CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PROIECTELE DE UNIRE A BULGARIEI ŞI UNGARIEI CU ROMÂNIA

https://i2.wp.com/glasul.info/wp-content/uploads/2016/05/Romania-Bulgaria-UNIRE-1886.jpg

 

În această vară s-au împlinit 131 de ani de când Principatul Bulgariei a cerut unirea cu Regatul României.

De asemenea, anul acesta se împlinesc 99 de ani de când Ungaria a cerut şi ea să fie condusă de Casa Regală a României.

Dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat, România ar fi avut acum un teritoriu aproape la fel de mare ca şi cel stăpânit cândva de regele dac Burebista.

În 1877 România a pornit, alături de Rusia, un război împotriva Imperiului Otoman. Luptele s-au dus pe actualul teritoriu al Bulgariei.

Înfrângerea Turciei otomane a avut drept rezultat Independenţa României şi apariţia pe harta lumii a Principatului Autonom al Bulgariei.

S-a vorbit foarte puţin despre faptul că, după câţiva ani, bulgarii au venit cu o propunere ieşită din comun: în iunie 1886 ei au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederaţii Româno-Bulgare şi crearea unei armate comune.
Între 1886-1887 a fost pregătită în detaliu Unirea României şi Bulgariei sub sceptrul lui Carol I, unire susţinută puternic de Germania.

 

 

 

 

Foto: Alexandru de Battenberg (5 aprilie 1857 – 23 octombrie 1893) a fost primul prinţ (cneaz) al Bulgariei moderne. A domnit din 29 aprilie 1879, până în 7 septembrie 1886.

Cneazul bulgar  Alexandru Battenberg a propus în iunie 1886, constituire a unei Confederaţii Româno-Bulgare, care urma să aibă o armată comună în caz de război.

 Acest proiect ar fi dus, printre altele, la eliminarea influenţei ruseşti din Balcani.

Tocmai de aceea Rusia a ameninţat imediat România şi Bulgaria cu ocupaţia militară, dacă nu renunţă la ideea Confederaţiei, astfel încât, pentru a evita un război cu Imperiul Ţarist, cel două state  au abandonat proiectul, în 15 iunie 1887.

 

 

 

Imagini pentru proiect unire romania cu ungaria photos

Harta unei confederaţii  între România, Ungaria şi Bulgaria

 

 

Liderii maghiari i-au propus lui Ferdinand I să fie rege şi la Bucureşti şi la Budapesta

În 1916 România a intrat în unul din cele mai sângeroase conflagraţii ale omenirii, primul război mondial, ca aliată a Franţei, Angliei, Statelor Unite şi Rusiei împotriva Puterilor Centrale, adică
Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia. Obiectivele Regatului României erau unirea cu Ardealul.

În august 1916 armata română a trecut munţii şi a învins în câteva lupte trupele austro-ungare. Atunci a trebuit să intervină Germania pentru a schimba raportul de forţe în Transilvania.

Concomitent, trupe germano-bulgaro-turce au atacat Regatul României dinspre sud.

În aceste condiţii,  a fost respins atacul românilor asupra Ardealului, iar trupele Puterilor Centrale au înaintat şi au ocupat Bucureştiul.

Armata română şi toate oficialităţile statului s-au retras în Moldova, Iaşiul devenind capitala Regatului. 

În 1917, aliatul principal al românilor, Rusia ţaristă, a renunţat la luptă din cauza războiului civil declanşat de bolşevici pe tot teritoriul rusesc.

În urma acestui război civil s-a născut Uniunea Sovietică.

Deşi situaţia era disperată pentru români, campaniile germane din 1917 nu au putu sparge frontul din Moldova, în celebrele bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, iar în mai 1918 germanii propun o pace, prin care se promite României unirea cu Basarabia, în schimbul demobilizării armatei.

A urmat un respiro de câteva luni, după care, în octombrie 1918, România a reluat de una singură atacul asupra coaliţiei germano-austriaco-ungaro-bulgare, pe fondul victoriilor repurtate de francezi pe frontul de vest împotriva Germaniei şi au reuşit să ia sub control întregul spaţiu dintre Nistru şi Tisa (Vorba lui Mihai Eminescu).

Controlul românesc a durat patru luni

Între timp, comuniştii puseseră stăpânire pe Rusia. Mai mult, oamenii lui Lenin au reuşit să instaleze un guvern bolşevic şi la Budapesta, condus de Bela Kun.

În primăvara anului 1919 comuniştii unguri au strâns o armată şi au încercat să contraatace în Ardeal, în timp ce o armată comunistă din Ucraina a trecut Nistrul şi a încercat să invadeze Basarabia.

Românii au respins atacurile şi, pentru a fi sigură de linişte dinspre Vest, în iunie 1919 au trecut Tisa şi au ocupat Ungaria.  În 4 august trupele româneşti au ocupat Budapesta, fără luptă.

După cum se vede din fotografiile de epocă, ostaşii români, foarte relaxaţi, erau mereu înconjuraţi de o populaţie mai mult curioasă decât speriată în Budapesta.

Trupele noastre s-au retras după patru luni, conform înţelegerilor internaţionale, după ce au fost sigure că marile puteri ale lumii recunosc drepturile României asupra Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei.

În acest context, în1919 Ungaria se afla în ipostaza unui stat învins în primul război mondial, izolat din punct de vedere politic, cu economia ruinată şi cu teritoriul redus la o treime din cât avea înainte de război.

In acest context, în Germania, principala inamica a tratatelor de pace încheiate dupa primul razboi mondial, a fost lansata ideea unei uniuni dinastice româno-ungare.

Proiectul mai apăruse în octombrie 1919, în discutile purtate de N. Petrescu-Comnen — trimis de guvernul român la Budapesta — cu unii fruntasi politici maghiari.

Uniunea ar fi trebuit sa se realizeze, atunci, sub sceptrul regelui Ferdinand I, suveranul întregitor al României Mari.

Acum, la începutul anilor ’30, un astfel de proiect de uniune personala româno-ungară a fost formulat într-un memoriu elaborat de un fruntas al Republicii de la Weimar (1919-1933), fostul cancelar (1928-1930) Hermann Müller, lider al Partidului Social-Democrat German.

Intitulat „Problema viitorului României”, acest document din 1930 analizeaza situatia geopolitica, pornind de la constatarea ca, pentru dezvoltarea viitoare a României, „ca si pentru toate statele, are o însemnatate considerabila — în afara de consolidarea interna completa — si dezvoltarea statelor vecine.

Pe lânga dezvoltarea viitoare a statelor din Mica Intelegere si a celor trei state vecie, este foarte natural ca România este interesata mult si de soarta si viitorul statului maghiar, precum si de raporturile cu acest stat”.

Erau luate în discutie si probleme legate de existenta în jurul României a patru „state slave”. In eventualitatea „unirii ideale” a acestora, Ungaria ar fi devenit pentru România „singurul vecin, cu interese comune fata de acest pericol slav”.

Omul politic german vedea o singura solutie: „uniunea personala între România si Ungaria sub regele Carol al II-lea si a dinastiei sale. Prin aceasta — continua H. Müller — s-ar putea elimina divergentele dintre aceste popoare, creându-se astfel o punte de trecere, peste care ar fi posibila o colaborare larga pe terenul economic si politic”.

Uniunea personala „dupa modelul Austro-Ungariei sau suedez-norvegian” ar crea posibilitatea unei uniuni vamale si, eventual, chiar „o armata comuna sau armate separate, dar identic organizate”.

H. Müller recunoştea ca „singura divergenta pronunţată între aceste doua popoare este problema Ardealului”.

Aceasta ar putea fi rezolvata „prin introducerea unei descentralizarii complete şi o autonomie perfectă în administraţie si soluţionarea reuşită a problemei minorităţilor”. Uniunea dinastica ar duce la „formarea celui mai puternic bloc de state în regiunea Dunarii”.

Acest bloc „ar paraliza complet pericolul panslavist si ar putea sa faca fata întotdeauna unei încercari înfiintarea unui mare stat panslav în Est sau în Europa Centrala”.

Proiectul acestei uniuni dinastice româno-maghiare era consemnat şi într-o scrisoare adresata din Budapesta, la 17 aprilie 1931, secretarului general al Ministerului Industriei si Comertului din Bucuresti de un fost inginer sef la Primaria Capitalei ungare.

Acesta nota ca din discutiile avute cu oameni politici, magistrati, înalti functionari, mari industriasi, comercianti s.a. a înregistrat dorinta acestora pentru o „colaborare mai strânsa” cu România „pentru evitarea crizei economice, pentru înlaturarea pericolului slav.

Deja aici [în Ungaria] — continua el — se vorbeste si de planuri mai detaliate, si anume despre o federatie”.

Aceasta ar urma sa fie astfel organizata: „Ungaria sub înalta guvernare a guvernatorului Horthy, Transilvania sub înalta guvernare a M. Sale Marele Voievod Mihai si regatul [Vechiul Regat] sub înalta guvernare a A.S. printului Nicolae si toate sub conducerea si domnia M. Sale regelui Carol II”.

Aceasta idee „este foarte simpatizata în majoritatea paturilor sociale si am impresia ca chiar si în cercurile oficiale. Si în fond — continua autorul scrisorii — este o idee rationala: Ungaria si România sunt incontestabil amenintate în primul rând de pericolul slav, numai noi stând în calea realizarii visului de unire a tuturor slavilor”.

In fine o referire la o „uniunea personala” consemneaza si N. Iorga în memoriile sale. A fost facuta de primul ministru Bethlen István, într-o audienta la Carol II, în 1931.

Toate acestea au rămas însă doar în faza de proiect.

Elita politică maghiară, în special reprezentanţii ei de dreapta şi extremă dreaptă, a încercat în acel moment o apropiere între Ungaria şi România.

Astfel, timp de 7 ani, între 1919 şi 1926, ungurii au cerut cu insistenţă unirea dinastică a celor două ţări sub un singur rege aparţinând Casei Regale a României, fie Ferdinand I, fie Carol al II-lea.

Adică tot o manorhie dualistă, cum fusese Austro-Ungaria, în care locul Austriei să fie luat de România. Cei mai înfocaţi suţinători ai acestei idei au fost conţii Bethlen, Banffy, Teleki şi amiralul ultranaţionalist Miklos Horthy.

S-a mers până acolo încât contele Miklos Banffy, fost ministru de externe al Ungariei, a renunţat la cetăţenia maghiară în favoarea celei române şi a negociat timp de două săptămâni împreună cu Regele Ferdinand, la Sinaia, detaliile acestei uniri.

Ferdinand era încântat de idee, dar opoziţia liberalilor lui Ion I. C. Brătianu, care se temeau că maghiarii vor primi rol preponderent în noul stat, a dus la eşuarea tratativelor.

 

 

 Detalii, în volumele ”Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, de Titu Maiorescu, şi ”România şi Tripla Alianţă”, de Şerban Rădulescu Zoner şi G. Cazan şi în http://www.vistieria.ro/Istoria-romanilor-/Articole-Perioada-contempoarana/Proiecte-de-uniune-dinastica-romano-maghiara.html.

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/05/31/proiectul-esuat-al-unirii-intr-un-singur-stat-a-romaniei-cu-bulgaria/

 

12/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Proiectul eşuat al unirii intr-un singur stat a României cu Bulgaria

https://i0.wp.com/glasul.info/wp-content/uploads/2016/05/Romania-Bulgaria-UNIRE-1886.jpg

Acest proiect propus de catre partea bulgara in anul 1886, prin care s-a intentionat crearea unui stat puternic din punct de vedere militar, capabil sa reziste pericolului otoman, a fost putin cunoscut si discutat de catre istorici.

Cele doua tinere state se aflau la doar cativa ani distanta de razboaiele sangeroase duse impotriva Imperiului Otoman, constiente de faptul ca in cazul unei reveniri militare a turcilor trebuie sa coopereze daca vor sa-si apere independenta si suveranitatea.

Marele om politic roman  Titu Maiorescu scria  în volumul „Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, ca  în iunie 1886 bulgarii (prin cneazul Alexandru de Battenberg), i-au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederaţii româno – bulgare sub sceptrul său, în forma unei monarhii dualiste de tip austro-ungar, care să fie o federaţie cu guverne separate, dar cu comandă militară unică în caz de război.

 

 

 

 

Regele Carol I

 

Unirea României şi Bulgariei, sub sceptrul lui Carol I, a fost pregătită în detaliu între 1886 şi 1887.

Vizitele cneazului Alexandru Battenberg în România, precum şi trecerile lui prin Bucureşti, vizita regelui Carol I peste Dunare, la Rusciuc, gesturile de atenţie reciprocă, au dus la consolidarea legăturilor prieteneşti dintre cele două ţări, care au culminat cu propunerea facuta în iunie 1886 de cneazul bulgar, de constituire a unei Confederaţii Româno-Bulgare, ce urma să aibă armata comună în caz de război.

 

 

 

 

 

Foto: Cneazul Alexandr I Battenberg al Bulgariei

 

 Întreaga presă bulgară, mari personalităţi culturale şi politice din ţara vecină, numeroşi cetăţeni de la sudul Dunării au pledat entuziast pentru această unire, care ar fi rupt ireparabil coloana vertebrală a influenţei ruseşti în Balcani.

Rusia era iritata de posibilitatea extinderii  romanismului spre Balcani.

Rusia iritata de posibilitatea extinderii panromanismului spre Balcani

In afara de crearea un stat romano-bulgar puternic din punct de vedere militar, Rusia Imperiala mai era iritata si de proiectul introducerii alfabetului latin in  Bulgaria, prin care vedea posibilitatea extinderii  romanismului catre Peninsula Balcanica, o eventuala unire a Romaniei  cu Bulgaria  facand posibila jonctiunea culturala, politica si economica dintre romanii din tara si cei din Balcani (aromanii, meglenoromanii, vlahii , etc).

Drept  urmare, Rusia, care îşi vedea periclitate interesele în zonă, a ameninţat imediat România şi Bulgaria cu ocupaţia militară, dacă nu renunţă la ideea confederaţiei.

După consultarea Germaniei şi Austriei, care fuseseră avizate că Rusia va interveni militar în România şi Bulgaria, la 15 iunie 1887 Carol I i-a comunicat ţarului Rusiei că nu va accepta coroana monarhiei dualiste româno-bulgare, fără acordul său.

Cum Marile Puteri nu doreau un nou război european în problema orientală, proiectul unirii a fost abandonat.

 Presiunile la adresa României şi Bulgariei (ameninţate de Rusia cu ocuparea militară), au dus la eşecul  unirii celor doua tari.
 

 

Surse: glasul.info ; Wikipedia.ro;

31/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

VIDEO:PÂNĂ CÂND COMISIA ELECTORALĂ CENTRALA A R.MOLDOVA VA INTERZICE PROMOVAREA IDEII UNIRII BASARABIEI CU ROMÂNIA ?

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA INTERZISĂ DE COMISIA ELECTORALĂ CENTRALĂ. PÂNĂ CÂND?

 22 august  2010

Basarabia

UNIREA R. MOLDOVA CU ROMÂNIA – CALEA CEA MAI SCURTĂ DE INTEGRARE ÎN UE.

Tragedia unui popor începe atunci când începe să uite de legământul său faţă de strămoşi. Limba, istoria, demnitatea naţională sânt acei stâlpi pe care se sprijină o naţiune. O naţiune cu principii morale profunde, cu rădăcini tari şi adânci în solul naţional, este invincibilă. Odată cu declaraţia de independenţă a R. Moldova, ideea Unirii R. Moldova cu România a stat la ordinea zilei până-n 1993.

 O parte de basarabeni înţelegeau că odată cu revenirea la Patria-mamă, România, îşi vor găsi împlinirea naţională. Dar Federaţia Rusă, care este suuccesoarea politicii imperialiste a URSS, a blocat prin cei trei conducători proruşi M. Snegur, P. Lucinschi şi V. Voronin, reîntregirea poporului român.

 Dacă primii doi au marginalizat ideea Unirii, cel de-al treilea preşedinte a încercat să resovietizeze R. Moldova, interzicând la televiziune cuvintele Basarabia, român, Unire, astfel caracatiţa comunistă şi-a întins adânc tentaculele în societate. După căderea regimului Voronin, în anul democraţiei restabilite, „ în ultimul timp s-au activizat discuţiile cu privire la Unirea Republicii Moldova cu România.

Cel mai mult au speculat asupra acestei idei comuniştii şi mass-media ruseşti. Dar bolşevismul lui Voronin n-are sorţi de izbândă pe pământul românesc al Basarabiei. Toţi acei moldoveni de vârstă înaintată care au votat pentru Voronin au greşit. Între timp, foarte mulţi dintre ei au recunoscut acest lucru cumplit.

Cu cât mai urgent se va democratza televiziunea “Moldova-1”, cu atât mai curând va veni în casele ţăranilor cuvântul şi adevărul despre noi, despre România, despre limba română şi despre istoria românilor, despre politica sângeroasă a comuniştilor şi esenţa integrării Republicii Moldova cu Europa şi România.

 Declaraţia domnului Mihai Ghimpu că este român şi unionist nu trebuie să “şocheze” pe cineva. O asemenea opţiune este fundamentală pentru că a fost expusă de un politician, de un om matur care a luptat toată viaţa pentru dreptul de a se numi român. De asemenea putem fi de acord cu părerea politologului român Dan Dungaciu că în prezent despre unionism trebuie să vorbim şi să scriem “cu calm” (“Timpul”, 2009, 11 septembrie).

Nu trebuie de făcut din “unionism” o “sperietoare”, o “matahală”, o “ameninţare” la viaţa oamenilor, după cum o făceau bolşevicii lui Lenin, Stalin, Hruşciov şi Brejnev, iar în prezent o fac Voronin, Mişin, Ţurcan, Postoico, Greceanâi şi Tkaciuk.

Unionismul a fost, este şi va fi cea mai mare forţă în lupta pentru existenţa populaţiei româneşti, dintre Prut şi Nistru.
Unionismul este o doctrină politică, naţională, economică, socială, culturală şi spirituală. A fi astăzi unionist înseamnă a lupta pentru integrarea într-un stat a diverselor teritorii româneşti.. În 1848-1859 un unionism al secolului XIX a dus la formarea României moderne.

Cu părere de rău, mult timp la noi a fost falsificată ideea despre mişcarea unioniştilor anilor 1848-1859. Chiar şi George Călinescu, peste o sută de ani, n-a înţeles esenţa politicii unioniştilor din revoluţia de la 1848-1849. El îi învinuia că, chipurile, acestea propagau un “mesianism utopic”.

 În realitate unioniştii de la 1848-1849 au realizat Unirea din 1859.
În 1820-1828, peste 20 de unionişti din Basarabia au fost urmăriţi de ohranka ţaristă şi judecaţi. Ei n-au reuşit să realizeze ideile unirii, dar unionismul ca formă de luptă politică s-a realizat în 1918 sub altă formă şi în alte condiţii.
Unionismul românesc de asemenea şi-a schimbat formele şi metodele de luptă după 1991. Unionismul a rămas ca politică de stat pentru a fi realizată în condiţiile integrării europene în România şi a R.Moldova. – Anton MORARU, Romania are dreptate (V) Literatura si arta,dr. hab. în istorie, prof. univ. »
Unirea nu este nici “un vis frumos” asa cum spun unii si nici un slogan. Unirea este un proiect sacru al NATIUNII ROMANE.
Unirea cu România este singura cale de integrare accelerată a Republicii Moldova în Uniunea Europeana.
După ce în anul 2009 s-a produs o schimbare cardinală pe harta politică a Republicii Moldova. iar la putere s-a instaurat o coaliţie liberal-democrată, cu titulatura de „Alianţa de Integrare Europeană, s-a radicalizat politica de integrare în Uniunea Europeană. Iar la baza Uniunii Europene se ştie stau valori şi principii, precum : respectarea transparentei, a obiceiurilor statelor membre in privinta riturilor religioase, a traditiilor culturale, combaterea oricarei forme de discriminare, libertatea, democraţia, justiţia socială, legea egală pentru toţi, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, libertatea de expresie.
Noua realitate politică din Republica Moldova, constituirea unei alianţe politice şi exprimarea aspiraţiilor de integrare europeană a noii guvernări moldovene după alegerile parlamentare din 2009 a provocat Rusiei o reacţie vădită de nervozitate.

În special o deranjează foarte mult ideea Unirii R. Moldova cu România, fapt care ar extinde în această zonă Uniunea Europeană şi NATO, lucru inadmisibil pentru Federaţia Rusă.

 În acest context pentru a menţine influenţa sa în Republica Moldova, Rusia aplică sancţiunile sale dure de şantaj :

 1. scumpirea gazului 2. intensificarea ameninţărilor / provocărilor militare în regiunea transnistreană, instituirea unor războaie „vinicole”.Iar recent Comisia Electorală Centrală a interzis difuzarea unui spot. PNL ce promova direct ideea Unirii Republicii Moldova cu România.

UNIREA R. MOLDOVA CU ROMANIA – CALEA CEA MAI SCURTA DE INTEGRARE IN UE. CEC a interzis tuturor mijloacelor de informare în masă să difuzeze spotul electoral al PNL. Decizia a fost luată ca urmare a contestaţiei depuse de juristul PCRM, Sergiu Sârbu.

După cum se vede, caracatiţa comunistă, coloana a 5-a a Rusiei e încă vie şi atacă, atacă în stilul imperialismului stalinisto-rusesc, de interzicere a ideii de Unire.

Se cunoaşte că soarta oricărui stat poate fi discutată în condiţiile legii, aşa cum Quebec-ul organizează o dată la un deceniu cîte un referendum despre secesiune, Groenlanda încearcă să obţină pe aceeaşi cale independenţa, iar cele două state cipriote discută tot mai des despre o eventuală unificare, la fel şi Moldova, sau oricare alt stat, parte de ţară şi de societate poate să se pronunţe asupra formei lor d e organizare.
Unirea Basarabiei cu România este o temă tabu încă la Chişinău. Până când ?

CEC A ADMIS CONTESTAŢIA JURISTULUI PCRM: SPOTUL ELECTORAL AL PNL ESTE INTERZIS. PAVLICENCO: VOM ATACA ÎN JUDECATĂ DECIZIA CEC

PNL

Comisia Electoral Centrală a obligat Partidul Naţional Liberal să-şi retragă spotul electoral, prin care este promovată direct ideea unirii Republicii Moldova cu România. De asemenea, CEC a interzis tuturor mijloacelor de informare în masă să difuzeze spotul electoral al PNL. Decizia a fost luată ca urmare a contestaţiei depuse de juristul PCRM, Sergiu Sârbu.

Potrivit CEC, conţinutul spotului contestat intră în contradicţie cu obiectivele PNL, cât şi a Constituţiei Republicii Moldova, Legea privind partidele politice şi Codul Electoral.

De asemenea, hotărârea dată cu toate materialele cauzei vor fi remise Ministerului Justiţiei, pentru ca ministerul să o examineze conform legislaţiei în vigoare.

Precizăm că paginile web fondate de către partidele politice sau alte organizaţii social- politice nu sunt supuse controlului CEC, spotul respectiv fiind retras numai din grila instituţiilor media.

Amintim că în cadrul contestaţiei, juristul PCRM menţionează că Partidul Naţional Liberal a încălcat flagrant Constituţia Republicii Moldova şi legislaţia electorală, prin declaraţiile unioniste din spotul său publicitar.

De cealaltă parte, preşedintele PNL, Vitalia Pavlicenco susţine că nu a fost încălcat Codul Electoral, pentru că PNL nu pledează împotriva suveranităţii Republicii Moldova. Naţional-liberalii afirmă că prin acest spot pledează pentru discutarea unui subiect în societate, pentru sensibilizarea cetăţenilor asupra unei asemenea eventualităţi de decizie politică, adoptată conform normelor constituţionale.

Vitalia Pavlicenco a anunţa că va ataca în judecată decizia CEC.

Sursa: UNIMEDIA
Reporter: Cristina Buzovschi

22/08/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: