CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Planuri secrete de instaurare a unei noi ordini mondiale DEZVĂLUITE de Henry Kissinger

 

 

 

Motto:

 

 

„Fie ca vreti, fie că nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este dacă va fi acceptat sau impus.”

(James P. Wartburg, bancher american şi consilier financiar al Preşedintelui Franklin D. Roosevelt).

 

 

 

 

Foto: Reversul marelui sigiliu al Statelor Unite ale Americii

 

 

 

Novus Ordo Seculorum este una din cele doua devize  care apar pe reversul  Marelui Sigiliu al Statelor Unite ale Americii (cealalta fiind Annuit Coeptis, care  inseamna “inceputul a fost incuviintat”, care se refera printre altele, la reusita  conspiratiei de punere a bazelor statului masonic american).

 Expresia Novus Ordo Seculorum se traduce literal prin Noua Ordine a Secolelor si nu prin  NOUA ORDINE MONDIALA, ceea ce in limba latina ar corespunde cu  « Novus Ordo Mundi ».

 

Ceea ce indeobste numim realitate istorica, este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri.

Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul.

Nu este decat varful aisbergului.

Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani.

Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati…

Iluminaţii, organizaţia ocultă în jurul căreia se află cele mai multe controverse şi teorii ale conspiraţiei.

În istorie Iluminaţii au luat naştere ca organizaţie undeva în anul 1776, însă, potrivit izvoarelor şi datelor adunate de cercetători şi oameni de ştiinţă, apariţia lor s-a făcut cu mii de ani în urmă.

Undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiraţie al cărei scop final era dominarea întregii lumi – scop care a rămas viu şi astăzi. In locul ascuns unde se contopeau civilizaţiile Sumerului şi Mesopotamiei.

Undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiraţie al cărei scop final era dominarea întregii lumi – scop care a rămas viu şi astăzi.

In locul  unde se contopeau civilizaţiile Sumerului şi Mesopotamiei, lua naştere aşa numita „Fratie  a sarpelui”.

Cei grupaţi în Frăţia Şarpelui oficiau un cult în care îl venerau pe Diavol, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu , cel mai vechi demon trimis pe aceasta planetă.

Liderii acestui cult de origine îşi spuneau ei înşişi Iluminati, deoarece în cadrul ritualurilor  primeau lumina direct de la stapanul lor din intuneric.

Au privit din umbră naşterea şi decăderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creştinismului şi Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, şi a Renaşterii.

Au decis să iasă la lumină de abia în seara zilei de 1 mai 1776, când germanul Adam Weishaupt   a primit ordinul de a fonda în oraşul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminaţilor Bavarezi.

Adam Jean Weishaupt, care s-a născut la 6 februarie 1748, în Bavaria. Tatăl său, profesor la Universitatea din Ingolstadt, i-a făcut rost de o bursă la Colegiul Călugărilor Iezuiţi, şi astfel Jean a devenit student la Drept la numai 15 ani. Interesant este că, între ei, membrii ordinului nu-şi spuneau Illuminati, ci „Perfectibilii”.

Oricum, numele ordinului s-a raportat întotdeauna la iluminism. Ingolstadt era fieful de neclintit al iezuiţilor, care se stabiliseră acolo cu două secole înainte.

Opoziţia nu era tolerată, deşi iezuiţii fuseseră suprimaţi, în parte, de Papa Clement al XIV-lea. De altfel, s-a spus că ei au beneficiat de cel mai mare şi mai puternic serviciu secret din lume.

Ordinul Iezuiţilor fusese  înfiinţat de Ignatiu de Loyola şi de alţi nouă camarazi, asemenea Ordinului Templier. Este uimitor că adepţii Teoriei Conspiraţiei cred că iezuiţii au jucat un rol şi în întocmirea „Protocoalelor Înţelepţilor Sionului”, dar şi cu „Tainele Bătrânilor din Bourg – Fontaine”, o altă operă provocatoare.

Ei bine, se pare că de la iezuiţi au preluat Illuminati interpretarea iniţialelor „INRI”, („Iisus Nazarenus, Rex Iudaeorum” sau „Iisus Nazareteanul, Regele Iudeilor”) de pe crucea Mântuitorului, dar care în accepţia lor înseamnă „Iustum Necar Reges Impius”, adică „Nimiciţi împăraţii netrebnici”.

Adam Jean Weishaupt, ajuns profesor de drept canonic, a înfiinţat Ordinul Illuminati, la 1 mai 1776, în Ingolstadt. Mişcarea a fost formată din liber-cugetători, liberali, republicani, deci antimonarhişti, recrutaţi din lojile masonice din Germania, şi a urmărit să promoveze perfecţionismul prin intermediul şcolilor de mistere. În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat şi desfiinţat de către guvernul Bavariei pentru un presupus complot, după care a fost interzis pe întreg teritoriul german.

Acuzaţia adusă ordinului a fost aceea că scopul său era să răstoarne toate monarhiile şi religiile de stat din Europa. Numeroşi oameni de cultură din acea vreme au crezut în acest lucru, aceştia susţinând că Illuminati încearcă să se infiltreze în toate guvernele europene pentru a le putea răsturna de la putere.

De altfel, Illuminati şi-au schimbat regulamentele pentru a se potrivi cu cele ale iezuiţilor. „Acest mijloc consta, în principal, în introducerea obligaţiei de a da dovadă de supunere necondiţionată şi a unei supravegheri reciproce între membri, precum şi a unei confesiuni auricolare, pe care fiecare membru inferior în rang trebuie să i-o facă superiorului său”, spun sursele istorice.

Iar iezuiţii erau ocrotiţi şi primeau mărturisiri exact de la acele persoane care trebuiau să le fie împotrivă.

Organizaţia a recrutat pentru început o serie de militanti liberi cugetători, secularişti şi republicani recrutaţi din Marea Loja Masonică a Germaniei.

Alarmaţi de activitatile lor subversive, autorităţile bavareze au crezut că au distrus ordinul în anul 1785, însă se înşelau amarnic.

Nu se ştie exact cât de mare a fost  înrâurirea acestora, dar se poate observa că, după uluitoarea înfăptuire a lui Weishaupt, ca din ordinul unei instituţii mult mai vechi s-au iscat, deodată, revolte în toată lumea, iar echilibrul forţelor s-a schimbat cum nu se întâmplase până atunci.

 Iluminaţii bavarezi erau organizaţi precum cercurile din interiorul altor cercuri, într-o structura similară foilor de ceapă.

Daca iniţiaţii se dovedeau demni şi discreţi în păstrarea secretelor transmise, puteau avansa într-un cerc mai mic, unde cunoşteau secrete mai importante. 

In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare distanţa între Frankfurt şi Paris. Providenţa a făcut ca acesta să fie trăsnit în timpul unei furtuni.

Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele de ” Noul Testament al Satanei”.

 

Primul  punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale :

“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremaţia asupra celor mulţi.

Atfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială şi păreri contradictorii, încât oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură şi sunt convinsi ca nu este bine sa aiba  vreo opinie personala cu privire la politica.

Trebuie aprinse pasiunile poporului. În acest scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit şi dezgustătoare”.

 

După Al Doilea Război Mondial, ei au actionat  pentru a  conduce  statele , supunându-le economic, prin oameni de afaceri  care au fost puternic susținuți de organizații de lobby.

Liderii globali au cumpărat cele mai importante industrii ale diverselor state și au impus pe piețe alimente și alte produse internaționale în detrimentul celor autohtone, au creat legi și directive mondiale, ceea ce a condus la o puternică influență politică a conducătorilor lumii; prin companiile de lobby au influențat sau chiar dictat politicile naționale ale țărilor, iar cu ajutorul ONG-urilor au creat un anumit tip de „om nou”.

Guvernul Mondial funcționează ca un organism bazat pe o legătură ombilicală între statele membre ale Grupului celor Opt (Rusia, Germania, Franța, SUA, Italia, Marea Britanie, Canada și Japonia), instituții bancare ale acestora, organisme internaționale, organizații de lobby, politicieni, mass-media, afaceriști, servicii secrete, grupări de crimă organizată, instituții de învățământ, ONG-uri, fundații, cluburi și reprezentanți ai principalelor industrii în dezvoltarea unui stat.

Cine sunt în prezent Iluminaţii si ce planuri au pentru lume, aflam din cand in cand din declaratiile „scapate”voit sau nu de unele personaje proeminente ale acestei structuri malefice.

Dacă marile puteri economice și politice sunt niște pioni, mânuiți din umbră de adevărații stăpâni ai lumii care conduc lumea. Ei fac legea, fabrică ideologii, religii, instaurează guverne. Ei au creat capitalismul, dar și comunismul.

Tot ei fac alianțe militare sau economice si decid când un președinte trebuie schimbat, precum o piesă de șah uzată.

ONU, NATO, SUA, Rusia nu sunt decât terenul de joc.

Timpul le-a direcționat politica în patru direcții. Crează conflicte și războaie în zonele provocate, care luptă una împotriva alteia și nu împotriva dușmanului adevărat, nu apar niciodată în văzul tuturor şi inanțează toate părțile aflate în conflict.

 

Recent, Henry Kissinger,omul care a influenţat istoria de după război mai mult decât oricine altcineva, a acordat un interviu în  prestigioasa publicatie germana „Der Spiegel”.

 

 

Henry Kissinger

 

Henry Alfred Kissinger ( Heinz Alfred Kissinger, n.27 mai 1923, Furth, in Bavaria,  a fost Secretar de Stat  al Administrației Americane în timpul presedintilor  Richard Nixon și Gerald Ford. A  jucat un rol cheie în diplomația mondială între 1969 si  1977 . În anul 1973  i-a fost acordat, alături de generalul vietnamez  Le Duc Tho, premiul Nobel pentru Pace  pentru contribuția decisivă la încetarea devastatorului conflict militar din Vietnam. 

Presa americană spunea despre consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Nixon că el este, de fapt, „adevăratul președinte”.

Henry Kissinger a devenit un oficial de rang înalt al organizației evreiești B’nai B’rith și, de asemenea, membru al grupului Bilderberg și al Comisiei Trilaterale. Aparține Marii Loji francmasonice elvețiene Alpina, Clubului elitist Bohemian și este un membru al Cluburilor Phi Beta Cappa, Cosmos, Federal City și Century.

Noua Ordine Mondială. Care sunt planurile secrete, DEZVĂLUITE de Henry Kissinger

 

 KIssinger  subliniază necesitatea urgentă de a înființa o nouă ordine mondială, doar că realizarea acestui proiect va fi lungă şi complicată. „Nu există reguli universal acceptate” afirmă Kissinger. „Există punctul de vedere chinez, cel islamic, cel vestic şi, într-o oarecare măsură, cel rus. Iar acestea nu sunt întotdeauna compatibile”.

Kissinger este, fără îndoială, un mare strateg, deşi scopurile ultime ale strategiei sale au fost deseori puse sub semnul întrebării de către analişti.

Fraza de mai sus, deşi pare o banalitate, are darul de a distruge valori şi principii, cu ajutorul relativizării.Odată plantată ca bază de plecare a discuţiei, justifică minunat doza de realpolitik servită imediat, noteazăobiectiv.info.

„Europa şi America nu înţeleg impactul acestor evenimente, începând cu negocierile relaţiilor economice ale Ucrainei cu Uniunea Europeană şi continuând cu demonstraţiile din Kiev”. „Toate acestea”, consideră eminenţa cenuşie a multor administraţii americane, „precum şi impactul lor, ar fi trebuit să devină subiectul unui dialog cu Rusia”.

În opinia sa, introducerea de noi sancţiuni împotriva Rusiei ar fi o greşeală.”Trebuie să ţinem minte că Rusia este o parte importantă a sistemului internaţional, astfel că este folositoare în rezolvarea multor crize diverse, de exemplu în cea a proliferării nucleare a Iranului şi Siriei „.

Cu cinismul care-l caracterizează, Kissinger mai sfătuieşte Ucraina să nu spere că va deveni membră NATO în viitorul apropiat, deoarece Alianţa nu va vota niciodată unanim în favoarea includerii Ucrainei.

Poziţia brutală a lui Kissinger, şi, de asemenea, apropierea faţă de Moscova şi de regimurile comuniste a fostului om de stat n-ar trebui să mire pe nimeni. Kissinger a fost şi rămâne subiectul mai multor scandaluri majore.Este cel care l-a împiedicat pe Soljeniţîn să se apropie de Casa Albă.

Este cel care a inventat scuze dintre cele mai halucinante pentru masacrul din Piaţa Tienanmen, comis de comuniştii chinezi.Este cel care a reuşit (împreună cu premierul canadian Pierre Trudeau) să dea Chinei comuniste un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, după un bizar turneu ocult prin ţara asiatică.

Tot Kissinger este cel care a negociat cu Vietkong-ul atât din partea SUA, cât şi – incredibil pentru perioada respectivă – din partea Rusiei.

De fapt există voci care afirmă că fostul om de stat este arhitectul bombardamentelor din Hanoi, efectuate în ziua de Crăciun a anului 1972, unii analişti cerând chiar judecarea sa pentru crime de război.

Asta nu l-a împiedicat să primească premiul Nobel pentru Pace în 1973, tocmai pentru negocierea terminării războiului cu Vietnam-ul – făcută de altfel în condiţii extrem de dezavantajoase pentru SUA.Dacă nu ar fi destul, la adresa respectatului Kissinger au existat chiar bănuieli că ar lucra în cadrul KGB.

Acuzaţiile îl implică pe celebrul colonel Michal Goleniewski, care lucra pentru serviciul de spionaj polonez. Acesta a început să lucreze împotriva Blocului Comunist trimiţând aliaţilor occidentali informaţii despre mai mulţi spioni sovietici de vârf.

După cum era de aşteptat, la scurt timp după, Goleniewski a trebuit să se refugieze, în Vest ocazie cu care a înmânat Occidentalilor o listă a unor spioni sovietici de top implantaţi în diverse poziţii cheie.

Informaţiile se pare că au totalizat un dosar ultrasecret de 5 mii de pagini, despre operaţiunile de spionaj ale URSS.

Un an mai târziu Goleniewski ajungea în SUA, unde cerea să-l vadă pe preşedintele Kennedy, pe motiv că are informaţii despre un super-spion la vârful administraţiei americane.

Întâlnirea nu s-a mai produs, ofiţerul polonez întâlnindu-se doar cu şeful CIA căruia i-a şoptit numele lui Kissinger, scrie epochtimes.com. Dar Kissinger era la vremea aceea „too big to fail”, iar istoria s-a scris cum s-a scris.

 

 

 

 

Illuminati – Stapanii din umbra

 

 

 Ce vor de fapt Illuminati? 

Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale.

Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea.

Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane.

In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.

Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor „evolua” lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta.

Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani.

Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista, spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. 

Referindu-se la sursa de inspiraţie oferită de Illuminati pentru diverse curente politice dictatoriale, celebrul politician englez (dar şi francmason declarat) Winston Churchill, prim-ministrul Regatului Unit în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, avea să declare în publicaţia „Illustrated Sunday Herald”, la 8 februarie 1920:

„Epoca lui «Spartacus» Weishaupt, trecând prin cea a lui Karl Marx, pentru a ajunge acum în cea a lui Troţki – Rusia, Bela Kuhn – Ungaria, Rosa Luxemburg – Germania şi Emma Goldman – SUA (cu toţii, exponenţi ai comunismului agresiv – n.n.), această conspiraţie mondială pentru nimicirea civilizaţiei şi reconstruirea societăţii pe baza stopării dezvoltării, a unei răutăţi meschine şi a unei imposibile egalităţi n-a făcut decât să se extindă încontinuu”. 

Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:-Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele… 
 
 

 

 

 

 

Surse:  descopera.ro/teoria-conspiratiei ; likenews.ro/; dcnews.ro

 

Publicitate

14/04/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Henry Kissinger : „E nevoie urgentă de o Nouă Ordine Mondială ! „

 

 

Henry Alfred Kissinger ( Heinz Alfred Kissinger, n.27 mai 1923, Furth, in Bavaria),  a fost Secretar de Stat  al Administrației Americane în timpul presedintilor  Richard Nixon și Gerald Ford. 

A  jucat un rol cheie în diplomația mondială între 1969 si  1977 .

În anul 1973  i-a fost acordat, alături de generalul vietnamez  Le Duc Tho, premiul Nobel pentru Pace  pentru contribuția decisivă la încetarea devastatorului conflict militar din Vietnam. 

Presa americană spunea despre consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Nixon că el este, de fapt, „adevăratul președinte”.

Henry Kissinger a devenit un oficial de rang înalt al organizației evreiești B’nai B’rith și, de asemenea, membru al grupului Bilderberg și al Comisiei Trilaterale.

Aparține Marii Loji francmasonice elvețiene Alpina, Clubului elitist Bohemian și este un membru al Cluburilor Phi Beta Cappa, Cosmos, Federal City și Century.

Reversul Marelui Sigiliu al Statelor Unite ale Americii

Noua Ordine Mondială. Care sunt planurile secrete, DEZVĂLUITE de Henry Kissinger

 

De curând Henry Kissinger, omul care a influenţat istoria de după război mai mult decât oricine altcineva, a dat un interviu în Der Spiegel, în care sublinia că este nevoie urgentă de o nouă ordine mondială, dar că realizarea acestui proiect va fi lungă şi complicată.

„Nu există reguli universal acceptate” afirmă Kissinger. „Există punctul de vedere chinez, cel islamic, cel vestic şi, într-o oarecare măsură, cel rus. Iar acestea nu sunt întotdeauna compatibile”.

Kissinger este, fără îndoială, un mare strateg, deşi scopurile ultime ale strategiei sale au fost deseori puse sub semnul întrebării de către analişti. Fraza de mai sus, deşi pare o banalitate, are darul de a distruge valori şi principii, cu ajutorul relativizării.

Odată plantată ca bază de plecare a discuţiei, justifică minunat doza de realpolitik servită imediat.

„Europa şi America nu înţeleg impactul acestor evenimente, începând cu negocierile relaţiilor economice ale Ucrainei cu Uniunea Europeană şi continuând cu demonstraţiile din Kiev”.

„Toate acestea”, consideră eminenţa cenuşie a multor administraţii americane, „precum şi impactul lor, ar fi trebuit să devină subiectul unui dialog cu Rusia”.

În opinia sa, introducerea de noi sancţiuni împotriva Rusiei ar fi o greşeală.

„Trebuie să ţinem minte că Rusia este o parte importantă a sistemului internaţional, astfel că este folositoare în rezolvarea multor crize diverse, de exemplu în cea a proliferării nucleare a Iranului şi Siriei „.

Cu cinismul care-l caracterizează, Kissinger mai sfătuieşte Ucraina să nu spere că va deveni membră NATO în viitorul apropiat, deoarece Alianţa nu va vota niciodată unanim în favoarea includerii Ucrainei.

Poziţia brutală a lui Kissinger, şi, de asemenea, apropierea faţă de Moscova şi de regimurile comuniste a fostului om de stat n-ar trebui să mire pe nimeni.

Kissinger a fost şi rămâne subiectul mai multor scandaluri majore.

 

Este cel care l-a împiedicat pe Soljeniţîn să se apropie de Casa Albă. Este cel care a inventat scuze dintre cele mai halucinante pentru masacrul din Piaţa Tienanmen, comis de comuniştii chinezi.

Este cel care a reuşit (împreună cu premierul canadian Pierre Trudeau) să dea Chinei comuniste un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, după un bizar turneu ocult prin ţara asiatică.

Tot Kissinger este cel care a negociat cu Vietkong-ul atât din partea SUA, cât şi – incredibil pentru perioada respectivă – din partea Rusiei. De fapt există voci care afirmă că fostul om de stat este arhitectul bombardamentelor din Hanoi, efectuate în ziua de Crăciun a anului 1972, unii analişti cerând chiar judecarea sa pentru crime de război.

Asta nu l-a împiedicat să primească premiul Nobel pentru Pace în 1973, tocmai pentru negocierea terminării războiului cu Vietnam-ul – făcută de altfel în condiţii extrem de dezavantajoase pentru SUA.

Dacă n-ar fi destul, la adresa respectatului Kissinger au existat chiar bănuieli că ar lucra în cadrul KGB.

Acuzaţiile îl implică pe celebrul colonel Michal Goleniewski, care lucra pentru serviciul de spionaj polonez.

Acesta a început să lucreze împotriva Blocului Comunist trimiţând aliaţilor occidentali informaţii despre mai mulţi spioni sovietici de vârf.

După cum era de aşteptat, la scurt timp după, Goleniewski a trebuit să se refugieze, în Vest ocazie cu care a înmânat Occidentalilor o listă a unor spioni sovietici de top implantaţi în diverse poziţii cheie. Informaţiile se pare că au totalizat un dosar ultrasecret de 5 mii de pagini, despre operaţiunile de spionaj ale URSS.

Un an mai târziu Goleniewski ajungea în SUA, unde cerea să-l vadă pe preşedintele Kennedy, pe motiv că are informaţii despre un super-spion la vârful administraţiei americane.

Michael Goleniewski alias „SNIPER”, „Lavinia”, a fost un ofițer  spion polonez , șeful adjunct al contraspionajului militar GZI WP, mai târziu șeful  secțiunii științifice a spionajului polonez, precum și spion sovietic în anii 1950.

În 1959 devenit un agent triplu, oferindu secrete  poloneze  și sovietice pentru Agenția Centrală de Informații, care ii  acuza direct pe spionii sovietici si George Blake și Harry Houghton.

Goleniewski fugit în Statele Unite în 1961 si a fost condamnat la moarte de guvernul comunist polonez. In 1963 a obtinut cetatenia americana.

Ofiţerul polonez  s-a întâlnit cu şeful CIA, căruia i-a şoptit numele lui Kissinger, scrie epochtimes.com.

Dar Kissinger era la vremea aceea „too big to fail”, iar istoria s-a scris cum s-a scris. Strâmb.

Revenind la Ucraina, atât interviul lui Kissinger cât şi publicaţia aleasă nu sunt întâmplătoare.

Greşeala jucătorilor de talia lui Kissinger, este, de cele mai multe ori, că uită să lase un mic loc Providenţei, astfel că după un timp devine neclar dacă jucătorii joacă şahul, sau şahul pe ei.

Indiferent cât de abili, orbiţi de stratageme, prinşi în plasa propriului loc joc, ajung mereu în primejdie atunci când uită să respecte Unitatea în diversitate.

 

 

Surse:  descopera.ro/teoria-conspiratiei ; likenews.ro/; dcnews.ro/ ; www.obiectiv.info/

22/02/2015 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: