CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O UIMITOARE PERSONALITATE EVREIASCĂ A SECOLULUI TRECUT ŞI CELEBRUL SĂU DISCURS DESPRE CAUZELE INTRĂRII STATELOR UNITE ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL. VIDEO

 

 

Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare personalităţi ale secolului trecut.

Născut în 1890, a fost un om de afaceri evreu din New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuindu-și o mare parte din avere, evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite.

De aceea, mărturiile sale sunt extrem de valoroase. Ele provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi dezvăluie maşinaţiunile acestora, puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane.

Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

Vă invităm să urmăriți mai jos discursul evreului Benjamin Freedman despre sioniști și adevăratele cauze ale intrării Statelor Unite în Primul Război Mondial.

În 1961, când a ținut acest discurs memorabil la Hotelul Willard din Washington DC, Benjamin Freedman era consilierul președintelui american Woodrow Wilson.

BENJAMIN FREEDMAN

DESPRE CAUZELE INTRĂRII STATELOR UNITE ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

 

 

 

 

Așa cum simplu și clar îl definește David Icke, «Sionismul este o ideologie politică bazată pe constituirea unui stat evreu în Palestina şi pe credinţa că evreii sunt „rasa aleasă”, având dreptul dat de Dumnezeu la „ţara promisă” a lui Israel.

Ei mai cred şi că adevăratele graniţe ale Israelului trebuie să cuprindă ceea ce astăzi este Israelul, plus fâşia Gaza şi Bancul de Vest, deţinute în mod oficial de palestinieni, Liban, Irak, Siria, Egipt și Iordania, adică, după cum afirmă Geneza: „de la izvoarele Egiptului până la Eufrat”. Aceasta este expresia publică a Sionismului».

Cuvântul „sionism” provine de la numele muntelui Sion, de lângă orașul Ierusalim.

Această mișcare naționalistă și-a făcut apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a consacrat la sfârșitul Primului Război Mondial, după ce guvernul britanic și-a asumat răspunderea de a crea un „cămin național evreiesc” în Eretz Israel.

O precizare necesară în acest context este aceea că între masonerie și sionism nu există nicio legătură.

Confuzia provine de la faptul că unii reprezentanți ai Mișcării Sioniste au deținut și dețin poziții în lojile masonice.

Însă din această societate ocultă fac parte reprezentanți ai multor popoare, printre care și români.

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/01/04/benjamin-h-freedman-consilier-al-presedintelui-w-wilson-miza-celor-doua-razboaie-mondiale/

 

 

CITATE ALE UNOR EVREI CELEBRI

 

Menachem Begin, fost prim ministru al Israelului: „Rasa noastră este Master Race. Noi suntem zei divini pe această planetă. Suntem tot atât de diferiți de rasele inferioare, precum sunt ele de insecte.

De fapt, comparativ cu rasa noastră, alte rase sunt animale. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare.

Regatul nostru pământesc va fi stăpânit de liderii noștri cu un sceptru de oțel. Iar masele ne vor linge picioarele și ne vor servi ca sclavi”.

Albert Einstein – scrisoare deschisă către Adunarea Generală a ONU, 1947:

„Pentru a atinge scopul final – care este o singură lume, nu două lumi ostile – un astfel de Guvern Mondial parțial nu trebuie niciodată să acționeze ca o alianță împotriva restului lumii. Singurul pas adevărat către un guvern mondial este Guvernul Mondial însuși”.  

  

Dr. Nahum Goldman, (1894-1982), președinte al Organizației Mondiale a Sioniștilor (World Zionist Organization) avertiza în 1958 la Conferința Mondială a Sioniștilor de la Geneva:

„Un declin al puternicului curent antisemit, sincer, ar putea constitui un nou pericol pentru supraviețuirea evreiască. Dispariția antisemitismului ar avea efecte foarte grave asupra activității noastre”.  

Henry Kissinger la Conferința Grupului Bilderberg din Evian, Franța, 1991:

„Astăzi, America ar fi scandalizată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea [referire la protestele din 1991]. Mâine, ea ne va mulțumi! Ar fi mult mai eficient dacă li s-ar spune că există o amenințare externă [o invazie extraterestră, sau de ordin terorist], fie ea reală sau doar declarată, care pune în pericol America. În acest fel, toate popoarele lumii ne vor ruga să-i scăpăm de această nenorocire.

Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunăvoie, în favoarea garantării bunăstării și a siguranței de către Guvernul Mondial”. 

Henry Kissinger, 1974: „Depopularea trebuie să fie prioritatea politicii externe pentru lumea a treia”. 

Henry Kissinger: NAFTA [Acordul Nord American de Comerț Liber] este o piatră de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale”.

Henry Kissinger: „Obiectivul lui Obama este de a dezvolta o strategie completă pentru America în această perioadă, când există mari șanse să fie creată o nouă ordine mondială. 

Eliphas Lévi (1810-1875), cel ce avea să aibă o mare influență asupra Hermetic Order of the Golden Dawn, spunea:

„Ce este mai absurd și mai lipsit de evlavie decât să i se atribuie diavolului numele de Lucifer. Intelectul lui Lucifer este spiritul inteligenței și al iubirii. Iar Lucifer corporal este cel mai mare agent al magnetismului universal”. 

Karl Heinrich Marx (1818-1883), evreu din Germania, celebru filozof, sociolog, teoretician politic, revoluționar și idol al comunismului. S-a căsătorit cu o rudă a lui Nathan Mayer Rothschild (1777-1836) fondatorul Rothschild Banking Family of England.  Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini, dar nici el și nici Engels n-au inventat comunismul.

Ei au fost influențați direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812-1875) unul din fondatorii socialismului.

Marx este, de asemenea, unul din creatorii antisemitismului de tip modern (citiți lucrarea sa On the Jewish Question).

Și este cel care scria: „Aburi infernali se ridică și-mi umplu creierul, până când înnebunesc și inima mi se schimbă complet. Vezi această sabie? Prințul întunericului mi-a vândut-o. Pentru mine, el este cel care măsoară timpul și dă semnalul.

Cu tot mai multă îndrăzneală, interpretez dansul morții”.

Și tot el mai scria: „Instrumentele de tortură sunt bune, deoarece asigura locuri de muncă atât fierarilor, cât și călăilor”.

Dr. Mandelstein, la Congresul Internațional a sioniștilor din 1897:

„Evreii își vor folosi toată influența și puterea pentru a preveni progresul și prosperitatea tuturor celorlalte națiuni și sunt deciși să adere la destinul lor istoric, acela de a cuceri puterea mondială”.

  1. Robert Oppenheimer (1904-1967), director al Proiectului Manhattan, supranumit „părintele bombei atomice”, a depus eforturi deosebite pentru realizarea ei la Laboratorul din Los Alamos.

  2. În 1933 învață sanscrita și citește Bhagavad Gita în original. Această învățătură orientală avea să-i devină filozofia vieții. Referitor la testul Trinity (denumirea primei testări a unei explozii nucleare, efectuată pe teritoriul SUA, pentru studierea nenorocirilor ce aveau să fie produse la scurt timp după aceea civililor japonezi) Oppenheimer cita din Bhagavad Gita: „Dacă lumina a o mie de sori ar exploda odată pe cer, ar fi ca frumuseţea celui atotputernic. Am deveni Moartea, distrugătorul lumilor”.

  3. Tot în anii ’30, Oppenheimer e puternic influențat de ideologia comunistă.

Walther Rathenau, un industriaș evreu din Germania, ulterior politician, scriitor și ministru de externe în timpul Republicii de la Weimar, scria la 24 decembrie 1921 în Wiener Freie Presse:

„Trei sute de oameni foarte apropiați între ei ghidează în permanență destinele economice ale continentelor și tot ei decid cine le vor fi succesorii”.

Ariel Sharon, fost prim ministru al Israelului:

„Vreau să vă spun ceva foarte clar: Nu vă faceți griji în legătură cu presiunile americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlăm America și americanii știu asta”.

George Soros, un afacerist evreu originar din Ungaria, actualmente unul din multimiliardarii planetei, spunea în 1995, la Forumul Economic de la Davos, Elveția:

„Lumea are nevoie de o nouă ordine mondială și vă previn că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume”.

Sursa:

http://saccsiv.wordpress.com/2009/02/20/citate-celebre-ale-unor-masoni-sau-evrei-sionisti-faimosi/

11/03/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Evreul care a spus adevărul. Dezvaluirile lui Benjamin H. Freedman,consilierul presedintelui american W.Wilson- ADEVARATELE MIZE ALE CELOR DOUA RAZBOAIE MONDIALE.VIDEO.

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL – PREŢUL PALESTINA, AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL- EUROPA URMA SĂ FIE SAU CREŞTINĂ SAU COMUNISTĂ; GERMANII ŞI EVREII S-AU CONFRUNTAT  ÎNTR-UN RĂZBOI CARE AVEA SĂ DECIDĂ  CINE VA SUPRAVIEŢUI ŞI CINE VA PIERI.

CE PUTEM FACE NOI, AZI, ÎN PRAGUL CELUI DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL?

 

 

Benjamin FreedmanBenjamin H. Freedman, consilier al presedintelui W.Wilson- un evreu care a spus adevarul, dezvaluind adevaratele intrigi si motive ale  celui de-al doilea Razboi Mondial . Un discurs ţinut de Benjamin Freedman  în 1961.

„Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.

Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia.

În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”.

Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 mii de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun.

Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania.

Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”.

Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.

În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”.

La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.
Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru.

Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”. Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare.

Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.

Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani.

Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar.

Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg.

Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.
După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei.

Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim.

Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.
Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui.

Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.
După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”.

Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.

Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.
De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu.

Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?”

După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.
Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei.

Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi.

Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii.

Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: „Iată, într-adevăr, trădare!”.
A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”.

Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi.

Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză?

Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…
Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.
Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.
Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză.

Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.
Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune „Shema’Israel” în loc de „Tatăl Nostru”.

Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară.

Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.
Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe.

300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii.

Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.
Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola.

Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.
Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani.

Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei.

Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.
Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile.

De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.
Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german.

Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei.

Nu era deci o luptă cu pistoale.

Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 mii evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor.

Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.
După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam.

În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!” Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii…

 

 

Iulie  1906 – Intrunirea  Federatiei  Sioniste americane in  Tannersville NY.Aceasta fotografie rara  a fost  publicata The New Palestine,un saptamanal  al Organiztiei Sioniste din America pe  28 februarie   1936

 

Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA!

Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: „Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda.

Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”.

Era o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.
În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: „Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration”. Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.
Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany.

Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleriştii!” sau „Asasinii!” – aşa cum se face uneori în Sud.
Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.
În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.
Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!”. Erau evident indignaţi.

Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.
Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania. Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.
Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-1 consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei.

Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.
În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.
În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”.
Aşa cum azi, în America, spunem „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.
Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri.

Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.
Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea.

Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.
Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini.

Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.
Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei?

Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.
În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-1 faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-1 vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.
Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.
Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.”

Benjamin H. Freedman

 

http://mucenicul.files.wordpress.com/2009/12/1-img_2942-sm.jpg

 Evreii anti-sionisti ortodocsi  acuza sionismul de erezie si practici inumane.

Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap.

După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane.

Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane. Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense.
Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem.

Sursa: MCP Press Agency,
Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010 de jurnalul  Basarabia literara

 

 

04/01/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , | 7 comentarii

COMUNISMUL „TEORETIC”SI FONDATORII LUI

marx, engels, lenin.
marx, engels, lenin.

TOTI AUTORII COMUNISMULUI TEORETIC AU FOST …CRACANATI

Despre comunismul ,,teoretic”, occidentalii cred ca reprezinta baza comunismului practic, aplicat pe teren in tarile sovietizate, dar realitatea este alta.

Comunismul teoretic si comunismul practic sunt complet diferite.
Comunismul teoretic este, in mod evident, comunismul ,,propagandistic”, momeala cu care sunt inselate masele de muncitori pentru a le atrage catre partidele comuniste si a le folosi apoi ca arma politica si ca masa revolutionara in lupta prin intermediul careia cracanatii incearca sa obtina puterea statala.

 Odata capatata aceasta putere, cracanatii incep sa puna in practica adevaratul comunism, care nu este altceva decat aplicarea majoritatii ,,sfaturilor” cuprinse in CELE 24 DE DIRECTIVE SECRETE dictate de Primul Congres Mondial Evreiesc, care a avut loc la Basel, Elvetia, in 1897.

Cracanatii au creat comunismul teoretic sau ,,socialismul stiintific”, cu toata dialectica, materialismul si teoriile economice de rigoare, nu pentru a-l pune vreodata in practica – ei insisi stiau de la inceput ca nu se poate aplica – ci pentru a-l folosi in activitatea deloc simpla de atragere a maselor si de folosire a acestora ca instrument permanent in lupta pentru putere.

 Era nevoie de niste teorii complicate, cu aparenta stiintifica si  ingenios prezentate, pentru a duce de nas lumea , ce nu trebuia sa isi dea seama ca toate aceste teorii nu aveau nici un fel de baza reala si ca, prin urmare, nu erau aplicabile. Cei care le-au ,,pregatit” sunt toti, fara exceptie, cracanati, dupa cum urmeaza:

1. KARL HEINRICH MARX, ,,parintele marxismului”, cracanat pe numele adevarat KISSEL MORDEKAY, s-a nascut la 8 mai 1818, in orasul Trier din Prusia Renana, si era fiul unui cracanat.

Karl Marx Mordekay este cel care a formulat prima conceptie a nationalismului cracanat intre 1843 si 1847, pe cand se afla in Anglia, dupa ce fusese expulzat din Germania din cauza ideilor sale periculoase.

Prin urmare, ca cracanat si pentru cracanati, Marx – sau Kissel Mordekay – a fost ,,nationalist”, in timp ce, pe post de conspirator cracanat – autor al ,,Manifestului Comunist” din 1848 si al tuturor celorlalte opere scrise pentru a-i pacali pe ne-cracanati – era ,,internationalist”.
In anul 1844, Karl Marx, publica in revista ,,Deustche-Franzosische Jahrbucher” (,,Anale Franco-Germane”) un articol cu adevarat ultranationalist, intitulat ,,Zur Judenfrage” (,,Despre chestiunea evreiasca”), in care face o analiza detaliata a problemei nationale evreiesti, polemizand cu Bruno Bauer, un alt radical cracanat din Germania.

Pana in anul 1847, Marx a lucrat de asemenea la redactarea ,,Programului Sionist” care, impreuna cu noi adaugiri facute de diversi cracanati, a fost transmis intregii evreimi internationale in anul 1897, in cadrul PRIMULUI CONGRES MONDIAL EVREIESC.
In 1848, Karl Mordekay a publicat la Londra cunoscutul ,,Manifest Comunist”, care declanseaza agitarea clasei muncitoare din tarile crestine si lupta impotriva capitalismului burghez si pentru implementarea ,,dictaturii proletariatului”, totul de fapt, in cadrul luptei secrete duse de iudaismul mondial pentru a stapani lumea.
Referindu-se la opera lui Marx, Hitler scria in ,,Mein Kampf” (Lupta mea): ,,Karl Marx a fost pur si simplu singurul individ dintre atatea milioane care, in mocirla unei lumi corupte, a descoperit cu ochiul singur al unui profet veninul indispensbil, comprimandu-l ca printr-o arta magica intr-o solutie concentrata in scopul de a accelera distrugerea existentei tuturor natiunilor libere de pe pamant si, toate acestea, pentru a-si servi propria-i rasa”
In timpul anului 1859, Marx a publicat lucrarea ,,Zur Kritik der Politischen Ekonomie” (Kritica Economiei Politice); apoi, in 1867, au aparut cele mai importante opere ale comunismului teoretic sau ceea ce este cunoscut sub numele de ,,doctrina marxista”.

S-au publicat dupa aceea operele sale capitale, ,,Die Plus Valute” (Plusvaloarea) si
,,Das Kapital” (Capitalul). Pana in anul 1887, cand a murit, Marx s-a ocupat de propagarea teoriilor sale in toate tarile crestine, ajutat de presa si de editurile iudeo-masonice care au facut ca lucrarile sale sa fie publicate in toate limbile europene si raspandite in randul maselor muncitoresti prin intermediul a numeroae ziare si reviste.

2. FRIEDRICH ENGELS, al doilea mare teoretician a comunismului si creatorul Primei Internationale ,,Socialiste” (comuniste) in 1849. Si el a fost cracanat, nascut la 28 noiembrie 1820, in orasul Barmen, tot din Prusia Renana, fiu al unui negutator de bumbac.

A fost cel mai intim colaborator al lui Marx in redactarea operelor acestuia. A murit in anul 1894.

3. KARL KAUTSKI, numit scriitorul ,,socialist” (socialist in teorie, dar comunist in practica), prin publicarea cartii ,,Der Ursprung des Christentum”
(Originile Crestinismului) s-a lansat intr-un atac direct impotriva crestinismului, incercand sa distruga insesi bazele religiei noastre.

 N-a fost nici polonez, nici ceh, ci cracanat nascut la Praga in anul 1854, sub adevaratul nume de familie de Kaus. Acest Karl Kaus este unul dintre cei mai ardenti marxisto-comunisti si cel mai important interpret al filosofiei materialiste a lui Marx. In anul 1887, a publicat lucrarea ,,Karl Marx Oekonomische Lehren Gemaninverstadlich Dargestetellt” (Invataturile economice ale lui Karl Marx pe intelesul tuturor), in care analizeaza si explica amanuntit teoriile economice din lucrarile lui Marx, ,,Capitalul” si ,,Teorii asupra plusvalorii”.
In anul 1891, Karl Kautski a publicat textul ,,Programul Socialist” de la Erfurt (Germania), iar apoi in 1903, o carte intitulata ,,Crimele de la Chisinau si problema evreiasca”, in care, la fel ca Marx in 1843, se preocupa de iudaism ca natiune.
Cartea ,,Originile crestinismului”, publicata de Krautski, plina de idei comuniste in 1908, constituie cel mai puternic atac deschis lansat vreodata de un cracanat impotriva religiei crestine. O alta carte a lui Kautski plina de idei comuniste este ,,Lupta de clasa”, care constituie opera de baza a instruirii comuniste a lui Mao Tse Dong, dictatorul rosu al Chinei.
In anul 1921, Kautski publica alta carte de interpretare a teoriilor marxiste, cunoscuta sub titlul ,,Vorlaufer des Sozialismus” (Avangarda Socialismului). Fiind considerat un element periculos pentru siguranta statului din cauza ideilor sale radicale, evreul Kautski este expulzat de Germania si de Austria si moare in 1938 la Haga in Olanda.

4. FERDINAND LASSALLE, numit ,,socialistul german”, binecunoscut in secolul trecut pentru ideile sale extremiste, a fost de asemenea cracanat, nascut la Breslau in 1825. In anul 1848 s-a implicat in ,,revolutia democratica” organizata de iudeo-masoneria internationala, cu scopul de a inlatura casele regale si aristocratia crestina de pe pozitiile lor de conducatori naturali ai crestinilor germani, inlocuidu-le cu guverne de origine burgheza – de fapt, inlocuindu-le cu aristocratia economica, in cadrul careia cracanatii, aflati in posesia marilor capitaluri, obtineau automat o pozitie puternica. Astfel ei se infiltrau in guvernul sau in guvernele germane, precum reusisera sa o faca si in Franta in timpul revolutiei din 1789 si dupa caderea lui Napoleon Bonaparte.
In anul 1863,  Lassalle a publicat faimoasa lucrare ,,Die Offenes Antwortschreiben” (Contestari deschise), in care schiteaza programul revolutionar care ar trebui sa fie aplicat de clasa muncitoare germana.

Tot Lassalle este creatorul Partdului Muncitoresc German (Algemainer Deutscher Arbeiterverein), cu ajutorul caruia evreimea germana visa sa puna mana pe guvern.
Iudaismul international dorea la inceput sa lanseze revolutia comunista in Germania, nu in Rusia, caci in Germania dispunea de o clasa de muncitori industriali foarte puternica, tara industrializandu-se intens inca din secolul trecut. Comunismul teoretic sau momeala propagandistica ce trebuia sa atraga masele de muncitori catre partidele create de iudeo-masonerie urma sa aiba efectele dorite de catre creatorii sai in tarile industrializate din Europa, in special Germania, Rusia nefiind inca o tara industriala.

Odata stapan pe Germania, iudaismul international urma sa foloseasca aceasta tara, cu toate resursele sale umane si industriale, in procesul de cucerire a lumii, la fel cum este folosita Rusia in zilele noastre.

Dar actiunea energica a lui Bismark, unul dintre cei mai aprigi dusmani ai iudeo-masoneriei in secolul XIX, le-a stricat planurile conspiratorilor cracanati, care s-au hotarat, dupa PRIMUL CONGRES MONDIAL EVREIESC din 1897, sa puna mana pe Rusia si sa faca din ea BAZA DE CUCERIRE A LUMII.
In 1863, Fredinand Lassalle a condus o intensa propaganda subversiva in plan
,,socialist”, cu intentia de a pregati din punct de vedere moral opinia publica in vederea unei rebeliuni a muncitorilor. A publicat in 1864 o alta lucrare de propaganda agitatorie socialista, intitulata ,,Kapital und Arbeit” (Capital si Munca), dar viata lui a sfarsit in acelasi an.

A fost omorat in duel de ofiterul roman Racovita, dupa ce evreul ii insultase prietena germana.

5. EDUARD BERNSTEIN, liderul ,,social-democratilor” germani in a doua jumatate a secolului al XIX, a fost cracanat nascut la Berlin, in anul 1850. Inainte de a incepe publicarea lucrarilor sale, lucrari de acelasi tip cu ale lui Marx, Bernstein a iesit in evidenta prin marea sa adversitate fata de cancelarul Bismark, genialul om politic al secolului trecut care a indepartat pericolul iudaic si a luat o atitudine ferma impotriva masinatiunilor sale.
In anul 1899, Bernstein a publicat cartea ,,Die Voraussentzungen des Sozialismus (Presupuneri despre socialism); in 1901, lucrarea Vorwarts Sozialistatus! (Socialism, inainte!) si, in 1902, ,,Dokumente des Sozialismus” (Documentele socialismului). Toate aceste lucrari, pe care astazi le-am putea numi comuniste, au fost botezate atunci
,,socialiste”, deoarece cuvantul ,,comunist” suna inca foarte rau, chiar pentru urechile muncitorilor. Pe aceeasi linie de actiune propagandistica socializanta, Bernstein a publicat in 1904 cartea ,,Zur Geschichte und Theorie des Sozialismus” (Istoria si teoria socialismului). In 1905 a urmat ,,Die heutige Sozialdemokratie in Theorie und Praxis” (Social-democratia de azi in teorie si practica), iar in 1909, cartea ,,Die Aufgaben des Sozialdemokratie” (Indatoririle social-democratiei).
Dupa revolutia ,,socialista” (de fapt, comunista) organizata de cracanati in Germania anului 1918, profitand de haosul provocat de infrangerea tarii in primul razboi mondial, Bernstein este numit pentru cateva luni ministru de finante al statului german ,,socialist”, stat creat de revolutionari, dar care nu a durat prea mult.
In 1921, Bernstein si-a publicat ultima lucrare, intitulata ,,Die Deutsche Revolution” (Revolutia germana), in care analizeaza cauzele care au dus la
,,declansarea” acelei revolutii inceputa si esuata in 1918.

6. Toti creatorii celorlalte teorii materialiste si economice de care se folosesc in toate tarile propagandistii comunisti de azi pentru a-si atrage masele si a ascunde adevaratul comunism impus popoarelor inrobite sunt cracanati. Ii mentionez dintre ei pe: JACOB LASTROW, MAX HIRSCH, EDGAR LOENING, WIRSCHAUER, AUGUST BABEL (autorul cartii ,,Femeia si socialismul din 1893), SCHATZ (autor al cartii
,,Individualism economic si social), DAVID RICARDO s.a.m.d

Citate   din cartea  MAREA CONSPIRATIE  EVREIASCA de Traian Romanescu

01/08/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: