CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Bătălia de la Lepanto și spulberarea mitului invincibilității Imperiului Otoman

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

După ce au cucerit Constantinopolul in 1453, turcii au invadat Peninsula Balcanică, avansând spre centrul Europei și au transformat prin cuceriri navale succesive estul Mediteranei într-un „lac turcesc”.

La data de 7 octombrie 1571 a avut loc Bătălia de la Lepanto, dintre flota unită a Spaniei, Veneției, Genovei, Neapolelui, a Ducatului de Savoia și Cavalerilor de Malta, pe de o parte, și flota Imperiului Otoman, pe de altă parte.

La această bătălie s-a ajuns după ce Imperiului Otoman își sporise masiv dominaţia în Marea Mediterană, partea estică a acesteia fiind transformată practic de otomani într-un „lac turcesc”. Diverși papi au propus de mai multe ori suveranilor creștini sǎ se unească împotriva inamicului comun, dar fără succes. În 1570 papa Pius al V-lea a reușit sǎ adune forțele creștine pentru a elibera Ciprul, atacat de turci, formând Liga Sfântă. Toate statele cu ieșire la mare, cu excepția Franței (aliată cu Imperiul Otoman împotriva Spaniei) și a Imperiului Romano-German care prefera sa rămână neutru, au intrat în alianță.Fiul ilegitim al împăratului Carol al V-lea, Ioan de Austria, a fost numit comandant suprem al flotei Ligii Sfinte.

Bătălia care a durat timp de cinci ore s-a dat la marginea nordică a Golfului Patras, în largul coastelor Greciei, foarte aproape de baza navală a forțelor otomane de la Lepanto. În acea zi armata creștină a înfruntat puternica flotă otomană condusă de Ali Pașa, iar această bătălie avea să rămână una dintre cele mai mari confruntări navale din istorie.

În această zi, 7 octombrie 1571: Bătălia de la Lepanto marchează o pierdere devastatoare pentru Imperiul Otoman

Atunci, forțele otomane s-au ciocnit cu flota Ligii Sfinte – o coaliție de state catolice în care s-au implicat masiv Spania și statele italiene, în bătălie fiind angajate peste 400 de nave de război.

Au murit în acea confruntare, socotită printre cele mai sângeroase bătălii navale desfășurate până la Primul Război Mondial, 30.000 de turci și 8.000 de creștini. După bătălie din cele 251 vase cât însuma flota otomană, 50 au fost scufundate şi 137 capturate, iar de partea cealaltă, creştinii au pierdut doar 17 nave dintr-un total de 208, iar această victorie creștină i-a împiedicat pe turci să preia controlul asupra întregii Mediterane.

Victoria Ligii Sfinte a marcat prima victorie semnificativă pentru o forță navală creștină asupra unei flote turcești, fiind de asemenea, ultima ciocnire majoră din lumea occidentală. între vase de război cu vâsle.

Conflictele dintre musulmani și creștini au avut loc încă de la apariția Islamului la mijlocul secolului al VI-lea, când au căzut sub stăpânirea acestuia ținuturile creștine din Orientul Mijlociu, nordul Africii și din cea mai mare parte a peninsulei Iberice.

Abia în sec.al XV-lea, catolicii angajați în „Reconquista”, i-au alungat pe musulmani din Spania, victoria acestora culminând cu căderea regatului arab de la Granada.

Dar în secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman era în ofensivă și câștiga teren în Europa de Est, fapt care l-a determinat pe Papa Pius al V-lea să creeze Liga Sfântă și să adune o forță navală care să se opună primejdiei.

Flota creștină a desfășurat cu succes galioanele – nave cu vele cu laturi înalte capabile să transporte mai multe tunuri, care le dădeau avantajul decisiv al puterii de foc.

Flota creștină i-a nimicit pe turci, scufundându-le majoritatea galerelor înainte ca soldații de la bordul acestora să poată intra în luptă.

Înfrângerea de la Lepanto a distrus mitul invincibilității turcești creat în vremea lui Suleiman Magnificul, care a domnit între 1520 și 1566 și poate fi socotită primul pas spre declinul inexorabil al Imperiului Otoman, care avea să dispară câteva secole mai târziu, după Războaiele Balcanice și Primul Război Mondial.

09/12/2021 Posted by | ISTORIE, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

IMPERIUL ROMÂNO (VLAHO)- BULGAR, O PAGINĂ DE ISTORIE MEDIEVALĂ PUŢIN CUNOSCUTĂ PUBLICULUI LARG. VIDEO

Untitled-1

Unul dintre episoadele medievale ale istoriei noastre,  puțin cunoscut de publicul larg, poartă numele de Imperiul Vlaho-bulgar.

A fost un episod spectaculos al istoriei românilor sud-dunăreni care s-a consumat în secolele XII-XII-XIV.

Nu numai că românii din zilele noastre nu știu mai nimic despre acest subiect, dar se duce o politică de confiscare a realității istorice și  de atribuire a acesteia exclusiv trecutului bulgarilor și atât, în pofida tuturor dovezilor istorice.

Așa cum cu siguranță vă așteptați, statul român nu face, prin specialiștii săi, prea multe lucruri pentru punerea adevărului la locul lui, motiv pentru care am considerat că este foarte important ca acest subiect să ajungă la publicul larg.

Denumit Imperiul Româno-Bulgar, de români, şi Al Doilea Ţarat Bulgar, de bulgari, acest stat multinaţional a apărut la Dunărea de Jos la leatul 1186, odată cu victoria vlahilor răsculaţi, din Sudul Dunării, împotriva Imperiului Bizantin, şi a dispărut în 1258, odată cu înlocuirea dinastiei vlahe cu suverani cumani şi bulgari.

În pofida surselor istorice primare ale epocii bizantine şi occidentale, a antroponimelor şi a toponimelor româneşti, caracterul multinaţional al acestui stat este negat de tradiţia academică astăzi predominantă în Bulgaria, care susţine că acest ţarat a fost „bulgăresc”, în sensul naţional actual al cuvântului.

Dar iată şi o afirmaţie cu totul obiectivă, aparţinând istoricului rus Aleksandr Aleksandrovici Vasiliev, în lucrarea sa „History of the Bizantine Empire”, apărută la University of Wisconsin Press, 1958, în SUA:

„În baza mărturiilor viabile, mişcarea de eliberare din jumătatea secolului XII în Balcani a pornit şi a fost purtată în mod viguros de către valahi, strămoşii românilor de azi. S-au alăturat şi bulgarii şi, într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre.

Cea mai bună sursă contemporană grecească, Nicetas Choniates, a specificat în mod clar că insurecţia a fost pornită de valahi (blachi).

Liderii insurecţiei, Petru şi Asen (Asan), aparţineau acestei rase. A doua campanie a Imperiului Bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor.

De fiecare dată când Nicetas i-a menţionat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menţionarea valahilor/românilor.

Şi românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva Imperiului Bizantin.

Trecerea fluviului de către „vlahi” (români) şi „sciţi” (cumani) de la Nord la Sud este menţionată în mod explicit de către Nicetas Choniates”.

Întemeietorii statului, Asan şi Petru, au fost asasinaţi de boierii bulgari, în 1196 şi 1197, însă fratele întemeietorilor, Ioniţă Caloian, s-a urcat pe tron şi a consolidat ţaratul româno-bulgar.

A extins graniţele de la Carpaţii Meridionali, sub poalele cărora avusese propriul lui cnezat, până la râul Mariţa şi la Rodopi, de la Marea Neagră până dincolo de Vardar, la limita Albaniei.

În vremea lui Ioniţă Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment în istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârşit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi şi înfiinţarea „Imperiului Latin”.

Beneficiind de concursul cumanilor, românii şi bulgarii au obţinut victorii importante, între care cea din 1205 la Adrianopol, unde a fost luat prizonier însuşi împăratul latin Balduin.

Ioniţă aspira chiar la cucerirea Constantinopolului, dar planul său nu a reuşit, din pricina manevrelor politice ale adversarilor săi.

El a fost ucis în 1207 de un cuman, în timpul asedierii Salonicului.

Ioan Caloian ocupă astfel un loc important atât în panteonul istoriei românilor cât şi în cel al istoriei bulgarilor, graţie succeselor sale militare şi politice.

Că Ioan Caloian şi fraţii săi au fost români, o spun şi alte izvoare, nu numai Nicetas Choniates.

Relatând trecerea cruciaţilor lui Frederic Barbarosa prin Peninsula Haemus, cronica germană atribuită lui Ambertus aminteşte de „Blachus ille Iohanitius” – „Acel valah Ioniţă”, care era înconjurat „cum Blacis et Commanis et allis” – „de valahi şi cumani şi alţii”.

Apoi, cronicarii francezi ai Imperiului Latin de Constantinopol, Geoffroy de Villehardonin, Henri de Valenciennes şi Robert de Clary, îl numesc tustrei pe Ioan „Jehan le Blac” ori „Johanice le Blac”.

Ioan sau Ioniţă este stăpânul acelui misterios „cnezat al lui Ioan”, pomenit în Diploma Cavalerilor Ioaniţi.

Până să ajungă împărat al românilor şi bulgarilor, cneazul Ioan îşi va fi avut reşedinţa în cetatea de la Celei-Corabia, care apare, în Diploma Cavalerilor Ioaniţilor, sub forma Cheley, dacă nu la Căluiu, ambele localităţi aflându-se în actualul judeţ Olt.

De la Cheley sau de la Căluiu îi va fi venit şi supranumele de Caloian, sub care a rămas în istorie. Desigur, nu a fost o întâmplare că acest cnezat, moştenire părintească, a fost singurul teritoriu nord-dunărean inclus în Imperiul Româno-Bulgar pe timpul urmaşului lui Ioniţă Caloian, împăratul Ioan Assan al II-lea.

 

 

 

 

Imagini pentru cetatea veliko tarnovo photos

 

 

 

 Veliko Tărnovo, măreaţa capitală a Imperiului Româno-Bulgar, aflată de dealul Ţareveţ este străbătută de râul Iantra.

Atât ruinele vechii cetăţi, cât şi actualul oraş Veliko Tărnovo sunt impresionante.

La Veliko Tărnovo nu e doar istoria bulgarilor, ci şi a noastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/03/asanestii-primii-imparati-ai-imperiului-romano-bulgar/

http://epochtimes-romania.com/news/polemici-romano-bulgare-asupra-istoriei–196467

 

01/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Vaticanul a anunțat că va permite istoricilor accesul la documente desecretizate de arhivă privindu-l pe Papa Pius al XI- lea

 

 

 

Imagini pentru vatican photos

Foto: Catedrala Sf.Petru de la Vatican

 

 

Vaticanul va permite istoricilor accesul la documentele din arhiva Papei Pius al XII-lea

Vaticanul a anunțat că va permite istoricilor accesul la documente de arhivă privindu-l pe Papa Pius XII, criticat de mulți pentru lipsa de reacție față de politicile naziste în vremea războiului. Decizia a fost anunțată de Papa Francisc într-o adresare către angajații Arhivei Secrete a Vaticanului.

„Biserica nu se teme de istorie, dimpotrivă”, a spus Papa.

Arhivele ar urma să fie deschise la 2 martie 2020, la a 81-a aniversare a alegerii lui Pius al XII-lea ca Papă, a spus Francisc, potrivit unei transcrieri oficiale citate de DPA.

Papa de origine italiană Pius al XII-lea, care a condus Biserica Catolică între 1939-1958, a fost acuzat că a tratat cu indiferență uciderea evreilor de către naziști în Holocaust și nu l-a criticat niciodată pe liderul Germaniei naziste, Adolf Hitler.

Francisc, actualul Papă  a spus recent că după deschiderea arhivelor istorii vor putea „evalua în adevărata lumină” moștenirea fostului suveran pontif și „diplomația lui ascunsă, dar activă” din anii războiului.

31/05/2019 Posted by | CREDINTA, ISTORIE | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: