Motto:
Rareori poate fi vazut atâta dispreț față de propriul neam, ca la unii români
Atâta dispreț față de propriul neam, ca la unii români, nu am văzut nicăieri!…
Există la noi, românii, prea mulți indivizi care se cred mentori naționali și musai să spună despre noi înșine – generalizând ilicit și grav spunând „noi, românii“ sau „așa e la români“ – că suntem leneși, hoți, proști și alte asemenea însușiri negative.
A devenit obligatoriu pentru acești ipochimeni – unii fiind chiar cadre didactice universitare sau politicaștri – să ne minimalizeze sau chiar să nege istoria poporului nostru și eroii neamului, să înjure biserica ortodoxă, dar, în schimb, să ridice în slăvi, copiindu-se între ei, „valorile“ Occidentului, cultura și civilizația unora care nu ne sunt cu absolut nimic superiori, ci, din contră, au un amalgam de cultură furată de la veritabilii creatori de cultură și civilizație!
A devenit evident că există un centru de inculcare în opinia publică a ideii de a ne determina să ne denigrăm singuri, fiindcă „așa-i desenul“ și așa le-au băgat românilor în cap, din 1990 încoace, alde Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, Ovidiu Pecican, sau mai știu eu care alte lichele autohtone sau venetici.
Și toate acestea în consonanță sau în acompanierea campaniei de discreditare a românilor de către mass media occidentale, sau chiar de lucrări „prestigioase“, ca, de exemplu, dicționarele Le Petit Robert, Larousse etc., care-i prezintă permanent pe români ca pe niște monștri, dar ilustrând asemenea alegații cu figurile și faptele, comportamentele țiganilor.
Nu cred că există la alte popoare de pe pământ atât de mulți indivizi care să se întreacă în desconsiderarea țării lor mai tare decât în România. Nici o urmă de demnitate sau de mândrie națională la indivizii respectivi. Parcă suntem blestemați să le acceptăm masochismul și turnatul ligheanului cu lături în propriul cap !
Norocul nostru e că nu chiar toți românii au înghițit pe nemestecate acest dispreț față de propria națiune și nu se aruncă, așa că disperații, să-și batjocorească propriul neam.
Dar, din păcate, sunt prea puțini și nici aceștia, patrioți autentici, nu sunt în stare să se solidarizeze și să se opună denigrării poporului român.
Am avut ocazia să merg pe patru continente, ca turist, nu ca slugă la străini și să cunosc cele mai diferite culturi.
O spun clar și răspicat: românul este mult mai inteligent, mai harnic și mai cu mult bun simț față de cetățenii multor țări care sunt privite de aici, de acasă, cu invidie, fiind considerate – fals! – ca repere de civilizație și prosperitate, deși ele sunt în același stadiu de decadență morală ca și Imperiul Roman înainte de prăbușire!
Marius-Albin MARINESCU
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 