunii august 1944, Moldova de dincolo de Prut este aproape în întregime ocupată de armatele sovietice.

La 2 august 1944, când războiul sovieto-român era încă în desfăşurare, autoritățile sovietice reinstalate în Basarabia refac vechea administrație cu un RSSM de 33.700 km2. Judeţele Ismail, Akerman, Hotin, ca și Nordul Bucovinei erau re-incluse în componența Ucrainei.

Surprinzător, autorităţile comuniste din RSSMoldovenească nu au renunţat ușor la aceste teritorii şi, la 29 iunie 1946, conducerea RSSM îi trimite lui Stalin o scrisoare, din partea CC al PC al Moldovei şi Prezidiului Sovietului Suprem și consiliului de miniştri al RSSM, în care îl rugau să studieze chestiunea privitoare la reîntoarcerea fostelor judeţe Hotin, Ismail și Akerman în componența RSSM.

O cerere similară este trimisă cândva după 1950 de câteva grupuri de intelectuali și veterani de război. Toate aceste demersuri rămân fără niciun răspuns.

După destrămarea URSS

În data de 24 august 1991, Ucraina îşi proclamă independența păstrând teritoriile primite abuziv de administraţia defunctului URSS, cu toate că, conform legislaţiei internaţionale, un stat succesor nu poate moşteni ceva preluat ilegal de statul defunct.

Indiferent dacă vorbim despre Ucraina, Ungaria, Rusia modernă, acestea nu pot avea pretenții asupra teritoriilor deținute abuziv de Imperiu Austro-Ungar, Rusia Sovietică și respectiv Imperiu Țarist. Mai mult, singurul succesor legitim al URSS nu putea fi decât Rusia, care la data respectivă era neinteresată de Basarabia de dincolo de Nistru.

Un Mic istoric …

În Tratatul de Pace de la Paris 1947 granița de est a României mutilate de pactul Ribbentrop-Molotov din 1940 este reconfirmată. Nu a existat o altă înțelegere sau alte negocieri care să ia în calcul structura etnică a Basarabiei sau dreptul istoric.

Partea I: Frontieră, Articolul 1: „Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă”.

Denunţarea pactului Ribbentrop-Molotov

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost denunțat în 1989 de Sovietul Suprem al URSS, și la 24 iunie 1991 de Parlamentul României, care îl declară „ab initio nul și neavenit” (nul de la bun început).

Imagini pentru bugeac bucovina

Recunoaşterea Republici Moldova și implicit a actualei granițe cu aceasta

În nişte condiţii extrem de tensionate, în 1991, pe fondul destrămării URSS, Marea Adunare Naţională de la Chişinău proclama independența Republicii Moldova. Parlamentul adopta Declarația de Independenţă și fixa ca imn de stat «Deşteaptă-te romane». Ca steag este adoptat tricolorul (roșu, galben și albastru).

 „Recunoscând că declaraţiile de către parlamentele multor state consideră acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, nul şi neavenit ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale celor de mai sus să fie eliminat, fapt dezvăluit, de asemenea, de declaraţia de Conferinţă internaţională «Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia»”.

La nici o jumătate de oră, Petre Roman, primul ministru al României, fără nicio dezbatere publică sau consultare prealabilă cu celelalte puteri ale statului, recunoaşte în numele „României” independența Republicii Moldova.

Republica Moldova nu îşi proclamase independența față de România, Petre Roman punând astfel statul român în imposibilitatea juridică de a mai emite pretenții vreodată asupra acestui teritoriu.

În 28 noiembrie 1991, Parlamentului României emite o declarație prin care reaminteşte originea românească a teritoriilor din dreapta Prutului moştenite de Ucraina de la fosta URSS.

În aprilie 1993 Guvernului României adresează o cerere guvernului Ucrainei prin care se atrage atenţia asupra faptului că, prin dispariția URSS și apariţia a două state noi la granița de est a României, Republica Moldova şi Ucraina, fostul Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice din 1961 a devenit caduc.

Prin urmare, „Partea română îşi manifestă disponibilitatea de a începe negocieri cu partea ucraineană pentru un acord în acest domeniu”.

Tratatul de la Neptun

Situația rămâne neschimbată până în iunie 1997, când este semnat tratatul de frontieră cu Ucraina. Preşedintele Emil Constantinescu declanșase o adevărată isterie națională privind aderarea imediată și necondiţionată la NATO. În acea perioadă s-au spus multe neadevăruri despre necesitatea unei alegeri istorice între „teroriști arabi” și „lumea civilizată”, sau între întoarcerea sub influenţa Rusiei și prietenia Anglo-Americană.

„Suntem dispuși să recunoaştem granițele actuale. Această recunoaştere a realităţii va forma, într-adevăr , baza Tratatului […] Insula Şerpilor este și ea teritoriu Ucrainean” (interviu acordat de Emil Constantinescu postului de radio NovaMova din Ucraina).

Trădătorii Emil Constantinescu (înaltă trădare) si Adrian Severin (trădare) au călcat în picioare declarațiile solemne ale Parlamentului României din iunie și noiembie 1991, deși chiar din Statele Unite se primise semnale să nu renunțăm atât ușor.

ANEXE

DECLARAŢIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră (declarație încălcată de Tratatul de la Neptun)

Evocăm în aceste zile momentele tragice trăite de România în iunie şi august 1940, la numai două decenii dupã împlinirea aspiraţiei de veacuri a poporului român-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului naţional unitar român în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural.

Evocăm acele dureroase evenimente, când părți importante din trupul tarii au fost rupte cu forţa şi anexate samavolnic prin implicarea directă sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate după primul război mondial.

În contextul acestor evoluţii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migală şi inteligenţă de diplomaţia româneascã şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societãţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.

În fata forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preîntâmpinare a conflictelor s-a dovedit inoperantă sau fără efect.

Atitudinea de cedare a unor ţări în fața politicii statelor agresive a făcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietică anexa Basarabia, Ţinutul Herţei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortystă anexa o treime din Transilvania – sfinte pământuri româneşti.

Prin jertfa de sânge a poporului român, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continuă să fie înstrăinate.

Niciun fel de politică, nici chiar cea stalinistă de înstrăinare a populaţiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila conştiinţa apartenenței Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei la România.

Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care URSS şi Germania îşi stabileau „sferele de interese” de la Marea Baltică la Marea Neagră – hotărând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.

În consecință în numele poporului român, parlamentul condamnă acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit.

Tot astfel trebuie să fie considerată şi consecinţa directă a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forţa la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei, împotriva voinţei populaţiei din aceste străvechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încălcare brutală a suveranităţii, independenţei şi integritãţii teritoriale a României.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din URSS a condamnat „semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939… şi a altor înţelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut că acestea „sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnării lor”, venind „în contradicţie cu suveranitatea şi independenta unor state terţe”.

Împărtășim aprecierea din Hotărârea Congresului Deputaţilor din URSS, potrivit cãreia protocoalele sovieto-germane „au fost folosite de Stalin şi anturajul său pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forţa asupra altor state, încălcând obligaţiile juridice asumate față de acestea”.

Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnantă manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii făţişe, expresia cea mai gravă a încălcãrii moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabilă conduită în relaţiile internaţionale.

Noile relaţii şi evoluţiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume crează premise favorabile pentru identificarea modalităţilor vizând înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o nouă Europă, cu normele moralei şi dreptului internaţional.

Parlamentul României afirma hotărât poziţia sa de a aborda cu deplină responsabilitate această problemă. În acest sens, solicita Preşedintelui tării, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastră să acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea împlinirii năzuinţelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea că deplina afirmare a aspiraţiilor legitime ale romanilor – astfel cum istoria, justiţia şi morala le consacră de drept – trebuie să reprezinte o misiune nobilă şi înălţătoare pentru toate forţele responsabile ale ţării, indiferent de opţiunea lor politică.

Această declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

DECLARAŢIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991 (declarație încălcata de Tratatul de la Neptun)

1. Desigur, este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independenţa sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinţa teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta URSS, teritorii care nu au aparţinut niciodatăUcrainei şi sunt de drept ale României.

2. Parlamentul României reiterează ataşamentul față de prevederile Actului înalt al Conferinţei CSCE de la Helsinki, care admite posibilitatea modificării frontierelor pe căi paşnice, diplomatice.

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autorităţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei URSS -respectiv în Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei -este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că această recunoașterenu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de bună vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarăucraineanăsă efectueze o vizită la Bucureşti, cât mai curând posibil.

6. Parlamentul României solicita guvernului ţării să înceapăde urgenţă negocieri cu autorităţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forţa de URSS.

Această declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

21/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

15 MARTIE 1848, departe de a fi o sărbătoare, înseamnă pentru noi românii, amintirea cruntei perioade de teroare și crime în masă care a urmat anexării Transilvaniei de către Ungaria

Pagina de istorie: Ce anume sărbătoresc maghiarii de 15 martie

’’Libertatea voastră este spânzurătoarea, drepturile voastre de egalitate, înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu Ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar

Lajos Kossuth

În fiecare an, celebrarea zilei de 15 Martie de către comunitatea maghiară generează discuţii în spaţiul public din România. Reprezentanţii maghiarilor ţin foarte mult să evoce această zi cu cât mai mult fast, în timp ce o parte dintre politicienii români consideră manifestările legate de această zi o jignire adusă naţiunii române.

Într-adevăr, data de 15 martie 1848 are o conotație puternic negativă in istoria poporului român. Este ziua in care revoluționarii maghiari au lansat programul politic inițiat de Lajos Kossuth, care prevedea anexarea Transilvaniei la Ungaria.

Luptând impotriva românilor conduși de Avram Iancu, care se împotriveau unirii cu Ungaria, guvernul maghiar condus de Lajos Kossuth a ordonat masacrarea a 40.000 de ”valahi” și a distrus 230 de sate românești.

De ce trebuie sa sărbătorim noi Ziua maghiarilor de pretutindeni, când oficialii unguri sustin că pentru ei Ziua de 1 Decembrie – Ziua Nationala a Romaniei este o zi de doliu, iar reprezentanții minoritarilor unguri în Parlamentul României au apărut sfidători în această zi cu brasarde negre?

Deputatul Alianței pentru Unitatea Românilor, Lilian Scripnic, declara recent intr-un comunicat de presă:

”Eu nu instig la ura interetnica, nu instig la conflicte intre popoarele ce convițuiesc in aceasta țară, dar logica mea imi spune că în prezent nu suntem condusi de patrioti, de oameni carora le pasă de soarta acestui neam și de aceasta țară”.

La rândul său, Deputatul  Adrian Moisoiu făcea în ziua de 13 noiembrie 2007 în timpul lucrărilor Şedinţei Camerei Deputaţilor din Parlamentul României o  declaraţie politică intitulată “Străzi şi monumente nedorite”.

“Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată “Străzi şi monumente nedorite”. Şi, pentru a mă încadra în cele 3 minute alocate, am să prezint un rezumat, cu rugămintea ca în stenogramă să fie consemnată declaraţia în totalitate. (…)

Stimaţi colegi, doresc să supun atenţiei dumneavoastră o problemă deosebit de importantă, pe care Comisia de istorie a Academiei Române are datoria să o clarifice în cel mai scurt timp.

Dincolo de imaginea romantică, cultivată cu grijă în minţile ungurilor de rând, se pune întrebarea: cine a fost de fapt Kossuth? Răspunsul este: a fost un mare publicist, orator şi patriot exclusiv ungur, care a promovat idealurile generoase ale mişcării revoluţionare de la 1848, numai pentru naţiunea sa.

Maghiarii îl consideră pe Kossuth Lajos drept arhitectul Ungariei moderne.

Acesta, însă, prin modul greşit în care a abordat problema naţională din Transilvania, a dat dovadă pe parcursul revoluţiei burghezo-democratice din 1848-1849, de vădite sentimente antiromâneşti.

Nerecunoaşterea naţiunii române ca independentă şi egală în drepturi cu celelalte naţiuni istorice ale provinciei au situat cele două etnii de bază trăitoare în Transilvania – românii şi maghiarii – pe platforme diametral opuse, ceea ce a declanşat un adevărat genocid etnic împotriva românilorsoldat cu uciderea a peste 40.000 de români, cu distrugerea din temelii, arse sau ruinate a peste 230 de sate şi 300 de biserici, mănăstiri şi schituri.

Dovada majoră a implicării lui Kossuth care, în momentul respectiv, exercita funcţia de preşedinte al proaspătului înfiinţat “Comitet pentru apărarea ţării”, o constituie proclamaţia din 10 octombrie 1848, intitulată “Către poporul valah“, în care, după ce îi invită pe români să revină în termen de 8 zile la ordine şi supunere legală, le atrage atenţia în termeni foarte drastici că s-a dat ordin maghiarilor şi secuilor să se ridice ca o furtună şi să măture gunoiul ingrat care se răscoală şi să şteargă de pe faţa pământului pe cei care nu vor da ascultare mesajului.

“…Altminteri, precum e adevărat că e un Dumnezeu în ceruri şi acesta apără dreptatea, tot aşa se va coborî asprimea pedepsei pe capetele vinovaţilor şi viteaza noastră ostăşime, care a împrăştiat de curând o hoardă de trădători şi tâlhari, va porni împotriva voastră şi atunci vai de oricare turbulent, şi de trei ori vai de toţi instigatorii. Atunci, ar fi mai bine de cumva să nu vă fi născut, deoarece nimeni dintre cei care s-au sculat contra patriei, nu va fi cruţat.

Dar şi până atunci s-a dat ordin maghiarilor şi secuilor să se ridice ca o furtună şi să măture gunoiul ingrat care se răscoală împotriva libertăţii patriei sale şi nu se îngrozeşte a deveni ucigaşul mamei şi fraţilor săi; să se scoale poporul unguresc şi secuiesc şi să şteargă de pe faţa pământului pe fiecare vânzător de patrie care nu voieşte a primi cuvântul cel bun.Cel căruia îi este dragă viaţa şi ţine la averea sa, să ia aminte acest ultim cuvânt care purcede din inimă binevoitoare de bine, altfel va fi pedepsit groaznic.”

Afirmaţiile unor istorici maghiari, conform cărora nu ar fi fost omorâţi decât insurgenţii, adică cei care purtau arme, sau că, în momentul înfăptuirii crimelor împotriva populaţiei civile româneşti, Kossuth Lajos nu se afla pe frontul din Ungaria sau Transilvania şi, prin urmare, habar nu avea de ce se întâmplă prin părţile respective, sunt infirmate de realităţile istorice care atestă că trupele maghiare au acţionat cu buna ştiinţă a lui Kossuth pentru a-i şterge pe români de pe suprafaţa Transilvaniei.

Şovinismul de care a fost orbit Kossuth Lajos a împiedicat orice încercare de împăcare româno-maghiară şi de unire a forţelor revoluţionare împotriva opresorului comun, respectiv Imperiul habsburgic.

Sunt numeroase dovezi care atestă că trupele maghiare au acţionat cu buna-ştiinţă a lui Kossuth pentru a-i şterge pe români de pe suprafaţa pământului Transilvaniei. 

Una dintre acestea este şi circulara semnată la 12 iunie 1849, la Abrud, deci cu numai aproape două luni de zile înaintea dezastrului final, de către colonelul baron Kemeny, adresat “Iancului şi gloatei sale valahe”, în care, cu aroganţă nobiliară acesta clama:

Valahilor! Zilele voastre sunt numărate! În fruntea formidabilei mele oştiri, fortificată în sute de lupte, vom stârpi, până la ultimul vlăstar, pe toţi rebelii aflători sub arme“.

Lajos Kossuth Lithograph 1848 | Original Hand Color | Great Condition

Kossuth nu a recunoscut nici un drept naţiei române şi de altfel, nici sârbilor, slovacilor şi saşilor, în afara “dreptului” de a se dizolva în naţiunea ungară, de a-şi pierde identitatea naţională:

Eu niciodată, dar niciodată, sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune, sau altă naţiune decât cea maghiară, nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni şi rase de oameni, care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o naţiune, aici nu este”.

El nu putea să accepte ca sub Sfânta Coroană să existe o altă naţiune decât naţiunea ungară. Cert este că, deşi slovac (în limba slovacă numele lui înseamnă ţap), el s-a considerat după cum a declarat:

“M-am născut ca ungur şi am fost educat ca ungur.”

Elocvente credem că sunt pentru semnificaţia lor aparte, şi cuvintele istoricului de cultură maghiară, Paul Lendvai, trăitor în Austria, inserate în cartea “Ungurii”, apărută în anul 2001:

“… acest revoluţionar vrăjitor, mult prea plin de el, a fost naţionalistul cel mai dement care a existat vreodată. El a pus popoarele nemaghiare să aleagă: ori supunere totală fără existenţă politică ori exterminarea!

Bilanţul catastrofal al revoluţiei de la 1848 din Transilvania reprezintă cea mai fidelă imagine a terorii dezlănţuite de unguri împotriva elementului românesc care lupta pentru dreptul sacru al libertăţii naţionale.

Referitor la faptul că unii îl consideră pe Lajos Kossuth drept o personalitate mondială care a fost recunoscută de Congresul American şi primită cu mult entuziasm în America, se poate aprecia faptul că America, deşi o mare democraţie, are şi ea paradoxurile ei. 

Dar “tribunalele de sânge”, în funcţiune, au funcţionat în Transilvania, şi nu în Statele Unite …!

În faţa refuzului revoluţionarilor unguri conduşi nemijlocit de Kossuth Lajos, de a recunoaşte drepturi egale şi pentru naţiunea română, Nicolae Bălcescu sublinia cu amărăciune:

“Supremaţia cu democraţia nu se pot asocia. Dacă Ungaria vrea să-şi menţină supremaţia, trebuie să rămână aristocratică şi oprimatoare, adică în alianţă cu împăratul; dacă vrea însă să fie democratică, trebuie să întindă mâna celor nouă milioane de români, care toţi sunt democraţi.”

Iar la rândul său, dorind să se explice, eroul de legendă care este Avram Iancu declara:

“Noi suntem oamenii libertăţii. Pentru asta ne-am revoltat, pentru asta ne-am vărsat şi suntem hotărâţi a ne vărsa sângele până la ultimul român” și referindu-se la aceeaşi problemă,el scria la 15 iunie 1849 comandantului de brigadă ungur Iosif Simonffi:

”Să credeţi, însă, domnilor, că răscularea noastră nu s-a întâmplat prin amăgirea Austriei (după cum dumneavoastră sunteţi informaţi), ci pre noi ne-au răsculat nerecunoaşterea naţionalităţii politice, tiraniile şi barbariile feudaliştilor şi aristocraţilor transilvani maghiari, pe care poporul în astă epocă nu le-a mai putut suferi şi de care inteligenţa s-a scârbit cu totul; am fost siliţi a rădica arme, a le purta în contra aceluia care mai de aproape ne tirăneşte şi se vede a ne apăsa existenţa politică, despre ce vă va certifica istoria imputând crima cui va fi drept.”

Fapt pentru care, Iosif Simonffi recunoştea pe bună dreptate:

Românii şi maghiarii au neapărată trebuinţă de cea mai strânsă frăţie. Numai astfel îşi vor asigura existenţa. Prin urmare, cine seamănă discordie, ură şi produce vărsare de sânge între aceste două naţiuni surori este trădătorul propriei naţiuni.

Am ţinut să readuc acestea spre ştiinţă celor care, din ignoranţă, din oportunism, din laşitate sau din calcule politice meschine, se prefac azi că nu recunosc despre ce este vorba, atunci când se pomeneşte de Kossuth Lajos şi faptele sale, care, cu câteva zile înainte ca revoluţia să fie înfrântă, a fost nevoit să fugă la Vidin deghizat în valet al unui conte polonez, cu barba şi mustăţile rase, sub numele de Tamás Udvardi.

Sunt adevăruri care trebuie să le audă bine acele persoane care manipulează pe maghiarii trăitori în această ţară, adepţi ai perioadei horthysto-hungariste şi care doresc să atragă în captivitatea istorică pe cetăţenii români de etnie maghiară, oameni cu un deosebit bun-simţ care doresc să convieţuiască în armonie cu noi, românii.

Sunt precizări care se impun în contextul în care unii maghiari din Târgu-Mureş, sub diferite pretexte, pun tot mai presant problema schimbării denumirii străzii Călăraşilor, cu rezonanţă afectivă şi istorică pentru românii mureşeni, în Kossuth Lajos. Oare în recuzita udemeriştilor nu mai există alte personalităţi, din domeniile ştiinţific şi cultural, bunăoară, care să nu irite populaţia românească şi care formează, astăzi, peste jumătate din patrimoniul demografic al municipiului Târgu-Mureş?

Toate câte au fost spuse, fiindcă este de la sine înţeles că o declaraţie politică este limitată de timp, nu epuizează miile de motive şi surse, care atestă acelaşi lucru: Kossuth Lajos este un personaj controversat, care s-a aflat la originea tuturor acţiunilor sângeroase îndreptate împotriva populaţiei româneşti din Transilvania anilor 1848-1849, motiv pentru care este total neindicat ca populaţiei române să i se aducă permanent aminte de o perioadă istorică neagră, în care a suferit nemeritat.

Iar România este, probabil, singurul stat care, prin Guvernul său, a dispus ridicarea pe soclu, pentru a fi veneraţi, a criminalilor cu sabia în mână de pe care curge sânge românesc nevinovat. Acestora nu avem pentru ce să le ridicăm monumente, să le dăm denumiri de străzi … Numai astfel, în timp, putem spera că se vor putea şterge cicatricele rănilor de atunci…

Înainte de a încheia, doresc să reamintesc vorbele transmise de Nicolae Bălcescu lui Kossuth Lajos: “Libertatea voastră este spânzurătoare, drepturile voastre de egalitate înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar”.”

Sursa: Declarația politică a deputatului Adrian Moisoiu intitulată “Străzi şi monumente nedorite” rostită în Şedinţa Camerei Deputaţilor din Parlamentul României la 13 noiembrie 2007.

Avertismentele din declarația respectivă , ca de altfel multe alte avertismente citite de la tribuna Parlamentului României, au fost ignorate în timpul mandatelor lui Băsescu și ale lui Iohannis…

Mai mult, în acest an, majoritatea constituită în Parlamentul României din UDMR, PNL și USR+ care conduce această țară, a găsit de cuviință să acorde zilei naționale a Ungariei statutul neoficial de sărbătoare și în România.

Coaliția majoritară a decis să suspende pentru ziua de 15 martie 2021, activitatea în plen a celor două Camere ale Parlamentului , având ca motiv ziua națională a Ungariei și conferind acestei zile un caracter semioficial de zi de sărbătoare și odihnă, după ce Parlamentul României decisese în legislatura anterioară 2016-2020, respingerea inițiativei UDMR ca ziua națională a Ungariei să fie declarată legal sărbătoare a comunității maghiare din România.

15 martie, ziua revoluției maghiare, este o zi tragică în istoria națiunii române. Evenimentele declanșate la 15 martie 1848 sunt asociate pentru națiunea noastră cu uciderea de către trupele maghiare a peste 40 de mii de români, devastarea și incendierea a peste 300 de sate românești, arderea completă a 71 de biserici ortodoxe și greco-catolice, jefuirea a 715 de biserici ortodoxe și greco-catolice.

Unul din scopurile revoluției maghiare a fost cuprins în Punctul 12 al programului său revoluționar, care prevedea anexarea Transilvaniei la Ungaria, în pofida faptului că românii, lipsiți despotic de drepturi și libertăți elementare, constituiau majoritatea populației din Transilvania.

Decizia liderilor majorității guvernamentale din Parlamentul României sfidează suferința și jertfa românilor din Transilvania aflată sub ocupația ungară și nesocotește memoria acestor eroi jertfiți pe altarul cauzei naționale.

Această decizie umilește Parlamentul ca for reprezentativ suprem al națiunii noastre și reprezintă un gest provocator îndreptat contra sentimentelor patriotice și a demnității naționale a românilor.

22/03/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MEMBRII Coaliției parlamentare PNL-USR-UDMR ȘI-AU LUAT ZI LIBERĂ DE 15 martie, pentru sărbătorirea Zilei maghiarilor de pretutindeni

EXCLUSIV. ACT DE TRĂDARE NAȚIONALĂ. Parlamentul României, UMILIT de membrii coaliției PNL-USR-UDMR aflate la putere în România.

Coaliția majoritară a decis să suspende activitatea în plen a celor două Camere ale Parlamentului pentru ziua de 15 martie 2021, având ca motiv ziua națională a Ungariei, a declarat copreședintele Alianței pentru Unirea Românilor, senatorul Claudiu Târziu, preluat de Romanian Global News.

Astfel, liderii grupurilor parlamentare PNL, USR-PLUS și UDMR, încearcă să confere zilei de 15 martie un caracter semioficial de zi de sărbătoare și odihnă, după ce Parlamentul României decisese în legislatura anterioară 2016-2020, respingerea inițiativei UDMR ca ziua națională a Ungariei să fie declarată legal sărbătoare a comunității maghiare din România.

Așadar, ca urmare a solicitării venite din partea gruplui parlamentar UDMR, care a fost agreată de liderii grupurilor parlamentare PNL și USR PLUS, Parlamentul României nu va lucra luni, 15 martie.

15 martie este Ziua maghiarilor de pretutindeni, zi în care în județele Covasna și Harghita angajații din instituțiile publice conduse de membri UDMR primesc nelegal o zi liberă, scrie https://www.dantanasa.ro/implicatiile-deciziei-udmr-in-privinta-simbolurilor-nationale-ale-maghiarilor-din-romania-udmr-subordonata-total-ungariei.

IMPLICAȚIILE deciziei UDMR în privința simbolurilor naționale ale maghiarilor din România – UDMR, subordonată total Ungariei

Decizia majorității PNL-USR-UDMR din Parlamentul României vine după ce la Congresul UDMR, care a avut loc în zilele de 22 și 23 februarie 2019, la Cluj-Napoca,s-a adoptat cu unanimitate de voturi, ca steagul roşu, alb şi verde să fie simbol naţional propriu al comunităţii maghiare din România, alături de steagul Ţinutului Secuiesc, de imnul Ungariei şi de imnul Ţinutului Secuiesc, fapt care comportă implicații extrem de complexe în contextul geo-politic al zonei Europei de Est.

Prin decizia luată de UDMR la congresul de la Cluj-Napoca, formațiunea maghiară și-a manifestat public loialitatea față de Ungaria. Deși sunt cetățeni români, cu buletin și pașaport românesc, membrii UDMR s-au declarat public loiali altui stat prin manifestarea publică a loialității față de simbolurile naționale ale Ungariei, în dauna aceleia datorate simbolurilor naționale ale statului ai cărui cetățeni sunt, adică a României.

Coaliția PNL-USR-UDMR, cu acordul tacit al PSD, supun Parlamentul României unei umilințe supreme: senatorii și deputații nu vor lucra în plenul celor două Camere ale Parlamentului în data de 15 martie, care este Ziua maghiarilor de pretutindeni.

Potrivit programului de lucru aprobat de Biroul permanent al Camerei Deputaților, postat pe pagina de internet a instituției pentru săptămâna viitoare, luni, 15 martie 2021 deputații vor avea „Activitate în cadrul grupurilor parlamentare” în timp ce senatorii vor avea „Activităţi în circumscripţiile electorale”.

Asta deși în mod obișnuit, în ziua de luni ambele camere ale Parlamentului au activitate în plen.

Cei care au solicitat ca Parlamentul să nu lucreze în plen în data de 15 martie au fost parlamentarii UDMR, care vor merge în circumscripții pentru a marca Ziua maghiarilor de pretutindeni, ziua națională în Ungaria.

„Închiderea” Parlamentului României de ziua națională a Ungariei reprezintă o umilință supremă la adresa națiunii române.

În loc ca această zi să marcheze așa cum se cuvine memoria zecilor de mii de români masacrați în Transilvania după 15 martie 1848 doar pentru că și-au dorit să trăiască liberi, liderii PNL, USR + și PSD au preferat să facă pe plac UDMR, adică Ungariei, și au „închis” Parlamentul.

Guvernul României stă de mai bine de un sfert de secol în șantajul UDMR. Acum, guvernarea României stă, la propiu, în mâna premierului ungur de la Budapesta, Viktor Orban și a emisarului său de la București, Kelemen Hunor.

Singura alternativă a Bucureștiului este o guvernare solidă, predictibilă pe termen mediu și lung, lipsită de șantajul UDMR și al Budapestei.

NOTĂ:

Amintim că în 2020 Parlamentul României a respins propunerea UDMR prin care 15 martie ar fi devenit prin lege sărbătoarea comunității maghiare din România, după trei ani de la depunerea sa în Parlament, timp în care această inițiativă a stat la sertar. Atunci,aducerea sa pe ordinea de zi a venit după declarațiile președintelui Klaus Iohannis privind înțelegerea PSD – UDMR pe tema autonomiei Ținutului Secuiesc.

„Prin această inițiativă nu luăm nimic de la nimeni, nu pierdeți nimic”, a fost mesajul lui Kelemen Hunor prin care a încercat să îi convingă pe deputați să voteze proiectul legislativ depus de UDMR în primăvara anului 2017.

Proiectul a fost respins în Senat pe 13 noiembrie 2017. De atunci, acesta a rămas la Camera Deputaților în calitate de for decizional.

După intervenția președintelui Klaus Iohannis  prin care acesta acuza o înțelegere PSD–UDMR pe tema autonomiei Ținutului Secuiesc, Guvernul Orban a trimis un punct de vedere Parlamentului prin care anunța că nu va susține inițiativa legislativă.

Proiectul a intrat apoi în linie dreaptă pentru a fi respins de Camera Deputaților, în pofida mesajelor UDMR care au afirmat că astfel au de suferit relațiile cu comunitatea maghiară.

Iată că acum, ajunși la putere, liberalii aliați cu neomarxiștii de la USR+ au hotărât împreună cu UDMR să omagieze în Parlament această zi străină românilor, sărbătoarea naţională a Ungariei și să serbeze totodată Ziua maghiarilor de pretutindeni.

Asta în timp ce Ungaria a declarat în repetate rânduri prin vocea celor mai importanți reprezentanți ai săi, că data de 1 decembrie, ziua Unirii Transilvaniei cu România este o zi de doliu pentru maghiari, iar reprezentanții minoritarilor unguri în Parlamentul României au apărut sfidători în această zi cu brasarde negre.

Reamintim că în timpul revoluţiei de la 1848 românii transilvăneni și ungurii s-au aflat în tabere opuse și au purtat lupte crâncene, soldate cu mari pierderi de vieți omenești.

15 martie, ziua revoluției maghiare, este o zi tragică în istoria națiunii române. Evenimentele declanșate la 15 martie 1848 sunt asociate pentru națiunea noastră cu uciderea de către trupele maghiare a peste 40 de mii de români, devastarea și incendierea a peste 300 de sate românești, arderea completă a 71 de biserici ortodoxe și greco-catolice, jefuirea a 715 de biserici ortodoxe și greco-catolice.

Unul din scopurile revoluției maghiare a fost cuprins în Punctul 12 al programului său revoluționar, care prevedea anexarea Transilvaniei la Ungaria, în pofida faptului că românii, lipsiți despotic de drepturi și libertăți elementare, constituiau majoritatea populației din Transilvania.

Decizia liderilor majorității guvernamentale din Parlamentul României sfidează suferința și jertfa românilor din Transilvania aflată sub ocupația ungară și nesocotește memoria acestor eroi jertfiți pe altarul cauzei naționale.

Această decizie umilește Parlamentul ca for reprezentativ suprem al națiunii noastre și reprezintă un gest provocator îndreptat contra sentimentelor patriotice și a demnității naționale a românilor.

12/03/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: