Unul dintre lucrurile care sunt cu adevărat surpinzătoare astăzi, este lipsa aproape totală de reacție a germanilor și austriecilor de rând, care se uită bleg la această invazie organizată în țările lor, mascată de criza refugiaților.
Aceste popoare, cunoscute în istorie pentru naționalismul lor, pentru dorința de a-și conserva propriile gene, par lovite de letargie, par zombificate, niște martore inerte la modificarea treptată a raportului etnic din țările lor și la disoluția culturală care li se pregătește. Ba, mai mult, aplaudă această situație…
Cum e posibil așa ceva? Care pot fi cauzele acestei stări de fapt? Unii vor spune că e vorbe de umanism, de dorința de a fi altfel decât bunicii lor, naziștii… Așa să fie?
Lucrurile par mult mai complicate. Atât de complicate încât ar trebui să punem la un loc spălarea creierului printr-o mass media aservită altor interese decât cele germane sau austriece, utilizarea armelor psihotronice, otrăvirea lentă prin alimentație și paleta distrugătoare a vaccinurilor cu care este servită populația lumii astăzi încă din primii ani de viață – ca sumă a elementelor care pot duce la o asemenea letargie cronică.
Desigur, același lucru se petrece și la noi, doar că aici, realitățile noastre de țară semi-agrară, rezistența prin conservarea tradițiilor și profilul psihologic al românului fac ca procesul de robotizare să fie mai lent decât în țările amintite.
Dar cu toții ați constatat că lumea reacționează greu și la noi, chiar dacă se petrec lucruri extrem de grave…
În acest context, nu este o exagerare să privim lucrurile și din perspectiva modelării reacțiilor mulțimii cu ajutorul armelor psihotronice… “
Cu toții ați auzit sau poate chiar aveți dispozitive care pot alunga câinii sau insectele nedorite prin intermediul ultrasunetelor. Ei bine, aceste dispozitive fac parte dintr-o anumită categorie de… arme psihotronice. Și dacă poate fi identificată la animale o frecvență anume prin care pot fi alungate, fiți convinși că s-a studiat mult mai mult modul cum omul poate fi influențat psiho-mental de la distanță, fără ca măcar să sesizeze că este agresat.
Și nu doar prin ultrasunete, ci și prin câmpuri electromagnetice, folosirea nanotehnologiei, introducerea în alimente a unor substanțe care generează „efecte specifice”.
Întorcându-ne la armele psihotronice, așa după cum au confirmat mulți oameni care au avut funcții în armată, acestea nu numai că există, dar sunt folosite de mult timp asupra populației pentru a o face docilă sau pentru a o isteriza, atunci când este nevoie.
În acest sens, Generalul Mircea Chelaru, fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, fost Șef al Direcției Generale de Contraspionaj la înființarea S.R.I., a făcut declarații incendiare într-una din emisiunile televizate la care a participat.
Iată cum a răspuns la una dintre întrebările adresate:
Daniel Roxin:
”Este adevărat, din ce știți dumneavoastră, că se acționează cu arme psihotronice, chiar din interiorul României, asupra populației României?”
Gen. Mircea Chelaru:
“Păi, dar numai așa se face! Se introduc acele centre, se activează la ordin… Sunt surse greu identificabile care pot emite prin remote control – se activează prin comandă din satelit… Dar cineva trebuie să le pună acolo.
Dacă serviciile nu cunosc treaba aceasta sau s-a făcut cu acordul lor, deja este o altă temă.
Dar, cunosc și am văzut dispozitive plasate în principalele centre de risc major ale adunării mulțimilor (în București- n.m.).
Se numesc dispozitive psihotronice împotriva răscolalelor. Au fost testate în perioada 1995-2005 în diferite teatre de operații și au dat rezultate de excepție. Mă bucură că ai noștri au înțeles să nu se mai expună în anumite piețe!…”
Și atunci, această letargie generalizată a multor popoare cu tradiții europene bine conturate, care pur și simplu nu par în stare să-și apere profilul identitar, nu ar trebui interpretată și din perspectiva agresiunilor de tipul amintit mai sus?
Cum să accepți toate aberațiile promovate de liderii UE, dacă nu ești semnificativ spălat pe creier?
Dacă acum sute de ani, forța brută a armelor rezolva conflictele dintre state sau ținerea în frâu a „prostimii”, astăzi un nou tip de război, mult mai perfid, este folosit pentru îngenuncherea altor țări, sau pentru controlul populației: este vorba despre Războiul Psihotronic.
Chiar dacă pentru publicul larg subiectul pare desprins mai degrabă dintr-un film SF, cei avizați știu că existența acestui tip de război este cât se poate de reală și de înfricoșătoare…
Progresul tehnologic a ajuns atât de departe încât, prin metode diverse – câmpuri electromagnetice, emisii de ultrasunete, nanotehnologie și altele – este posibil astăzi să fie influențată psiho-mental cea mai mare parte a populației unei țări în sensul dorit de cei care sunt la butoane, sau chiar să fie eliminate persoanele indezirabile pentru sistem prin provocarea, de la distanță, a unui atac cerebral, a unui stop cardiac sau a unei boli incurabile.
Urmăriți în cele ce urmează, o expunere documentată și extrem de utilă, privitoare la consecințele atacurilor psihotronice asupra populației.
Interviul acesta a fost realizat în anul 1985 cu un agent subversiv de grad inalt KGB, Yuri Bezmenov. El expune cei 4 paşi folosiţi de entrele specializate sovietice pentru a schimba gândirea şi comportamentul unei întregi naţiuni, de-a lungul generaţiilor. Sa nu ne inchipuim ca dupa prabusirea URSS astfel de practici au disparut…
Lt.col.Iuri Bezmenov, fost expert in manipulare al KGB.
IATA TRANSCRIPTUL
„Vă gândiţi că controlul mental şi condiţionarea socială reprezintă doar o mare teorie a conspiraţiei?
ED GRIFFIN: Purtăm o conversaţie cu Domnul Yuri Alexandrovici Bezmenov. Domnul Bezmenov s-a nascut în anul 1939 într-o suburbie a Moscovei. Este fiul unui ofiţer de rang superior din armata sovietică. A fost educat la şcolile de elită din Uniunea Sovietică şi a devenit un expert în cultura şi limba indiană.
A avut o cariera strălucitoare la Novosti, care era, şi încă mai este aş putea să spun, arma de presă sau agenţia de presă a Uniunii Sovietice, dovedindu-se a fi, de asemeni, un front pentru KGB.
A fugit în vest în 1970 după ce a ajuns total dezgustat de sistemul sovietic şi a făcut aceasta punându-şi viaţa în mare pericol. Cu siguranţă este unul dintre experţii de seamă din lume în legătură cu subiectul propagandei sovietice; dezinformări şi măsuri active.
ED GRIFFIN: Când sovieticii folosesc expresia “subversiune ideologica”, ce vor să exprime cu aceasta?
YURI BEZMENOV: Subversiunea ideologica este un proces legal, deschis. Îl poţi vedea cu proprii tăi ochi. Tot ce are de făcut mass- media americană este să işi scoată căşţile din urechi, să işi deschidă ochii şi ar putea vedea acest proces. Nu este nici un mister.
Nu are nimic a face cu spionajul. Ştiu că întrunirea inteligenţelor spionajului pare mai romantică. Probabil de aceea producătorii voştri de la Hollywood sunt atât de innebuniţi după tipurile de filme gen James Bond. Dar în realitate accentul principal al KGB-ului nu este deloc în domeniul inteligenţei.
După părerea mea şi conform părerilor multor dezertori de calibrul meu, numai aproximativ 15% din timpul, banii şi forţa de muncă se cheltuie cu spionajul ca atare. Restul de 85% este un proces lent pe care noi îl numim subversiune ideologica, măsuri active sau război psihologic. Ce înseamnă în esentă este: să schimbi percepţia realităţii fiecărui american cum că în ciuda abundenţei informaţiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor.
Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.
Prima etapă este demoralizarea. Durează între 15 şi 20 de ani pentru a demoraliza o naţiune. De ce atât de mulţi ani? Pentru că acesta este numărul minim de ani necesar pentru a educa o generaţie de studenţi în ţara inamicului tău expus la ideologia duşmanului său.Cu alte cuvinte, ideologia marxist-leninistă este pompată în creierele moi ale cel puţin 3 generaţii de studenţi americani, fără a concura sau a se contrabalansa cu valorile de bază americane, cu patriotismul american.
Procesul de demoralizare în Statele Unite este în esenţă deja terminat chiar din ultimii 25 de ani. De fapt, este îndeplinit în totalitate deoarece demoralizarea atinge zone în care nici măcar tovarăşul Andropov şi toţi experţii săi nu au visat vreodată să aibă un succes atât de mare. În cea mai mare parte, procesul este desfăşurat de către americani asupra americanilor, mulţumită lipsei de standarde morale. Aşa cum am menţionat mai devreme, accesul la informaţia adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată.
Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii. Chiar dacă l-aş lua cu forţa şi l-aş duce în Uniunea Sovietică şi i-aş arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă, până când va primi un şut în fundul lui cel gras. Când bocancii militari vor zdrobi, atunci se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.
A doua etapă este destabilizarea. De data aceasta, subminatorului nu ii pasă de felul cum vezi tu consumul. Dacă mănânci junk food şi devii gras şi moale nu mai contează.
Durează numai între 2 şi 5 ani pentru a destabiliza o naţiune. De data aceasta, ce contează sunt lucrurile esenţiale: economia, relaţiile externe şi sistemul de apărare. Şi se poate vedea foarte clar că în anumite zone… sensibile, cum ar fi apărarea şi economia, influenţa ideilor marxist-leniniste în Statele Unite este absolut fantastică. Nu mă gândeam acum 14 ani când am aterizat în această parte a lumii că procesul se va derula atât de rapid.
Următoarea etape este, bineînţeles, criza; poate dura până la 6 săptămâni să aduci o ţară în pragul crizei. Se poate vedea în America Centrală acum; şi după criză, cu schimbarea violentă a structurii puterii şi a economiei, avem perioada de aşa zisă normalizare, care poate să dureze nedefinit. Normalizare este o expresie cinică, împrumutată din propaganda sovietică.
Când tancurile sovietice s-au mutat din Cehoslovacia în 1968, tovarăşul Brezhnev a spus: “Acum situaţia cu fraţii din Cehoslovacia este normalizată“. Acest lucru se va întâmpla şi în Statele Unite dacă le permiteţi tuturor nerozilor să aducă ţara în criză, să le promită oamenilor tot felul de bunătăţi şi paradisul pe pământ, să vă destabilizeze economia, să elimine principiul competiţiei libere de pe piaţă şi să instaleze un guvern de tip ‘big brother’ în Washington DC cu dictatori binevoitori ca Walter Mondale, care vor promite multe lucruri – fără să conteze dacă promisiunile sunt îndeplinite sau nu.
De exemplu, stângiştii voştri din Statele Unite; toţi aceşti profesori şi toţi aceşti apărători ai drepturilor civile. Ei sunt instrumente în procesul de subversiune, doar pentru a destabiliza naţiunea. Când scopul este atins, nu mai este nevoie de ei. Ei ştiu prea multe. Unii dintre ei, când sunt dezamăgiţi – când constată că marxist-leninismul vine la putere – evident că se simt ofensaţi. Ei cred că ei vor veni la putere. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată, bineînţeles; vor fi aliniaţi la perete şi împuşcaţi.
Dar ei ar putea să devină cei mai acerbi duşmani ai marxist-leniniştilor când ajung la putere; şi acest lucru s-a întâmplat în Nicaragua. Vă amintiţi că majoritatea acestor foşti marxist-leninişti au fost ori închişi ori unul dintre ei s-a desprins şi acum luptă împotriva sandinistaşilor.
S-a întâmplat şi în Grenada când Maurice Bishop, care era deja marxist – a fost executat de noii marxişti care erau mai marxişti decât el. La fel s-a întâmplat în Afganistan când Taraki a fost ucis de Amin şi apoi Amin a fost ucis de Karmal cu ajutorul KGB-ului. La fel a fost şi în Bangladesh unde Mujibur Rahman, un stângist foarte pro-sovietic a fost asasinat de tovarăşii săi marxişti-leninişti. Este la fel peste tot.
Recapitulare facuta de Saccsiv blog:
Cei patru paşi ai subversiunii sunt:
demoralizarea
destabilizarea
criza
normalizarea
… după care…
Ei vor fi aliniaţi la perete şi împuşcaţi.
Aţi observat faptul că nimic nu pare sa mai meargă bine?
Educaţia, economia, etc?
Totul se darâmă şi acum ştiţi de ce.
Tot ce se întâmplă urmăreşte exact aceşti patru paşi.
Şi dacă nu v-aţi dat seama…. Ne aflăm la pasul 3: CRIZA!”
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova