CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SIMBOLURILE MALEFICE COMUNISTE. VIDEO

Marii teoreticieni ai comunismului : Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao

De-a lungul timpului, comuniștii au adoptat diverse simboluri, care și-au pus amprenta pe lume prin documente, imagini, steaguri, etc.

Patru rămân însă cele mai reprezentative simboluri ce nu au fost  uitate nici până în ziua de azi.

 

Svastica, deși a fost folosită îndeosebi de naziști, a fost  totusi unul  dintre primele simboluri pe care comuniștii le-au adoptat.

Încă se mai găsesc documente pe internet, prin cărți sau  documente comuniste, in care vedem  svastici  roșii sau înconjurate  de diverse obiecte decorative de culoare roșie.

 


    

Steagul Roșu este un simbol cunoscut tuturor, un simbol folosit și în campaniile de propaganda ale partidelor comuniste .

O simbolistică anume nu are, dar este folosit de toate partidele comuniste și a fost folosit ca  drapel  de stat al URSS .

Pe  steagurile rosii comuniste  sunt plasate  simboluri  sau diverse texte.

În istorie, steagul roșu a fost folosit prima dată de către slavi și reprezenta un semn de sfidare si indemn la curaj in lupta.

Popularitatea steagului roșu nu a fost totusi prea mare până  la aparitia pe șcena istoriei a revoluției franceze.

Steaua Roșie sau Pentagrama, a fost simbolul  Armate Roșii, dar  a fost folosită pentru prima dată de către Marx și Engles si poate avea diverse înțelesuri, în funcție de interpretare.

Pentagonul din centru are pe fiecare latură câte un triungi isoscel, numărul 5 ieșind în evidență. Acesta s-a interpretat fie ca cele 5 degete ale muncitorului, fie ca cele 5 continente (pretențiile expansioniste ale comunismului).

Din alt punct de vedere, pentagrama roșie înconjurată de un cerc este un simbol bine cunoscut al satanismului.

Cercul lipsește din jurul stelei, dar a fost de multe ori înlocuit cu alte obiecte ce aminteau o formă circulară (ramuri de măslin, etc).  

Secera și ciocanul.

Este probabil cel mai cunoscut și cel mai de temut simbol al comunismului, pe care orice țăran  sau muncitor îl știe.

Pe de-o parte, acestea reprezintă simboluri pentru proletariat și țărănime, numai ca, privind din perspectiva simbolurilor satanice, secera este o cruce cu o coadă arcuită (simbolism pentru distrugerea și abolirea credinței în Dumnezeu), iar ciocanul este un simbol al antidemocrației, totalitarismului, al dezbinării  societății.

Oare nu se potrivește mai bine a doua interpretare, având în vedere ce a făcut comunismul din societatile umane  normale, oriunde s-a instaurat ?

20/04/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

COLOANA A 5-a K.G.B.-ista din Moldova trebuie oprita

Quantcast 

 Mitropolitul”a toata Moldova”Vladimir,un preacuvios k.g.b.-ist

Etimologie.

 Coloana a cincea (in spaniola -Quinta columna), este denumirea agenturii generalului Franco, care activa în Republica Spaniolă, în perioada războiului civil din 1936-1939.

 Noţiunea „coloana a cincea” îi aparţine generalului spaniol Emilio Mola Vidal, care conducea armata naţionalistă în perioada războiului civil.

Înaintând spre Madrid, el a transmis prin radio un comunicat către populaţia capitalei Spaniei în care a anunţat că, pe lângă cele patru coloane militare pe care le are la dispoziţie, mai există una, chiar în Madrid, care la momentul decisiv va ataca din spate. „Coloana a cincea” avea rolul sa creeze  panică, făcând sabotaje, diversiuni şi spionaj. Atât până cât şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) „coloana a cincea” se numea agentura nazistă din diferite ţări.

„Coloana a cincea” a influenţat ocuparea rapidă a Franţei de către Germania nazistă şi ocuparea Italiei de catre Napoleon. (Din enciclopedii)

Odată cu scurgerea timpului, semnificaţia primară a acestei expresii (spion, terorist, diversionist, provocator, agent de influenţă) s-a extins, ea denumind astăzi în RM forţele pro-ruse (persoane concrete, partide, instituţii ş.a.) care promovează aici, deschis sau camuflat, interesele geopolitice ale Rusiei şi lucrează împotriva intereselor naţionale vitale ale RM.

Drept exemple concludente de „coloană a cincea” în RM servesc formaţiunea politică a lui Valeri Klimenko, alte partide de stânga alimentate financiar de la „Centru”, care luptă împotriva forţelor politice democratice şi naţionale, susţin menţinerea în stare de izolare a minorităţilor rusă şi ucraineană, se dedau la declaraţii şi acţiuni provocatoare, care lezează demnitatea populaţiei majoritare şi atentează la securitatea şi independenţa statului RM, pretind acordarea statutului de limbă de stat pentru limba rusă ş.a.
Una dintre instituţiile care e, pe bună dreptate, cea mai importantă şi influentă „coloană a cincea” în RM este Mitropolia lui Vladimir (autointitulată, în mod provocator şi agresiv, „a întregii Moldove”).

Subordonată canonic şi administrativ Patriarhiei ruse, această mitropolie nu este numai „gura şi urechile” Moscovei la Chişinău, dar şi „braţul ei înarmat”. Chiar de la data înfiinţării ei, Moscova a avut grijă ca Mitropolia lui Vladimir să se afirme ca un factor politic important. Ea a cochetat cu Puterea, a influenţat-o şi a şantajat-o, iar Puterea, la rândul ei, a folosit-o de câte ori a avut nevoie. Vlădâca Vladimir, metaforic vorbind, a înmormântat trei preşedinţi de ţară, o duzină de prim-miniştri, el însă rămâne neschimbat, falnic, ca un brad de munte sau veşnic viu, ca Lenin…

 Atotputernicia sa constă în faptul că el e patronul exclusiv al unei adevărate mine de aur pentru politicieni – electoratul.

Având în dotare o armată disciplinată de preoţi (mulţi dintre ei şantajabili, care-i datorează personal Vladâcăi postul şi parohia), mitropolitul Vladimir s-a impus ca un factor politic foarte influent, uneori decisiv. Se pare că el se ocupă mai puţin de cele sfinte, principala lui grijă fiind politica, trasul sforilor, aranjamentele de culise.

 Pentru iniţiaţi nu e niciun secret că, în toate campaniile electorale de la instalarea lui în scaunul Mitropoliei, Vladâca a negociat la sânge cu toţi liderii partidelor. Aşa a fost în timpul preşedinţiei lui Snegur, apoi a lui Lucinschi, apogeul fiind atins în perioada celor două mandate ale comunistului Voronin, când clerul Mitropoliei a fost înhămat direct la şarabana roşie a Partidului Comuniştilor.

 Concubinajul dintre Voronin şi ÎPS Vladimir a fost, evident, gândit şi blagoslovit de Moscova, pentru a-şi menţine în RM influenţa politică, mediatică şi spirituală, anume în această perioadă s-a făcut totul ca să fie diminuată influenţa României în acest spaţiu.
Mitropolitul n-a fost scos din cărţi nici după detronarea lui Voronin şi venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană.

Fără prea multe ezitări şi procese de conştiinţă, eternul mitropolit „s-a reprogramat”, l-a trădat pe Voronin şi a schimbat macazul, intrând în negocieri cu reprezentanţii noilor autorităţi. Se pare însă că „contactele” lui Vladimir cu noua Putere de la Chişinău au deranjat Kremlinul.

 Pentru a curma o posibilă evoluţie nedorită a lucrurilor, Moscova a pus în aplicare un scenariu special – l-a „reactivat” pe Pasat şi i l-a pus în braţe mitropolitului Vladimir. Ca orice lucru genial, proiectul e foarte simplu: criza politică din RM trebuie aprofundată şi extinsă, coborâtă din Parlament la nivelul oamenilor simpli.

Toţi înţeleg (se pare că numai guvernarea nu înţelege) că preconizatul referendum iniţiat de ÎPS Vladimir şi Valeriu Pasat – despre predarea religiei în şcoală – nu are nimic în comun nici cu religia, nici cu şcoala, ci e un pretext ca să lanseze în scena politică a RM un partid ce ar deţine în viitorul parlament „pachetul de control”, ca să nu-i permită Alianţei „să-şi facă de cap” şi să iasă de sub ascultarea Moscovei.

Mă mir că autorităţile nu înţeleg care e adevăratul pericol al referendumului iniţiat de cei doi: când acesta va ajunge în faza sa „fierbinte”, vor fi puse în mişcare mase impunătoare de oameni fanatizaţi, care ar putea scălda în sânge sate întregi. Cu aşa ceva nu se glumeşte…

 O divizare a societăţii între „drept-credincioşii” lui Vladimir şi Pasat şi „antihriştii” lui Ghimpu, Filat, Urecheanu şi Lupu – şi aceasta, nota bene! în ajunul referendumului constituţional şi al alegerilor anticipate! – va arunca RM într-un haos adevărat. Preconizatul referendum şi intenţia de lansare a unui nou partid sunt o provocare politică îndreptată împotriva independenţei statului şi a securităţii lui naţionale.

Astfel, „coloana a cincea” a Rusiei îşi va face treaba fără ca ea, Rusia, chipurile, să fie implicată, ieşind cu faţa curată. Actuala guvernare nu are dreptul să nu ia în calcul acest posibil scenariu; ea e obligată să analizeze situaţia în cel mai responsabil mod şi să nu admită dezlănţuirea unui război civil.
Primul lucru pe care ar trebui să-l facă acum autorităţile statului e să lanseze un apel către preoţii şi enoriaşii Mitropoliei Moldovei, în care să le spună că aventura în care încearcă să-i atragă cei doi este o provocare şi o diversiune antistatală, iar mitropolitului Vladimir să i se ceară, în termeni univoci, să-şi „ţină trupele în cazarmă”, amintindu-i-se că RM este un stat laic, democratic, guvernat de legi.

Lui trebuie să i se explice popular că mitropolia, da, poate fi a Moscovei, dar Biserica nu, Biserica e a lui Hristos; că partidele politice înseamnă luptă, partizanat, baricade, pe când misiunea Bisericii e să demoleze baricadele, să împace oamenii, să-i adune împreună, indiferent din ce partide fac parte.

Prin gestul său, ÎPS Vladimir nu numai că s-a pus în afara Bisericii, dar a şi pornit împotriva ei. Deşi statul e despărţit de Biserică, în situaţia creată el, statul, trebuie să-şi manifeste puterea şi autoritatea şi, metaforic vorbind, să-i mai scurteze barba mitropolitului.

Un cuvânt are de spus şi presa. „Fără voia ei”, presa a contribuit substanţial la mediatizarea aventurii celor doi. Altminteri nici nu se putea, misiunea presei e să informeze. Nu cred că ideea boicotării mediatice a planului Vladimir-Pasat e una fericită şi realizabilă. Să nu uităm că mitropolia are „presa” ei – „presa orală” – şi „ziariştii” ei – armata de enoriaşi -, care sunt foarte eficienţi anume în „zonele mai puţin accesibile pentru mass-media”.

În aceste zone presa totuna nu ajunge, aici se lucrează prin viu grai, de la om la om. Însă nu trebuie să lipsim celelalte zone ale societăţii de comentariile presei. Ceea ce ar trebui să facă presa e să lămurească „dedesubtul” afacerii, adevăratele scopuri urmărite de cei doi şi adevăraţii păpuşari din umbră, şi să determine guvernarea să abordeze responsabil situaţia creată.

Un cuvânt greu au de spus şi partidele, care trebuie să-şi facă publică opinia faţă de diversiunea pusă la cale de mitropolitul Vladimir şi fostul securist-şef al RM, Valeriu Pasat. Şi nu numai partidele parlamentare, ci şi cele extraparlamentare.

Mă gândesc la formaţiunile care au o anumită influenţă în societate, cum ar fi cele conduse de Veaceslav Untilă, Vitalia Pavlicenco, Nicolae Andronic ş.a. Diversiunea pusă la cale de cei doi prezintă un pericol real pentru RM şi împotriva acestui pericol trebuie să se facă un front comun.

Energiile societăţii trebuie canalizate spre curmarea crizei constituţionale în care RM a fost aruncată de comunişti, prin desfăşurarea cu succes a referendumului privind modificarea Constituţiei şi a alegerilor parlamentare anticipate. Guvernarea trebuie să aibă curajul politic să spună lucrurilor pe nume: aventura pusă la cale de capii coloanei a cincea a Moscovei (mitropolitul Vladimir şi ex-directorul SIS, Pasat) este opera serviciilor secrete ruseşti şi pune în pericol securitatea naţională a R. Moldova.

P.S. Sâmbătă, în condiţii de maximă… discreţie, a avut loc procedura de transmitere în gestiunea lui Valeriu Pasat a Partidului Umanist, un obscur sereleu politic (numele liderului acestuia îmi scapă). Din această clipă toate panourile cu mitropolitul Vladimir şi Valeriu Pasat, care au inundat şi împânzit republica noastră, trebuie date jos. Cred că Comisia Electorală Centrală nu are altă opinie.

 

Autor:Constantin Tanase

Timpul.md

Sursa

04/09/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: