OFENSIVA PAGANISMULUI IN LUMEA CONTEMPORANA

MANIFESTARI  PAGANE

 

 

Cu fiecare zi ce trece, neo-păgânismul îşi face simţită prezenţa în societatea contemporană. El iese practic la rampă, dezvăluindu-şi convingerile şi zeii, ritualurile şi ceremoniile, dar îndeosebi dorinţa de a se face cunoscut şi a atrage noi adepţi cu exotismul său.

Neo-păgânismul este un termen generic care cuprinde multitudinea de mişcări de renaştere a religiilor antichităţii, ca şi curente care ambalează într-o formă modernă ideile păgâne antice. Printre religiile păgâne antice care renasc astăzi se numără politeismul grec şi roman, celtic, scandinav şi germanic, slav, egiptean şi al vechiului Hanaan, amerindian, vrăjitoria italiană – stregoneria, şamanismul, vrăjitoria clasică şi varianta sa modernă wicca, vrăjitoria africană etc. Pare că toţi zeii antichităţii, de la cei mai importanţi la cei mai neînsemnaţi, au prins viaţă şi vin cu putere să stăpânească lumea; nici unul nu este neglijat, nici unul nu este uitat.

De asemenea, termenul de neo-păgânism cuprinde amestecul heterogen al diferitelor credinţe şi zei, precum combinaţii între păgânismul antic şi religiile asiatice ca budismul sau hinduismul, sau cu conceptele curentelor feministe şi ecologiste contemporane. De aici se naşte o varietate nelimitată de credinţe şi idei.

Estimări ale numărului păgânilor de pe glob

Numărul celor care susţin că sunt adepţi ai acestor religii creşte pretutindeni pe glob, iar această creştere este una dintre cele mai de seamă evoluţii pe tărâmul religios contemporan. Numărul păgânilor nu este uşor de stabilit, deoarece nu mulţi dintre ei sunt dornici să-şi declare apartenenţa la păgânism, într-o lume care le este încă ostilă; prin urmare, cifrele vehiculate sunt, în general, estimări. Organizaţia Consultanţii din Ontario cu privire la toleranţa religioasă afirmă că numărul neo-păgânilor din lume se dublează la fiecare 18 luni.

În Marea Britanie, se estimează că există un sfert de milion de păgâni practicanţi, număr dublu faţă de acum un deceniu. Aceasta îi face mai numeroşi ca budiştii – care, potrivit recensământului din 2001, erau 144.500 – şi aproape la fel de numeroşi ca evreii (259.000).

Dintre grupările neo-păgâne, cei mai vizibili sunt adepţii wicca: 201.000 în Statele Unite ale Americii, 80.000 în Marea Britanie şi 20.000 în Australia. Se estimează că, în prezent, ar fi circa 750.000 – 1 milion de adepţi wicca în lume.

Recunoaşterea oficială şi acordarea de drepturi

În ultimele decenii ale secolului XX, aceste grupări neo-păgâne au început să ceară să fie recunoscute ca religii cu drepturi în diverse ţări. De exemplu, wicca este recunoscută ca religie în SUA şi Marea Britanie, unde în 2004, a avut loc prima căsătorie potrivit riturilor ei. Din anii ‘1970, asatru – păgânismul scandinav antic – este o religie în plină dezvoltare în ţările din nordul Europei şi America; ea a fost recunoscută în mod oficial în Islanda în 1972, în Norvegia în 1996, în Danemarca şi Suedia din 2007.

În 2006, grupul Ellinais (a se vedea articolul ,,Ianuarie 2007. Ceremonie păgână la Atena”) a obţinut recunoaşterea de către justiţia Greciei a politeismului grec antic ca religie oficială, cu drepturi. În Federaţia Rusă, minoritatea mari din Republica Mari El a obţinut legalizarea religiei sale păgâne, mari, şi dreptul de a o practica fără restricţii, după interdicţia dură din perioada sovietică; ea este recunoscută ca una dintre cele 3 credinţe tradiţionale, alături de creştinism şi islamism.

Peste tot în lume, păgânii alcătuiesc grupuri care să militeze pentru drepturile lor de a-şi practica nestânjenit credinţa, de a purta însemnele şi simbolurile ei, de a fi liberi de orice fel de presiune socială sau religioasă în instituţiile publice, de a se bucura de diverse beneficii materiale oferite, în general, cultelor religioase etc.

În SUA, există multe grupuri de acest gen. De pildă, în statul Missouri există Consiliul pentru Tradiţii Spirituale Alternative din St. Louis, care cuprinde 80-85 de membri activi în comunitatea din zonă în calitate de conducători de grup sau practicanţi solitari; în Texas există Consiliul pentru Arte Magice, care coordonează evenimente spirituale pentru comunitatea păgână din acest stat american; în Ohio există Sanctuarul Cercul, care organizează an de an Întrunirea Spiritului Păgân şi publică un buletin de ştiri trimestrial (despre Sanctuarul Cercul şi Selena Fox, marea preoteasă a sanctuarului, a se vedea articolul ,,De la renaşterea păgânismului la cultura păgână globală”, partea I, partea a II-a şi partea a III-a).

Un exemplu care vorbeşte de la sine despre preocupările acestor grupuri îl constituie următorul: în 2007, Selena Fox, marea preoteasă a Sanctuarului Cercul, a reuşit, prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti, să obţină ca pentagrama păgână să fie adăugată la lista simbolurilor religioase acceptate de armata americană pentru a fi gravate pe mormintele veteranilor de război.

Ulterior, în decembrie 2008, Copenhagen Post relata despre înfiinţarea primului cimitir păgân în oraşul danez Odense. În mai 2009, cotidianul norvegian Aftenposten nota că grupul Bifrost a primit autorizaţie pentru a înfiinţa un cimitir asatru în capitala ţării, Oslo. Ambele cimitire au forma conturului unei corăbii, potrivit tradiţiei vikingilor; cel danez adăposteşte urne şi sicrie, iar cel norvegian doar urne cu cenuşă.

 

Temeri generate de acordarea de drepturi grupurilor păgâne

În iulie 2009, poliţiştii păgâni din Marea Britanie, al căror număr este estimat la 500 de ofiţeri, s-au organizat în Asociaţia Poliţiştilor Păgâni. Membrii asociaţiei au purtat discuţii cu oficialii Ministerului de Interne, în urma cărora au primit dreptul de a-şi lua cel mult 8 zile libere pe an pentru sărbători precum Halloween sau solstiţiul de vară, zile care le vor fi scăzute din concediu. Poliţistul păgân Andy Pardy declara pentru periodicul Police Review: ,,Păgânii consideră că practicile lor au aceeaşi putere ca rugăciunile pentru creştini”; iar ofiţerul Andy Hill, un wiccan practicant, s-a oferit să folosească vrăji pentru a da o mână de ajutor colegilor la promovarea examenelor sau la vindecarea celor bolnavi.

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne a afirmat că ,,guvernul doreşte o poliţie care reflectă diversele comunităţi pe care le slujeşte. Este responsabilitatea ofiţerilor individuali de a face ajustări rezonabile (…), câtă vreme cerinţele operaţionale o permit”. Anul trecut, Ministerul de Interne a introdus un jurământ păgân pentru a fi folosit în tribunale şi de curând a început să permită existenţa capelanilor păgâni.

Criticii socotesc însă că această ultimă găselniţă – înfiinţarea Asociaţiei Poliţiştilor Păgâni – este doar cel mai recent exemplu de aplicare a corectitudinii politice: ,,Aici a ajuns poliţia după cei 10 ani de nebunie a diversităţii. Ofiţerii trebuie să fie definiţi de uniformă, nu de culoarea pielii sau credinţa religioasă. Tot ce fac aceste grupuri (n.r.: în Marea Britanie există Asociaţia Poliţiştilor Musulmani, respectiv evrei, sodomiţi, negri etc) este să alimenteze o cultură a divizării, a neliniştii permanente” …

De asemenea, în august 2009, în Bakersfield, California, a avut loc un incident care a stârnit dispute cu privire la practicarea religiei într-un loc public. Pe 12 august a.c., în Standard Park, grupul păgân Ravens Folk Kindred a săvârşit un ritual al recoltei.

Nedându-şi seama ce se întâmpla în parc, vecinii s-au speriat şi au chemat poliţia. Iniţial, ofiţerii de poliţie au ascultat explicaţiile păgânilor, permiţându-le să-şi continue ritualul, însă ulterior au revenit, cerându-le să părăsească zona. Păgânii, care au afirmat că sunt închinători ai lui Odin, zeitatea supremă din politeismul scandinav, au fost deranjaţi, invocând dreptul fiecărui om de a-şi practica liber religia. Şi, într-adevăr, mâine vor fi liberi să-şi săvârşească ritualurile idolatre oricând şi oriunde vor dori …

Situaţia s-a schimbat şi în închisorile americane şi britanice. În prezent, deţinuţilor păgâni li se permite să ceară vizita capelanilor păgâni sau conducătorilor grupului păgân din care fac parte, să poarte medalioane cu ciocanul zeului scandinav Thor sau alte însemne, să săvârşească unele ceremonii etc.

Sărbători publice

Crescând ca reprezentare şi vizibilitate, lumea păgână începe să organizeze diferite ceremonii în văzul lumii, cu scopul declarat de a schimba percepţia opiniei publice cu privire la păgânism, de a conferi încredere membrilor comunităţilor sale şi a strânge legăturile dintre ei.

Ca urmare, sunt organizate festivaluri religioase pentru cele 8 sărbători sabatice care împart Roata anului în mod egal: 1) Yule – solstiţiul de iarnă, 2) Imbolc, 3) Ostara – echinocţiul de primăvară (a se vedea articolul ,,Martie 2008. Ştiri din lumea largă – Sărbătoarea păgână Ostara”), 4) Beltane, 5) Miezul verii – solstiţiul de vară, 6) Lammas, 7) Mabon – echinocţiul de toamnă şi 8) Samhain. Ele celebrează conceptele fundamentale ale păgânismului şi relaţia dintre zeiţă şi zeu.

Beltane

Beltane este o sărbătoare celtică antică, care se ţinea în jurul datei de 1 mai, în Irlanda, Scoţia, regiunile celte din Ţara Galilor, Franţa şi Cornwall, pentru a marca începutul sezonului de vară pastoral când cirezile erau scoase la păşunat. Festivalul a persistat până prin anii ’1950, pentru a fi reînviat astăzi de diferite grupuri neo-păgâne în multe locuri din lume. De pildă, din 1988, un festival Beltane are loc an de an în noaptea de 30 aprilie pe Calton Hill din Edinburgh, Scoţia, la care participă până la 15.000 de persoane.

 

 

 

Imagine de la festivalul Beltane de pe Calton Hill (n.r.: aceasta este printre puţinele fotografii decente de la  acest festival, cele mai multe înfăţişând participanţi dezbrăcaţi)

 

Sărbătoarea constă în aprinderea de focuri care anunţă recolta şi prosperitatea anului, dansul în jurul unui ,,stâlp de mai” şi răsucirea de panglici strălucitoare într-o panglică împletită în jurul stâlpului. Ritualul simbolizează căsătoria dintre zeu şi zeiţă.

La începutul lunii mai 2009, Beltane a fost sărbătorit de membrii Sanctuarului Vieţii Universale în Jackson, Mississippi. Sărbătoarea a fost organizată într-o pădurice şi de către Sanctuarul Vântului Sfânt din Manalapan, New Jersey. Alianţa Paradei Păgâne a organizat praznicul de Beltane pentru păgânii din nord-estul Floridei şi sud-estul Georgiei. Beltane a fost sărbătorit cu mult fast şi la Londra şi alte oraşe britanice şi nordice.

Miezul verii

Miezul verii prăznuieşte solstiţiul de vară şi este o tradiţie antică în Suedia, Finlanda, Estonia, Lituania, Norvegia şi Danemarca. În prezent, s-a reluat celebrarea solstiţiului de vară în Marea Britanie, ţările nordice, America, Rusia etc. Locul cel mai cunoscut din lume unde are loc acest praznic păgân este monumentul preistoric de la Stonehenge, din Câmpia Salisbury, Wiltshire, Marea Britanie, administrat de organizaţia Moştenirea Engleză. Nu este cunoscut scopul ridicării monumentului în antichitate, însă neo-păgânii consideră că era un loc pentru celebrări păgâne legate de ciclul anului.

 

Stonehenge

 
photo by Gary Stafford – eFestivals.co.uk

După ce în 1985 au avut loc ciocniri între participanţii la festival şi poliţie, locul a fost închis până în 2000, an din care s-a reluat sărbătorirea solstiţiului de vară la Stonehenge. În 2009, s-a adunat un număr record de 36.500 de oameni pentru a privi răsăritul soarelui; drumurile au fost închise, vasta câmpie transformată în parcare pentru 6.500 de maşini era plină la 3 dimineaţa, plutind o atmosferă de carnaval.

Pe lângă mulţimile de iubitori de petreceri care vin doar pentru distracţie, sunt prezenţi o sumedenie de păgâni practicanţi, druizi, preotese wicca care îşi săvârşesc ritualurile. Anul acesta, druizii şi-au ţinut ceremonia lângă Heel Stone, piatră din complex aflată la capătul monumentului, un loc mai puţin aglomerat. Acolo s-au reunit Rollo Maughling, arhidruidul de Stonehenge, şi King Arthur Pendragon, conducătorul Ordinului Druid al Grupurilor Războinice Loiale Regelui Arthur, şi cetele lor.

Druidul Jim Saunders, membru al Ordinului Aes Dana Grove, declara: ,,Am săvârşit ritualul Awen în cerc, cântând pentru a ridica energia şi a cere pace şi tămăduire. Au fost 16 druizi aici, însă numai 3 am săvârşit ritualul în cerc. Din fericire, am vorbit cu oamenii pentru a semăna sămânţa cunoştinţei care va creşte”.

 

Ritualuri druidice, săvârşite la solstiţiul de vară la Stonehenge

Departe de Stonehenge, grupuri mult mai mici de oameni au celebrat solstiţiul de vară adunându-se înainte de răsăritul soarelui în grădini sau păduri, pe plaje sau vârfurile dealurilor în toată ţara, unii pentru ritualuri organizate, alţii de sine stătători.

Solstiţiul de vară reîncepe să fie prăznuit şi de păgânii din Rusia. În noaptea solstiţiului, pe o pajişte de lângă oraşul Maloiaroslaveţ, la 200 km vest de Moscova, ei s-au adunat pentru a vedea răsăritul soarelui. Pe pajişte a fost încropit un mic altar din buşteni, împodobit cu chipurile zeilor.

Păgânii ruşi săvârşesc un ritual al fertilităţii, numit Ivan Kupala, al cărui scop este auto-purificarea, unirea cu forţele naturii şi cinstirea zeului soarelui. Bătând în tamburină, marele preot cântă zeilor, înconjurat de câteva sute de adepţi ce poartă ornamente slave antice şi ghirlande de flori. La căderea întunericului, ei sar peste focuri, învârtesc roţi de lemn arzând care simbolizează căruţa soarelui şi pun să plutească pe râul din apropiere lumânări aprinse pentru a atrage norocul.

La sfârşitul lunii iunie, peste 50 de închinători din minoritatea mari din Federaţia Rusă s-au adunat într-un crâng sacru în afara satului Marisola. Mulţimea a stat într-o poiană în faţa unui molid, unde bărbaţii rosteau rugăciuni. Ei se rugau lui Osh Kughu Yumo – marele zeu alb, care a fost cinstit în acea zi ca zeitatea energiei creatoare, în cadrul sărbătorii care marchează sfârşitul lucrărilor de primăvară.

,,Nu suntem păgâni. Noi numm credinţa noastră religia tradiţională mari şi suntem înregistraţi oficial în republică”, afirma Viaceslav Mamaiev, care a coordonat ceremonia ca preot şef al districtului local Sernur. Poporul mari crede că Dumnezeu are 9 substanţe sau ipostasuri, de la dătătorul de viaţă Ilyan Yumo la zeiţa naşterii Shochinava, în cadrul unei religii animiste.

Nu au cărţi religioase, nici lăcaşuri, rugăciunile se ţin în crânguri şi unele sărbători includ sacrificarea rituală a animalelor. Pe alocuri s-a realizat un amestec straniu cu ortodoxia, unii păgâni având icoane şi mergând uneori la biserică.

Peste ocean, în Statele Unite ale Americii, membrii Centrului Bisericii Unite au afirmat că festivităţile organizate pentru solstiţiul de vară i-a ajutat să se identifice mai bine cu rădăcinile lor amerindiene. Ei au organizat o celebrare culturală de două zile; festivalul a cuprins câteva filme legate de subiect, discuţii despre cultura amerindiană, un concert de tobe şi o plimbare sacră în jurul Roţii Tratamentului, un simbol amerindian al universului sau al lui Dumnezeu.

Picnicuri, parade şi alte manifestări publice

În diferite momente din an, păgânii organizează evenimente care ajung adevărate tradiţii; la acestea au loc ritualuri, ceremonii, târguri cu obiecte vrăjitoreşti, cursuri despre diverse ‘arte’ vrăjitoreşti etc. De pildă, pe 13-14 iunie a.c., în statul Missouri a avut loc cel mai mare eveniment de acest gen din centrul Americii, Picnicul Păgân din St. Louis.

 De 17 ani, evenimentul are loc anual şi reuneşte mii de oameni pentru un sfârşit de săptămână. În acest an, două şcoli vrăjitoreşti de frunte au testat cunoştinţele participanţilor şi a fost prezent un mare vrăjitor, Oberon Zell.

O altă manifestare importantă este Ziua Mândriei Păgâne (Pagan Pride Day), organizată ca o mărturisire publică a credinţei păgâne. Data la care are loc Ziua Mândriei Păgâne variază, ceea ce se întâmplă şi în cazul altor manifestări păgâne. De exemplu, în sudul statului New Hampshire, Ziua Mândriei Păgâne va avea loc pe 12 septembrie la Biserica Unitariană Universalistă din Manchester şi i se face reclamă în ziarele locale. Vor participa 20 de neguţători cu produse păgâne: practicanţi reiki, ghicitori; vor avea loc ateliere despre diverse tradiţii păgâne, astrologie etc. Cei prezenţi vor fi invitaţi să meargă printr-un labirint de meditaţie şi să ia parte la un ritual public care va încheia ziua.

 

 

Ziua Mândriei Păgâne a avut loc deja în alte oraşe americane şi europene. La Nanaimo, Canada, evenimentul este organizat de Biserica Ceaunului Frunzei Verzi şi numărul participanţilor a crescut de la an la an, devenind o întrunire naţională. Kam Abbott de la Biserica Ceaunului Frunzei Verzi remarca că, de la an la an, oamenii îşi schimbă perceptibil atitudinea şi reacţiile faţă de păgânism.

În Monroe Park din Ogden, Ohio, păgânii au început Ziua Mândriei Păgâne cu un ritual de adorare a zeului egiptean Ra. Heather Couturier, unul dintre coordonatorii evenimentului, explica: ,,Am decis ca ceremonia de deschidere să fie un ritual către Ra, pentru că este un zeu al soarelui şi noi primim viaţă de la soare. În ce priveşte spiritualitatea, înţelegem că fiecare are o relaţie proprie cu divinul”.

Însă cea mai veche şi lungă paradă păgână are loc la Londra, an de an, la sfârşitul lunii mai. Anul acesta s-a desfăşurat pe 24 mai, fiind urmată de Gala Beltane în Conway Hall. Parada a fost condusă de vrăjitoarea Jeanette Ellis şi personajul mitic Jack cel verde (foto), urmaţi de câteva sute de păgâni îmbrăcaţi în diferite costume, corbi, toboşari cu pentagramă, uriaşi etc. Festivalul s-a încheiat cu un mare ritual vrăjitoresc.

,,Intrăm într-o nouă eră. Suntem tot mai mult acceptaţi. Păgânismul însuşi se reafirmă. A avut loc o schimbare cât se poate de dramatică în modul în care suntem percepuţi”, declara cu această ocazie Jeanette Ellis, care se ocupă de organizarea paradei de peste un deceniu. Ea este o vrăjitoare tradiţională, care ţine calea strămoşilor ei din vestul Irlandei şi se închină zeiţei celte Morrigan.

 Pe 31 iulie a.c., la Eugene, Oregon, a început festivalul de 3 zile Faerieworlds – Lumile Zânelor. Iată cum sună o reclamă la el: ,,În doar 7 ani, Faerieworlds a devenit primul festival mitic de muzică de pe Coasta de Vest. Reunind artişti renumiţi, câştigători de premii Grammy, artişti de estradă, arte şi vrăjitorii uimitoare, mii de fani călătoresc de pe tot globul în fiecare an către Eugene, Oregon, pentru a trăi magia Faerieworlds. Credem că spiritul revitalizant, tămăduitor şi transformator al tărâmului zânelor este viu şi lucrează în vieţile noastre: zânele inspiră şi provoacă, tămăduiesc şi dezvăluie, iluminează şi transcend. La Faerieworlds, vă invităm să intraţi pe Tărâmul sinelui magic şi să eliberaţi spiritul fermecat, minunat, magic care este înăuntrul vostru !”

La aceste evenimente, neo-păgânii se străduiesc să reînvie tot felul de tradiţii antice. Spre exemplu, grupul Dolmen Grove din zona Dorchester organizează anual unul dintre cele mai mari festivaluri păgâne din Marea Britanie. În 2007, după praznicul de Beltane, cei din grupul Dolmen Grove au mărşăluit împreună cu alţi păgâni pe Westminster Bridge şi au mers în Piaţa Parlamentului, unde au cerut dreptul de a practica religia antică a Britaniei şi au ridicat un stâlp de mai, pentru prima oară după mai bine de o mie de ani.

O altă tradiţie reînviată de acest grup în cadrul festivalului său este arderea unei structuri în formă de om, alcătuită din ramuri de salcie sau răchită. În trecut, celţii alcătuiau o astfel de efigie, cunoscută sub numele de Omul de răchită (Wicker Man), şi o umpleau cu prizonieri de război (a se vedea articolul ,,Omul – marfa cea mai căutată, cea mai traficată şi cea mai batjocorită (III)”) pe care îi aduceau jertfă zeilor. Astăzi, în frunzişul Omului de răchită sunt puse bileţele cu gândurile şi dorinţele celor prezenţi, şi i se va da foc la sfârşitul zilei.

 

Omul de răchită înaintea căruia se află 3 membri ai grupului Dolmen Grove, cel din dreapta fiind Chris Walsh, arhidruidul Melkin al grupului

 

Păgâni şi comunităţi păgâne încep să apară în toate colţurile lumii

Adrian Williams, membru al Partidului Comunist Sud-African, al Congresului Naţional African şi al parlamentului Africii de Sud, este un păgân purtător de pentagramă, care se numeşte pe sine wiccan eclectic. A fi vrăjitor în Africa de Sud înseamnă a te afla într-o situaţie delicată, cauzată de existenţa Actului de interdicţie a vrăjitoriei, valabil din 1957. Williams afirma: ,,Grupurile păgâne au cerut Comisiei de reformă a legii din Africa de Sud să ia în considerare abrogarea Actului de interdicţie a vrăjitoriei din 1957. Acesta interzice cunoştinţele sau practicarea vrăjitoriei, îi incriminează pe vrăjitori – ca şi practicarea divinaţiei. (…) Ar fi ideal dacă am putea schimba percepţia asupra vrăjitoriei”.

Şi în Italia renaşte vrăjitoria. La sfârşitul lunii octombrie 2008, la Castelul Sforzesco din Milano a fost sărbătorit Samhain, la care au fost aşteptaţi peste 10.000 de vizitatori. Mişcarea păgână italiană actuală urmează curentelor anterioare din Marea Britanie şi SUA, italienii grupându-se în jurul mişcărilor feministe şi ecologiste. Întemeietorul Cercului Răscrucilor din Milano, Davide Marre, îşi aminteşte că iniţial grupul său era extrem de redus, însă după 6 ani, are 200 de membri, ţine conferinţe, organizează grupuri de studii, are publicaţii etc.

Cotidianul Haaretz relata în martie a.c. despre existenţa păgânilor în Israel. Cercetătoarea Rinat Korbet de la Universitatea Bar-Ilan, care a scris o lucrare despre comunitatea păgână din Israel, afirmă: ,,Oamenii caută să ia esenţa păgânismului antic şi să o potrivească perioadei noastre de timp. Mulţi au altare acasă unde îşi pot exprima credinţa în natură şi zei. Toţi cei intervievaţi au luat parte la ceremonii şi ritualuri ale comunităţii, într-un mediu care favorizează spiritul păgânismului”.

Alon Kobets, de 29 de ani, deţine un site wicca şi estimează că în Israel ar exista circa 150 de păgâni. Datorită opoziţiei evreieşti puternice faţă de păgânism, majoritatea păgânilor nu-şi dezvăluie credinţa decât celor care o împărtăşesc. El susţine că neo-păgânii par a fi, în general, mai interesaţi de zeii nordici sau celtici decât de cei ai vechiului Hanaan: ,,Ca parte a interesului pentru tradiţiile locale, există o concentrare pe zeii şi tradiţiile hananeene care au existat aici. Oamenii sunt interesaţi de ele, însă din ceea ce am studiat, nu cred că este o temă dominantă. Am văzut mai mulţi oameni care cred în druidismul celtic, şamanism şi religiile indiene”.

De exemplu, soldatul israelian Omer se consideră păgân şi a jurat supunere la 3 zei antici. El a declarat că aceştia i s-au arătat în timpul luptelor din Gaza şi i-au dat putere în momentele cele mai grele. Alt soldat relatează că s-a rugat lui Anat, zeul hananean al războiului, fiind într-o unitate de luptă de elită.

Societatea contemporană, avidă de noi mode şi lucruri senzaţionale, crede că păgânismul aşează la picioarele ei o lume exotică: despre aceasta vorbeşte înfrigurarea cu care oamenii de astăzi acceptă idei şi mentalităţi idolatre. Poate fiindcă păgânismul oferă omului modern ceea ce-şi doreşte cel mai mult: să fie liber să aleagă ce şi cum să creadă, singur şi fără a ţine cont de nimeni şi părerea nimănui.

În realitate, omul a fost întotdeauna liber să aleagă în ce crede, având liberul arbitru. Doar conştiinţa era cea care-i dicta să aleagă între bine şi rău şi să judece lucrurile cu dreaptă socotinţă. Şi a avea dreaptă socotinţă înseamnă şi a lua aminte la înaintaşii tăi, fiindcă este lipsit de înţelepciune a nu te folosi de experienţa celor dinaintea ta şi a nu-ţi feri paşii vieţii de necazuri, dacă este cu putinţă.

Dar dacă astăzi, omul preferă să-şi ignore conştiinţa şi să dispreţuiască învăţămintele ce se pot trage din istoria omenească, este la urma urmei liber să o facă. Rămâne să răspundă înaintea Ziditorului său pentru ce-a făcut cu libertatea pe care a avut-o, cu raţiunea pe care i-a dăruit-o, şi cu toate celelalte daruri de care s-a bucurat o viaţă întreagă.

 

Sursa: catacombeleortodoxiei.ro

Publicitate

Raspandirea paganismului in spatiul post sovietic, o poveste urata cu manipulatori si servicii secrete…

Rodnoverii (de la cuvantul rus rodnoverie, compus din de rodno «adevarata  » et vera « credinta»), miscare numita de asemenea rodisme (pодянство), este o miscare neopaganista slava de reconstructie  a vechii religii a slavilor.

Primele comunitati  radnoveriene ruse au aparut la sfarsitul lui 1982 si nu aveau un statut oficial, astfel incat e dificil sa li se estimeze importanta.  In timpul URSS , astfel de comunitati se intalneau in Rusia, Ucraina, Belarus si  reuneau in principal intelectuali, oameni de stiinta si artisti care nu acceptau traditiile ortodoxe.

Dupa destramarea URSS, acestor miscari  li se adăugă orientările naţionaliste.

Tendinţele naţionaliste pot fi considerate un efect al încercărilor de construcţie identitară de după destrămarea Uniunii Sovietice.

 

 In timpul conflictului din 1993 izbucnit intre presedintele Eltin si Parlament, la televiziune au putut fi vazute  pe uniformele negre ale unor militanti, cunoscuti ca facind parte din Unitatea Nationala Rusa (UNR), adepta  a mitologiei slave, vechi simboluri pagane.

 

 In actiunile sale propagandistice  Unitatea Nationala Rusa ,  militeaza pentru  o „renastere”  neopagina, in care  rusii sunt vazuti ca   „rasa superioara” din rindurile careia se va alege viitorul lider mondial.

Barkasov,”fuhrerul”acestei organizatii,  un instructor profesionist de karate   fara  educatie superioara , a declarat ca isi poate zdrobi adversarii politici”folosind puteri supranaturale”.
El a mai spus  ca s-a pregatit pentru a intra in politica inca de la mijlocul anilor ’80,  sub indrumarea unor „experti”.

 

Se pare ca acesti „experti” ar fi fost de fapt fosti ofiteri GPU (serviciile secrete militare sovietice), si pot fi intalniti si azi in cercul apropiatilor lui Barkasov.

UNR este inregistrat ca partid politic, si  participa la alegerile prezidentiale si parlamentare din 1999.In UNR domneste o disciplina de fier.

 

Multi dintre membrii organizatiei au luptat in razboiul din Cecenia sau au luat parte la diferite atentate.

Un alt adept al neopaginismului rusesc este Alexandr Belov, cunoscut si sub numele pagin de „Selidor”. Este si el practicant al artelor martiale si in plus actor amator , si promotor al  „barbarismului”, unica ideologie viabila in realitatea contemporana,dupa parerea lui.

 

El spune ca aderat la paginism din momentul in care si-a dezvoltat propriul stil de lupta, care are la baza stilul slavilor precrestini , stil de lupta a devenit foarte popular in Rusia.
„Barbarismul” ar  avea menirea  de a permite intoarcerea la un mod natural de viata, bazat pe forme primitive de supravietuire si de respingere a civilizatiei .

 Deviza sa este: „Trebuie sa vrei sa devii un luptator barbar”.

 

Incurajat de succesul obtinut de scoalile sale de arte martiale, care au proliferat in intreaga Rusie,Belov incearca acum sa  dea o noua dimensiune  spirituala miscarii sale,motiv pentru care antrenamentele fizice sunt dublate de practici spirituale speciale menite sa stabileasca o „comunicare intre luptator si patronul sau divin, un zeu arian”.

Intr-un interviu acordat recent, Belov a declarat ca interesul sau pentru parapsihologia artelor martiale dateaza din tinerete, cand a facut parte dintr-un grup care participa la experimente stiintifice neconventionale, supervizate de un departament special al KGB.

 

 

Grupurile de acest gen, care se ascund in spatele unor activitati aparent normale, sunt  destul de numeroase in Rusia. Majoritatea  lor sunt cracterizate  dispretul  fata de valorile traditionale. Grupuri precum „Dragonul negru” sau „Crucea sudului” au fost cercetate de mai multe ori pentru posesie si trafic de droguri si arme.

 

„Partidul lui Korciagin”, „Miscarea Nationala Rusa de Eliberare” , „Alianta Nordului”, „Partidul Socialismului Spiritual” sau „Uniunea cununilor”, condusa de Victor Bezverki, (care a publicat pentru prima data Mein Kampf in Rusia), nu pot fi definite in nici un caz ca fiind exclusiv religioase, dar nici ca organizatii sau asociatii politice.

Cu timpul, datorita nationalistilor rusi, a luat fiinta o noua doctrina extremista, un mixtum compozitum de traditii  slave precrestine si rasism de cea mai pura extractie nazista.

 

Liderul „Partidului Rus”, Ivanov-Suharevski, a inventat  si un termen special pentru  doctrina  pe care o propovaduieste– RUSISMUL.

Adeptii doctrinei  rusismului se prezinta ca fiind preoti „ai noii religii” sau „volhvi”,  un cuvant rusesc vechi,  pentru  vrajitori .

Ei au adoptat nume „sacre”, asa incat Viktor Bezverki si Alexei Dobrovolski sint cunoscuti acum ca „Volhv Ostromir” si, respectiv, „Volhv Dobroslav”. Cu toate acestea, in ciuda pretentiilor religioase ale acestor preoti, dimensiunea lor morala lasa mult de dorit.

 Bezverki-Ostromir, fost ofiter de marina, a fost dat afara dupa ce s-a dovedit ca a fiert craniul unui marinar mort, in „scopuri rituale”,potrivit spuselor sale.

 

Un alt apostol neopagin, Valeri Emelianov, a fost internat intr-un spital de nebuni dupa ce si-a ucis sotia cu lovituri de topor.

Primii preoti care au incercat sa reconstruiasca paginismul slav credeau in caracterul divin al originii stramosilor lor, „rusii antici”, care erau „fiii iubiti ai lui Dajdbog, bunicul tuturor raselor ariene”.

Dajdbog era un zeu solar, intr-un panteon care-i mai cuprindea pe Svarog (creatorul Universului) si pe Perun (zeul razboiului).

Neopaganii nationalisti rusi au resuscitat aceste credinte primitive pentru fanatizarea adeptilor lor.

 

 

In viziunea lor, istoria omenirii este o lupta neintrerupta intre arieni, pastratorii vechilor credinte, si descendentii „religiilor intunecate”, care au animat populatiile vechii Atlantide.
In cartea sa de capatai, teoreticianul rusist Vladimir Istarkov propune o revizuire a istoriei, in sensul ca rusii antici i-au invins pe atlanti si le-au scufundat continentul, o parte din acestia din urma reusind insa sa scape si sa se ascunda in Egipt.

Acolo, nazuind mereu la dominatia mondiala, atlantii au folosit magia neagra pentru a crea o rasa de „clone slave” care sa le serveasca interesele, atacind din interior statele ariene si pervertindu-le morala. Dupa cum era de asteptat, aceste clone sint evreii, iar Holocaustul este deci legitim.

 

Aceste miscari cred ca lumea este victima unei conspiratii iudeo-atlante si ca nu se poate iesi din aceasta situatie decit reinviind valorile credintelor rusesti precrestine.

Istarkov a promis chiar ca, deindata ce va cistiga puterea, crucile de pe bisericile crestine vor fi inlocuite cu zvastici. Acest lucru nu este de mirare din moment ce asemanarile cu fascismul hitlerist nu sint  ascunse, ci chiar  incurajate fatis.

 

Pentru oricare observator atent al  ideologiei  acestor miscari este evident ca ele respecta un sablon general, bazat pe nationalismul extremist de factura rasista, invesmantat  intr-un nimb sacru care exalta vechile mosteniri ale vechilor credinte .

Modelul este  unul faraonic, in care conducatorul politic este fie zeu, fie alesul zeilor, depozitarul revelatiilor divine si posesorul exclusiv al capacitatii de a vorbi lui Dumnezeu.

 

Astfel de doctrine , in fapt  experimente sociale cu foarte multe implicatii in lumea actuala, nu se putea naste in mintea unor detinuti de drept comun.

Liniile generale unor asemenea culte politico-religioase au fost trasate cu siguranta de sociologi , ramasi in umbra si cunoscuti doar de serviciile secrete.
Si in literatura  postdecembrista din Romania au putut fi intalnite incercari de revitalizare a unor vechi mituri nationale.

 

 Neindoielnic  fost o schema generala a serviciilor secrete din tarile comuniste, care insa nu a prins in Romania.
Ceea ce se poate afirma cu tarie este insa faptul ca o asemenea orinduire, in care statul se confunda cu religia, ar fi fost singurul mod de salvare  a ce se mai putea salva din ideologia totalitarista din tarile fostului lagar socialist, odata ce s-au declansat  schimbarile survenite dupa anul 1989.

  Se pare ca in Rusia astfel de miscari au gasit teren fertil,ceea ce nu a fost cazul in Romania.Exte bine totusi sa stim care sunt radacinile acestui fenomen , care sunt cauzele lui si cine sta in spatele acestor preoti-ofiteri .